Poems

[Juneko]

Nu stiu daca va vor placea, dar am sa postez cateva poezii create de mine. :D


Viata

S-a dus orice urma de speranta
Fericirea-i doar un vis
Cand nu esti tu, iar lumea-i hoata,
Cum poti sa crezi in paradis?

Mai zi de zi, vezi fel de minuni.
Astfel incat incepi si tu sa bati, sa-njuri.
Incepi sa crezi, sa spui minciuni.
Si sa recunosti ca urasti totu’.
Pe drept cuvant: Cine esti tu?

Incearca sa te schimbi, sa speri din nou,
Sa continui sa crezi in Dumnezeu,
Si cine stie, poate visul se va implini
Si paradisul chiar va veni

Lasa-ma...

Lasa-ma in pace, sa sper.
Lasa-ma in pace, sa visez.
Eu doar atat cer.
Eu doar in vise vreau sa crez.

Realitatea e prea cruda,
Prefer de 10 ori pe a mea.
Ce nu necesita truda,
Cand caut fericirea.

A mea nu ma obliga sa fur,
Nu ma obliga sa mint, sa ma prefac.
Sau sa arat cat stiu sa injur.
De aia, o iubesc nespus.

[Tweety]

Buna.... I'm first :))
Imi plac ideile tale...si sincera sa fiu chiar ai talent :)
La ultima strofa a poeziei "Lasa-ma" , versurile 2 si 4 nu prea rimeaza. Asta nu este o problema asa de mare, insa in celelalte doua strofe ai avut rima incrucisata. Incearca sa pastrezi acelasi tip de rima pe tot parcursul poeziei.
Astept urmatoarea poezie si sper ca vei tine cont de sfatul meu.
Spor la scris :)

[Reveuse]

Nu prea am ce face la ora asta aşa că o să mă apuc să comentez şi aici. Sper că nu te superi. Dacă te superi, eu nu mă voi simţi vinovată oricum. :))
Citind prima poezie, mi-am imaginat nişte rapperi lângă gunoaie care se filmează cu VGA-ul mobilului şi fac pe alocuri "Yo, bro!". De ce?
Din cauza asta:
Cand nu esti tu, iar lumea-i hoata,
Astfel incat incepi si tu sa bati, sa-njuri.
Si sa recunosti ca urasti totu’
Ce vreau să spun e că limbajul e simplu, "de cartier". Nu ai figuri de stil cu care să-l faci să pară ironic. Încearcă să le foloseşti.
Pe lângă asta, mesajul este atât de clar expus (Incearca sa te schimbi, sa speri din nou,) încât nu mai există complexul necesar unei poezii. Nu poţi citi printre rânduri pentru că între rânduri e blanc, ca să spun aşa.

A doua:
Lasa-ma...
Nu văd necesitatea punctelor de suspensie. Par puse doar pentru aspect, să pară mai lirică şi mai interesantă poezia. Nu au niciun sens. Verbul e la imperativ, ar trebui să se termine în "!". Punctele de suspensie exprimă nesiguranţa. În poezie nu apare nesiguranţă, din contră.
Eu doar in vise vreau sa crez.
Nu există forma "crez" a verbului "a crede". Există "cred" şi "crezi". "Crez" mai spun doar femeile de la ţară că aşa se vorbea în deal pe vremea lor. Crezul e altceva.
Realitatea e prea cruda,
Prefer de 10 ori pe a mea.
A ta ce? Realitatea? Nu poţi avea realitatea ta. Există o singură realitate, cea care arată la fel pentru toţi. Ceea ce ai tu e fantezie, nu realitate. Sună aiurea din cauza asta. (Apropos, punctul ăla chiar nu are ce căuta acolo.)
A mea nu ma obliga sa fur,
Aici din nou sună urât. Ai mai şi pus punct la finalul strofei precedente ca să se vadă şi mai clar distanţarea dintre cele două idei...
Nu ma obliga sa mint, sa ma prefac.
Ai pus punct şi apoi ai început cu "sau"...Enunţurile nu se încep niciodată cu "sau"!
De aia, o iubesc nespus.
Wow! Ce sfârşit inedit!:)) Sper că ţi-ai dat seama că eram ironică (fără nici cea mai mică intenţie de a fi răutăcioasă).
Serios vorbind, sfârşitul trebuie să fie bun, cel mai bun. Dacă restul poeziei e oribilă şi ai un sfârşit genial, brusc textul pare mult mai bun.
Nu-mi dau seama dacă ai sau nu talent (şi îţi închipui că dacă nu ai avea oricum nu aş fi atât de nesimţită să îţi spun :))). Mai lucrează! Baftă!