Poveste fără sfârşit

[Shadow.]

Am decis sa incep un nou fic:D. Este Sasusaku si se va desfasura in trei sectiuni cu mai multe capitole. Sper sa va placa si astept pareri. Bune sau rele:d Este scris mai demult, aşa că diferenţa probabil va fi vizibilă cam de prin capitolul 2 :)). Enjoy.

Disclaimer: Nu detin niciun personaj din animeul Naruto si nu fac profit de pe urma acestor personaje sau intamplari.

Poveste fara sfarsit



Cartea cu pagini infinite
Capitolul 1:
-Introducere-

Degetul sau alb si rece se plimba pe cotoarele cartilor groase si vechi, cu coperti maroni, visini sau negre ce erau deja ciuruite de trecerea timpului ce se aflau pe raftul al treilea din biblioteca sali de lectura. Se opri la o carte pe care scria ceva in asteca, ceea ce o facu sa o traga afara dintre celelalte. Coperta era prafuita. Se vedea ca nu mai deschise de mult acea carte. Printre buzele ei rosi iesi un suierat si sufla puternic, facand ca praful ce acoperea cartea sa se imprastie in aerul incaperi. Nu se simtea in aer de un muritor oarecare. Dar oricum, de o alta specie fantastica ca a ei, putea fi detectat mirosul de trandafir abia imflorit ce il emana corpul sau. Se intoarse cu spatele, pasind pe parchetul visiniu si stralucitor ce se asorta de minune cu cartile si rafturile. Strabatu camera cu peretii vopsiti in bej cu cateva talouri scumpe, la fel ca ramele lor maro inchis. Se auzeau doar tocurile sale care se loveau de parchet. Ea se aseza pe scaunul negru din piele care era pozitionat intre biroul din lemn de fag si fereastra dubla, acoperita cu o perdea de catifea portocalie. Deschise cartea, ochii sai verzi precum un jad cazand pe prima foaie. Una din ferestre se deschise si pe ea intra un porumbel alb ce avea prins cu o panglica rosie un biletel spre fata. Ea se intoarse si citi cele cateva randuri.

''Sakura, acel pact cu familia Uchiha este inca stabil. Nu s-au reintors in potriva clanului vostru si sper ca nici voi nu o sa faceti asta. Pentru a-l cunoaste pe logodnicul tau, va trebui sa va intalniti pe un 'front' comun. Cel mai bine ar fi la Castelul Celor Doua Cascade. Parinti tai au fost informati. Ramane doar sa vi sa il cunosti pe cel care iti e predestinat. Tsunade!''

