05-04-2012, 02:35 PM
Deci cand aud de vampiri innebunesc,sunt un "fan" al lor,si de aceea am deschis acest fic.Vreau critica avansata,pentru progres absolut.Nu sunt multe de zis,deci incepem.;)
Capitolul I-Amintiri de neuitat..
P.O.V Allison:
"Mergeam pe podeaua rece,sa iau un suc racoritor.Simteam cum adierea de vant imi usuca parul.Cum?!Fereastra deschisa,dar eu le-am inchis si le inchid mereu seara,pentru linistea sufletului meu,mai ales ca am facut baie si puteam raci.
Simt aerul venind din camera Amandei,sora mea de doar 6 anisori.Urc scarile,nu sunt sigura pe mine,presimteam ceva rau,neliniste si vroiam parca sa nu mai exist.Teama puse stapanire pe corpul meu.
Vreau sa deschid usa,dar e incuiata..
-Amanda!Amanda!!Deschide sunt eu,sora ta Allison.De ce ai inchuia o usa?spun eu cu amaraciune.
Gata,trebuie sa deschid usa..odata am dat cat se poate de tare cu piciorul si usa parca se "sparse" la puterea mea,sunt foarte bune lectiile de karate.
-Nu..spun eu vazand corpul Amandei intr-o baltoaca de sange.Vroiam ca si eu sa merg departe,fara sora mea,prietena mea cea mai buna,Amanda eram ca si moarta,era un mic ursulet mereu vesel care ma astepta de la scoala sa ma joc cu ea.Amy gandea ca un om mare,iar eu mereu o invidiam,chiar daca eu eram mai mare,si ea mai mica,motivul era ca desena al naibi de bine si imi spunea cum sa ma imbrac,iar toti imi spuse mereu "Ally,cum de ai stilul acesta vestimentar foarte patrunator..!?".
Am chemat salavarea,dar din pacate nu mai avea ce sa-i faca dragei mele surori.Asta a fost tot..Dar promit ca cine a facut asta va plati,cu propria lui viata,sau mai probabil ani buni de inchisoare.
Acum,in prezent,e foarte trist intr-adevar fara Amy,dar am buni prieteni care sa ma sustina mai departe.
-Nu deschide usa..!spuse Wendy,cea mai buna prietena a mea.
Poc,a omorat-o..
-Nu e vina mea,am avertizat-o!
Da,ne uitam la un film de groaza.Este seara caci restul zilei nu s-a intamplat nimic,am mers la scoala,am dat teste si atat.
Mi-era somn,si asa am adormit in poala lui Alex.
P.O.V Alex:
Wow,film extra-de-groaza.Deodata,o vad pe Ally adormind in poala mea.Am ramas socat,nu e cine stie ce,bine este,fiindca doarme in bratele tale o fata care a suferit mult,dar foarte dr
aguta cu lumea. Am planuit,eu binenteles,sa o ajut in cautarea "omului negru".
O plac pe Ally ca o buna prietena si nu vreau sa o las fara sa se razbune.Am avut si eu o tristete la fel,sau mai putin placuta decat ceea a lui Ally.
"-Te rog,Killa,las-o pe Yumi sa mearga in oras cu Hanna,are dreptul,are 15 ani,se poate ingriji de ea.spuse tata cu incredere in Yumi,sora mea,este foarte buna si am mare incredere si eu si tata in ea,mama este putin prea proctectoare,nu o judec isi face datoria de mama.
-Bine..Doar sa vi repede,se face seara e 9 si 25 la 10 esti acasa,si nu vreau sa mai aud nimic.Este ultima data.
Asteptam noi sa vina Yumi,dar incepe a suna telefonul.Era Hanna.Raspunde mama.
-Hanna,unde sunteti,draga?Este 11 si Yumi nu a venit.Nici tu nu cred ca ai mers acasa.Parinti tai cred ca sunt ingrijorati ca noi.spune mama scurt si la subiect.
Hanna plangea,se audea la telefon plansul ei puternic.
-Sa stiti ca..Yumi..Yu-mi..a..a murit!
Mama scapase telefonul,eu il iau si vorbesc repede cu Hanna.
-Hanna,cum s-a intamplat?Te rog..spune ca e o gluma!
-Nu,nu e nicio gluma,a dat masina peste ea.
Eu eram la magazin,Yumi a zis sa ramana afara sa ma astepte acolo si nu stiu cum a facut dar vazusem ca Yumi-chan era pe jos,iar o masina era aproape de ea,dar a tulit-o fiind si seara nu am vazut nimic la masina iar politia nu are cum sa ne ajute.."
Este o poveste trista,este si mai trist fiindca si Ally a suferit la fel de mult,si ea si-a pierdut sora,intr-un mod foarte rau,la fel ca al meu.
Stim cum e sa pierzi pe cineva drag ti-e,mai ales sora sau fratele,alti nici nu au cum sa simta dimineata vorba calda a mamei si pregatind mancarea in craba,ca sa ajunga la timp unde avea ea sa merga,cel mai probabil la serviciu sau la o intalnire financiara.
Uni rad de alti cu probleme,dar nu stiu cat de greu este pentru ei si cat au suferit in trecut.Fiecare inceput isi are rostul lui.
