Aproape perfect.

[Ayon]

Am mai postat si inainte pe Zup, dar din pacate am uitat email-ul vechiului cont si nu il pot recupera. Asa ca voi incepe din nou proiectele.
Limita de varsta : + 16, pe viitor + 18.
Genul : Drama, actiune, pervi.
Critica : Oricare.

Sper sa va placaaa ! ^^



Capitolul unu.


Mergeam din nou spre Mo. Priveam cerul acoperit de cativa nori gri, probabil va ploua, era si putin racoare, de aia ma imbracasem bine. Ma chemase din nou pentru ca se plictisea, facea des asta, dar nu ma deranja. Era cel mai bun prieten al meu inca de la gradinita si, desi era durul liceului dominandu-i chiar si pe cei de a 12-a, ma aparase intotdeauna. Da, aveam nevoie de asta. Eu eram tocilarul slabanog, cu ochelari, soaricele de biblioteca, tipul firav din clasa pe care il obligau " dragii " mei colegi sa le faca temele cand Mo mai chiulea sau era mult prea adormit dupa noptile albe, de betie.

Era deja pe inserat, iar ma chema sa dorm la el, de aceea imi luasem cartile de a doua zi cu mine intr-un rucsac ponosit si mazgalit de fostii colegi din generala.

Statea la cateva statii distanta de mine, am ajuns relativ repede.
Am bagat mana dupa gard si am deschis zavorul ce tine poarta mica, usor de sarit de altfel, inchisa. Am intrat.

Talpa tenesilor mei faceau un zgomot destul de enervat pe pavajul drumului ce ducea spre usa de la intrare.
Am batut de doua ori in usa din otel maron, sau metal, sau ce era, inainte ca Mao sa-mi raspunda. Cand a deschis usa l-am vazut intr-o stare deplorabila, cum nu-l mai vazusem. Statea sprijinit de prag, cu sticla de vodka in mana, beat mort. Mirosea a acool de la o posta, iar ochii ii avea rosii probabil de la ce mai si fumase pe deasupra. Purta numai niste bermude gri ce ii stateau sa cada si parul sau blond era tot ciufuluit, era obosit, cu cearcane adanci sub ochii verzui. Nu-l vazusem niciodata beat, dar niciodata nu e prea tarziu.

- Doamne, Mao... i-am spus in sopta, aproape din mila.
Nu mi-a raspuns. Pur si simplu m-a privit cu ochii goi si a zambit dezvelindu-si dantura alba si a facut ceva la care nu m-as fii asteptat niciodata.

A lasat sa-i cada sticla de bautura, lichidul varsandu-i-se pe traversa neagra din hol, m-a apucat strans de bluza rosie inclestind pumnul si m-a tras inauntru, a inchis usa si m-a trantit de ea cu destula putere incat sa scancesc.

Era mai puternic, mai inalt si mult mai lat in umeri decat mine si ma privea ranjind pervers. " Nu sunt fata ! " i-am spus destul de tare incat sa fiu sigur ca ma aude, dar ma ignora complet. M-a mutat cu usurinta pe peretele holului, in dreapta. Incepusem sa ma panichez nestiind ce vrea sa faca, la starea in care era nu mai era lucid, nu mai era responsabil de faptele sale. Ma speria putin, putin mai mult.

Mi-a ridicat mainile deasupra capului apasandu-mi incheieturile puternic in prete, cu genunchiul intre picioarele mele, lipit de mine. Totusi, eram mult mai jos decat el si m-a ridicat la acelasi nivel cu el sarutandu-ma violent. Blondul incerca cu disperare sa-si introduca limba inauntrul gurii mele, dar refuzam sa-l las. Probabil in mintea lui bolnava inecata in alcool eram inca o tarfa cu care urma sa si-o traga, ei bine nu eram.

Imi prinse incheieturile deja vinete si zgariate din cauza striatiilor peretelui cu o singura mana si imi aplica un pun in stomac cat sa deschid gura. Am gemut puternic resimtind din plin durerea si am inchis strans ochii in timp ce Mo isi facea de cap. Imi dadusera lacrimile din cauza sentimentelor multiple si durea ca dracu, inima imi batea cu putere, eram speriat, ranit, confuz. Ce naiba se inatmpla cu Mo ? Mai avusese scapari, dar cu fete, nicidecum cu baieti.

- Mo ! am strigat cand mi-a dat ocazia.

A marit ochii si m-a privit uimit. Privirea lui spunea " Ce naiba cauti aici ?! " Mi-a dat drumu si a cazut pe podea sprijinindu-se de peretele din spatele sau, iar eu am ramas in acelasi loc uitandu-ma stupefiat la el. Un sentiment de frica incoltise in mine si nu stiam daca sa fug sau sa ma asez langa el si sa incerc sa-l ajut, sa il inteb de ce naiba ii dadusera lacrimile.

