Plastic vs Copie.Realitate, pura fictiune sau previziuni?

[Irukandji]

Ei bine, cum am zis, uite ca las comm. Ei, sa incepem cu inceputul.

Descrierea, e destul de ok. Nu e trasa de par si nici descriere de clasa a 2a deci imi place. Insa intotdeauna e loc de mai bine -.-' . E crud nu?

Naratiunea nu e grabita, si asta imi place. Se dezvolta frumos, intr-un ritm calm fara sa fie trasa de par sau alergata.

Dialogul e sec prin unele locuri. Ai grija cum il faci. Nu e asa de grav insa suna enervant, parca ma zgarie pe creier.

Estetica lasa de dorit. Dupa fiecare semn de punctuatie se lasa spatiu ( sti tu, apesi pe space, tasta aia lunga )

Greseli de ortografie nu prea am vazut, insa ai o gramada de tastare. Stiu ca wordul face fitze, mi se intampla si mie, insa e bine sa citesti de minim 2 ori inainte de a posta. si ai grija, ai scris de ori " bucatara " ceea ce ma cam scos din pepeni. Prima data am ras, a 2a oara ma enervat...

Ideea e in proportie de 90 hai sa zicem 95% originala. Ar fi 100% daca nu ar fi fost sasusaku si hinata nu ar fi fost cea mai buna prietena a sakurei. Nu am mai intalnit oricum faza cu clonarea si toate celelalte.

in rest, ce pot sa spun, e un fic reusit, care insa accepta imbunatatiri ( oare ce nu se poate imbunatatii nu? ). Astept nextu si sa nu te prind ca strici ficul ( sti u cum ) ca nu mai las comm. Ja ne si spor :*.

[Bambilici]

Deci ti-am citit si eu ficul. E foarte interesant si ideea e originala. Nu ma prea omor eu dupa SasuSaku insa mai fac si exceptii cand vad ca ideile sunt bune si originale si este scris frumos.
Sa fiu si eu dura si sa te critic, daca-mi dai voie:
-In primul rand atentie la greseli ca ai catvea.
Asa gata. Acum lucruri bune.
-Ideea e originala, descri frumos, nu grabesti actiunea si te descurci sa descri la persoana 1.
Si banuiesc ca Sakura pana la urma o sa fie o adevarata "ea".
Pai astept capitolul urmator. Spor la scris si lovite-ar imaginatia fix in frunte :X =]]
Bambilici te pipiciliceste! :*

[Minnie]

Bunaa!:D

well.. am vazut de ceva vreme ficul tau, dar lipsa de timp si lenea (rusinica:">) m-au cam "oprit", dar acum am "castigat" lupta impotriva lor :]]
pentru inceput ai un titlu foarte original, sa nu mai vorbesc de firul povestii care este foarte captivant, chiar m-a impresionat si ceea ce imi place este ca totul e imprevizibil chiar nu imi dau seama ce urmeaza ^^, bravo! modurile de expunere se imbina armonios, descrii destul de bine situatiile si sentimentele personajelor, dialogul contine de cele mai multe ori replici bine ales, cu toate astea mai trebuie lucrat, iar actiunea "curge" lin :3:

acum o sa trec la critica mai putin dura: in legatura cu estetica.. cred ca s-ar vedea mult mai bine daca dupa fiecare semn de punctuatie(punct, virgula, linia de dialog etc.) ai lasa un spatiu, nu mi-o lua in nume de rau dar asa mi se pare prea inestetic; greselile de tastare.. fii muult mai atenta atunci cand recitesti capitolele, chiar am gasit multe si ok! oricui ii mai scapa una, doua, dar la tine au depasit cu mult (nu ti le enumar acum, dar pe viitor sa redresezi lucru asta); altceva.. fii atenta cu repetiile, sunt cuvinte care le repeti de prea multe ori, foloseste sinonime sau formuleaza altfel propozitia :]..

sper sa nu te deranjeze comm-ul meu, nu ti-o spun cu rautate ci sa te perfectionezi ;))
astept urmatorul nextu' si cu anumite "schimbari" >:D<
spor la scris, multa inspiratie!:*
kissuu&byeee

[Fifilina]

Multumesc celor care mi'ati dat reply si sper ca o sa va placa in continuare!O sa tin cont de sfaturile voastre.Ma iertati ca am intarziat atat de mult cu next-ul, dar am avut un program destul de incarcat.Scoala si restu m'au tinut ocupata.Dar si inspiratia care m'a cam lasat in urma, desi am ideile principale mi-a fost cam greu sa dezvolt.Sorry pentru capitolul mic, sper sa va placa si sa comentati in continuare, ca sa aflu si eu parerea voastra!

Studii Suplementare:

Sakura: Stateam chiar in dreptul unei ferestre si priveam picaturile de ploaie, cazand in neant pe pamantul lipsit de vlaga.Pur si simplu adoram ploaia.Cine ar vrea sa opreasca un fenomen atat de magic, dar romantic..De aici si cantecul meu preferat..”Please don’t stop the rain”. Versurile acelei melodii ma conduc catre un univers paralel cu realitatea, un univers doar al meu..
-Sakura???????????????? Aproape ca tipa Sasuke la mine.
-Da?
-Sa cobor eu pe planeta ta sau vi tu pe Pamant?
-Opriti planeta ca sa cobor, va rog!
Am inceput sa radem cu pofta pana cand lacrimile nu mai aveau nici o ruta, pe unde sa coboare.Fetele noastre erau rosi si ne tineam de burta, de la prea mult ras.Imi cauta buzele si le curinde intr-un sarut tandru.Porneste in expeditie prin lacasul meu umed, pana cand ajunge sa cunoasca fiecare coltisor.
-Sasuke?
-Da, s-a intamplat ceva?
-Ma gandeam..Sti..Eu nu prea am ce face acasa..Si as vrea sa imi petrec mai mult timp cu Hinata..Poate ne gasim si noi un job?
-Cred ca ar fi o idée buna, asa nu ti-ai mai petrece atat de mult singura, dar unde o sa studiati?
-Cel mai probabil la biblioteca din oras.
-Pai iti pot da eu permisul meu, inainte sa conduc O Clone, imi petreceam cea mai mare parte acolo.
-Ar fi minunat!Multumesc, mult!
Il sarut fericita si ma reped catre telefon.O sun pe Hinata si o invit la biblioteca.Era chiar foarte incantata.Deschid usile mari ale dressingului meu si caut o perche de jeansi mai inchisi la culoare,tenesi si un tricou alb.Il mai sarut inca o data pe iubitul meu si ii urez “o zi buna”.Iesisem in sfarsit din cochilia mea si ma indreptam cu pasi marunti catre un alt viitor decat cel care imi fusese planuit.Eram din ce in ce mai optimista.
Ajungem la biblioteca si ne indreptam catre sectiunea “Science”.Luam cat mai multe carti posibile, cu tematica clonare, de unde am putea invata cat mai mult posibil.
-Sakura, dup ace o sa invatam, sti ca v-a trebuii sa punem si in aplicare?
-Da..Dar, daca nu vom reusi?Ce se v-a intampla?Ce vom face?Vom trai asa tot restul vietii?
-Dar, daca vom reusi?
-Mai bine am incepe sa citim ceea ce scrie in aceste carti, ca doar nu le-am luat degeaba nu?
-Ai dreptate..
Eram chiar foarte speriata de ce v-a iesi la viitoarele noastre incercari.Desi nu vroiam sa arat prea des asta, dar Hinata ma cunostea destul de bine incat sa isi dea seama.
Trece o ora..Trec doua si nimic interesant pana cand o propozitie imi capteaza atentia:
“Clonarea este o provocare biotehnologică fără etică pentru că, lezează identitatea individului şi a speciei, şi atacă direct demnitatea persoanei.”
Cat de dura este uneori realitatea..Acea propozitite mi-a ramas intiparita in minte si probabil ca imi v-a ramane pentru toata viata, daca nu voi reusi ceea ce mi-am propus.Sunt atat de hotarata sa reusesc ceea ce mi-a propus incat sunt sigura ca voi reusi intr-un final si nu ma voi da batuta, orice ar fi.
Luminitele din dreptul ferestrei imi atrag atentia si devin tot mai concentrata in a intelege ce se intampla afara.Doua automobile au devenit rable bune de dus la cimintirul de masini in urma unui accident.Si apoi, ca explozia luminii unui fulger, toata scena se schimba.S-a asternut o liniste apasatoare pana sa imi dau seama ca atat de mult am cazut pe ganduri incat, accidental avusese loc cu doua ore in urma..
Dupa ore de studiat, eu si Hinata am mers sa mancam un ramen impreuna si am tot discutat, despre ce am aflat nou si asa am incheiat o zi obositoare..
Viitorul suna bine, dar pacat ca nu raspunde..

~~~

Sasuke: Ma trezesc dupa o noapte plina de cosmaruri si imi sterg urmele de sudoare de pe frunte.Cosmarurile astea pareau atat de reale.Dar, nu cred ca vreodata Sakura, androidul, ar putea incepe o afacere pe cont propriu cu clonatul, doar pentru a ma distruge pe mine.Totusi, nu semana deloc cu cea originala, asa ca nu stiu la sa ma astept, poate ar trebui sa o supraveghez mai bine, dar totusi ce poate face?
-Neata’, la ce te gandesti?
-La ce am putea face astazi!Este weekend, ia zi unde ai vrea sa mergem?
-Carnaval!Ce ai zice sa mergem la un carnival, din cate am auzit este unul in oras?
-De ce nu?Dar, ce va zice lumea daca vom merge in pijamale?
-Nu am nici cea mai mica idée.
Incepuse sa se amuze copios pe seama glumitei mele.Cred ca nu se astepta sa fac haz de necaz acum.Se pare ca o iau prin surprindere.Cred ca inca mai am multe de aflat despre ea..

Sakura: Ceea ce imi place cel mai mult la carnaval este ca intotdeauna este diferit.De la cel mai mic detaliu pana la cel mai spectaculos truc.
Se pare ca organizatorii acestul carnaval sunt obsedati de mov.Decoratiile erau asorate in toate nuantele de mov, la fel ca si costumele pe care le foloseau oamenii..Pana si animalele erau mov.Ma rog, vopsite cu mov.Desi era cam ciudat, era foarte frumos.Totusi decoratiile erau spectaculoase, se pare ca totusi acesti oameni au simtul artistic.
Mi-au placut toate magiile, am ramas cu gura cascata la fiecare truc pe care il faceau magicieni..
-Si..Cum ti s-a parut aceasta zi?
-Una dintre cele mai frumoase, multumesc.
Imi apas buzele de ale lui si le sarut cu pofta.Ii musc buza inferioara pana cand o dara de sange isi face loc printre buzele nostre.Trec cu limba peste si dispare la fel ca iepurele din palaria magicianului.
-Pur si simplu te iubesc!

[Irukandji]

Yeheee. Prima, Prima!!!!

Acum sa vedem. Sa puricam capitolul asta.
Descrierea: Mai multa, mai multa, mult mai multa :)). E putin sec capitolul asa, deci mai baga nishte descriere. Sentimentele cam lipsesc dupa parerea mea. Descrie si tu fluturasii din stomac :)).