Vantul ce intra in camera ii ravasea parul roz si moale ca petalele unui trandafir de culoarea bomboanelor. Ochii sai priveau fix spre soarele ce aluneca de pe bolta cereasca dupa munti, aruncand diferite culori de portocaliu, galben si alocuri mov. Se ridica de pe scaun si pasi afara din biblioteca. Isi ridica putin rochia lunga pana in pamant argintie cu maneci scurte, nevrand sa se frece si murdareasca de scarile acoperite cu marmura alba. Se tinea de balustrada de lemn, visinie, trecand pe langa ferestrele uriase, asezate la distante egale, cu perdele de catifea alba. Imediat ce lua piciorul de pe ultima treapta si intra in holul urias, o lua la dreapta continuand sa mearga pe marmura ce sclipea la lumina razelor soarelui. Urca trei scari pasind pe un parchet asemanator cu cel din birou, doar ca mai inchis. Intra in living. Culoare lui te calma, la fel ca si interiorul casei in care predominau culorile bej, visiniu, maro si portocaliu dar si negru era folosit de familia Haruno.
Inca o sala uriasa o intampina pe fata care cerceta cu privirea prin incapere. Pereti erau zugraviti in maro deschis, cu geamuri mari pe peretele din fata. Pe peretele din dreapta se afla un semineu din caramida in care focul ardea jucaus. Puteai sa il admiri stand pe canapeaua portocalie din fata lui sau pe unul din fotoliile ce erau de o parte si de alta a sa, in timp ce savurai un ceai fierbinte din cestile de aur ce se aflau pe masuta din fata canapelei. Pe ea stateau parinti fetei de optusprezece ani. Femeia cu parul rozaliu ce stralucea in razele soarelui avea ochii rosi atintiti asupra flacarii in timp ce sorbea dintr-una din canile ce se aflau pe masa. Barbatul saten, tuns scurt era cu gandul in alta parte. Privea ca si sotia lui, cu ochii aceia verzi ca ai fetei lumina si sursa de caldura din semineu. La auzul fetei cei doi se intoarsera cu fata spre ea. Femeia ii zambi bland, ochii sai emanand o caldura uimitoare. Tatal sau, care de cand se nascuse fata, o considera printesa lui. De fapt, toti o considerau printesa fiind urmatoare mostenitoare la tron insa pentru el, era fetita lui tata, trandafirul intre margarete, luna dintre stele, fericirea dintre tristete, dragostea dintre ura.
Sakura se aseza pe unul din fotolii si isi privi parinti ce pareau nedumeriti.
-De ce insistati sa ma casatoresc cu el? Nici macar nu il cunosc! Nu stiu cum arata, cum se comporta, cum se imbraca. In trei cuvinte nu il cunosc.
-Draga mea, Sasuke este cel care ti-a fost promis la nastere! Este dintr-o familie buna, de printi si in plus este unul dintre putini vampiri cu sange pur ce au ramas. ii spuse vampiroaica ficei sale.
-Tin sa iti reamintesc noi suntem familia regala. Nu putem accepta pe oricine in familia noastra. In plus, de ce tineti mortis cu el?
-Pentru ca, din cate iti stiu gusturile eu, este singurul dintre toti care iti va placea.
Fata se intoarse cu spatele si alerga pe scari un sus, pana la ultimul etaj. Cu pasi repezi, trecu intr-o secunda colidorul, cat pe ce sa se impiedica in covorul rosu. Intra pe usa din capatul holului si o incuie dupa ea. Era camera fetei. Pereti de culoare rosie se asortau perfect cu parchetul visiniu inchis spre negru care era acoperit in mijlocul camerei de un covor pufos, rosu. In fata usi, se alba un terete care era impartit in sferturi. Cele doua sferturi de pe margine aveau cate nu geam dublu, iar sferturile din mijloc erau asezate in forma de ''U'' inafara. Acea portiune era din perete cam un metru, plin, ca o platforma. Iar de acolo in sus complet din geamuri. Pe asa zisa platforma din caramida ce semana mai mult cu un pat din aceeasi compozitie ca peretele, se afla o plapuma groasa din catifea rosie,moale, iar pe langa geamuri, pernute mici, patrate si rosi. In mijlocul camerei se afla un pat mare, dublu, din lemn visiniu, cu perne si invelisuri ca si restul lucrurilor si bine inteles, cu voaluri de culoarea sangelui prinse din tavan, prinse de colturile patului, astfel incat, daca dorea, se putea 'inchide' cu acele voaluri semitransparente, de o parte si de alta a sa asezate fiind doua noptiere. In fata lui, o masuta de toaleta, din lemn visiniu ca si patul, cu o oglinda mare si cu multe sertare, pe care erau asezate sticlute cu parfum de diferite forme, marimi, culori, cu pompita sau nu, cu diferite arome. Dar cel mai in evidenta iesea o sticluta rotunda, roz cu pompita din puf alba, ce avea miros de trandafir. pe peretele unde era usa de la intrare, inca o usa care ducea spre garderoba sa. Fata, se indrepta spre platforma si se aseza, intinzandu-se, cu mainile sub cap, ochii inchisi, picioarele incrucisate si cu atentia peste mari si tari. Prinsa in gandurile sale, fata adormi acolo.



Aştept comentarii şi păreri.

[Moon princess]

hei hei asa da! imi place mult ideea sa stii. cu Sakura printesa vampiroaica, n-am mai intalnit ideea asta. de asemeni,imi place cum descrii, incaperile si sentimentele.
Inceputul e chiar foarte frumos, abia astept urmatorul capitol.
descrierea e f frumoasa, precum am mai spus, dialogul nu e sec, naratiunea e frumoasa, actiunea nu ai alergato deloc, imi place. :x
sunt f curioasa sa vad ce va face Sakura in urmatorul cap.
gambate&chu!

