Ramane intre noi doi ?

[Katsu]

Hello.
Pentru ca ne-am tot gandit si razgandit despre ce facem cu ficul, si pentru ca nu ma pot abtine pana cand nu o sa cada toate ficurile incepute pe mine, am hotarat sa facem ficul colaborare din nou, numai ca de data asta cu mine.
Capitolul urmator a fost original scris de Amor, insa eu mi-am mai bagat nasul pe ici, pe colo.
Spor la lecturat ^^ :


Capitolul 2
Gabi P.o.V

David nu se misca, dar ii citeam pe fata uimirea. Avea ochii mari, mirati si gura intredeschisa. Ii auzeam respiratia greoaie, obrajii ii era rosii, dar nu avea un comportament violent, cum ar fi avut daca eram in public. Eu zambeam incontinuu, amuzat de reactia lui si a lui Mihai. Fratele mai mic al blondului cazuse din copac, dupa se auzise o cranga rupandu-se. Imatur.
- Ce ai facut?! David a reusit sa se trezeasca complet. Abia atunci m-a plesnit cu putere, ca o fata careia i se furase primul sarut. Parca iesea fum din el din cauza furiei, care o simteam si eu acum pe obraz. De ce se comporta asa? Nu era ca si cum m-ar placea sau l-as placea, era doar o joaca.

Eu eram obisnuit sa ma joc si sa ma prefac. Probabil o mostenesc de la bunica, care mima la perfectie dragostea pentru noi, ca si cum am fi ingerasi, iar apoi incepea sa ne blesteme. Sau de la tata, care niciodata nu avea timp de noi, bautura ii era dragostea, nu mama. Dar nici ea nu era tocmai o sfanta. Probabil satula de bataile primite din cauza mea, a dorit sa termine totul. O singura lovitura si ar fi fost de ajuns. Insa nu a reusit pe deplin, imediat ce m-a atins cu cutitul am fugit mancand pamantul si am sunat la politie. Aveam doar treisprezece ani atunci. Mama a plecat atunci, tata nu a avut nevoie de ajutor, prea multa dragoste l-a ucis.
Dar intr-un sfarsit a rasarit soarele, am primit o noua familie, iubitoare, ce m-a invatat sa traiesc. Sunt slab, ca multi altii, dar am fost invatat sa ascund asta. Parintii mei adoptivi mi-au aratat ce e bine, ce trebuie sa fac sa fiu fericit. Atunci am inceput sa invat, pentru mine, ceea ce imi place. Numai eu stiu prin cate am trecut, insa ce folos sa ma plang acum? Stiu sa trec pste toate datorita hopurilor din trecut, stiu sa trec peste tot ce imi este pus in cale. La ce folos sa ma schimb, eu sunt fericit.

