Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Perfect Team

#1
Helaaau :) Sunt noua aici si sper sa imi fac muulti prieteni ^^ . Legat de fic...nu stiu cat e de bun, dar incerc si eu:)). Sper sa va placa>:D<.

Disclimer: Nu deţin nici un personaj ce îi aparţine lui Kazushige Nojima
din anime-ul/manga-un “Final Fantasy” şi nu fac profit de pe urma acestor personaje/întâmplări.


Perfect team

Capitolul 1

Celebra melodie My all interpretata de Mariah Carey incepuse sa sune de undeva din coltul camerei. Am incercat sa ignor telefonul la inceput, dar acesta nu inceta sa sune. Nu stiam cine e sau ce vrea, si nici nu vroiam sa aflu, dar, cum spunea mereu mama , ,,nu stii niciodata, poate fi ceva important”. Am deschis cu greu ochii, avand la inceput impresia ca pleoapele imi sunt cusute. M-am ridicat in crestetul capului, apoi am pornit ca hipnotizata de melodie dupa telefon. Telefonul statea pe marginea unui fotoliu pe care erau aruncate tot felul de haine. L-am ridicat, apasand pe butonul transparent, cu un receptor verde pe el.
- Alo?
- Buna dimineata, Lockhart, spuse o voce familiara, care ma facuse sa oftez.
- Nu Wayland, nu azi, am spus, in timp ce incepusem sa casc. E singura mea zi libera. Nu azi.
- Ei bine se pare ca sunt norocosul care te anunta ca nu mai e. Avem treburi azi, Lockhart. Treburi mari.
- Iar eu sunt norocoasa care iti spune ca azi, nu ma intereseaza de treburile tale, si tot ce tine de agentie. Azi, macar azi, prefaceti-va ca nu ma stiti.
- Nu putem Lockhart, esti prea evidenta. Acum, sa revenim la ale noastre. Cum spuneam, azi avem treburi, mi-a raspuns, pe un ton entuziasmat.
- Si nu poti sa imi spui cacaturile alea de treburi la telefon?
- Nu, am nevoie de tine aici, urgent, a spus, apoi a inchis apelul, lasandu-ma cu ochii in soare pentru a mia oara.
Am inchis la randul meu telefonul, aruncandu-l de data asta pe asternuturile moi alea patului. Mi-am trecut mana prin parul moale, inca incercand sa inteleg cum, unica mea zi libera, de dormit pana in floarea pranzului, s-a dus. A, Jeremy, cel mai enervant sef pe care il poate avea cineva . Din nou el. Mereu facea asa. Imi da zile libere, apoi le distruge pe fiecare, avand grija sa am catusi de putina treaba in fiecare zi libera. Ciudat era faptul ca, nicioadata nu ma intrerupt din somn, deci asta inseamna un singur lucru. Era important.