Actinea nu e grabita. Deci e oke. Insa parca e putin cam inceata. Vreau mai mult dramatism, pt ca acest capitol a fost cam sec. Vreau suspans, intamplari, complicatii. Asa e cam sec.
Dialogul e oke.
Nu exagera cu semnele de punctuatie. Se intelege si daca pui doar unul
In rest e oke. Ideea evolueaza in continuare original, nu tinzi sa plagiezi deci e oke. Eu astept nextul cu suspans si mai multe complicatii. Sa fie mai atractiv pentru ca tinde sa ma plictiseasca. Spor si Kiss u :*

p.s. o mica reputatie? U ai destula :))

[Fifilina]

Pai am venit cu next-ul.Vai minune ca fac eu asta.Imi cer scuze pentru capitolul trecut, dar sincer l-am facut aseara pe graba si inspiratia fugea de mine.Ce cruda a fost nu?Dar ca s-a ma revansez am facut un nu capitol mai lung!Asta pentru fanii mei care tot intreaba!Iru-chan capitolul acesta til dedic tie!

Explozie:

Sakura: Cea dintai privire a soarelui imi dezmiarda chipul ravasit anuntandu-ma ca o noua zi este pe cale sa inceapa.O frunza se desface dintr-un mugur, intr-o dimineata calda a inceputului de primavara.Ce-a dintai raza de soare s-a impletit pe ea, ca o sarma de aur, facand-o sa tremure de fericirea unei asemea atingeri.Corpul ei firav se unduie sub atingerea suava a vantului.Inca nu imi pot da seama cum timpul a trecut atat de repede pe langa mine.Inca nu realizez, cum de am pierdut atat de mult timp.Toamna si iarna au trecut ca un actor grabit catre o cale sigura de succes in viata, pe langa mine..Zile intregi petrecute cu Hinata in biblioteca, cautand raspunsuri, m-au facut sa nu imi dau seama ca se apropie si ziua mea.
Ma imbrac cu hainele pregatite pentru astazi, o pereche de colanti negri si o bluza turcoaz.In picioare aveam o pereche de cizme cu toc, asemanatoarea la culoare, cu cea a bluzei.Am folosit accesori metalizate, pentru ca se potrivesc cel mai bine.Parul l-am prins intr-un coc, din care ieseau fire rebele in toate directiile.Aspectul putin mai neglijent aducea o aura mai speciala infatisarii mele.Cobor in living si dau foc unor lemne in semineu.
O pereche de brate puternice imi cuprind mijlocul.Ma simteam atat de protejata acolo.Respiratia lui calda imi gadila pielea fina a gatului.Parfumul lui imi inunda narile, ramanand acolo pentru mult timp.Nici daca m-ar reprograma cineva nu as putea sa uit acel parfum.Uneori, chiar cand ma astept mai putin, simt aroma aceea placuta, ce imi arde narile.
-Ce zici, mergem undeva?
-O doamne, unde?
-Of, doar nu te astepti sa iti spun, nui asa?
-Sa incercam…
Ii caut buzele, dar nu le gasesc.Stramb putin din nas in semn ca nu imi convine.Chiar vroiam sa stiu unde are de gand sa ma duca, dar el chiar nu vrea sa imi spuna.
-Bine..Sa mergem, daca tot nu am de ales.
-Nu fi suparata, parca ai fi un catelus mic, nevinovat.
Ma saruta cu lacomie cerandu-si iertare, fara macar sa imi spuna ceva.Ii raspund la sarut in loc de “ te iert “ si ma duc sa imi fac bagajele dupa cum m-i s-a cerut.Am luat toate tipurile de haine, pentru ca nu aveam idée unde o sa merg.
Ma conduce catre un elicopter de elita, care s-a dovedit a fi al firmei lui.Privesc neincrezatoare catre acel “monstru zburator”.Nu prea ama eu incredere in chestiile astea.
-Ai incredere in mine, o sa fie bine, nu avem mult de zburat, de cat vreo cinci ore.
Am inceput sa rad in prostie, si nu reuseam sa ma opresc.Mi s-a parut forte amuzant sarcasmul lui.
-Tu..Tu..Tu..Tu…
-Sakura, oprestete din ras si spune-mi ce ai de spus!
Inca nu reuseam sa ma opresc, asa ca l-am molipsit si pe el, care defapt radea de mine..
-Tu, faci misto de mine?Nu mult, decat cinci ore, spun eu razand.
-O sa treaca timpul mai repede decat o sa iti dai seama.
Si chiar asa a fost nici nu mi-am dat seama ca a trecut timpul pana cand mi-a zis:
-Am ajuns, acum trebuie sa te leg la ochi..
-Nuuuuuuuuuuuuuu, de ce?
-Pai altfel cum va mai fi o surpriza?
-Pur si simplu fapt ca m-ai adus aici?
-Ai vrea tu!
M-am imbufnat si si am facut un botic lung de zece kilometri, dar degeaba, tot am fost nevoita sa accept sa fiu legata la ochi.Da ce bine leaga, nu vedeam absolut nimic prin chestia aia.Nu prea sunt eu o adepta a surprizelor, dar ma rog sa zicem ca una doua mai merg.
-Gata, poti deschide ochi!
Deschid ochi si raman gura-casca la ceea ce vad.O camera plina de fostele petale a unor trandafiri de culoare sangerie.In incapere mirosea numai a capsuni de la betisoarele si lumanarele parfumate.Lumina, magica a lunii cadea lin pe patul din mijlocul camerei, acoperit de o lenjerie alba cu modele negre.
O usa ascunsa intr-un colt al camerei conducea catre o baie imensa unde isi facea prezenta un jacuzzi imens.Cada era plina de spuma si inconjurata de alte lumanarele, desigur lumina de peste tot provenea de la reflectia lunii si a celorlalte surse micute.
-Este atat de..Romantic, multumesc mult!
Ii sar in brate si imi incolacesc mainile in jurul gatului sau.Imi apas buzele de ale sale si cotrobai prin fiecare coltisor al gurii, pana ajung sa o cunosc la perfectie.Ca pe propriile buzunare!

Sasuke: Ii dau bluza jos si o mangai pe spate, stiam foarte bine ca ii place la nebunie.Incep sa o sarut de la gat in jos si urc inapoi pana cand dau de buzele ei moi si catifelate.Ii las o amintire cam dureroasa pe gat, dar se stie, doar eu am voie.Imi desface nasturii de la camasa, o iau in brate si ma indrept catre jacuzzi.Frec buretele moale de spatele ei.
Tremura la fiecare atingere a mea, sau a apei fierbinti, ce se prelingea pe fiecare particica a corpului ei.Acum eram gelos si pe o picatura de apa..
Caut un prosop pe care il infasor in jurul corpului ei.O iau in brate si o asez pe pat.Imi trec limba peste buzele ei carnoase si o introduc in lacasul ei umed.Se pare ca va fi o noapte lunga..