L-am privit pe David, inca rosu.
- Nimic, doar mi-am luat ceea ce ti-am cerut, i-am facut cu ochiul si m-am ridicat. S-a uitat urat la mine, meritam. Mi-am pierdut mintile, trebuie sa-mi revin. Am inspirat adanc si m-am intors cu spatele la David. Continuam ? Avem totusi examen...
Blondul nu a mai zis nimic, era evident nervos si se abtinea, iar vreme de cateva minute, cat timp am rearanjat lucrurile, a tacut si nici nu s-a uitat la mine. Da, stiam ca facusem ceva rau, dar nu puteam sa-l las pe colegul meu simpatic, sotia mea, sa fie suparata, nu ? M-am apropiat de el si l-am luat in brate repede, l-am trantit pe pat si am inceput sa-l gadil. Radeam amandoi ca niste nebuni. Incerca sa ma dea la o parte, dar nu prea ii mergea cu mine.
- Renunta! am spus imatur convins ca o s-o faca. Printre hohote chiar a spus cuvantul pe care doream sa-l aud. M-a impins cu toata puterea, reusind sa ma dea jos de pe el. S-a ridicat si s-a abtinut visibil sa nu-mi dea a doua palma. Se comporta ca o fata.
- Gabi, inceteaza! s-a uitat la mine si apoi in caiet. Fii si tu mai ma-
S-a oprit brusc cand fracsu a intrat din nou in camera. M-am abtinut sa nu rad din cauza cazaturii din copac, dar se vedea ca e bine. Hainele ii erau pline de praf, dar pe el nu erau zgarieturi. A scanat camera si s-a oprit cu ochii asupra mea.
- Gabi, nu? Am dat din cap in semn ca da.
M-a luat de inchieietura si a inceput sa traga fara nicio putere, dar i-am facut jocul. M-am ridicat si am iesit cu el din camera lui Davi si am mers tarat de Mihai pana in gradina din spate. Blondu' nu ma dusese niciodata acolo asa ca m-am oprit si m-am uitat in jur. Diferite flori, de la mici la mari , de la rosu la negru... trandafiri cat vezi cu ochii, pe ici colo se aflau tufe de flori de primavara trecute si de capsuni. Mihai s-a aplecat si a luat doua, le-a spalat la un canal care era pe langa si care sincer nu-l observasem din cauza multimilor de flori. Ma simteam ca in carti, filme, ce doriti.
Habar nu aveam ce doreste. M-am uitat mai bine la el, sa vad de ce sunt pedofil. Era scund, semiatletic si plin de semne de la zgarieturi. Nu parea un copil care are treaba cu scoala ci mai mult ar sta afara toata ziua cocotat in copaci si mancand corcoduse crude si orice alte fructe. A bagat jumatate de capsuna in gura parca cu incetinitorul si a muscat-o.
- Incerci sa ma seduci? am ras de el si i-am luat cealalta capsuna din mana. Inceteaza, avem patru ani diferenta! am mancat capsuna si l-am privit. Trebuie sa-mi iau gandul... eu am spus-o, sunt patru ani . Nu vreau sa-i stric copilaria pustiului, sa-l scot din evidenta sa rutina de alergat pe strazi si cocotat in copaci.
- Nu incerc nimic... a spus si si-a mai luat alte fructe pe care le-a spalat. Isi tinea capul in jos, ceea ce era dragut.
-Mbine, bine. De ce m-ai adus aici? l-am intrebat . M-am uitat in jur si am vazut o masa cu mai multe caiete. Teme? m-am uitat la el confuz. Vrei sa te ajut la teme? am ras si m-am asezat la masa. Banuiesc ca nu dorea sa-l intrebe pe David si a venit la mine. Copil imatur.
Am luat un caiet la nimereala si un pix pe care am inceput sa-l invart cu degetele. Trebuia sa-mi iau gandul, baiatu' asta e pur si simplu prea mic pentru mine. Am intrebat de teme dar i-a luat ceva timp sa raspunda. A scormonit printre foi si mi-a dat una mazgalita pe jumatate, cu o cerinta de compunere pe ea. Era la alegere, putea scrie despre orice, de ce ma punea pe mine? Scoate-ma Doamne de aici!
Brusc, doream sa plec. David probabil se pusese pe invatat, era mai liniste fara mine. L-am privit pe Mihai cateva secunde si am lasat pixul jos.
- Scrie-o singur. Eu am plecat acasa... am spus si m-am ridicat.
Baiatul m-a prins de brat si s-a uitat in ochii mei, rugandu-ma fara cuvinte sa raman. Bai, ce are ? E evident ca se da la mine, dar nu vede si el ca sunt cu patru ani mai mare? Ca nu ar rezista cu mine nici macar doua zile? Mi-am tras mana din stransoarea lui si am incercat sa zambesc. M-a rugat iar, dar am dat din cap in semn ca nu.
- Stii, am spus privind cerul, ar trebui sa fii mai apropiat de David, pana la urma sunteti frati, mi-am bagat mainile in buzunare si m-am uitat in jur. Oh, si vreau si eu un tricou. Ai ? am intrebat incepand sa merg spre intrare. Mihai a spus un "da" rapid si a fugit prin fata mea. Abia acum observasem ca se schimbase, o soseta o vazusem in copac, acum avea altele, avea pe el niste pantaloni pana la genunchi cu mai multe buzunare si fermoare si un tricou, de aceiasi culoare cu acela pe care il avea cand a dat peste mine. L-am vazut cum intra in casa si in cateva secunde i-am si auzit pasii, cum alearga pe scari. I-am cerut un tricou, nu sa se duca sa dezamorseze o bomba! Am cascat si am privit cerul pe care trecea un porumbel. Era liber sa faca ce vrea, nu avea trecut care sa-l tina in loc, viitorul pe care sa-l vrea cu pretul vietii. Traia in prezent... am oftat si am lasat capul in jos. Atunci Mihai a aparut gafaind cu un maieu pe care l-am pus repede pe mine. I-am multumit in timp ce ma imbracam si apoi mi-am trecut mana prin parul ciufulit.