:bye:

[Vir]

Foarte dragut! Parca am fi in Evul mediu, poate chiar acolo suntem. :))
Mi-a placut. Titlul fic-ului si al capitolului mi-au placut, in general imi plac lucrurile fara sfarsit, imi starnesc curiozitatea.
Descriere ai avut si mi-a placut. Ai insistat pe locurile acelea vechi, desi descrierea sentimentelor e importanta, pe mine m-ai fascinat cu aceea lume, acele detalii atat de frumos conturate. Ma bucur ca nu avem aceiasi ochi de smarald si piele ca spuma laptelui :)) .
Actiunea a fost linistita si din cauza descrierii nu m-am plictisit deloc citind, chiar mi-a facut placere.
Am vazut cativa 'i' lipsa si cateva virgule pe ici-colo ar trebui adaugate. In rest ai avut si una-doua greseli de tastare si atat.
Succes cu capitolul urmator! >:D<

[Vero]

Hey ^_^ Am vazut titlul ficului tau si m'am gandit sa intru si eu sa vad despre ce este vorba:> Si stii ce? Chiar imi place ^_^ Descrierea este foarte buna,la fel si naratiunea cu dialogul, iar actiunea nu este grabita. Ai ceva cu visiniul?:)) Am vazut cateva greseli de tastare da nu sunt prea grave. Cel mai tare mi-a sarit in ochi cuvantul ,,optsprezece" se scrie ,,optsprezece" nu ,,optusprezece". In fine. Te sfatuiesc cu caldura sa pui disclaimer sau cum s-o scrie daca vrei sa nu ti se stearga ficul. In rest nimic si astept nextul :*

PS:Sa ma anunti cand il pui :">

[Jessi]

Okay, oficial Sis m-ai lasat cu gura cascata. Cred ca observi si tu cat ii ora nu? : ))
Cum se face ca eu nu stiu de ficul asta superb?
Oricum ideea este geniala si stiu ca va fi original incontinuare.
Ai avut in capitol cam tot ce ii trebuie. Greseli de tastare deasemenea nu am observat si mai am si ochelarii pe nas : )) , a avut grija Dei-kun sa le enumere in locul meu.
Crede-ma pe cuvant, sunt al naibii de curioasa cum vor evolua lucrurile incontinuare, avand in vedere ca mi-a starnit intereseul inca de la primul capitol.
Poate nu ma anunti si pe mine cand il postezi!!
P.S. Simte-te mandra ca am lasat comm la un fic, nu am mai facut-o de secole.

[Isa-chan]

Sysu , dupa cum vezi , am aterizat si eu pe aici sa vad ce ai adus nou . Imi place titlul :x si banuiesc ca ai numit astfel ficul datorita vietii vesnice a vampirilor . Ideea mi se pare interesanta . O lume cu vampiri... Sasuke logodnicul Sakurei. Tine-o tot asa !
Modul descrierii m-a atras foarte mult. Ai descris fiecare incapere prin care a trecut Sakura :x .
Naratiune e si ea foarte buna .Am observat o greseala si cred ca ai facut fiindca te grabeai : "Femeia ii zambi bland, ochii sai emanand o caldura uimitoare. Tatal sau, care de cand se nascuse fata, o considera printesa lui. " Nu ai mai continuat propozitia asta , deci nu am inteles ce ai vrut sa zici .
Ortografia ... Am vazut unele greseli de tastare da cine nu le face?
La dialog trebuie sa te mai "holbicezi" putin. Adica nu este sec , dar cand spune cineva o replica ar trebui sa spui ce persoana o spune . "-Tin sa iti reamintesc noi suntem familia regala. Nu putem accepta pe oricine in familia noastra. In plus, de ce tineti mortis cu el? " . Aici cine vorbea? In prima parte imi dai impresia ca vorbea unul din parintii Sakurei , dar dupa la sfarsit parca ar vorbi Sakura : " In plus , de ce tineti mortis cu el? " . Cel putin mie asa mi s-a parut .
In rest nu mai am ce sa mai spun . Sper sa aduci continuarea cat mai repede ca te mananc cu fulgi cu tot :-w . Te-am pupacit bye :*

[Shadow.]

