Itsumo mugoi, Itsumo yasei[always inhuman, always wild] [sf / shouen-ai / yaoi]

[bastard_in_love]

Capitolul 6(partea 1)


Messian nu a intors capul catre el, parca fiindu-i frica. Doar i-a dat un raspuns scurt:
-Esti liber sa faci cum poftesti. Cu putin noroc nerozii de la cercetare au inteles mesajul meu la fel de bine ca si tine si o sa-i elibereze mintea lu' Taky al tau.
Raspunsul a venit neasteptat de dureros pentru Hoshi, care mai avea putin si plangea, lucru pe care nu l-a mai facut niciodata in public. Ascultase o conversatie pe care nu trebuia s-o auda, iar acum Messian se purta neasteptat de frumos. Brunetul nu s-a clintit din loc. Cum putea sa-i explice ca doreste sa-l rasplateasca cumva? El nu avea nimic.
-Daca vrei poti pleca acum. Insa aceste meleaguri sunt periculoase, nici chiar eu nu-ti pot garanta siguranta. Poti astepta pana se risipeste intunericul, atunci te duc eu.
Deabia acum si-a dat seama ca pana in momentul acesta se gandise numai la modul de viata care avea sa se schimbe. Incepuse sa-si accepte pozitia si calaul. Chiar se obisnuise cu locul. Insa nu si-ar fi imaginat niciodata ca se atasase de fapt de Messian. Dorea sa-l inteleaga, desi pana atunci avea o parere clara despre cei ca el: "roboti fara sentimente".
-Vreau sa-mi platesc datoria ! Vreau sa raman aici!
Messian era intr-un fel uimit de faptul ca nu a inceput sa zburde de fericire, fiind mai mult decat bucuros ca scapa din acel mediu ostil.
-Iar eu nu vreau sa ramai aici din dorinta de a-ti plati datoria. Nu ti-am facut tine un favor, ci mie.
Vorbeau d

[bastard_in_love]

Se pare ca nimeni nu prea mai citeste, dar eu tot mai pun capitole, ca asta e...

