04-08-2011, 06:05 PM
Capitolul 2. Viata-i mai frumoasa...alaturi de tine
Sasori:
- Se pare ca te-ai trezit; spun eu simtind-o pe fata cum se foia.
Imi intorc putin capul si zaresc doi ochii verzi foarte blanzi si aproape scufundati in lacrimi. Este foarte interesanta fata aceasta, nu credeam ca va superavietui, sansele ei erau foarte, foarte mici si chiar pot spune ca este ceva anormal, un miracol. Probabil ca s-a luptat mult pentru a supravietui, ce pot spune, este o luptatoare. Sunt trezit din gandurile mele de rozalia care care ma intreaba cine sunt, cu o voce in care se putea simti aceea frica ascunsa in interior desii la exterior voia sa para calma, dar corpul ei tremura din cauza acelui aer rece ce adia prin padure iar lacrimile ei au inceput sa se scurga siroaie pe obrajii sai rosii. O privesc putin dupa care iau pelerina Akatsuki de pe jos si o pun pe fata, apoi o imbratisez si ii spun ca nu ii vom face niciun rau. Suntem niste Akatuki, deci ar fi fost inutil sa facem o lupta acuma caci stim cine va castiga. Eu si modestia mea, hehe.
O simt pe rozalie cum tremura la fiecare atingere a mea, parca ar fi un bibelou fragil de cristal care si la cea mai mica atingere s-ar crapa, exact asa este si ea. Incet, incet reusesc sa o calmez cu niste cuvine linistioare si o despart de pieptul meu privindu-i chipul angelic si acei ochii ca iarba in care te puteai pierde imediat. O sterg cu mana putin la ochi apoi apoi ma prezint si o intreb cum se numeste si ce cauta prin partile astea. Cu vocea tremuranda reuseste sa imi spuna ca o chiama Sakura, vine din Satul Frunza, Konoha mai exact si ca este intr-o misiune, din cate am inteles trebuie sa duca un pergament in Suna.
Ii propun sa vina cu noi, pentru ca si asa aveam aceeasi directie. Cand Sakura a auzit ca ne indreptam spre Suna, puteam simti nelinsistea ce a patrunso si multa frica. Cu vocea tremuranda si ochii ingroziti parca derulandu-se in mintea ei niste imagini ingrozitoare cu mult sange, multe razbuaie si oameni morti, ce ii inconjurau o parte din trecut, ma intreaba daca vrem sa atacam satul. Oftez usor si ii spun ca nu este treaba ei, si ca ar trebui sa fie recunoscatoare ca am salvat-o, ca pana acum era moarta. Mda, ii scot ochii mai pe inteles. Nu a mai spus nimic, iar linistea ne-a acaparat pe toti. Dar nu dura mult, pentru ca Deidara s-a trezit si cum a dat de rozalie, calare pe ia ,la figurat. Cred ca toata noaptea i-a pus nu stiu cate intrebari, saracei fete care raspundea ce sa faca?. Hohotele de ras ale Sakurei, din cauza glumelor blondului inveseleau atmosfera, pana am ajuns si eu sa rad. Am continuat asa pana noaptea, rozalia adormind incet, incet sub razele lunii.
La un moment dat Deidara ma duce intr-o parte mai retrasa a paduri, dorind sa discute cu mine ceva serios. Waw Deidara serios, cate minuni o sa se mai intample?.
-Sasori, gandestete ce o sa facem cu ea, nu vreau sa ramana in Suna, dar nici nu noi nu poate sa vina,sti bine regule lui Pein; zice blondul cu o voce plangacioasa.
-Ei bine astea sunt regulile, o vom lasa in Suna, tu te ocupi de treaba ta eu de a mea sti bine, ar fi cazul sa te culci maine este o zi mare; ii spun eu plecand nevrand sa-i mai ascult vaicarelile coechipierului meu gen: Dar am dormit pana acum, si tu vrei sa dorm iar?...etc.
Am continuat sa privesc stelele pana cand mos Ene si-a facut aparitia si pe la ochii mei, scufundandu-ma intr-un somn fara vise.
Dimineata soseste repede, se pare ca cei doi nu s-au trezit inca, mai bine, putina liniste nu strica.
Hotarasc sa fac o plimbare linistita prin padure. Era inca intruneric afara deci nu vedeam prea multe, dar linistea care se asternu-se peste micul tinut era chiar placuta. Cred ca am continuat sa ma plimb asa gandindu-ma la lucruri inutile, la cum ma plimbam mereu prin Suna cand eram mic alaturi de bunica mea, prima mea papusa facuta, cum am ajuns in Akatsuki, maruntisuri. Minute in sir am cutreerat padurea fara o destinatie anume pana cand am auzit cum cineva a calcat pe o creanga de copac. Intorc capul si ii aud pe Deidara si Sakura care ca ma cautau de ceva vreme dupa cum se vede. Dupa o plictisitoare morala de la blond din care nu am ascultat nimic continuam sa mergem destinatia noastra fiind Suna.Dupa aproximativ o ora ajungem, cum spuneam eram aproape. Ne ducem in coltul mai retras al satului si Deidara porneste sa isi faca treaba iar eu si Sakura ramanem sa il astepam.