Dupa mai putin de jumatate de ora, am iesit din blocul imens, cu o fata de ,,acum m-am trezit”. Am lasat skate-ul jos, lasandu`mi un picior sa se aseze lenes pe el, apoi cu celalalt am impins, alunecand usor in strada. Fara sa vreau, discutia de azi-dimineata mi-a revenit in minte. Nu aveam nici cea mai mica idee despre ce vroia Jeremy sa imi spuna. Nici macar nu imi daduse vreun semn zilele astea ca vroia sa faca ceva, deci treaba era destul de suspecta.
Mi-am spus sa nu imi mai bat capul cu prostii de genul, si sa ma bucur de vremea frumoasa de azi, spre exemplu. Chiar era o zi extrem de frumoasa, tocmai buna pentru o …intalnire. Oh, termina Lockhart, mi-am spus din nou, pentru ca vorbitul cu mine incepuse sa fie noul meu hobby. Nu e timpul sa ma gandesc la prostii. Dar totusi, de cand nu am iesit eu cu un baiat? Sincera sa fiu, imi si era frica sa ma gandesc de cand, asa ca imi voi raspunde simplu cu ,,de mult”. Poate ca ar trebuii sa ma mai ocup si de mine, asa cum imi tot reproseaza mama. Sau poate ca ar trebuii sa ma las de munca asta, pentru ca e prea riscanta, si sa imi caut alta, asa cum imi spune tata. Sau, decat sa provoc o liniste enervanta la masa de sambata a familiei atunci cand matusa Marta sau matusa Allexandria ma intreaba daca am pe cineva, si eu raspund cu nu, m-as putea preface pur si simplu ca am pe cineva, apoi pana sambata viitoare la masa, as putea sa platesc un tip pentru un timp, il fortez sa se descrie exact ca in descrierea mea, apoi dupa cateva saptamani ne despartim brusc, apoi caut pe altcineva si tot asa, cum imi tot spune matusa Berta dupa masa de sambata.
Din perspectiva mea, rudele mele erau foarte aiurite. Adica, mie uneia nu mi se pare prea normal ca la saptesprezece ani, rudele tale sa te intrebe de fiecare data cand se intalnesc cu tine daca ai pe cineva, pentru ca fratii sau surorile tale si-au gasit deja pe cineva, iar tu nu. Ma faceau sa ma simt exact ca la douazeci si noua de ani, traind intr-un apartament cu chirie, fara iubit/sot, fara copii si cu un servici de tot cacatul.
Fara sa imi dau seama, ajunsesem deja in fata cladirii uriase. Mi-am luat skate-ul sub umar, si am pornit spre intrare, usile de sticla deschizandu-se instantaneu. Intrarea mea fusese exact cum nu vroiam eu, zgomotoasa si plina de priviri, din cauza tenisilor mei, care ,,flocaiu” pe podeaua lucioasa. Acum, toata lumea se uita la mine, si la fata mea de ,,acum m-am trezit” , dar incercam sa nu bag de seama asta.
- Hey Tifa. Ti-am luat si tie o…
Vocea suna calda, si plina de afectiune, ca in fiecare dimineata. Mi-am intorsc privirea catre el, fiind placut surprinsa de ceea ce vedeam.
- Uita-te la tine! Ti-ai schimbat rama! Si e rosie. E superba, am spus, indreptandu-ma catre el. Ah, si multumesc foarte mult pentru cafea, Michael. Din nou.
A zambit. Nu putea spune mai multe, eram sigura de asta. Rama ochelarilor lui de tocii era rosie si foarte lucioasa, scotandu-l in evidenta. In totdeauna i-am iubit ochelarii, iar pe el stateau al naibii de bine. Ii dadeau un aer de tocilar hot. Michael eram tipul care ma placuse din prima zi in care venisem la sediu. Si sincera sa fiu, imi parea rau pentru el, mai ales ca in fiecare dimineata imi lua o cafea exact asa cum imi placea mie, si intr-un colt, scria, cat de mic putea el, dar si cat sa inteleg, numarul lui de telefon. Ce mai, era un dulce, nici nu incapea vorba de asa ceva, dar din pacate sentimentele nu erau reciproce.
Ochii lui verzi straluceau. Ma privea din nou cu o privire pe care o vazuse in filme, incercand sa ma dea gata, dar la mine nu avea nici un efect. I-am multumit din nou pentru cafea, si m-am indreptat spre biroul lui Jeremy. Am batut de doua ori rapid in usa, apoi am deschis-o.
- Atat iti trebuie sa iti bati joc de fata mea, am spus, stand cu spatele la el, si inchizand usa, iti amintesc ca tu m-ai…
Am putut simtii cu usurinta cum cana mare de plastic aluneca usor din mana. Am prins-o cu cealalta mana rapid, apoi mi-am intors din nou fata catre birou, asigurandu-ma ca vedeam bine. Ma blocasem.



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Aproape perfect. Ayon 2 2.956 10-07-2013, 12:45 PM
Ultimul răspuns: hiimera
  Aproape perfect. Alexandra Miau 6 4.858 02-07-2012, 11:56 AM
Ultimul răspuns: hiimera
  Perfect Weapon [ +16] Bad Blood. 2 2.876 25-07-2010, 04:00 PM
Ultimul răspuns: BloodyInnocence


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)