Nebunul reginei

[Cherie]

Hai bonjour. După cum cred că observaţi, după o perioadă lungă de inactivitate literară, vă aduc un proiect nou, la care lucrez de prin februarie şi va fi puţin cam diferit faţă de celelalte. Şi ca gen şi naraţiune şi structură, o să vedeţi voi. Nu vă spun prea multe şi vă las să citiţi, să criticaţi şi să vă daţi cu părerea. Enfin, eu sper să vă placă şi îmi cer scuze de pe acum pentru capitolele ce nu vor apărea cu regularitate. Sper că mă puteţi înţelege.
Lectură plăcută !


[center]NEBUNUL REGINEI[/center]

[center]Să ştim să ne mărginim ambiţiile: a tânji după ceea ce nu poate fi obţinut este o fatală nebunie. Şi totuşi, oare a înceta să iubeşti te fereşte de această boală ? Nu te împinge tot mai mult în braţele ei, ca atunci când te îndoieşti de gândul sinuciderii ce ţi-a stăruit în minte până atunci şi vântul te împinge de pe marginea prăpastiei ?

Sunt nebun doar pentru că iubesc ca unul ?[/center]

Prolog

Îi surprinsesem pe amândoi discutând în bibliotecă; ea stătea pe scaun, cu capul dat pe spate şi privind în gol, trecându-şi din când în când degetele lungi prin buclele ciocolatii. El stătea în picioare, lângă scaunul ei, căutând cu degetele o carte anume din bibliotecă.
-De ce nu-l internezi într-un spital de boli mintale? Un schizofrenic nu este tocmai persoana pe care ai vrea să o ai mereu în preajma ta.
Îmi aduc aminte cât de mult mă enervase remarca lui şi cum un val de furie îmi inundase fiecare părticică din corp. Începusem să tremur şi aproape trântisem uşa de perete, vrând să intru peste ei şi să-i spun câte ceva acelui idiot ce-şi închipuia că ştie de ce are ea nevoie pentru a trăi liniştită, când am auzit-o:
-E tot ce mi-a mai rămas, Elliot.
M-am dat câţiva paşi mai în spate, dar nu prea departe pentru a-i putea urmări în continuare. Vocea ei suna spartă şi am văzut-o cum îşi îngropase faţa în palme. Plângea. Imaginea aceea era atât de sfâşietoare şi mă durea atât de tare s-o văd aşa când eu nu doream decât ca ea să fie fericită şi să zâmbească mereu, cum o făcea când era mai mică. Furia începuse să pună din nou stăpânire pe mine la gândul că îi eram absolut inutil, dar am reuşit să mă calmez oarecum pentru a-l auzi pe el cum o linişteşte.
-Şi tot ce te-a distrus, a murmurat cu buzele în părul ei, strângând-o în braţe.
Şi iar parcă suspina şi era greu să se controleze. Tremura toată şi se agăţase cu mâinile de gâtul lui Elliot ca de o ultimă speranţă.
-Şi totuşi, îl iubesc, reuşise să şoptească, şi n-aş putea trăi fără el în ciuda a tot ceea ce mi-a făcut.
Abia atunci îmi dădusem seama că plâng. Fiinţa asta era tot ce-mi mai rămăsese, scopul meu în viaţă încă de când apăruse pe lume. Dar parcă atunci nu mai era ea – îi vedeam o latură pe care mie nu mi-o afişase niciodată, iar eu o văzusem în toate ipostazele, îmbrăcată şi goală, veselă şi plină de furie. Îi ştiam defectele, pasiunile şi visurile, infinite şi care variau la fiece secundă. Nimeni nu o cunoştea mai bine decât mine. Însă...
Am deschis uşa uşor şi înainte să-mi dau seama eram lângă scaunul pe care ea stătuse mai înainte, îngenuchind în faţa ei:
-Reinee, am zis cu vocea înăbuşită de lacrimi. Reinee a mea – chiar te-am distrus? Nu... Am vrut doar să-ţi fie bine! Te iubesc atât de mult... Vreau doar să zâmbeşti ca înainte. Eu sunt cel din cauza căruia zâmbetul ţi-a pierit de pe buze?
S-a trântit lângă mine şi mi-a strâns mâinile într-ale ei, apoi le duse la buze şi le sărută febril, şoptindu-mi numele:
- André... André...
Abia atunci am ridicat privirea din pământ şi am putut să îi văd mai bine chipul. Ochii ei, verzi, mari, care aveau cândva o sclipire atât de specială, jucăuşă în ei, acum erau înroşiţi, tulburi şi inexpresivi. Nu era privirea ei... Dulce şi candidă cu care mă obişnuise. Mă uitam la ea şi eram mai sigur ca niciodată că nu era Reinee Larcin pe care o cunoşteam şi o iubeam. Cea pentru care bestia din mine ieşea la suprafaţă, singura de altfel.
M-am cutremurat şi am început să plâng şi mai tare, neluându-mi privirea de la chipul brăzdat de lacrimi al surorii mele. Tremuram; tremuram de nervi şi de frică.
S-a uitat la mine cu un zâmbet amar în colţul gurii.
- Nu plânge, prostuţule. Nu ai idee căt mă bucur să te am aici cu mine, nu vă mai am decât pe voi doi...
Plângeam in continuare. Şi-a întins fruntea spre mine, închizând ochii şi zâmbind în continuare.
-Nu mai ai cu sângele cui să-ţi pătezi mâinile, şoptise ea când mi-am lipit buzele de fruntea ei palidă şi îngheţată. I-ai ucis pe toţi...

