27-12-2010, 04:52 AM
Personaje: - Nouaky Shun : - varsta : 16;
- ochi : verzi;
- par :saten;
- ocupatie : elev la Scoala Populara de Arta ;
- semi-inalt : bineproportionat, cu o tunsoare hipi si un cercel in urechea dreapta.
- el detine monologul in "Capitolul 1".
- Hitumishi Daisuke : - varsta : 29
-ochi : albastri;
- par: brunet;
- ocupatie: model profesionist;
- descriere: inalt, un trup bine sculptat, tuns scurt, stil vestimentar elegant, iubitor de masini scumpe si de "frumos".
- lui i se adreseaza personajul Shun.
"Capitolul 1"
Monolog !
La inceput credeam ca viata mi`e pustie, ca orice lucru cat de mic imi era predestinat durerii. Apoi, cand te-am cunoscut pe tine, parca curcubeul multicolor isi infripsese razele in inima mea neagra. Zambeai cu ochii, zambeai cu inima, zambeai...continuai sa-mi sunrazi de fiecare data cand buzele mi se uneau cu ale tale, de fiecare data cand trupul meu se ghemuia la pieptul tau...atat de cald. Eram practic dependent, obsedat, de fiinta ta ce devenise totul pentru mine. Si invatasem ca poti face pe cineva sa te iubeasca, sa se gandeasca permanent la clipele ce vor continua sa fie petrecute in doi.
Acum stiu ca esti fericit, ca viata ta este frumoasa, ca nu ai nici-o problema si ca...ca ea te iubeste. Insa, recunosc, ca ma intreb uneori ce s`ar fi intamplat daca nu te lasam sa pleci, daca in loc sa ma gandesc la fericirea ta, m`as fi gandit la fericirea noastra. Am plans, am ras, m-am apucat de vicii inutile, ajungand sa fumez ca un nebun tigare dupa tigare, pentru a`mi atenua dorul ce ma mistuia pe dinauntru. Speram, ajunsesem sa sper ca mai exista o sansa pentru noi, si atunci am luat in mana receptorul. Ti-am format numarul, ascultand acelas ritm sumbru al tonului, si deodata m-am oprit, trupul mi s-a inmuiat...Te-am vazut, ai aparut in fata mea precum o stafie, prin sticla transparenta a televizorului cu ea. Atunci, abea atunci realizasem ca te iubesc, si am cazut...am cazut in genunchi innecat in lacrimi mari, ma durea , ma durea atat de tare fericirea ta.
Stau in camera mea atat de rece si simt ca peretii se strang in jurul meu vrand sa ma sufoce. Ma simt inutil, jalnic, traind dintr-un pahar plin de amintiri terifiante ale unui trecut ce trebuia lasat trecut. Totul e intunecat si trist, intocmai ca si inima mea iar atunci decid...ca viata urma sa se curme aici. Ma aplec asupra masutei de lemn ce zacea lipita de patul mare in care eram intins. Luand intre primele degete un cutit micut de taiat fructe, cu o lama bine ascutita. Il privesc, pare atat de pustiu, vopsit intr-o singura culoare stinsa. Il apropii de incheietura mainii stangi, infrigandu-l adanc in carne, gem de durere, insa mai am puterea de a-mi taia si venele celeilalte maini. Si atunci, abea atunci imi vad sangele decolorat, iesindu-mi precum o furtuna din trup. Te-am iubit si inca te mai iubesc, cand ti-am spus ca nu mai vreau, ca nu mai pot suporta, m-am gandit tot la tine. M-am gandit la ceea ce va spune familia, fanii, sora ta cand vor afla ce fel de iubire imi porti. As vrea sa dau timpul inapoi, sa las lucrurile sa decurga de la sine, sa te am, sa te mai am...macar odata in brate. Ochii mi se inchid, si filmul nostru se deruleaza in micile mele pupile, iti simt sarutul si parca renasc. Te vad departe, din ce in ce mai departe, imi intind mana spre tine insa nu mi-o prinzi...nu poti...
<< - Daisuke, de ce esti mereu atat de indiferent, de ce nu te implici in nimic si lasi totul in seama altora. Am impresia ca nu-ti pasa decat de tine...
- Tu stii cate am pe cap nu? daca m-as implica in tot la modul ala...as intra la spitalul de nebuni.
Baiatul tace, se asaza pe scaun, simtind cum obrazul incepe sa i se umezeasca, insa evita sa-si priveasca iubitul ce parea prins tot in munca lui infinita.
- Fie cum spui tu nu mai vreau sa continui cearta asta stupida, adauga dupa cateva minute, ridicandu-se de pe canapea pentru a pleca.
- Care cearta?
- Eu nu ma cert cu tine, esti prea sensibil...>>
- ochi : verzi;
- par :saten;
- ocupatie : elev la Scoala Populara de Arta ;
- semi-inalt : bineproportionat, cu o tunsoare hipi si un cercel in urechea dreapta.
