Wild eyes

[Jollye]

Prefata.

De curand, mai precis acum o luna si jumatate, tata s-a recasatorit. Viitoarea mea mama era o persoana extraordinara, si, la cei 17 ani ai mei, cand aveam ca toti cei de varsta mea o criza tipica adolescentina, s-a dovedit ca ma intelege incredibil de bine. O cunosteam de multi ani. Lucra in acelasi centru de avocatura ca si tata, numai ca era la alt etaj si se ocupa de subiecte total diferite. Cu toate astea, nu avusesem o legatura foarte stransa, pentru ca la putinul nostru timp liber, ne vedeam o data la doua saptamani, cand luam masa in oras. Dar dupa logodna lor, care mi s-a parut a fi un lucru advers la faptul ca se intalneau de atata timp si ca vorbeau in � acel � fel unul cu altul, ne-am mutat toti intr-un apartament din centru, impreuna cu fratele meu Ryan . Nu ma plangeam. O duceam destul de bine , untr-un fel, pana cand viata mea a inceput sa se schimbe.

Capitolul 1- visul amintirilor .

Eram cufundata in intuneric. Simteam caldura. Ea se contura pe umerii mei ca doua palme care ma zgaltanau, facandu-mi capul sa se clatine dintr-o parte in alta. Auzeam ecouri de voci care ma strigau. O voce copilareasca si cunoscuta mie. Imi amintea de mine cand eram mica. Dar caldura si toata agitatia cresteau ca un impuls puternic facandu-ma sa tresar si sa deschid ochii. Se facu lumina in ochii mei si imediat am realizat ca tot ce simtisem si vazusem era numai o iluzie si ca defapt visasem. Dar era atat de real. Real pentru ca puteam percepe mult mai multe lucruri ca intr-un simplu vis si ca eram intr-un fel pe picioarele mele. Nu vedeam totul din aer. Si mi-am dat imediat seama de ce mi se intamplau astea.
Cand eram mica, cam pe la 7 ani nu mai mult, a avut loc un razboi care a lasat in urma mari dezastre. Multi oameni si-au piedut viata iar sute de copii au ramas orfani. In acest razboi tatal meu fusese solicitat sa participe ajutand. Cum mama murise iar eu nu aveam cu cine sta, a fost nevoit sa ma ia cu el,Ryan fiind in grija matusii mele . Stateam mereu cu doamnele care se ingrijeau de treburile din jur in timp ce tatal meu isi risca viata in fiecare minut. Deseori acceptam faptul ca nu putea fi langa mine si incercam sa nu plang. In schimb mi-am marcat viata complet. De ce? Sa spunem ca un copil de varsta mea nu trebuia sa vada atata durere si sange. Om dupa om cadea injunghiat pe la spate in propria balta de sange iar ultimele lor cuvinte erau in simplu �Amin� si vedeam toate astea intamplandu-se nici la 10 metri de mine. Pentru ca mergeam des cu masina schimbandu-ne cortul si locatia asemenea imagini nu erau excluse. Imi aduceau deseori aminte de mama care si dansa murise intr-un mod tragic si sangeros. Si ma abtineam sa nu plang dar nu prea reuseam. Tresaream la fiecare zgomot puternic pufnind in lacrimi si strigandu-mi tatal . A fost o perioada care nu mi-o amintesc decat foarte rar sau poate deloc pentru ca reprim acel sentiment de durere care ma doboara.