[AngelWithBrokenWings]

Primaaaaaaaaaa:X:X:X

Deci am citit tot, si ador acest prolog.Ce sa zic ca abia astept primu capitol.Nu am deloc obiectii la adresa scrisului sau geselilor pentru ca nu le-am observat din cauza bucuriei de a citii:D
Aduci expresivitate si scri cu pasiune...ceea ce face ca oricine citeste sa nu remarce nici o greseala ortografica sau de tastare.
Abia astept primu capitol, si ma astept la foarte mult din partea ta,deoarece pari buna in ceea ce faci si cred ca iubesti cu adevarat de gandesti asa de...plin de dragoste.
Spor la scris si ast primu capitol, is fana ta nr 1:D

[βεκi]

Hei, am trecut si eu pe aici :> M-a atras mult titlul, foarte original si nu stiu, are ceva aparte acolo xD Foarte profund. Si cand am vazut ca ficul mai este scris si de tine mi-am zis ca nu trebuie sa-l ratez. Ce pot sa spun? Imi place la nebunie prologul, este plin de mister, abia astept sa pui primul capitol. Sunt curioasa sa vad care este adevarata poveste in spatele intregului mister >.< Totul mi se pare foarte interesant si captivant, inca de la prolog O_O Deci te felicit. Cu siguranta sti sa ti cititorul in suspans.
Sunt nebun doar pentru că iubesc ca unul ? -> geniala replica. O replica profunda, plina de dragoste. Ma face si pe mine sa ma gandesc departe... xD
Greseli de tastare nu am observat, iar la capitolul moduri de expunere stai excelent. Imi place cum descri sentimentele personajelor, intreaga atmosfera, chiar te pricepi.
Nu am nimic de comentat sau de criticat. Totul este ok. Astept nerabdatoare capitolul 1 si sper sa vina repede >.< Spor la scris si succes in continuare.

[Katniss]

Bună iubire ( vorba profesorului meu de franceză)
Încă de când am văzut că este scris de tine am zis că trebuie să îl citesc neapărat, so let's see.
Ideea este foarte interesantă. Titlul este de asemene atractiv.
Acest prolog a fost reuşit, chiar ai reuşit să transmiţi totul într-un mod foarte plăcut.
După cum am mai spus îmi place stilul tău este elegant, astfel că reuşeşti să scrii totul într-un mod foarte plăcut.
Modurile de expunere se îmbină armonios, iar trecerea de la nu mod la altul aproape că nu o realizezi. Greşeli nu am văzut, nu cred că au fost.
Cam atât aştept repede nextu. Bye, bye.

[BloodyInnocence]

sincer e a doua oara cand citesc ceva scris de tine...nu mai stiu ce am citit inainte dar prima data nu prea m-ai impresionat deloc si mi-am pierdut interesul pe la jumatatea capitolului...asa ca eram putin reticenta sa intru aici si sa citesc aceasta poveste desi descrierea ei imi place. Nu mai zic de titlul care ma intriga.
Nu am ce sa iti reprosez sincer si asta nu mi se intampla des:)
imi place la nebunie prologul, imi plac acele cateva randuri dinaintea prologului. Sunt innebunita dupa numele lor. Parca nu ai fi putut ales niste nume mai frumoase, mai potrivite.
Ai un stil de a scrie foarte elegant as putea spune. M-ai cucerit din primele cateva randuri:)
De abia astept next-ul.;) Bafta in continuare.

[Miss Serenity]

Am intrat la povestea ta, deoarece titlul m-a facut sa ma gandesc la o tabla de sah :P (o pasiune a mea).
Ai un mod foarte frumos de a scrie... folosesti diacritice si le folosesti corect. Descri minunat iar naratiunea si dialogul se imbina perfect. Defapt asta e un fic la care nu prea am ce sa reprosez. Mi-ai captat interesul intr-un mod placut si abia astept urmatoarele capitole sa vad la ce te-ai gandit.
Imi plac numele alese... si mai ales imi place aura clasica in care pare ca ti-ai invaluit povestea. Mi-am facut cateva schite in cap despre ceea ce ar putea sa urmeze :P dar prefer sa ma uimesti tu.
Mult succes in continuare si sper sa postezi curand.

[Dragonz Eyez]

Heya ^^
Titlul a fost prima chestie care m-a atras- primul avantaj pentru tine
Apoi a fost acel genial inceput, inainte de prolog- al doilea super-avantaj
Si urmeaza povestea. Imi place cum scrii. Parca simt cata pasiune pui in ceea ce faci. Cine se mai uita dupa greseli cand e asa intrigat in poveste?
Toate astea trei impreuna creaza povestea ideala dupa parerea mea. Cine stie, poate dupa ce o termini o si vad publicata. : ))
Deci nu mai am ce comenta.
Astept continuarea. Sa ma anunti cand o pui. Si sper ca de data asta sa fie mai lung capitolul. Desi da, sunt constienta ca asta a fost doar prologul : ))
Inspiratie placuta : ))
Si spor la scris!
Cya ^^

[BloodyInnocence]

observ cu parere de rau ca nu ai mai postat la aceasta poveste a ta de extraordinar de mult timp. Si sunt foarte curioasa sa vad cum continui, chiar sper din tot sufletul ca nu ai renuntat la aceasta poveste si ca nu ai uitat de ea.:)
Astept sa apari cu continuarea.