~~~

Sakura: Ma trezesc, inca obosita, dupa o noapte atat de incinsa.Ce tampita pot fi si eu.Baiatul asta face atat de multe pentru mine si eu vreau sa plec de langa el si sa uit orice amintire legata de el.Oricine ar zice ca sunt nebuna de legat.Posibil ca in acest moment sa fiu cea mai fericita femeie de pe pamant.Am fost pe culmile extazului noaptea trecuta.Camera atat de frumos aranjata si toate celelalte..Cine ar mai face asa ceva in ziua de astazi?Si unde mai dai de o personalitate atat de grijulie ca a lui?
-Micul de jun la pat?
-Si ce se serveste la acest mic de jun la pat?
-Oua prajite, unt cu gem, mezeluri si desigur un suc natural!Multumita?
-Mai bine de atat nu se putea.
Il sarut si incep sa mananc cate putin din tot ce asezase pe acea tava.Termin de mancat si ma duc sa imi desfac bagajele, doar nu raman in pijamale.
-Sa nu iti iei tocuri astazi, pentru ca avem mult de mers.
-Alte surprize?
-Nu, mergem sa ne plimbam.
Am inceput sa radem si eu m-am dus sa ma imbrac.Daca tot o sa mergem atat de mult o sa imi iau o perche de blugi mai elastici si conversi ca sa se asorteze cu tricoul roz.Parul prins intr-o coada cu doua suvite lasate sa cada dupa forma chipului meu.
-Deci, imi spui unde mergem?
-Vezi particica aceea mai verde a muntelui?
-Da, doar nu ai de gand sa urcam pana acolo?
-Ba da, acolo se afla o cascada, spectaculoasa si merita vazuta.In plus peisajul este superb.
-Daca zici tu inseamna ca asa este.
Prnim agale pe cararea ce ducea catre acea adancitura in munte.Am tot discutat despre diverse subiecte, dar de cele mai multe ori ma lua valul, pentru ca era o panorama superba.
-Sakuraaaa?
-Da, scuza-ma, ce ai spus?
-Iar nu m-ai ascultat?Sti doar ca nu imi place sa vorbesc cu iarba nu?
-Desigur.
Acest om o sa ma faca sa rad atat de mult incat o sa fac febra musculara la burta si asta nu e de bine pentru ca ma va durea.La naiba!
-Spune-mi, promit ca te ascult!
-Nu, nu o sa vorbesc din nou pentru firele de iarba!
-Ah, uite cine s-a suparat.
-Nu m-am suparat..Decat asa putin!
Of.Suparacios mai este.Il sarut cu foc ca sa ma ierte, dar nu prea puteam fi ateta la ce spune..
-Acum imi spui?
-Bine, pai am ajuns!
Priveam incantata acel coltisor de paradis, incat nu imi venea sa cred ca eu chiar traiesc si vad acel loc.Apa ce provenea de la cascada, curgea in josul unor sculpturi de piatra ce luau forma unor stanci, parca cazute de nicaieri.
-Este superb, nici nu am cuvinte.
Ne sarutam aprins cateva minute, dar atentia mi-a fost atrasa de o pasare.O ciudatenia, ciudat de neciudata de pasare.M-am dus catre acel loc si am observat ca erau mult mai multe.Aveau penele gri de la baza in jos, puful de la gat era mov si capul negru.Penele lor straluceau ca diamantele in lumina soarelui.
-Sasukee??

Sasuke: Mi-am auzit numele strigat dar nu am realizat de unde pentru ca a urmat o bubuitura puternica la numai cateva secunde.Praful s-a ridicat la peste cincisprezece metri in aer.Un praf negru de o densitate prea neobisnuita pentru locul acela.Toata splendoarea a fost inlocuita de un aer irespirabil, nu se putea vedea absolut nimic.Era asemenea cetei.
Am realizat ca rozalia numai era langa mine asa ca am inceput sa o caut.
-Sakuraaaaa?
Dupa ceva timp mi-am dat seama defapt cine m-a strigase.Rozalia, dar unde era acum?Am incercat sa o caut acolo unde se dusese ultima data, dar aici tocmai a avut loc o explozie, cine stie ce s-a intamplat.
Numai gandul ca a fost aruncata la cine stie cati metri departare de acest loc ma sperie.Debea ca am reusit sa o recuperez acum sa o pierd din nou.
Orele treceau si sperantele mele odata cu ele…

[Irukandji]

Pai sa puricam din nou ( Tot prima si de data asta >:) ).... App, ms mult de dedicatie :"&gt;

