19-07-2011, 02:02 PM
Capitolul 1 : Ne intalnim [part. 2]
Sakura:
Simt cum tot corpul imi este slabit, si pe cale sa se prabuseasca lipsit de putere, ceakra mea aproape ajungand la 0 iar eu abia daca l-am invinetit putin pe amul acesta. Zabuza Momochi, unul din cei 7 spadasini, un om oribil de rau si lipsit de mila, din Satul Cetii ce doreste sa afle toate secretele Konohai si celorlalte sate pentru a le ataca. Tinta lui este pergamenul ce trebuie sa il duc in satul Nisipului.
Vad sabia lui gigantica cum se indreapta spre mine vrand sa ma loveasca, fac un salt in aer si vin cu piciorul catre el dar acesta se fereste cu usurina dupa care imi da un picior in stomac facandu-ma pe mine sa ma izbesc de o stanca si sa cad pe jos lipsita de putere, fara vlaga si fara aparare. Sunt sigura ca acesta va fi sfarsitul meu. Aici in inima padurii de unde nimeni nu ma mai poate salva. Am trecut prin atatea si nimic, m-am antrenat degeba in tot acest timp, Sakura Haruno esti un esec, i-ai dezamagit pe toti, nu meriti sa mai traiesti. Nici macar nu mi-am putut duce la capat misiunea. Voi muri in mainile acestui Zabuza. Inchid ochii si las frau liber lacrimilor mele care se scurg siroaie pe pamantul rece. ''Adio lume cruda'', imi spun dupa care inchid ochii asteptandu-mi moartea.
Sasori:
Stateam si priveam focul ce ardea din fata mea, incercand sa imi dau seama cine este fata aceasta. Nu prea pare de aici, a avut o lupta grea cu Zabuza, si ranile ei sunt foarte grave, sansele ei de supravietuire sunt una la un milion, nu cred ca va rezista. Ma ridic de pe pamantul rece si ma indrept spre ea. Incep sa-i schimb pansamentele de la maini in timp ce o studiam. Avea parul de o nuanta foare neobisnuita de roz, lung pana la jumatatea spatelui dar lipsit de stralucirea sa de odinioara. Corpul ei firav este plin de rani, vanatai si taieturi. Ma inteb oare cum o chiama?. Sper ca se va trezi pana maine altfel vom fi nevoiti sa o lasam aici, nu avem nevoie de obstacole care sa ne incetineasca. Dupa ce ii schimb pansametele imi dau pelerina Akatsuki jos de pe mine si o pun pe fata care nu cred ca avea mai mult de saisprezece, sapisprezece ani. Il vad pe Deidara cum vine cu niste peste si incepem sa-l punem pe foc. Dupa ce il termiam ma intind pe jos si privec cerul foarte instelat si cu luna plina in aceasta seara. Nu dupa mult timp zaresc si steaua mea, stiu ca pare prostesc dintre atatea stele care sunt la fel sa stiu care este steaua mea. Vedeti voi, in fiecare noapte steaua mea este ultima care apare pe cer si cea mai frumoasa dupa parerea mea, desii este destul de mica este cea care iese cel mai mult in evidenta. Uneori cand vreau sa uit de probleme, si cand am timp stau ore insir si o privesc reflectand tot ce s-a intamplat, exact ca si acuma. Ii spun blondu-lui ca stau eu de paza si ca se poate culca linisit vazand cum casca din cinci in cinci minute. Ma tot intreb,ce treaba avea Zabuza cu rozalia ce isi face veacul langa mine abia respirand. Paote ca voi afla cand se va trezi...daca se va trezi. In minte mi se tot deruleaza imaginile din lupta.
Flashback
Vedem cum Zabuza o darama pe rozale la pamant, fiind pregatit s-o strpunga cu sabia dar o explozie provocata de Deidara il opreste facandu-l sa-si schimbe ''directia''. Vine spre noi cu pasi repezi dorind sa ne faca bucati cu sabia lui de doi metri, ce sa zic.
Scot repede un prgament din pelerina Akatsuki si il arunc. Rola de hartie se desface iar in fata ochilor lui apare una dintre papusile mele cu o sabie. Concentrez ceakra in degetele de la mana dreapta si, joaca incepe. Ii spun blondu-lui sa o ia pe fata si sa o duca intr-un loc unde sa fie in siguranta pentru ca ma voi ocupa eu de tipul asta. Contolez papusa aprope plictisindu-ma doarece omul acesta se joaca de-a ''soarecele si pisica''. Tot fuge, se ascunde si vorbeste prosteste cum ca el ma va invinge.
- Hm, se pare ca uiti cine sunt eu; ii spun cu o voce superioara inchizand ochi pentru doua secune apoi cu doar o singura miscare il patrund pe Zabuza cu sabia in stimac, defapt papusa il patrunde, eu doar o controlez, hehe.
Se pare ca lupta e pe cale sa se termine, si asa ma plictisesem.
- M-ai invins pe drept, felicitari, dar nu uita spadasini vor afla toate secretele; spune el disparand intr-un nor de fum.
Imi retrag ceakra din degete in timp ce marioneta cu care am luptat se transforma inapoi intr-un pergament, il iau de pe jos dupa care pornesc in cautarea locului unde este Deidara.
End of Flashback
- Se pare ca te-ai trezit; spun eu simtind-o pe fata cum se foia.