- el detine monologul in "Capitolul 1".
- Hitumishi Daisuke : - varsta : 29
-ochi : albastri;
- par: brunet;
- ocupatie: model profesionist;
- descriere: inalt, un trup bine sculptat, tuns scurt, stil vestimentar elegant, iubitor de masini scumpe si de "frumos".
- lui i se adreseaza personajul Shun.
"Capitolul 1"
Monolog !
La inceput credeam ca viata mi`e pustie, ca orice lucru cat de mic imi era predestinat durerii. Apoi, cand te-am cunoscut pe tine, parca curcubeul multicolor isi infripsese razele in inima mea neagra. Zambeai cu ochii, zambeai cu inima, zambeai...continuai sa-mi sunrazi de fiecare data cand buzele mi se uneau cu ale tale, de fiecare data cand trupul meu se ghemuia la pieptul tau...atat de cald. Eram practic dependent, obsedat, de fiinta ta ce devenise totul pentru mine. Si invatasem ca poti face pe cineva sa te iubeasca, sa se gandeasca permanent la clipele ce vor continua sa fie petrecute in doi.
Acum stiu ca esti fericit, ca viata ta este frumoasa, ca nu ai nici-o problema si ca...ca ea te iubeste. Insa, recunosc, ca ma intreb uneori ce s`ar fi intamplat daca nu te lasam sa pleci, daca in loc sa ma gandesc la fericirea ta, m`as fi gandit la fericirea noastra. Am plans, am ras, m-am apucat de vicii inutile, ajungand sa fumez ca un nebun tigare dupa tigare, pentru a`mi atenua dorul ce ma mistuia pe dinauntru. Speram, ajunsesem sa sper ca mai exista o sansa pentru noi, si atunci am luat in mana receptorul. Ti-am format numarul, ascultand acelas ritm sumbru al tonului, si deodata m-am oprit, trupul mi s-a inmuiat...Te-am vazut, ai aparut in fata mea precum o stafie, prin sticla transparenta a televizorului cu ea. Atunci, abea atunci realizasem ca te iubesc, si am cazut...am cazut in genunchi innecat in lacrimi mari, ma durea , ma durea atat de tare fericirea ta.
Stau in camera mea atat de rece si simt ca peretii se strang in jurul meu vrand sa ma sufoce. Ma simt inutil, jalnic, traind dintr-un pahar plin de amintiri terifiante ale unui trecut ce trebuia lasat trecut. Totul e intunecat si trist, intocmai ca si inima mea iar atunci decid...ca viata urma sa se curme aici. Ma aplec asupra masutei de lemn ce zacea lipita de patul mare in care eram intins. Luand intre primele degete un cutit micut de taiat fructe, cu o lama bine ascutita. Il privesc, pare atat de pustiu, vopsit intr-o singura culoare stinsa. Il apropii de incheietura mainii stangi, infrigandu-l adanc in carne, gem de durere, insa mai am puterea de a-mi taia si venele celeilalte maini. Si atunci, abea atunci imi vad sangele decolorat, iesindu-mi precum o furtuna din trup. Te-am iubit si inca te mai iubesc, cand ti-am spus ca nu mai vreau, ca nu mai pot suporta, m-am gandit tot la tine. M-am gandit la ceea ce va spune familia, fanii, sora ta cand vor afla ce fel de iubire imi porti. As vrea sa dau timpul inapoi, sa las lucrurile sa decurga de la sine, sa te am, sa te mai am...macar odata in brate. Ochii mi se inchid, si filmul nostru se deruleaza in micile mele pupile, iti simt sarutul si parca renasc. Te vad departe, din ce in ce mai departe, imi intind mana spre tine insa nu mi-o prinzi...nu poti...
<< - Daisuke, de ce esti mereu atat de indiferent, de ce nu te implici in nimic si lasi totul in seama altora. Am impresia ca nu-ti pasa decat de tine...
- Tu stii cate am pe cap nu? daca m-as implica in tot la modul ala...as intra la spitalul de nebuni.
Baiatul tace, se asaza pe scaun, simtind cum obrazul incepe sa i se umezeasca, insa evita sa-si priveasca iubitul ce parea prins tot in munca lui infinita.
- Fie cum spui tu nu mai vreau sa continui cearta asta stupida, adauga dupa cateva minute, ridicandu-se de pe canapea pentru a pleca.
- Care cearta?
- Eu nu ma cert cu tine, esti prea sensibil...>>
INGERII SUNT SPIRITE INARIPATE,PRIETENI CU SPIRITUL TAU INARIPAT! :X:X:X My love GRAVITATION...
DeeJay David feat Dony-Temptation [Mix by DeeJay Aliss] http://www.youtube.com/watch?v=gCif6BTxEfg BIG thx for subscribe and comment this song