Descrierea a fost foarte frumoasa la inceput ( insa doar la inceput pentru ca dupaia ai cam uitat de ea ). Dupa vreo 10 randuri deja descrierea a inceput sa se imputineze, la sfarsit ajungand sa nu mai fie aproape deloc. Mai lucreaza si fi atenta la asta.... Cascada aia ar fi fost mult mai frumoasa daca o descriai mai mult.
Actiunea a fost grabita de data asta. Ai cazut in extrema cealalta. Acum nu ai mai accentuat detalii importante, iar fiindca descrierea a cam lipsit in unele locuri ai cam grabit intamplarile. Ai grija. Si cel mai mic lucru e important. Apropo, a fost foarte penibil ca radeau intruna.
Dialogul a fost foarte mult, si uneori sec. In capitolul celalalt dialogul a fost indeajuns, acum e prea mult. Mai reduce propozitiile alea si axeazate pe naratiune si descriere. Ele sunt baza.
Ai grija la estetica. E cam varza. App, ai grija, ai multe greseli de ortografie. Iti lipseste cratima in unele locuri, alteori o pui in plus, unde nu trebuie... Grija mare. Am vazut uneori si probleme de exprimare dar e oke, in fine.
Succes in continuare si romantizeaza mai putin. App, inca nu contine destul de mult suspans...

[Minnie]

Hello ;;)!

Scuză-mi întârzierea, dar școala și alte cele îmi rețin timpul..
Well.. Pentru început mi-a plăcut descrierea, nu știu, ai ceva ce m-a atrage la felul tău de a descrie și a relata diverse întâmplări și sentimentele personajelor, dar... Să mai lucrezi la el, se poate și mai bine și cred că poți : ) . Dialogul a fost ok, chiar comice, dar la unele mai renunță, adică te poți fol de descriere ( gesturi etc. ) , cât despre acțiune, pe alocuri a fost grăbită. Dezvoltă mai mult fiecare lucru, întâmplare ;)) și o să fie altceva.
Am observat mai puține greșeli de tastare, ceea ce e foarte bine. Ține-o tot așa! Pe când la estetică mai trebuie lucrat ( nu că asta ar fi o problemă majoră pentru tine, ci pentru mine : )) ) , deci ( părerea mea ) se vede cu mult mai bine dacă lași un spațiu după fiecare semn de punctuație, nu doar după virgule ( adică și după punct :D ) .
M-ai lăsat în suspans cu partea de final. Mă întreb oare ce a pățit Sakura : - S ?! Sper să nu fie nimic de rău.

Aștept următorul capitol! :*
:bye:

[Fifilina]

In primul rand vreau sa va multumesc pentru reply-uri, pentru ca imi cititi ficul, si sa le multumesc celor care sunt alaturi de mine in perioada asta, mai grea.
Ma bucur ca va place ficul meu, incerc sa ascult sfaturile voastre si sa ma perfectionez.Imi cer scuze ca postez atat de rar, dar sunt foarte ocupata, am multe probleme personale cu prieteni astia..Sunt obosita din toate punctele de vedere. Daca o sa vi se para prea trist sa imi spuneti. Ideile imi vin pur si simplu din intamplari reale, din sentimentele mele.Ma agat de orice pot ca sa va pot oferi ceva mai mult. Prima data am vrut sa fac un fic despre vampiri pentru ca ador Twilight, dar sunt deja multe pe zup pe aceasta tematica.Spor la citit si sper ca o sa va scrieti parerea.
Sper ca va plac dramele..

Fata in fata cu realitatea:

Sasuke: Stau intins pe canapeaua din piele din livingul pensiunii de la munte, de un maroniu mai inchis la culoare. Dar nu era orice fel de canapea, ci aceea unde imi afundam lacrimile pe cand aveam 5 ani. Pot spune ca aceasta canapea este cea mai buna prietena a mea. De fiecare dat cand aveam o temere, sau pur si simplu nevoia de a ma descarca veneam intotdeauna la ea. Si ma asculta intotdeauna in tacere. Peisajul mirific ce mi-l oferea fereastra ma linistea. Mereu miile de flori erau frumos aranjate, fiecare avandu-si un loc anume, bine gandit, pe acea pajiste. Dar cele mai frumoase erau plantate in mijlocul unei fantani ce isi avea izvorul sub pamant, dar inainte sa moara, mama a vrut sa faca ceva cu aceasta fantana. Asa ca a impietrit un fel de vaza enorma in jurul ei cu diferite modele, simple dar spectaculoase.
Stiam ca acest loc ma va linisti dupa toate cele intamplate in ultima vreme si se pare ca am facut o alegere buna venind aici, desi am dat dovada de lasitate.
Trebuia sa fiu acolo, cautand-o pe Sakura, nu aici plangand ca un tanc de doi ani, dar pur si simplu realitatea este mult prea dura, fata de universal paralel pe care mi-l construisem alaturi de ea.
A fi indragostit de un android reprezinta atat fantezie cat si cosmar, niciodata nu iti dai seama ce poate urma, cum curge destinul acestor masinarii.Pe de-o parte este pasiunea intensa ce a ramas pentru adevarata “ea” si legatura stransa pe care o am cu un android.Sunt atat de confuz, in ceea ce priveste sentimentele mele. Cred ca s-au intamplat prea multe intr-un timp atat de scurt si nu am avut timp sa asimilez totul asa cum trebuie. Poate ca aceasta intamplare ma va ajuta sa imi limpezesc gandurile si sa imi fac ordine in viata.
Prietenii pe care ii credeam prieteni s-au dovedit a fi niste falsuri ce merita tratate cu indiferenta.
Decizia iminenta pe care o am de facut, sa aleg intre a ramane cu “ea” si a gasi pe altcineva, un nou inceput in viata mai bine zis, poate schimba atatea lucruri in viata mea. Nu stiu ce ar trebuii sa fac…
Trrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrr!
-Alo?
-Sasuke, trebuie sa vi urgent la firma, nu iti pot spune la telefon ce s-a intamplat, poti sa ajungi aici intr-o ora?
-Da, vin cu elicopterul, dar ce s-a intamplat, in mare?
-Este vorba despre Sakura!
-Acum plec, multumesc de telefon.
Impachetez repede niste haine si ii spun lui Roby sa se pregateasca ca plecam urgent in Tokyo.Nici cinci minute nu a durat si elicopterul s-a ridicat de la sol, ca un pui ce zbura pentru prima data singur, fara mama lui, care intotdeauna il proteja chiar cu pretul vietii, doar pentru a fi el in siguranta. Oare asa voi face si eu cu copii mei, asta atunci cand voi avea? Si cu cine ii voi avea? Multe intrebari fara raspuns. Prefer sa las totul sa vina de la sine, pana la urma destinul hotareste ce se intampla mai departe, dar oare destinul a hotarat ca ADN-ul sa fie al Sakurei?

