22-05-2009, 10:57 AM
Minna domou arigatou gozaimasu pentru critici si p0entru comenturi, uitati si nextul. Ah si inca ceva, m-am gandit putin si o sa apara si o perspectiva a criminalului, pe langa asta. :-? Ma gandeam ca el e inbtr-un fel personajul principal, asa ca e cam neglijat.
Capitolul 2: Moarte pictata: Partea a II-a
Il vazu in genunchi, cu parul ud si lipit de fata. Isi tinea mainile la piept, ca si cum ar fi vrut sa se protejeze de ceva, insa singurul obiect din palma sa era o lama argintie, indreptata catre vene. Hide se repezi catre el si-i dadu peste mana, zburandu-i obiectul ascutit. Parul baiatului cazu peste urechi sale si atunci privirea i se lumina. Acea expresie pierduta, indurerata si totodata atat de nestiutoare, se zarea pe chipul lui. Ochii mari, albastrii, erau atintiti asupra peretelui si buzele nu i se mai supuneau, parand a recita cuvinte fara niciun sens.
�� cuvinte iti decid viitorul��
Corpul ii tremura si simtea o durere ingrozitoare in partea tamplelor, cazand in bratele lui Hideaki si prinzandu-l cu degetele de camasa. Strangea cu putere, mai rau ca prima oara si se simtea sfasiat din nou, ca o carpa ce absoarbe murdaria lasata de altii si se pateaza, se simtea marcat de acele momente si stia ca fiecare secunda din viata lui ii va aminti de acel destin fara viitor.
-Unde e acum? Cand? Ce a zis?
-Nimic, era doar o incapere si era� ,spanzurat cineva, atarna si avea venele taiate. Se vedea cum picura sangele si se auzea doar zgomotul ala, insa persista, era puternic, mi se parea ca si cum ar tipa cineva, si � totul s-a intrerupt. Nu scria nicio zi, nimic. Nu vreau iar, de ce ucide, ce stie el?
- Vino, trebuie sa vorbim cu ceilalti, spuse Hide, tragandu-l dupa el pe holul institutiei. Coborara pe scara principala si undeva in spatele unui hol , se afla o portita prin care trecura. Camera in care intrara era luminoasa, nu exista nicio fereastra insa neonul puternic facea din ea o sala de operatie. Faianta alba si gresia, emanau o stare de discomfort ce te facea sa-ti pierzi cumpatul. Erau doar cateva scaune vechi, ruginite si o masa mare din fier, insa felul in care era amenajata camera il facu pe Kanou sa se indeparteze doi pasi, ajungand sa se loveasca de pieptul tare si bine facut al lui Hideak. Tresari la contacul dur, insa nu se departa de el, ci ramase lipit asteptand parca un gest din partea celuilalt, pe care il si primi. O imbratisare puternica si un sarut pe gat urmat de aceeasi stransoare calda si placuta Nu comenta , nu zise nimic, insa observa privirile indiscrete ale celorlalti si se inrosi in obraji inconstient.
- A avut o alta viziune, spuse Hide privindu-i pe cei cinci. Va voi povesti eu. La auzul acestor cuvinte, Kanou il stranse de camasa pe cel de langa el, lasand privirea spre podea. Nu vroia sa mai vorbeasca despre asta si faptul ca celalalt nu-l pusesa sa descrie din nou il calma.
- Ce crezi ca le provoaca, intreba unul dintre baieti. Kanou il privi indelung, analizandu-i trasaturile deosebite ale fetei. Parul brunet ii acoperea ochii negri; la prima vedere avea o frumusete deosebita, dar aura ce i se ascundea in acel negru smolatic il facea o persoana mult prea greu de inteles.
- El e Kazune. Stii, cel ce se ocupa cu tehinca. el e cel ce a proiectat ascunzatoarea asta.
Vino, sa ne asezam, spuse Hide tragandu-si scaunul si apoi asezadu-l pe Kanou pe picioarele lui.Ceilalti facura acelasi lucru, privind unii la altii fara a mai scoate un sunet.
- Ei bine? intreba unul dintre baieti
- Nu a vazut unde. Tot ce stie e ca persoana era spanzurata si avea venele taiate.
- Altceva? intreba acelasi baiat. Cum ar fi mobila, culoarea peretilor, lustra, un tablou, un geam, nimic altceva?
Kanou lasa capul in jos , privind absent podeaua. Isi musca buzele si trase aer in piept ca si cum s-ar pregati sa moara.
- Mai era ceva. Scria ceva pe podea, insa era atat de intuneric si o raza de lumina ce parea taiata strapungea spatele acelei persoane si se pierdea. In locul unde picura sangele era scris ceva fara logica. � cuvinte iti decid viitorul� repeta baiatul abatut. Doar atat si nimic mai mult.