Rozalia ma priveste destul de ingrijorata dar eu ii spun sa se calmeze. Usor, usor, linistea aceasta incepe sa ma enerveze destul de tare, ''Haide,Deidara nu mai apari o data?'' imi zic eu in minte in timp ce o priveam pe rozalie care dupa cum vad este si ea destul de plictisita.
Deodata auzim un zgimot, se pare ca am fost descoperiti, zeci de ninja sunt acum in fata noastra dorind sa ne faca rau. Ma pun repede in fata Sakurei si scot un pergament din pelerina, zece papusi inarmate cu sabii ascutite si kunaiuri isi fac aparitia si ''Lupta incepe''. Fiecare ninja a inceput sa ne atace cu tot ce au iar eu manuiam papusile astfel incat sa nu imi scape niciunul. Sakura este in spatele meu si din cate vad ea era tinta lor dar mai intai trebuie sa treaca de mine. Rozalia nu are ranile inca vinedace complet, deci este inutil sa incerce sa se apaere, puterile ei sunt foarte slabite.
Fiind cuprins in gandurile mele nu am vazut cum un ninja a reusit sa se strecoare la Sakura si sa o loveasca cu putere de un zid, rasunand din gura ei in icnet de durere. Arh, ma indrept repede spre atacator cu una dintre marioete si incepem sa ne jucam dea ''Soarecele si Pisica'' cum imi place mie sa le mai spun la unele lupte.
Cand sunt sigur ca toti ninja sunt morti ma indrep spre fata si o ajut sa se ridice. Piciorul ei nu era intr-o stare prea buna, deci este nevoie sa o tin in brate ceva vreme. Nu dupa mult timp vedem o pasare din argila sus, dadndu-mi seama ca este Deidara care si-a terminat treaba. Eu pornesc spre centrul orasului cu Sakura in brate, tinta fiind: Shio Basama.
Scuzati greselile stiuca sunt o tona :))
Si va multumesc mult de tot pentru comentatii :*:*
Sasori:
- Se pare ca te-ai trezit; spun eu simtind-o pe fata cum se foia.
Imi intorc putin capul si zaresc doi ochii verzi foarte blanzi si aproape scufundati in lacrimi. Este foarte interesanta fata aceasta, nu credeam ca va superavietui, sansele ei erau foarte, foarte mici si chiar pot spune ca este ceva anormal, un miracol. Probabil ca s-a luptat mult pentru a supravietui, ce pot spune, este o luptatoare. Sunt trezit din gandurile mele de rozalia care care ma intreaba cine sunt, cu o voce in care se putea simti aceea frica ascunsa in interior desii la exterior voia sa para calma, dar corpul ei tremura din cauza acelui aer rece ce adia prin padure iar lacrimile ei au inceput sa se scurga siroaie pe obrajii sai rosii. O privesc putin dupa care iau pelerina Akatsuki de pe jos si o pun pe fata, apoi o imbratisez si ii spun ca nu ii vom face niciun rau. Suntem niste Akatuki, deci ar fi fost inutil sa facem o lupta acuma caci stim cine va castiga. Eu si modestia mea, hehe.
O simt pe rozalie cum tremura la fiecare atingere a mea, parca ar fi un bibelou fragil de cristal care si la cea mai mica atingere s-ar crapa, exact asa este si ea. Incet, incet reusesc sa o calmez cu niste cuvine linistioare si o despart de pieptul meu privindu-i chipul angelic si acei ochii ca iarba in care te puteai pierde imediat. O sterg cu mana putin la ochi apoi apoi ma prezint si o intreb cum se numeste si ce cauta prin partile astea. Cu vocea tremuranda reuseste sa imi spuna ca o chiama Sakura, vine din Satul Frunza, Konoha mai exact si ca este intr-o misiune, din cate am inteles trebuie sa duca un pergament in Suna.