Notice me, take my hand
Why are we strangers when
Our love is strong
Why carry on without me

Everytime I try to fly, I fall
Without my wings, I feel so small
I guess I need you, baby
And everytime I see you in my dreams
I see your face, it's haunting me
I guess I need you, baby

I make believe that you are here
It's the only way I see clear
What have I done
You seem to move on easy

And everytime I try to fly, I fall
Without my wings, I feel so small
I guess I need you, baby
And everytime I see you in my dreams
I see your face, you're haunting me
I guess I need you, baby

I may have made it rain
Please forgive me
My weakness caused you pain
And this song's my sorry

At night I pray
That soon your face will fade away

And everytime I try to fly, I fall
Without my wings, I feel so small
I guess I need you, baby
And everytime I see you in my dreams
I see your face, you're haunting me
I guess I need you, baby

Versurile melodiei de la radio imi atrag atentia si ma fac sa imi dau seama de faptul ca trebuie sa lupt pentru ceea ce vreau, ceea ce iubesc si sa imi implinesc toate visurile, dar totusi sa urmez cursul destinului, doar ca putin schimbat. Mi-am dat seama ca iubesc aceasta persoana mai mult decat orice pe lumea asta, ca este singura care ma intelege si mi poate fi alaturi intr-o mica bucata de eternitate, chiar daca destinul este impotriva noastra. Acea persoana este Sakura. Nici moartea nu ne va mai putea desparti, o voi gasi si o voi tine langa mine oricare ar fi pretul acestei decizii.

~~~

Au trecut atatea zile decand corpul Sakurei a fost gasit, dar creierul ei nu intercepteaza undele trimise de aparatele noastre. Se pare ca fost ranita mai grav decat am crezut prima data. Dar, daca mi-ar fi spus cineva ca voi sta zilnic langa ea, probabil ca l-as fi facut nebun. Nici mie nu imi vine sa cred faptul ca sunt indragostit de ea, nu de Sakura. Se pare ca acesta este inceputul unei noi vieti, asta nu inseamna ca o voi uita pe rozalie, pentru ca acest lucru este imposibil, ea a fost si va fi intotdeauna o parte importanta din viata mea.
Nu ma pot abtine si ma apropi de buzele ei. Imi apas mainile de fata ei si gura de buzele ei, o sarut parca pentru prima data. Rup sarutul atunci cand imi dau seama ca incearca sa deschida ochii. Asta de ciudatenie, gen “Frumoasa din padurea adormita”.
Schizez un zambet atunci cand doua smaralde se lasa descoperite. Cat de dor imi era de ochi astia.
-Sa su ke??
-Stai linistita, totul va fi bine, ai sa vezi, se vor schimba multe, acum doar odihneste-te, ai incredere in mine.
Ies din salon si ma duc la doctorul specializat in androizi. Ii povestesc cum de s-a trezit si ramane la fel de uimit ca mine. O examineaza, dar nu gaseste nici macar o explicatie, asa ca imi pun baza in destin..

Sakura: Ce bine este sa simt din nou pamantul sub picioarele mele, sa simt soarele cum imi mangaie fata cu razele sale, sa aud pasarile ciripind voioase, sa imi revad prietena, singura prietena.. Ce bine este sa ma simt eu din nou. Acum parca as vrea sa las balta toate planurile cu clonatul, dar inca nu am nici cea mai vaga idée daca este o decizie buna, poate totusi ar trebuii sa mai astept putin si sa imi fac curaj sa vorbesc cu Sasuke, poate va intelge si ma va ajuta.. Tin prea mult la el..
In semn de bun venit am primit de la iubitul meu un apartament aproape de firma lui si o catelusa pe care am numit-o Daisy. Ador blana ei de culoare gri inchisa si carliontata. Este atat de mica, dar atat de jucausa. O sa fie micuta mea printesa.
-Sasuke, multumesc, o ador..
Isi apasa buzele de ale mele, isi introduce limba in lacasul meu umed explorand fiecare coltisor. Ma las purtata de val si ma joc in parul lui, desi am uitat ca Naruto si Hin erau de fata. Rup sarutul si imi cer scuze fata de cei doi, care erau foarte fericiti ca sunt bine.
Seara s-a asternut pe neasteptate invaluind orasul intr-o aura magica. Simteam o atmosfera foarte apasatoare si nu aveam idée de ce..
Sunt cu totul hotarata sa ii spun totul lui Sasuke, ei bine aproape totul, pentru ca in felul asta eu nu mai rezist.
-Sasuke???
-S-a intamplat ceva? Nu te simti bine?
-Nu, este totul in regula, dar trebuie sa iti spun ceva..
-Te ascult.
Trebuie sa imi fac curaj sa ii spun, incercarea moarte nu are, sau are? Sa speram ca nu, pentru ca viata mea depinde de ceea ce ii voi spune lui acum..
-Sasuke, eu nu pot sa traiesc cu amintirile Sakurei, pur si simplu ma chinuiesc, in fiecare noapte visez urat numai din cauza asta. Nu pot sa imi dau seama cine sunt cu adevarat, vreau sa ma descopar pe mine insumi, nu personalitatea altucuiva. Am nevoie sa fiu cineva original nu doar o copie.. Ma intelegi?