Hei dragilor >:d< Mulţumesc de comentarii.

• Marina. - Sumpă >:d< mulÅ£umesc de comentariu.
  
• Moon princess - Crede-mă ÅŸi eu eram curioasă aseară ce o să facă Sakura. Nu aveam aproape nici o idee xD
  
• BlackSmile - Ralule >:d< Idea mi-a venit datorită unei clementine. :)) Oricum, nu o să pot să îţi îndeplinesc dorinÅ£a. :D
  
• Dei-kun :X - MulÅ£umesc de părere >:d< Am dat un edit ÅŸi am pus disclainer-ul.
  
• Queen Bee - Sis >:d< aseară nu erai pe mess să îţi spun de fic. Oricum, mă simt flatată.
  
• Isa-chan - Sis >:d< MulÅ£umesc :> Ai dreptate, replica era spusă de Sakura.
  

Acum, nextu e aici.

Capitolul 2:
-Tabloul nemuririi-

Razele soarelui ce intrau pe geamuri ii mângâiau faţa rece si albă. Buzele sale roşii străluceau ca două diamante roşii in lumina soarelui. Insă, o strălucire îţi luă privirea. În acea lumină incredibilă, se putea observa reflectia unui ametist, pus pe un lanţişor de argint la gâtul fetei. Era unic in lume, primit de la tatăl său la vârsta de un an, pandantivul din ametist fiind un 'S'. Îşi deschise ochii, ţintind fereastra cu cele două smaralde. Se ridică in fund, amintindu-şi cum a ajuns in pat. Nu prea avea noroc. Adormise lângă geam, întinsă între perne. Pe unul dintre geamurile deschise intră incă un porumbel alb, probabil cel din ziua precedentă. Călcă desculţă pe parchetul rece până ajunse la micuţa pasăre albă si luă bileţelul.

Sakura, mai sunt câteva zile până la întâlnirea cu alesul tău. Întâlnirea se va desfăşura la Castelul celor două cascade. Când îl vei cunoaşte pe prinţ, încearcă să te porţi frumos cu el, să vadă cum eşti tu cu adevărat. Tsunade.


Împachetă bileţelul şi îl puse pe o noptieră. Ieşi din cameră, pe hol apoi călcând pe catifeaua roşie care îi acoperea podeaua se îndrepta spre scări. O zări pe mama sa, pictând un tablou splendid. Se opri în dreptul ei şi privi. Până în momentul acela se putea observa cum o trasură luă contur sub atingerea pensulei îmbibate cu culoare. Îşi continuă drumul, trecând pe lângă menajerele ce curăţau cu grijă obiectele de pe hol. Odată ajunsă la scări, le coborâ cu rapiditate, ajungând într-o secundă la uşa dulbă de la intrare. O împinse uşor, ieşind în curtea castelului. În faţa ei se întindea un coridor lung pentru trăsuri, de partea fiecărei părţi se aflau stâlpi înverziţi şi felinare. În faţa ei, la câţiva metri se afla o fântână arteziană care aruncă apa în sus, apoi cădea pe suprafaţa plată a fântânei.
Rozalia coti spre stânga şi intră în grădina alăturată. Mireasma trandafirilor roşii şi galbeni se lovi de faţa fetei. Razele soarelui cădeau în valuri pe corpul tinerei şi pe florile bântuite de fluturaşii multicolori. Păşi pe poteca împietrită, spre leagăn. În mijlocul florilor, se afla un cireş înflorit care avea agăţat de una dintre ramuri un leagăn. Îşi lăsă pantofii pe iarba ce delimita florile şi potaca de locşorul copacului şi se aşeză pe leagăn. Începu să se mişte, luându-şi avânt. Un vânt cald de primăvară se zdrobea de corpul tinerei care privea atentă cerul. Păru-i roz şi lung era mângâiat de blândeţea adierii. În ochii verzi se oglindea cerul albastru, împodobit doar de soare. Florile de cireş cădeau ca o cortină, încadrând-o pe fată în frumuseţea lor.
Tot ce se întâmpla în jur erau doar amănunte pentru ea. În mintea-i se băteau diferite sentimente se temeri. Dacă acel băiat nu era pe gustul său, chiar împotriva spuselor părinţilor ? Melancolia puse stăpânire pe sufletu-i care acum puţin timp era fierbinte.
Cerul se împânzi de nori negri, care se loveau între ei, dând viaţă la tunete şi la fulgere. Se ridică rapid şi următoarea secundă era în casă. Un ropot de ploaie porni pe loc. Picăturile de apă mângâiau trandafirii şi copacii. Fata privea cum natura se dezlănţuia prin geamul din sufragerie.