Sakura:
Simt cum tot corpul imi este slabit, si pe cale sa se prabuseasca lipsit de putere, ceakra mea aproape ajungand la 0 iar eu abia daca l-am invinetit putin pe amul acesta. Zabuza Momochi, unul din cei 7 spadasini, un om oribil de rau si lipsit de mila, din Satul Cetii ce doreste sa afle toate secretele Konohai si celorlalte sate pentru a le ataca. Tinta lui este pergamenul ce trebuie sa il duc in satul Nisipului.
Vad sabia lui gigantica cum se indreapta spre mine vrand sa ma loveasca, fac un salt in aer si vin cu piciorul catre el dar acesta se fereste cu usurina dupa care imi da un picior in stomac facandu-ma pe mine sa ma izbesc de o stanca si sa cad pe jos lipsita de putere, fara vlaga si fara aparare. Sunt sigura ca acesta va fi sfarsitul meu. Aici in inima padurii de unde nimeni nu ma mai poate salva. Am trecut prin atatea si nimic, m-am antrenat degeba in tot acest timp, Sakura Haruno esti un esec, i-ai dezamagit pe toti, nu meriti sa mai traiesti. Nici macar nu mi-am putut duce la capat misiunea. Voi muri in mainile acestui Zabuza. Inchid ochii si las frau liber lacrimilor mele care se scurg siroaie pe pamantul rece. ''Adio lume cruda'', imi spun dupa care inchid ochii asteptandu-mi moartea.
Sasori:
Stateam si priveam focul ce ardea din fata mea, incercand sa imi dau seama cine este fata aceasta. Nu prea pare de aici, a avut o lupta grea cu Zabuza, si ranile ei sunt foarte grave, sansele ei de supravietuire sunt una la un milion, nu cred ca va rezista. Ma ridic de pe pamantul rece si ma indrept spre ea. Incep sa-i schimb pansamentele de la maini in timp ce o studiam. Avea parul de o nuanta foare neobisnuita de roz, lung pana la jumatatea spatelui dar lipsit de stralucirea sa de odinioara. Corpul ei firav este plin de rani, vanatai si taieturi. Ma inteb oare cum o chiama?. Sper ca se va trezi pana maine altfel vom fi nevoiti sa o lasam aici, nu avem nevoie de obstacole care sa ne incetineasca. Dupa ce ii schimb pansametele imi dau pelerina Akatsuki jos de pe mine si o pun pe fata care nu cred ca avea mai mult de saisprezece, sapisprezece ani. Il vad pe Deidara cum vine cu niste peste si incepem sa-l punem pe foc. Dupa ce il termiam ma intind pe jos si privec cerul foarte instelat si cu luna plina in aceasta seara. Nu dupa mult timp zaresc si steaua mea, stiu ca pare prostesc dintre atatea stele care sunt la fel sa stiu care este steaua mea. Vedeti voi, in fiecare noapte steaua mea este ultima care apare pe cer si cea mai frumoasa dupa parerea mea, desii este destul de mica este cea care iese cel mai mult in evidenta. Uneori cand vreau sa uit de probleme, si cand am timp stau ore insir si o privesc reflectand tot ce s-a intamplat, exact ca si acuma. Ii spun blondu-lui ca stau eu de paza si ca se poate culca linisit vazand cum casca din cinci in cinci minute. Ma tot intreb,ce treaba avea Zabuza cu rozalia ce isi face veacul langa mine abia respirand. Paote ca voi afla cand se va trezi...daca se va trezi. In minte mi se tot deruleaza imaginile din lupta.
Flashback
Vedem cum Zabuza o darama pe rozale la pamant, fiind pregatit s-o strpunga cu sabia dar o explozie provocata de Deidara il opreste facandu-l sa-si schimbe ''directia''. Vine spre noi cu pasi repezi dorind sa ne faca bucati cu sabia lui de doi metri, ce sa zic.
Scot repede un prgament din pelerina Akatsuki si il arunc. Rola de hartie se desface iar in fata ochilor lui apare una dintre papusile mele cu o sabie. Concentrez ceakra in degetele de la mana dreapta si, joaca incepe. Ii spun blondu-lui sa o ia pe fata si sa o duca intr-un loc unde sa fie in siguranta pentru ca ma voi ocupa eu de tipul asta. Contolez papusa aprope plictisindu-ma doarece omul acesta se joaca de-a ''soarecele si pisica''. Tot fuge, se ascunde si vorbeste prosteste cum ca el ma va invinge.
- Hm, se pare ca uiti cine sunt eu; ii spun cu o voce superioara inchizand ochi pentru doua secune apoi cu doar o singura miscare il patrund pe Zabuza cu sabia in stimac, defapt papusa il patrunde, eu doar o controlez, hehe.
Se pare ca lupta e pe cale sa se termine, si asa ma plictisesem.
- M-ai invins pe drept, felicitari, dar nu uita spadasini vor afla toate secretele; spune el disparand intr-un nor de fum.
Imi retrag ceakra din degete in timp ce marioneta cu care am luptat se transforma inapoi intr-un pergament, il iau de pe jos dupa care pornesc in cautarea locului unde este Deidara.
End of Flashback
- Se pare ca te-ai trezit; spun eu simtind-o pe fata cum se foia.