Le-am sters pe ale mele si mi-am privit incheieturile, erau vinete asa cum spusesem, apoi m-am asezat in fata blondului, intre genunchii sai. Ii eram dator pana peste cap si nu il puteam lasa asa. I-am luat mainile in ale mele descoperindu-i chipul obosit si palid, nu venise ultimile doua zile la liceu si cine stie ce facuse cat lipsise.

Plangea si refuza sa ma priveasca, i-am ridicat barbia fortandu-l sa o faca. M-am inmuiat tot cand l-am vazut. Nu fufese niciodata atat de vulnerabil in fata mea, nu il vazusem niciodata plangand asa, de fapt deloc.

- Yuki...

Am tresarit la auzul vocii sale grave. Imi spusese numele intr-un mod asa de bland, cu parere de rau.

- Gata, Mo. Lasa.

I-am luat fata in palme si mi-am apasat usor buzele peste ale sale apoi l-am ajutat sa se ridice. Se sprijinea tinandu-si bratul lung dupa umerii mei. Am urcat asa scarile mergand in camera lui, l-am asezat pe pat si am mers sa inchid usa. Cand m-am intors deja dormea cu gura usor intredeschisa respirand pe gura. Era asa de dragut.

Si da, il placeam si tanjam de mult dupa buzele lui, tineam la el, dar nu ma asteptam ca el sa fie cel care sa inceapa acest joc atat de brusc.

[Natsuru]

Sa incepem cu inceputu' ^^ : I love it.

Ador deja relatia dintre astia doi, chiar daca e abia primu' capitol. imaginea lu' Mo beat mort, semi-constient m-a dus cu gandu' la G-Dragon in videoclipu'"Tell me goodbye" si m-a atras instant<3. Yuki, pe de alta parte e adorabil si din cate observ contient de sentimentele sale, ceea ce mi se pare un bonus XD si ador chestia asta. Sunt curioasa de ce e Mo asa :-?, vreo tipa, ceva?


Waitin' for next.

[hiimera]

Well, hello there! :3 Un nou fic, sunt incantata, dar te-ai cam grabit si tu cu ideile. Ai o greseala, altele nu stiu daca mai ai, ma refer la cele de tastare: soaricele - soarecele. Trecem peste aceasta etapa, ideea capitolului este una destul de dinamica, adica se petrece un lucru tragic, ca sa spun asa, bine cuvantul ala e cam prea de tot, dar chiar si asa e un moment destul de incordat acolo si tin sa spun ca tu nu l-ai dezvoltat indeajuns de bine ca sa ajunga la nivelul de gravitate la care se afla. Ideea este urmatoarea: tipul, Mo, mai pe scurt, era beat mort, ma mir ca inca mai statea in picioare, vine ca un buldozer si il apuca pe saracul baietel` aducandu-l violent in casa, dupa urmeaza scena in care protagonstul nostru firav - Yuki - prezinta niste ganduri de confuzie si automat aici se instaleaza si frica. Deci pe scurt ce doresc eu sa spun este ca trebuia mai in detaliu sa explici anumite reactii, comportari ale personajelor tale, la tine e sec putin. Ai insirat ceva din emotiile furtunoase ale lui Yuki, destrabalarile destul de minore ale lui Mo. Trebuia mult, mult mai intest, sa fie mai palpabil, nu de alta dar felulul in care este totul povestit deja prezinta o idee simpla, uzata a unui yaoi. Trebuie sa aduci dinamica, trebuie sa lasi impact, de fapt ei sa lase impact asupra noastra. Tu trebuie sa descrii mai in amanunt, reactii, rabufniri, senzii, mult mai intes, fiindca anumite scene ma gandesc o sa fie cu adevarat iesite din comun, gen cu este aici si trebuie sa patrunzi pana in rarunchiul povestii, cel putin al idee principale ale unui capitol si nu doar, cat si a personajelor, sa le scoti bine in evidenta caracterele.
Pana acum sincer Mo, mi-a denotat dezinteres, pare un tip care nu prea gandeste cum trebuie, rebel-prostut, pe cand Yuki e mai bine conturat, dar si el pare ca se frange treptat. Oricum cam asa ar fi caracterele lor, dar trebuie mai cu tarie sa le conturezi. ^^ Capitolul este destul de scurt si actiunea de asemenea este cam repezita, finalul nu prea ma incanta, prea abrupt totul si simplu... >.< Dar imi place, imi place si asa fiindca chiar daca ai fi abordat o idee folosita de nenumarate persoane eu o apreciez, caci mereu m-au captivat, trebuie doar sa dezvolti tu mai mult. Sigur are sa fie si originala, nu ma indoiesc. Eu astept nextul, succes si spor la scris! *hug*