Luă pensula în mână şi o privi. O îmbibă în culoarea albă, apoi firele de la pensula se uneau cu pânza pe care urma să se întruchipeze un tablou.
Timpul trecea rapid pe lângă fată. Fiecare secundă trecută nu se mai întorce. Însă, de ce s-ar îngrijora ? Ştia că vor mai urma multe altele, până să moară. Dar stai ! Ea era un vampir. Unul nemuritor.
Curând, tabloul prindea contur până era gata. Un porumbel alb, cu umbre galbene, mov, verzi şi roz, zbura pe un cer albastru-purpuriu. Privi tabloul cu ochii verzui, zâmbind. Tabloul nemuririi, gândi ea.
O mână rece îi atinse umărul. Se întoarse instantaneu şi privi ochii aceia roşii ce o analizau. Mama, gândi ea.
- O, scumpa mea, e absolut superb. Cum îl numeşti ? o întrebă regina, privind absorbită pictura.
- Tabloul nemuririi. îi răspunse uşor şi şoptit tânăra, încă cu ochii ţintă la lucrarea sa.
Aruncă o ultimă privire asupra picturii şi plecă în birou. Cartea se afla încă acolo, în locul unde rămăsese. O deschise şi ochii îi căzură pe literele negre ce acopereau paginile. Se opri deodată ! În minte îi apăru un chip de băiat. Părul brunet avea tente spre albastru în lumină. Ochii negri îi erau ca un abis întunecat. Chipu-i era ca a unui înger căzut din rai. Era parcă fermecată de acea persoană. Dar, deodată, acel înger era înecat într-o perdea de ceaţă întunecată care aducea cu ea Când vru să întindă mâna imaginea-i dispăru şi îi faţă apăru iar cartea.

’’ Even the most beautiful rose has thorns.’’

Ce căuta acest proverb englezesc într-o carte astecă ? Nici ea nu ştia încă. Însă, ceva îi spunea că o să mai dea de el pe parcursul timpului. Chiar şi cel mai frumos trandafir are spini ? Oare avea legătură cu băiatul acela ? Nimeni nu ştia. O să vedem odată cu trecerea timpului…


Nu sunt aşa mulţumită de el, însă îl postez. Nu ştiu când o să am ocazia să pun următorul capitol însă am să îl pun. Aştept comentarii. >:d<
P.S. Aş vrea să îi anunţ pe cei care plagiază [mai sunt şi dinăştia] că mă uit pe majoritatea site-urilor şi dacă prind iese rău.
:bye:

[Isa-chan]

Bun deci las iar comentariu ;)) .
Imi place mult. Descrierea este atat de captivanta incat nu ma satur sa o citesc , iar tabloul pictat de Sakura era atat de minunat :X . Imi place cum decurg lucrurile si abia astept sa se intalneasca cu Sasuke .
Deja am observat ca Sakurei i sa imprimat in minte chipul brunetului desi nu l-a vazut niciodata si a fost si fermecata de el .
Sunt atat de curioasa sa vad ce va face cand se va intalni cu el . Adu nextul mai repede ca vreau sa vad ce urmeaza :X Bye si succes ;)

