02-09-2011, 02:36 PM
ei, am venit cu nextul sper sa va placa :)
Capitolul 3. Pana ne vom intalni iar... sau adio pentru totdeauna.
Sasori:
Tot orasul ma priveste ingrozit de ceea ce vad, nimeni nu spunea nimic, doar ma priveau speriati si uimiti. La fiecare pas pe care il faceam, satenii se dadeau cu un pas in spate. Toti o priveau pe rozalia ranita din bratele mele confuzi dar si speriati in acelasti timp.
Ajung la turnul Hokageu-lui, unde ii gasesc pe toti alarmati, probabil se intrebau unde le este conducatorul. Trec pe langa ei nepasator, acestia neobservandu-ma, si ma indrept catre un hol lung plin de usi, eu ma duc la ultima usa din interiorul holului si o deschid. Inauntru o gasesc pe Shio Basama, confectionand o marioneta. De cum ma vede privirea ei devine una foarte uimita, plina de spaima.
-Sasori...; spune ea cu o voce grava, din care putea iesi uimire si spaima.
Ii spun sa nu se inarmeze ca nu am venit sa distrug satul ci sa ii cer o mica favoare. Privesc catre rozalia din bratele mele si observ ca, a adormit.
-Colegul tau de echipa, am observat ca si-a facut treaba; imi spune aceata pregatind o tava pe care pune doua cescute de ceai, apoi mi-o inmaneaza.
-Da, si-a facut-o pe a lui, eu nu am nimic de a face cu chestia asta, am venit la tine sa te rog ceva. Vreau sa ai grija de ea, pana se face bine.
Este din Konoha si avea misiunea de, a va, aduce un pergament.
Dupa ce am zis acea fraza observ cum batrana se mira putin apoi revine din nou la starea anterioara.
Lasa capul in jos si priveste ganditoare. ''Hai mai repede, ca vreauu sa plec'' imi zic eu in minte mai rau ca un copil de cinci ani.
Intr-un final, Shio Basama accepta oferta cu, conditia sa nu ii mai atacam satul. Accept, stiind ca daca l-am luat pe Kazakage nu mai avem treaba cu satul, apoi o privesc puin pe rozalie. Piciorul ei incepea sa sangereze, iar batrana incepe sa scota niste pansamente, si prosoape de prin dulapuri. Ii spun sa aiba grija de ea pana se face bine apoi va fi libera sa plece inapoi in satul ei. Deidara va fi cam suparat, dar nu o putem lua cu noi, si in plus este mult mai in siguranta daca ramane aici.
-Sa ai grija de tine Sasori; imi spune Shio Basama
-Hm, voi avea bunico nu iti face griji, spun eu si imi i-au la revedere de la batrana apoi ies din camera.
Probabil va intrebati de ce i-am spus bunico , nu-i asa? Simplu: Ea este bunica mea, a avut grija de mine inainte sa plec din sat dupa ce parintii mei au murit in lupta.Uneori mi se face dor de acele vremuri in care, ma plimabm prin sat cu bunica mea, cand imi spunea povesti si basme, sau alte intamplari din tieretea ei. A avut grija de mine pana la o anumita varsta, cand eu am ales sa merg pe alta cale.
Off, holurile astea lungi si intunecoase, nu se mai termina? Cand vad acea ''luminita'' ies din cladire silentios pentru ca nu doream sa fiu prins acuma. Ma intorc cu fata si privesc in sus spre geamul camerei, batranei. ''Vei fi in sugranta aici, Sakura'' .
Ma indepartez de cladire din ce in ce mai mult, pana ajung iar in mijlocul satului. Nimeni nu mai reactioneaza in niciun fel de data asta, si nu mai imi spun nimic, ciudat.
Inainte sa ies din sat mai privesc o data in spate, dupa care plec spre padure unde se afla si Deidara.
Dau de blond dupa un copac, care se zmiorcaia mai rau ca un bebelus, ii cam duce lipsa rozaliei din cate vad, dar asta este trebuie sa ne obinuim. Ce nu inteleg eu este cum de a putut Sakura sa ne ajunga asa de repede la inima? Adica nici de o zi nu ne cunoasteam si deja ne este dor de ea. Recunosc ca si mie imi este putin.
-Gata, nu te mai plange atat, esti un Akatsuki, ai si tu mandrie; ii zic eu blondului incercand sa-l calmez
-Dar..Dar.. Dar nu o s-o mai vedem niciodata; spune el printre balbaieli.
Pff, ce ma fac eu cu el? Oricat de mult am plange si ne-am ruga, nu o s-o mai vedem pe Sakura, gata, a fost bine cat a durat dar acuma ne-am despartit si asa vom ramane.
stiu ca am o tona de greseli, a rog sa le scuzati :)
Capitolul 3. Pana ne vom intalni iar... sau adio pentru totdeauna.