Ii propun sa vina cu noi, pentru ca si asa aveam aceeasi directie. Cand Sakura a auzit ca ne indreptam spre Suna, puteam simti nelinsistea ce a patrunso si multa frica. Cu vocea tremuranda si ochii ingroziti parca derulandu-se in mintea ei niste imagini ingrozitoare cu mult sange, multe razbuaie si oameni morti, ce ii inconjurau o parte din trecut, ma intreaba daca vrem sa atacam satul. Oftez usor si ii spun ca nu este treaba ei, si ca ar trebui sa fie recunoscatoare ca am salvat-o, ca pana acum era moarta. Mda, ii scot ochii mai pe inteles. Nu a mai spus nimic, iar linistea ne-a acaparat pe toti. Dar nu dura mult, pentru ca Deidara s-a trezit si cum a dat de rozalie, calare pe ia ,la figurat. Cred ca toata noaptea i-a pus nu stiu cate intrebari, saracei fete care raspundea ce sa faca?. Hohotele de ras ale Sakurei, din cauza glumelor blondului inveseleau atmosfera, pana am ajuns si eu sa rad. Am continuat asa pana noaptea, rozalia adormind incet, incet sub razele lunii.
La un moment dat Deidara ma duce intr-o parte mai retrasa a paduri, dorind sa discute cu mine ceva serios. Waw Deidara serios, cate minuni o sa se mai intample?.
-Sasori, gandestete ce o sa facem cu ea, nu vreau sa ramana in Suna, dar nici nu noi nu poate sa vina,sti bine regule lui Pein; zice blondul cu o voce plangacioasa.
-Ei bine astea sunt regulile, o vom lasa in Suna, tu te ocupi de treaba ta eu de a mea sti bine, ar fi cazul sa te culci maine este o zi mare; ii spun eu plecand nevrand sa-i mai ascult vaicarelile coechipierului meu gen: Dar am dormit pana acum, si tu vrei sa dorm iar?...etc.
Am continuat sa privesc stelele pana cand mos Ene si-a facut aparitia si pe la ochii mei, scufundandu-ma intr-un somn fara vise.
Dimineata soseste repede, se pare ca cei doi nu s-au trezit inca, mai bine, putina liniste nu strica.
Hotarasc sa fac o plimbare linistita prin padure. Era inca intruneric afara deci nu vedeam prea multe, dar linistea care se asternu-se peste micul tinut era chiar placuta. Cred ca am continuat sa ma plimb asa gandindu-ma la lucruri inutile, la cum ma plimbam mereu prin Suna cand eram mic alaturi de bunica mea, prima mea papusa facuta, cum am ajuns in Akatsuki, maruntisuri. Minute in sir am cutreerat padurea fara o destinatie anume pana cand am auzit cum cineva a calcat pe o creanga de copac. Intorc capul si ii aud pe Deidara si Sakura care ca ma cautau de ceva vreme dupa cum se vede. Dupa o plictisitoare morala de la blond din care nu am ascultat nimic continuam sa mergem destinatia noastra fiind Suna.Dupa aproximativ o ora ajungem, cum spuneam eram aproape. Ne ducem in coltul mai retras al satului si Deidara porneste sa isi faca treaba iar eu si Sakura ramanem sa il astepam.
Rozalia ma priveste destul de ingrijorata dar eu ii spun sa se calmeze. Usor, usor, linistea aceasta incepe sa ma enerveze destul de tare, ''Haide,Deidara nu mai apari o data?'' imi zic eu in minte in timp ce o priveam pe rozalie care dupa cum vad este si ea destul de plictisita.
Deodata auzim un zgimot, se pare ca am fost descoperiti, zeci de ninja sunt acum in fata noastra dorind sa ne faca rau. Ma pun repede in fata Sakurei si scot un pergament din pelerina, zece papusi inarmate cu sabii ascutite si kunaiuri isi fac aparitia si ''Lupta incepe''. Fiecare ninja a inceput sa ne atace cu tot ce au iar eu manuiam papusile astfel incat sa nu imi scape niciunul. Sakura este in spatele meu si din cate vad ea era tinta lor dar mai intai trebuie sa treaca de mine. Rozalia nu are ranile inca vinedace complet, deci este inutil sa incerce sa se apaere, puterile ei sunt foarte slabite.
Fiind cuprins in gandurile mele nu am vazut cum un ninja a reusit sa se strecoare la Sakura si sa o loveasca cu putere de un zid, rasunand din gura ei in icnet de durere. Arh, ma indrept repede spre atacator cu una dintre marioete si incepem sa ne jucam dea ''Soarecele si Pisica'' cum imi place mie sa le mai spun la unele lupte.
Cand sunt sigur ca toti ninja sunt morti ma indrep spre fata si o ajut sa se ridice. Piciorul ei nu era intr-o stare prea buna, deci este nevoie sa o tin in brate ceva vreme. Nu dupa mult timp vedem o pasare din argila sus, dadndu-mi seama ca este Deidara care si-a terminat treaba. Eu pornesc spre centrul orasului cu Sakura in brate, tinta fiind: Shio Basama.
Scuzati greselile stiuca sunt o tona :))
Si va multumesc mult de tot pentru comentatii :*:*