[O@n@]

Hei!...dupa cum m-ai rugat o sa-ti comentez ficul...deci scuze de pe acum daca o sa fiu mai dura,dar mi-ai dat aprobarea ta;))...sa incepem :

1. Ai descriere,dar nu acolo unde ar trebui sa fie mai mult...adica la sentimente...ok descrii frumos camerele si chestiile de gen,dar la sentimente pauza...nu-i bun...concentreaza-te mai mult pe asa ceva pentru ca descrierea acestor sentimente fac cititorul sa "intre" in actiunea fiecarui capitol...de exemplu eu ca cititor sunt curioasa sa vad ce simtea Sakura cand vorbise cu parinti ei sau cand pictase acel tabloul...atunci cand primise acel bilet a trebuit sa intuiesc ca e nervoasa sau ceva de gen pentru ca prima data mi-a dat impresia ca merge sa faca o plimbare,nici decum ca se duce sa vorbeasca cu familia sa...m-ai cam derutat...ma intelegi tu...deci concentreaza-te pe sentimente.
2. Uneori grabesti actiunea fix unde nu ar trebui,exemplu discutia parintilor cu Sakura...si uneori e prea lenta,exemplu cand Sakura s-a dus catre camera unde erau parinti acesteia...efectiv ma plictisit atata descriere dintr-o camera in alta...e obositor sa tot iti imaginez cum arata o camera una dupa alta...puteai sa spui simplu "cobora repede catre parinti ei fiind atenta la rochia lunga ce o purta,trecand camerele precum o vijelie"...sau na ceva de gen.
3. Mi se pare ca ai dezvaluit brusc ca ei sunt vampiri...pur si simplu ai bagat cuvantul "vampir" fara sa spui ce ii defineste...gen : piele rece si palida,frumusete,etc. ...puteai sa pui acolo anumite referiri care sa se faca sa intelegem ca sunt vampiri.
4. Ai cateva greseli minore de tastare...eh cine nu le are.

Asa...cam atat am avut de comentat mai rau la ficul tau...acum partile bune :

1. Titlul ficului mi-a placut...arata ca e bine gandtit si are legatura cu faptul ca sunt vampiri.
2. Se vede ca depui efort in scrierea fiecarui capitol si de aceea te respect pentru asta...mai rar vezi pe cineva care sa se strofoace sa scrie ceva frumos...doar trantesc acolo niste cuvinte pe baza unei idei tampite si simplre si se astepta sa aiba comentarii bune si cand vad ca ceilalti le critica ficul se supara si vai ce "pacat" nu mai posteaza...na,ce sa le faci:-j.
3. Imi place ca ai pastrat acel suspans in fic...sunt curioasa cei drept,ce o sa se intample cand or sa se vada cei doi.

Cam atat...nu uita ce ti-am spus si sper sa tii cont de sfaturi...o sa-ti faca ficul mai frumos;)...ce sa-ti mai spun?...succes si sper sa ne incanti la urmatorul capitol:p...Bye!:*

[Jessi]

De cate ori ti-am spun pana acum ca esti geniala?
Ehh, nu conteaza, chiar esti un geniu. Un capitol frumos, chiar a meritat sa il devorez asa in stilu meu. Greseli parca am vazut una, da nu mai stiu unde, si nu ma apuc acum sa rasfoiesc in cautarea ei. In ciuda orei prea matinale ptr mine, chiar ai avut o inspiratie deosebita.
Dialogul a fost app insesizabil, dar a atins ca sa zic asa obiectivul.
Ti-am spus si pe net, imi place a naibii de tare personalitatea Sakurei. Un singur lucru nu mi-a placut. Prea repede faza cu viziunea lui Sasuke. Afla in primul de el, in al doilea deja ii vede ochii. Bine ca nu ai insistat asa de tare pe idee.
Proverbul, hmm... a pus practic puncutul pe 'i', iar noi doua stim foarte bine la ce se mai refera : )).
Orikum, capitol superb si chiar il astept pe urmatorul. Nu stiu de ce presimt ca va veni mai repede decat cred.