Dupa razboi eu si tatal meu care slava Domnului scapase cu propria viata, ne-am intors in New York unde am incercat sa ducem o viata cat de cat normala. Ryan era inca un bebelus mic si simpatic nu cum il stiu acum, iar eu aveam grija de el cand tata era la servici. Pe masura ce cresteam deveneam mai rece, mai indiferenta si nepasatoare de propria viata si ce ma inconjoara. Sa zicem ca am reusit sa trec peste toata acea drama. Dar nu indeajuns incat cel putin eu sa duc o viata normala. Tatal meu a incercat sa-si refaca viata . Il vedeam mai vesel, mai cu capul in nori, si mai plin de viata de cand se recasatorise cu Marina.
In prezent totul e bine.Sunt in a doua �luna de miere� care e pe sfarsite si se iubesc foarte mult unul pe altul. Cei drept, David merita asta.Insa eu sunt condamnata ss am grija de pacostea de Ryan . acum el are 11 ani. Dar nu s-a schimbat deloc in ultimul timp. Nu vad nici o picatura de maturitate in el. Dar are timp.
Viata e scurta dar si lunga in acelasi timp. Si nu-l condamn. Ce-mi doresc cel mai mult e ca el sa aiba in continuare o copilarie fericita . Copilarie de care eu nu prea am avut parte. Am fost nevoita sa ma maturizez devreme si sa transform timpul meu in munca continua. Timp in care alti copii se jucau toata ziua si radeau bucurandu-se de viata.Dar acum ca am crescut pot avea mai multa libertate.
Revenind putin la realitate, asa cum spuneam am deschis ochii. Mainile calde care erau lipite de umerii mei erau cele ale fratelui meu Ryan. Incerca sa ma trezeasca din somn.
-In sfarsit te-ai trezit! A trebuit sa trag de tine o groaza de timp !
- Serios? Ufff..ce cald e! Ai lasat caloriferul aprins?
- Nu..Dar ai broboane de transpiratie pe frunte si gat. Si esti foarte rosie. Sigur te simti bine surioara? Ma intreba el in timp ce imi verifica temperatura cu palma.
- Ma doare putin capul. Cred. Nici eu nu mai eram sigura ce mi se intampla. Pe moment simteam ca iau foc efectiv. Am sarit din pat alergand spre baie si lasandu-l pe Ryan singur in propria mea camera. Nu faceam asta niciodata, dar nu luasem in considerare acum.
Ajunsem in fata oglinzii. Ryan chiar avea dreptate. Ardeam. Oare ce mi se intampla? Imi simteam corpul amortit si aveam frisoane. Din interiorul meu ieseau spre suprafata dureri ingrozitoare ce imi strapungeau corpul. Am cazut pe podeaua din baie. Nu puteam sa ma tin pe picioarele mele. Speriat, Ryan a incercat sa ma ajute ducandu-ma pana in pat. Am stat asa pana pe la ora 13:00 cugetand la visul meu. In mintea mea el se manifestate diferit. Ajunsa la un punct in care limitele mele erau chiar la limita simteam ca am nevoie de ajutor imediat. Iar apoi a aparut Ryan care a incercat sa ma trezeasca. In urma acestui vis am relatat toate amintirile copilariei mele. Hm..probabil acum faceam fata mult mai usor.
Incet, incet, mi-am revenit din starea mea depresiva. M-am dus sa mananc ceva. Ryan era in sufragerie si se uita la televizor.