Capitolul 7

Soarele a apus de mai bine de trei ore, iar tura lui Hoshi luase sfarsit. Acesta se plimba agale pe strada principala, amestecandu-se cu usurinta prin multimea grabita, chiar prea grabita. Cerul deabia se mai distingea, era ceata si picura, anuntandu-se o ploaie torentiala in scurt timp. Pasii lui Hoshi rasunau clar, imprimandu-se in asfaltul rece. Baiatul avea mainile adancite in buzunarele pantalonilor si se distingea de restul lumii prin jacheta neagra de piele, cu numeroase accesorii din metal. S-a oprit in dreptul unui magazin in reconstructie, acoperit in intregime de ziare si graffitti. A intors capul catre o strada laturalnica si a oftat prelung. Nimic nu se schimbase in acei doi ani. Aceeasi atmosfera, aceleasi ziduri, doar ca mult mai darapanate si mai mucegaite, aceleasi fete triste si marcate de trecerea timpului, aceeasi oameni prapaditi si aceleasi expresii impietrite. Un singur lucru se schimbase insa� acea amintire se prapadea, cu fiecare zi ce trecea se smtea tot mai indepartat de trecutul sau. In ciuda imposibilitatii de a-si aminti ceea ce se intamplase cu exactitate in acea zi, o singura persoana aparea mereu la fel de puternic, de impunator si tot mai viu in mintea lui Hoshi. Aceeasi mana tinandu-l suspendat pe bandit, aceeasi ochi reci si inexpresivi, aceleasi buze intepenite, aceeasi tinuta demna si inconfundabila.
Si-a scuturat capul, precum un caine care dorea sa se lepede de picaturi de apa. Daca si mintea lui s-ar fi descompus in sute de picaturi, poate acum i-ar fi fost mai bine. Ura ideea de a-si pierde identitatea, dar acea identitate era acum baza existentei lui, traia un prezent construit numai din bucati ramase din trecut, iar viitorul avea sa fie o continua descompunere in care mintea lui bolnava de uitare il va mai pastra doar pe Messian. Acest lucru era inacceptabil si dureros. Mai bine ar fi pierit. Se straduia din rasputeri sa-si aminteasca de Taky, sa zambeasca la vederea chipului sau neclar, sters de trecerea timpului, dar nu putea. Isi uitase prietenul si ii uitase pe toti cei care ii erau dragi. Practic el se silea sa-i iubeasca, constrans de constiinta, insa era cu neputinta. Nici nu si-i mai amintea. Nu mai stia ce sa-si aminteasca.
A oftat, din nou, ridicandu-si ochii catre cer. Nimic� totul era un simplu nimic. Usor... traiesti si mori, altceva tot nu mai conta.
O nava alba si un zgomot infernal au anuntat sosirea unuia dintre camarazii sai.
-Sefu, e o problema in sectorul A! Trei persoane necunoscute au intrat in incinta cladirii!
-Vin acum, alerteaza paza si instiinteaza-i pe toti cei din clanul meu ca este un atac!
-Dar... nu este un atac.
-Ai spus ceva? Dispari si nu-mi mai spune mie ce este si un este!
�Puturosii aia tot nu o sa-si miste fundul daca nu e ceva grav. Ca de obicei� stau cu burta la soare si asteapta sa le dea cineva cu barosu-n cap si sa le spuna ca masteru-i in pericol. Jalnic��
A dat din cap, scotandu-si telefonul din buzunar si deschizandu-l. Trei apeluri ratate� erau de la Ryoko, care ca de obicei voia sa stie unde este.
-Sunt in viata, stai calm! L-a instiintat acesta printr-un apel care trebuia sa fie scurt.
-Nu-mi fac griji pentru viata ta, tot nu mai sunt vandali ramasi care sa te ia pe tine in seama cu tot cu rangul tau de mare sef!
-De ce? Ce s-a intamplat?
Hoshi incepuse sa devina nervos, in general Ryoko se purta frumos cu el dovedind calm si intelepciune. In mod clar ceva nu era in regula.
-Trei vandali au patruns pana in camera asta. Uite, chiar imi pare rau, mi-ai spus sa fiu atent in lipsa ta, dar�
-Dar ce ? Ce s-a intamplat ? Unde este Messian ?
Era ciudat ca intreba. Nu il mai vazuse pe Messian de mai bine de o luna, cand acesta a fost ridicat la un nivel superior si a trebuit sa-i inmaneze medalia. De fapt, nu mai vorbisera unul cu celalalt de mai bine de jumatate de an. Insa instinctiv, acesta a prezis ca ceva i se intamplase, si avea dreptate.
-Inca nu la stim numele agresorilor, insa se pare ca dintr-un motiv sau altul, Messian a plecat cu ei, sau dupa ei. Ceva au cautat ei aici� cert e ca au gasit acel ceva dupa ce au intors camera cu susu-n jos, iar Messian nu mai este de gasit. Si-a dezactivat cipul, si ma indoiesc ca cineva l-ar fi putut obliga s-o faca.
Hoshi a inchis, urcandu-se pe un scuter negru si pornind in viteza spre casa lui Messian. A pornit alarma, pentru a trece cu usurinta printre masini. Dintr-un motiv sau altul trebuia sa ajunga acolo !
Nu a durat mult pana s-a aflat in acea camera spatioasa de care ii fusese oarecum dor. Nu se schimbase nimic, doar ca fiecare obiect era acoperit de plastic si protejat pentru a putea fi verificat.
Ryoko era rezemat de un zid si avea mainile incrucisate la piept.
-Repede ai mai venit ! Stai calm, nu s-a intamplat nimic, o sa se intoarca el.

Astept reply-uri!

[love_anime]

Buna am citit si eu ficul tau si chiar imi fac griji pentru Messian asa ca te rog sa postezi mai repede urmatorul capitol. Sper ca data viitoare Hoshi sa se intalneasca cu Messian. Spor la scris si astept urmatorul capitol.