Lacrimile isi faceau loc pe sub ploapele mele, desi incercam sa fiu puternica, sa nu plang, asa cum mi-am promis dar pur si simplu nu puteam. El statea nemiscat in fata mea asemeanea unui vulcan gata sa erupa. Nu stiam daca am facut bine ca i-am spus, ce parere are, sau ce se va intampla in continuare. Nu mai puteam sa stau acolo in fata lui. I-au o geaca la intamplare din cuier, ma incalt cu niste cizme si fug departe de acea casa.
Ma asez pe o banca din parc si plang pana cand intr-un final ma linistesc. Acum realizez ce prostie am facut. Este 00:00 noaptea, sunt singura pe strada si nici macar nu am unde sa dorm. Caut un servetel in buzunar si dau de cheile apartamentului pe care il primisem in urma cu cateva ore. Se pare ca norocul este de partea mea, la urma urmei, apartamentul acela mi l-a facut cadou, nu as omori pe nimeni daca as dormi acolo, cel putin pana cand se linistesc apele. Bungaloul nu era depate de aici asa ca ma indrept usor catre cladirea care mi-a indicat-o brunetul atunci cand mi-a spus unde este apartamentul.
Ajung in fata unei cladiri immense si ma duc la adresele scrise la interfon si imi vad numele scris pe una din placutele de pe panou. “Sakura Haruno” apartamentul 15.
Iau liftul si ajung numai decat, la etajul 5. Deschid usa si raman uimita cand aprind lumina. Apartamentul era foarte frumos decorat, se pare ca are un simt artistic dezvoltat. Tablouri celebre infrumuseteau peretii de culoare gri ai livingului. Baia nu era nici prea mare, dar nici prea mica. Patul rotund din dormitor era acoperit de o lenjerie superba, lemnul de cires al mobilierului dadea un aer mai rustic camerei. Dressingul era plin de haine pe care nu le m-ai vazusem inainte.
-Sa pare ca s-a ocupat chiar de tot…
Am observat ca tot apartamentul era gri cu modele negre pe pereti. Un apartament vintage foarte frumos, pe gustul meu. Se pare ca totusi ma cunoaste mai bine decat credeam.
Ma schimb in pijamale si ma trantesc in pat, dupa o zi atat de obositoare si ore intregi de plans am nevoie de un somn revigorant. Ce se va intampla oare intre mine si Sasuke, dar cum voi putea eu sa mai dau ochi cu el? Dupa cat i-am spus, cred ca ar fi mai bine sa pastrez distanta pentru un timp, sa ii dau timp sa se obisnuisca si eu sa fac ceva cu viata mea.

Melodia de la radio: http://www.youtube.com/watch?v=Qf_3HRjeaMk
Melodia acestui capitol: http://www.youtube.com/watch?v=XyPcf6h23...re=related

[Fifilina]

Vai, multumesc pentru efortul de care ai dat dovada in ami lasa un reply ^_^
Oricum am venit cu ceva nou, sper sa va placa, daca nu tot aia..

Ce prostie, asta se intampla numai in carti

Sakura: Au trecut doua luni.. Doua luni decand Sasuke nu a mai dat nici un semn de viata, de la ultima noastra cearta. Una serioasa, dupa care m-am ales numai cu nopti pierdute plangand ca proasta dupa cineva care nici macar nu imi apartinea.

Flashback

- Nu iti pasa decat de tine, esti un egoist, m-ai creat doar pentru nevoile tale persoanle, dar la mine te-ai gandit macar putin? Ti-ai pus vreodata intrebarea cum ma simt eu? Daca imi convine ceea ce m-ai facut sa fiu?
- Ai dreptate, nu m-am gandit, dar tu te-ai gaditit la mine? Cum m-a simt eu? Cat de greu imi este sa suport toate chestiile astea? La urma urmei esti doar o bucata de plastic.
- Gresesti. Poate ca sunt doar o bucata de plastic, dar am sentimente, nu ca tine. Trebuia sa te gandesti la toate astea inainte sa faci experimente, ca pana la urma nu sunt un cobai de experiente. De ce nu m-ai lasat sa ruginesc la cimintirul de fiare vechi dupa accident?
- Nu crezi ca ai ajuns putin cam departe cu cearta asta, ca ai adus-o la cu totul alt nivel?
- In primul rand nu ne certam, discutam, macar sa ne spunem tot ce avem de spus in fata, acum, cand s-a ivit momentul. Nu mai are rost sa amanam, pentru ca viitorul nu are timp si pentru alte discutii.
- Poate ca cel mai bine ar fi sa ne vedem fiecare de viata lui. Apartamentul il poti pastra, doar ti l-am facut cadou.
- Atunci, la revedere!
Ies pe usa inainte sa mai apuce sa zica ceva, ma dureau atat de rau cuvintele lui. “O bucata de plastic”. Poate ca doar asta eram, dar de ce ma doare? De ce plang? De ce lacrimile cauta sa isi faca loc printre pleoapele mele obosite? De ce?

End flashback

Probabil ca acea zi, va fi cea mai urata din toata viata mea. Consecintele acelei “discutii”, din pacate sunt inevitabile. Sunt foarte sigura de faptul ca nu voi mai avea vreun alt contact cu el, mult timp de acum incolo. Dar asa este, nesabuinta mea a facut ca totul sa se intample. Tot ce a fost a fost si oricat mi-as dori nu se mai poate sterge cu buretele. Tot ce pot este sa incerc sa imi continui viata si sa ma impact cu greselile facute. Poate odata si odata cineva va scoate din buzunar si pentru mine o raza de soare..

