02-02-2011, 03:00 PM
Din anumite motive, pe care prefer să nu le spun : - ", Luce, a decis să mă lase pe mine să scriu tot sezonul doi. Sper să va placă ^^'.
Capitolul unu - O scurtă amintire
Dacă m-ati uitat, nu va faceti griji va voi aminti eu cine sunt. Numele meu este Claire şi am mai îmbătrânit cu un an, adică am nouasprezece ani. Acum ceva timp am suferit un accident prin care mi-am dat seama că atunci când îţi este lumea mai dragă, totul se spulberă. Am crezut că totul va fi bine, că vom fi fericiţi până la adânci bătrâneţi, dar aşa ceva nu s-a întâmplat. Vă aburesc cam mult mai bine vă povestesc cum s-a întâmplat. Nu aş vrea să dau timpul înapoi pentru a deschide rana din nou, dar trebuie să mă descarc.
~ Flashback ~
Era o zi însorită, iar muzică dată la maxim în noua maşină a lui Key. Zâmbeam şi muream de nerăbdare să ajungem la plajă. Eram aşa de entuziasmată să cunosc plaja din acel loc nou, încât i-am spus să mărească viteza. El m-a ascultat, era şi normal. Ce nu ar fi făcut el pentru noua lui soţie?
Ne iubeam şi asta era foarte important pentru amândoi.
La un moment dat a zărit în faţa sa un sens giratoriu, care puteam să jur că nu se afla acolo. Sau cel puţin asta credeam. Încercând să-l ocolească, a eşuat şi ne-am izbit. Îmi era frică să nu păţim ceva. Din fericire când impactul s-a sfârşit şi maşina a stat locului, eu nu aveam nimic. În fine, câteva julituri care nu prea contau, însă când l-am văzut pe Key cu capul pe volan şi plin de sânge, am urlat. Nu ştiam ce să fac. Eram disperată. Am luat telefonul şi am marcat numărul salvării, chemadu-i la locul accidentului. Parcă trăiam un deja-vu, cam în aceleaşi circumstanţe a murit şi mama, doar că ea a fost călcată de o maşină. Plângeam, dar nu mi-am dat seama de asta, decât după ce am simţit cum lacrimile-mi curg pe obrajii mei roşii. Când salvarea a venit, medicii au încercat să-l readucă la viaţă, dar nimic nu se mai putea face. Nu puteam să cred asta, nu vroiam să cred. Începusem să-i lovesc cu toată puterea pe care o mai aveam în acel moment. Totuşi mi-au dat un calmant şi m-am liniştit. Când am ajuns acasă, Mihaela şi Shane au aflat vestea si au vrut să mă ajute, dar eu am strigat:
- Dacă nu mi-l aduceţi pe Key nu mă puteţi ajuta! şi am trântit uşa.
~ End Of Flashback ~
Şi aşa am stat închisă în camera mea ceva timp, însă acum mă simt mai bine. Mi-am găsit o slujbă, defapt Mihaela mi-a găsit-o. Ea este fotograf, iar eu asistenta impresarului sau ce o fi ăla. Nu le am cu termenii ăştia.
- Claire!
Asta sigur este Mihaela! Nu a trecut mult timp de când stau închisă în camera mea, scriind ce mi s-a întâmplat în acest document şi deja se îngrijorează. Ar trebui să mă duc sau mă va strânge de gât, nu la propriu totuşi, deci se poate spune că am puţin noroc.
Mi-am închis laptopul şi m-am grăbit jos. Coborând scările în grabă era să alunec, dar nu am făcut-o, pentru că m-am agăţat de bară.
- Da, Mihaela! Spune ce doreÅŸti, draga mea.
Am tachinat-o eu. Ştiam că nu-i plăcea să-i spun aşa, ba chiar detesta acest apelativ. S-a uitat urât la mine şi am înţeles că ar fi trebui să plecăm de acasă deja. Am şi uitat că azi este luni. Mi-am cerut scuze şi m-am grăbit spre maşină. Însă nu-i puteam spune de ce am întârziat, probabil m-ar fi crezut nebună.
- Eşti pregătită pentru o noua zi de muncă?
M-a întrebat ea, luându-mă pe nepregătite. Sinceră să fiu îmi era indiferent, dar nu-i puteam spune asta, aşa că m-am rezumat la un răspuns mai politicos.
- Sigur că sunt.
Pe drum nu am mai vorbit deloc. Încă eram somnoroasă şi nu prea avem chef de întrebările ei obişnuite: ,, Cum te mai simţi? ", ,, Îţi mai este dor de el?" şi aşa mai departe. După mine nu-şi aveau rostul şi nici nu-mi făceau plăcere.
Când am ajuns la studio, şeful ne-a zâmbit prietenos. Niciodată nu ne certa chiar dacă ajungeam târziu. Era destul de drăguţ. Îl chema Charles. Numele lui îmi plăcea destul de mult. Privindu-l mai bine am observat că părul îi stătea leneş peste ochii lui albaştrii. Acea culoare mă făcea să mă topesc, dar ar fi mai bine să nu mă îndrăgostesc de el. Ni s-a prezentat un nou model, pe nume Jake.
Nu ştiu de ce, dar Mihaela a început deodată să se holbeze la el. Fata asta mă sperie! Cred că ar trebui să-i aduc aminte că are un soţ.