Revin si cu capitolul 2 imediat.Pana atunci,sper ca va placut,bye bye!
Capitolul I-Amintiri de neuitat..
P.O.V Allison:
"Mergeam pe podeaua rece,sa iau un suc racoritor.Simteam cum adierea de vant imi usuca parul.Cum?!Fereastra deschisa,dar eu le-am inchis si le inchid mereu seara,pentru linistea sufletului meu,mai ales ca am facut baie si puteam raci.
Simt aerul venind din camera Amandei,sora mea de doar 6 anisori.Urc scarile,nu sunt sigura pe mine,presimteam ceva rau,neliniste si vroiam parca sa nu mai exist.Teama puse stapanire pe corpul meu.
Vreau sa deschid usa,dar e incuiata..
-Amanda!Amanda!!Deschide sunt eu,sora ta Allison.De ce ai inchuia o usa?spun eu cu amaraciune.
Gata,trebuie sa deschid usa..odata am dat cat se poate de tare cu piciorul si usa parca se "sparse" la puterea mea,sunt foarte bune lectiile de karate.
-Nu..spun eu vazand corpul Amandei intr-o baltoaca de sange.Vroiam ca si eu sa merg departe,fara sora mea,prietena mea cea mai buna,Amanda eram ca si moarta,era un mic ursulet mereu vesel care ma astepta de la scoala sa ma joc cu ea.Amy gandea ca un om mare,iar eu mereu o invidiam,chiar daca eu eram mai mare,si ea mai mica,motivul era ca desena al naibi de bine si imi spunea cum sa ma imbrac,iar toti imi spuse mereu "Ally,cum de ai stilul acesta vestimentar foarte patrunator..!?".
Am chemat salavarea,dar din pacate nu mai avea ce sa-i faca dragei mele surori.Asta a fost tot..Dar promit ca cine a facut asta va plati,cu propria lui viata,sau mai probabil ani buni de inchisoare.
Acum,in prezent,e foarte trist intr-adevar fara Amy,dar am buni prieteni care sa ma sustina mai departe.
-Nu deschide usa..!spuse Wendy,cea mai buna prietena a mea.
Poc,a omorat-o..
-Nu e vina mea,am avertizat-o!
Da,ne uitam la un film de groaza.Este seara caci restul zilei nu s-a intamplat nimic,am mers la scoala,am dat teste si atat.
Mi-era somn,si asa am adormit in poala lui Alex.
P.O.V Alex:
Wow,film extra-de-groaza.Deodata,o vad pe Ally adormind in poala mea.Am ramas socat,nu e cine stie ce,bine este,fiindca doarme in bratele tale o fata care a suferit mult,dar foarte dr
aguta cu lumea. Am planuit,eu binenteles,sa o ajut in cautarea "omului negru".
O plac pe Ally ca o buna prietena si nu vreau sa o las fara sa se razbune.Am avut si eu o tristete la fel,sau mai putin placuta decat ceea a lui Ally.
"-Te rog,Killa,las-o pe Yumi sa mearga in oras cu Hanna,are dreptul,are 15 ani,se poate ingriji de ea.spuse tata cu incredere in Yumi,sora mea,este foarte buna si am mare incredere si eu si tata in ea,mama este putin prea proctectoare,nu o judec isi face datoria de mama.
-Bine..Doar sa vi repede,se face seara e 9 si 25 la 10 esti acasa,si nu vreau sa mai aud nimic.Este ultima data.
Asteptam noi sa vina Yumi,dar incepe a suna telefonul.Era Hanna.Raspunde mama.
-Hanna,unde sunteti,draga?Este 11 si Yumi nu a venit.Nici tu nu cred ca ai mers acasa.Parinti tai cred ca sunt ingrijorati ca noi.spune mama scurt si la subiect.
Hanna plangea,se audea la telefon plansul ei puternic.
-Sa stiti ca..Yumi..Yu-mi..a..a murit!
Mama scapase telefonul,eu il iau si vorbesc repede cu Hanna.
-Hanna,cum s-a intamplat?Te rog..spune ca e o gluma!
-Nu,nu e nicio gluma,a dat masina peste ea.
Eu eram la magazin,Yumi a zis sa ramana afara sa ma astepte acolo si nu stiu cum a facut dar vazusem ca Yumi-chan era pe jos,iar o masina era aproape de ea,dar a tulit-o fiind si seara nu am vazut nimic la masina iar politia nu are cum sa ne ajute.."
Este o poveste trista,este si mai trist fiindca si Ally a suferit la fel de mult,si ea si-a pierdut sora,intr-un mod foarte rau,la fel ca al meu.
Stim cum e sa pierzi pe cineva drag ti-e,mai ales sora sau fratele,alti nici nu au cum sa simta dimineata vorba calda a mamei si pregatind mancarea in craba,ca sa ajunga la timp unde avea ea sa merga,cel mai probabil la serviciu sau la o intalnire financiara.
Uni rad de alti cu probleme,dar nu stiu cat de greu este pentru ei si cat au suferit in trecut.Fiecare inceput isi are rostul lui.
Revin si cu capitolul 2 imediat.Pana atunci,sper ca va placut,bye bye!