~~~

Zilele trec cu pasi repezi pe langa mine, de parca ar fi speriate de ceva anume. Posibil ca eu sa am un mare ghinion.
Cat de dor imi este de vechea “eu” acum. De tot ce tinea de ea, de faptul ca eram mai puternica si aveam macar cateva doze de sperante mereu cu mine. Imi este dor de vechea eu mai copilaroasa. Acum maturitatea a inceput sa ma sufoce. De veceha “eu” care nu punea foarte mult din sufletul ei cand se implica intr-o relatie, chiar si serioasa, din cauza fricii ca ceva ar putea sa mearga rau. Dar acum nu mai exista. A fost omorata de un maniac. Un maniac aproape geniu. Poate ca este timpul sa pun in practica idea Hinatei. Sa incep sa fac schimbari majore in decursul vietii mele, poate ca asta ma va ajuta.
Iau cheile de la masina si pornesc catre un coafor. A fost un drum scurt, chiar mai scurt decat m-as fi asteptat. Intrebarea este: Sunt pregatita? Inca nu stiu, dar trebuie sa o fac.
Intru si caut pe cineva care sa imi ciopleasca aspectul. Ii spun frizeritei sa imi faca un breton drept si sa ma vopseasca bruneta. In ultimul moment m-am decis ca vreau sa am paru tuns in scari si cateva extensii. Si sa imi faca si o suvita roz, asta ca sa nu uit de unde am plecat. Privesc coplesita in oglinda in ceea ce m-am schimbat. Eram o noua “eu”, mai frumoasa, mult mai frumoasa ca inainte. Trasaturile mele erau subliniate de buclele brunete ce luau forma chipului meu. Bretonul drept imi dadea un aer de seriozitate, dar aratam ca o copila.
- Hinata esti un geniu. Spun eu in gand.
Ma indrept fericita catre locuinta Hinatei, pentru ca ea trebuie sa fie prima care trebuie sa ma vada, doar ea mi-a dat idea. Si o sa ii multumesc intotdeauna pentru asta.
Apas de cateva ori pe butonul de la sonerie pana cand se hotareste Hinn sa deschida.
-Buna ziua, cu ce va pot ajuta?
- Sunt eu, Sakura, Hinata!
- O doamne, nu pot sa cred. Arati atat de bine. Si chiar mi-ai ascultat sugestia. Of cat ma bucur ca ma asculta si pe mine cineva..
- Cum adica, ca te asculta si pe tine cineva? Ce s-a mai intamplat de data asta?
- Pai ma simt atat de singura, Naruto parca ar fi de pe alta lume, inca se gandeste la..
- Gata, nu trebuie sa iti mai faci atatea griji de acum in colo. Pentru ca orice ar fi vom reusi ceea ce ne-am propus. Sa stergem orice amintire legata de un trecut care va putea fi sters cu buretele.
- Daca zici tu. Ma bucur ca macar iti pasa.
- Ce prostii spui in ultima vreme. Pe bune acuma cum adica ca imi pasa. Logic ca imi pasa. Tampito!

~~~

- Sakura iti vine sa crezi ca au trecut trei ani? Trei ani atat de grei, dar aproape ca am reusit ceea ce ne-am propus. Acum suntem doar la un pas de a afla. La inceput nu credeam ca visele noastre chiar vor deveni realitate, dar intotdeauna ai avut dreptate cand ma incurajai. Acum esti pregatita? Mai ales ca nu l-ai mai vazut?
- Da acum mai mult ca oricand, vreau sa uit acea parte a vietii mele.
- Atunci sa nu mai stam degeaba, este tot ce a ramas de facut, sa apasam acel buton.
- Crezi ca este bine ceea ce facem?
- Nu vom afla pana nu vom incerca, doar nu vrei sa dai inapoi acum? Acum ca aproape am reusit? Haide, Sakura, ce sa intamplat cu tine?
- Nimic, doar sa o facem mai repede.
Dupa ce am apasat acel buton toata viata mea sa schimbat. Nu mai aveam cosmaruri cu diferite intamplari din viata anterioara a unei alte persone. Nu mai ma framanta nimic legat de ea, dar in orice caz, o flacara aproape stinsa a ramas acolo. Acea flacara reprezinta dorinta de al revedea pe Sasuke. Acum nici macar nu ma va putea recunoaste, sau da?
Hinata insa nu a avut acelasi noroc ca si mine. Imediat dupa intamplare a fost lovita de o masina. Si acolo ia fost succesul. A fost cea mai buna prietena a mea, dar nu voi mai face greseala de a o clona din nou, pentru ca stiu si eu cum este, nu vreau ca si alte copii sa sufere asa cum am patit noi.
De acum voi infinta campanii impotriva clonarii pana imi voi atinge scopurile. Nimeni nu merita sa fie chinuit asa, plastic de ar fi.
Ranile din inima mea, de la moartea lui Hinn inca au ramas deschise, dar acum este prea tarziu pentru a mai face ceva, desi durerea de a pierde pe cineva drag este mare. Ii schimb zilnic florile de la mormant si am grija sa fie intotdeauna cele mai frumoase.
Imi strang lucrurile si ma intrept catre casa. Ajung, fac un dus fierbinte si ma trantesc in pat, pierzandu-ma undeva intre gandurile si dorintele mele..