Sasori:
Tot orasul ma priveste ingrozit de ceea ce vad, nimeni nu spunea nimic, doar ma priveau speriati si uimiti. La fiecare pas pe care il faceam, satenii se dadeau cu un pas in spate. Toti o priveau pe rozalia ranita din bratele mele confuzi dar si speriati in acelasti timp.
Ajung la turnul Hokageu-lui, unde ii gasesc pe toti alarmati, probabil se intrebau unde le este conducatorul. Trec pe langa ei nepasator, acestia neobservandu-ma, si ma indrept catre un hol lung plin de usi, eu ma duc la ultima usa din interiorul holului si o deschid. Inauntru o gasesc pe Shio Basama, confectionand o marioneta. De cum ma vede privirea ei devine una foarte uimita, plina de spaima.
-Sasori...; spune ea cu o voce grava, din care putea iesi uimire si spaima.
Ii spun sa nu se inarmeze ca nu am venit sa distrug satul ci sa ii cer o mica favoare. Privesc catre rozalia din bratele mele si observ ca, a adormit.
-Colegul tau de echipa, am observat ca si-a facut treaba; imi spune aceata pregatind o tava pe care pune doua cescute de ceai, apoi mi-o inmaneaza.
-Da, si-a facut-o pe a lui, eu nu am nimic de a face cu chestia asta, am venit la tine sa te rog ceva. Vreau sa ai grija de ea, pana se face bine.
Este din Konoha si avea misiunea de, a va, aduce un pergament.
Dupa ce am zis acea fraza observ cum batrana se mira putin apoi revine din nou la starea anterioara.
Lasa capul in jos si priveste ganditoare. ''Hai mai repede, ca vreauu sa plec'' imi zic eu in minte mai rau ca un copil de cinci ani.
Intr-un final, Shio Basama accepta oferta cu, conditia sa nu ii mai atacam satul. Accept, stiind ca daca l-am luat pe Kazakage nu mai avem treaba cu satul, apoi o privesc puin pe rozalie. Piciorul ei incepea sa sangereze, iar batrana incepe sa scota niste pansamente, si prosoape de prin dulapuri. Ii spun sa aiba grija de ea pana se face bine apoi va fi libera sa plece inapoi in satul ei. Deidara va fi cam suparat, dar nu o putem lua cu noi, si in plus este mult mai in siguranta daca ramane aici.
-Sa ai grija de tine Sasori; imi spune Shio Basama
-Hm, voi avea bunico nu iti face griji, spun eu si imi i-au la revedere de la batrana apoi ies din camera.
Probabil va intrebati de ce i-am spus bunico , nu-i asa? Simplu: Ea este bunica mea, a avut grija de mine inainte sa plec din sat dupa ce parintii mei au murit in lupta.Uneori mi se face dor de acele vremuri in care, ma plimabm prin sat cu bunica mea, cand imi spunea povesti si basme, sau alte intamplari din tieretea ei. A avut grija de mine pana la o anumita varsta, cand eu am ales sa merg pe alta cale.
Off, holurile astea lungi si intunecoase, nu se mai termina? Cand vad acea ''luminita'' ies din cladire silentios pentru ca nu doream sa fiu prins acuma. Ma intorc cu fata si privesc in sus spre geamul camerei, batranei. ''Vei fi in sugranta aici, Sakura'' .
Ma indepartez de cladire din ce in ce mai mult, pana ajung iar in mijlocul satului. Nimeni nu mai reactioneaza in niciun fel de data asta, si nu mai imi spun nimic, ciudat.
Inainte sa ies din sat mai privesc o data in spate, dupa care plec spre padure unde se afla si Deidara.
Dau de blond dupa un copac, care se zmiorcaia mai rau ca un bebelus, ii cam duce lipsa rozaliei din cate vad, dar asta este trebuie sa ne obinuim. Ce nu inteleg eu este cum de a putut Sakura sa ne ajunga asa de repede la inima? Adica nici de o zi nu ne cunoasteam si deja ne este dor de ea. Recunosc ca si mie imi este putin.
-Gata, nu te mai plange atat, esti un Akatsuki, ai si tu mandrie; ii zic eu blondului incercand sa-l calmez
-Dar..Dar.. Dar nu o s-o mai vedem niciodata; spune el printre balbaieli.
Pff, ce ma fac eu cu el? Oricat de mult am plange si ne-am ruga, nu o s-o mai vedem pe Sakura, gata, a fost bine cat a durat dar acuma ne-am despartit si asa vom ramane.
stiu ca am o tona de greseli, a rog sa le scuzati :)