Capitolul unu - O scurtă amintire
Dacă m-ati uitat, nu va faceti griji va voi aminti eu cine sunt. Numele meu este Claire şi am mai îmbătrânit cu un an, adică am nouasprezece ani. Acum ceva timp am suferit un accident prin care mi-am dat seama că atunci când îţi este lumea mai dragă, totul se spulberă. Am crezut că totul va fi bine, că vom fi fericiţi până la adânci bătrâneţi, dar aşa ceva nu s-a întâmplat. Vă aburesc cam mult mai bine vă povestesc cum s-a întâmplat. Nu aş vrea să dau timpul înapoi pentru a deschide rana din nou, dar trebuie să mă descarc.
~ Flashback ~
Era o zi însorită, iar muzică dată la maxim în noua maşină a lui Key. Zâmbeam şi muream de nerăbdare să ajungem la plajă. Eram aşa de entuziasmată să cunosc plaja din acel loc nou, încât i-am spus să mărească viteza. El m-a ascultat, era şi normal. Ce nu ar fi făcut el pentru noua lui soţie?
Ne iubeam şi asta era foarte important pentru amândoi.
La un moment dat a zărit în faţa sa un sens giratoriu, care puteam să jur că nu se afla acolo. Sau cel puţin asta credeam. Încercând să-l ocolească, a eşuat şi ne-am izbit. Îmi era frică să nu păţim ceva. Din fericire când impactul s-a sfârşit şi maşina a stat locului, eu nu aveam nimic. În fine, câteva julituri care nu prea contau, însă când l-am văzut pe Key cu capul pe volan şi plin de sânge, am urlat. Nu ştiam ce să fac. Eram disperată. Am luat telefonul şi am marcat numărul salvării, chemadu-i la locul accidentului. Parcă trăiam un deja-vu, cam în aceleaşi circumstanţe a murit şi mama, doar că ea a fost călcată de o maşină. Plângeam, dar nu mi-am dat seama de asta, decât după ce am simţit cum lacrimile-mi curg pe obrajii mei roşii. Când salvarea a venit, medicii au încercat să-l readucă la viaţă, dar nimic nu se mai putea face. Nu puteam să cred asta, nu vroiam să cred. Începusem să-i lovesc cu toată puterea pe care o mai aveam în acel moment. Totuşi mi-au dat un calmant şi m-am liniştit. Când am ajuns acasă, Mihaela şi Shane au aflat vestea si au vrut să mă ajute, dar eu am strigat:
- Dacă nu mi-l aduceţi pe Key nu mă puteţi ajuta! şi am trântit uşa.
~ End Of Flashback ~
Şi aşa am stat închisă în camera mea ceva timp, însă acum mă simt mai bine. Mi-am găsit o slujbă, defapt Mihaela mi-a găsit-o. Ea este fotograf, iar eu asistenta impresarului sau ce o fi ăla. Nu le am cu termenii ăştia.
- Claire!
Asta sigur este Mihaela! Nu a trecut mult timp de când stau închisă în camera mea, scriind ce mi s-a întâmplat în acest document şi deja se îngrijorează. Ar trebui să mă duc sau mă va strânge de gât, nu la propriu totuşi, deci se poate spune că am puţin noroc.
Mi-am închis laptopul şi m-am grăbit jos. Coborând scările în grabă era să alunec, dar nu am făcut-o, pentru că m-am agăţat de bară.
- Da, Mihaela! Spune ce doreÅŸti, draga mea.
Am tachinat-o eu. Ştiam că nu-i plăcea să-i spun aşa, ba chiar detesta acest apelativ. S-a uitat urât la mine şi am înţeles că ar fi trebui să plecăm de acasă deja. Am şi uitat că azi este luni. Mi-am cerut scuze şi m-am grăbit spre maşină. Însă nu-i puteam spune de ce am întârziat, probabil m-ar fi crezut nebună.
- Eşti pregătită pentru o noua zi de muncă?
M-a întrebat ea, luându-mă pe nepregătite. Sinceră să fiu îmi era indiferent, dar nu-i puteam spune asta, aşa că m-am rezumat la un răspuns mai politicos.
- Sigur că sunt.
Pe drum nu am mai vorbit deloc. Încă eram somnoroasă şi nu prea avem chef de întrebările ei obişnuite: ,, Cum te mai simţi? ", ,, Îţi mai este dor de el?" şi aşa mai departe. După mine nu-şi aveau rostul şi nici nu-mi făceau plăcere.
Când am ajuns la studio, şeful ne-a zâmbit prietenos. Niciodată nu ne certa chiar dacă ajungeam târziu. Era destul de drăguţ. Îl chema Charles. Numele lui îmi plăcea destul de mult. Privindu-l mai bine am observat că părul îi stătea leneş peste ochii lui albaştrii. Acea culoare mă făcea să mă topesc, dar ar fi mai bine să nu mă îndrăgostesc de el. Ni s-a prezentat un nou model, pe nume Jake.
Nu ştiu de ce, dar Mihaela a început deodată să se holbeze la el. Fata asta mă sperie! Cred că ar trebui să-i aduc aminte că are un soţ.
[center][/center]
Mulţumesc, Abbeh. Ly <3.
[center][/center]
Mulţumesc, Abbeh. Ly <3.
[center][/center]