- Kanou, il intrerupse Hide, si daca e o imagine din viitor?
Capitolul 2: Moarte pictata: Partea a II-a
Il vazu in genunchi, cu parul ud si lipit de fata. Isi tinea mainile la piept, ca si cum ar fi vrut sa se protejeze de ceva, insa singurul obiect din palma sa era o lama argintie, indreptata catre vene. Hide se repezi catre el si-i dadu peste mana, zburandu-i obiectul ascutit. Parul baiatului cazu peste urechi sale si atunci privirea i se lumina. Acea expresie pierduta, indurerata si totodata atat de nestiutoare, se zarea pe chipul lui. Ochii mari, albastrii, erau atintiti asupra peretelui si buzele nu i se mai supuneau, parand a recita cuvinte fara niciun sens.
�� cuvinte iti decid viitorul��
Corpul ii tremura si simtea o durere ingrozitoare in partea tamplelor, cazand in bratele lui Hideaki si prinzandu-l cu degetele de camasa. Strangea cu putere, mai rau ca prima oara si se simtea sfasiat din nou, ca o carpa ce absoarbe murdaria lasata de altii si se pateaza, se simtea marcat de acele momente si stia ca fiecare secunda din viata lui ii va aminti de acel destin fara viitor.
-Unde e acum? Cand? Ce a zis?
-Nimic, era doar o incapere si era� ,spanzurat cineva, atarna si avea venele taiate. Se vedea cum picura sangele si se auzea doar zgomotul ala, insa persista, era puternic, mi se parea ca si cum ar tipa cineva, si � totul s-a intrerupt. Nu scria nicio zi, nimic. Nu vreau iar, de ce ucide, ce stie el?
- Vino, trebuie sa vorbim cu ceilalti, spuse Hide, tragandu-l dupa el pe holul institutiei. Coborara pe scara principala si undeva in spatele unui hol , se afla o portita prin care trecura. Camera in care intrara era luminoasa, nu exista nicio fereastra insa neonul puternic facea din ea o sala de operatie. Faianta alba si gresia, emanau o stare de discomfort ce te facea sa-ti pierzi cumpatul. Erau doar cateva scaune vechi, ruginite si o masa mare din fier, insa felul in care era amenajata camera il facu pe Kanou sa se indeparteze doi pasi, ajungand sa se loveasca de pieptul tare si bine facut al lui Hideak. Tresari la contacul dur, insa nu se departa de el, ci ramase lipit asteptand parca un gest din partea celuilalt, pe care il si primi. O imbratisare puternica si un sarut pe gat urmat de aceeasi stransoare calda si placuta Nu comenta , nu zise nimic, insa observa privirile indiscrete ale celorlalti si se inrosi in obraji inconstient.
- A avut o alta viziune, spuse Hide privindu-i pe cei cinci. Va voi povesti eu. La auzul acestor cuvinte, Kanou il stranse de camasa pe cel de langa el, lasand privirea spre podea. Nu vroia sa mai vorbeasca despre asta si faptul ca celalalt nu-l pusesa sa descrie din nou il calma.
- Ce crezi ca le provoaca, intreba unul dintre baieti. Kanou il privi indelung, analizandu-i trasaturile deosebite ale fetei. Parul brunet ii acoperea ochii negri; la prima vedere avea o frumusete deosebita, dar aura ce i se ascundea in acel negru smolatic il facea o persoana mult prea greu de inteles.
- El e Kazune. Stii, cel ce se ocupa cu tehinca. el e cel ce a proiectat ascunzatoarea asta.
Vino, sa ne asezam, spuse Hide tragandu-si scaunul si apoi asezadu-l pe Kanou pe picioarele lui.Ceilalti facura acelasi lucru, privind unii la altii fara a mai scoate un sunet.
- Ei bine? intreba unul dintre baieti
- Nu a vazut unde. Tot ce stie e ca persoana era spanzurata si avea venele taiate.
- Altceva? intreba acelasi baiat. Cum ar fi mobila, culoarea peretilor, lustra, un tablou, un geam, nimic altceva?
Kanou lasa capul in jos , privind absent podeaua. Isi musca buzele si trase aer in piept ca si cum s-ar pregati sa moara.
- Mai era ceva. Scria ceva pe podea, insa era atat de intuneric si o raza de lumina ce parea taiata strapungea spatele acelei persoane si se pierdea. In locul unde picura sangele era scris ceva fara logica. � cuvinte iti decid viitorul� repeta baiatul abatut. Doar atat si nimic mai mult.
- Kanou, il intrerupse Hide, si daca e o imagine din viitor?
![[Imagine: cucumberFou1rcopy.png]](http://i427.photobucket.com/albums/pp360/Myttsu-chan/cucumberFou1rcopy.png)