-Hei, surioara, cum te mai simti? Pare ca te-ai mai linistit.

-Da! Sunt putin mai bine. Dar tu? Ti-ai facut temele?

-Ba da..le-am facut!

-Ti-am zis! Nu iti faci temele, nu te uiti la Tv!. Tata Mi-a zis sa am grija de tine. Acum dute sus si fa ce ai de facut. Daca ma asculti, diseara te duc la Mc.
- Yeeee!!!

Sari de pe pat si ma apuca de gat invartindu-se si razand de bucurie. Intr-un fel ma simteam bine, chiar daca ii promisesem ceva contra vointei mele. Era doar un copil. Se duse in camera la el timp in care eu mi-am luat ceva din frigider sa mananc. Parintii trebuiau sa se intoarca peste 3 zile si asteptam asta cu nerabdare. Era o zi de duminica plictisitoare. Nu planuisem nimic asa ca m-am gandit sa ies putin pe plaja. Pe plaja din Atlantic City. Mi-am luat haina si am iesit. Afara era mai cald azi. Soarele stralucea mai puternic si radia caldura mai intensa. Partea de plaja pe care alesem sa ma plimb era pustie. Stateam pe malul marii si priveam in departare. Razele soarelui imi mangaiau fata. Aerul era sarat. Printer firele de nisip fierbinte se ascunde fericirea tuturor celor care au pasit azi cu sufletul plin,pe plaja. Printer valurile marii poti auzi si acum ecourile rasetelor de peste zi.
Insa marea parea acum a ingana cantece de leagan. Unele semanau cu cele care mi le canta mama cand eram mica. Sunetele se unduiau pe valuri si melodii incantatoare imi mangaiau spiritul. Ma simteam ametita. Simteam cum plutesc pe acele ritmuri nepamantene si ma lasam dusa departe..departe.. Cat este durata acestei clipe prezente? O fractiune de secunda,un minut sau poate nici atat. Trecutul a umplut existenta noastra;prezentul implica implinirea datoriei dar si angajarea viitorului. Este adevarat pentru lucrurile acestei vieti, dar cand este vorba de sufletul nostrum, ne ascundem,ne pierdem cu totul. Ne simtim obositi si descurajati in urma eforturilor depuse care credem noi,nu prea au auvt sens.
Aveam un motiv sa ma gandesc la toate acestea. Atmosfera dar si gandurile care ma presau trebuiau cumva spuse.si avand o discutie cu mine insami realizam ca nu pretuiam prea mult ceea ce aveam in jur. Sensul acestei vieti pe care o aveam era un gand desart. Nimic mai mult. Vroiam sad au un rost acestei trairi. Un rost pe care nu il prea vedeam sau gaseam. Probabil incercam sa par ceva mai mult decat sunt deja. Oricum as fi luat-o mintea mea era intr-o agonie continua si constiinta ma presa pentru lucruri facute sau dorite,pro si contra vointei mele. Nu steam exact ce-I de facut. Teoretic poate chiar practic, existenta mea plutea pe axa unei lumi nepotrivite mie. Facuta sa traiesc intr-o lume care se invarte continuu nestiind ce cauta si negasind un scop pentru propria fiinta ma desgusta complet. Din pacate, visele si teoriile mele despre o lume fantastica erau inposibil de pus in practica. Erau doar minciuni cu care ma incalzeam intr-o lume rece..de gheata. Adevarul era chiar in fata mea dar steam ce ascunde. Doar triste minciuni. Un adevar neadevarat. Era ca sic and luminile se stingeau,cand totul se abatea spre intuneric,lasand lucrurile mai incetosate,oamenii fiind in dubii si nelamuriri. Cam asa eram eu. Intr-o cautare continua, a ceva ce nu voi gasi, si ca sper in zadar.
Ma gandeam sa ma intorc din moment ce nu mai aveam ce face. Lui Ryan I se facea probabil foame . auzeam inca undele acelea sonore,insa nu mai aveau aceeasi intensitate.nu stiu cati oameni vor mai fi vrajiti de acele acorduri divine dezlandtuindu-se peste ei constiinta si punandu-si intrebari la care nimeni nu raspunde. Dar speram sa gasesc cat mai repede ceea ce caut�!

Capitolul 2� o familie aproape perfecta.

Era o noapte ploioasa de vineri, 13 octombrie
Stateam ingandurata meditand la ziua de maine.
La o fractiune de secunda casa fusese cufundata intr`o completa bezna!

Bineinteles. un fapt comun. Lucruri de genul asta se intamplau ff. des la noi in casa. Mai ales dupa miezul noptii.

Acum depinde. Noaptea asta era cu totul diferita. Vineri 13 sa subliniez. Da. Sa zicem ca nu credeam in superstitii. Din moment ce eram obisnuita cu fenomenul. Dar curiozitatea din mine ma dobora. Am coborat pe scari dar pana sa ajung la sursa..un omulet mic si negru se strecoara printre picioarele mele. Extraterestru mic! (miam zis eu) idiotul de fratemiu!!

- s-a luat curentu surioara!!! AHHH!! HAI sa spunem povesti de groaza" zice el cu un zambet demonic pe care nu l-am vazut, ci doar imaginat. oricum il cunosteam. asa ca fraieru a inceput sa se strambe in lumina telefonului ca si cand ar fi interpretat un personaj ca �Dracula�

-Fraire!! in loc sa te ocupi de dracia aia de telefon mai bn mai ajuta . Vrei sa stai pe intuneric toata noaptea?

-uu...e hai ca nu trebuie sa te stresezi .
- Sunt f. calma! spre deosebire de adrelina din tine. arati groaznic! ceai facut? iar ai cautat in tomberon dupa jucariile tale ?

- siigur. Continua sa se prosteasca cu lumina de la telefon in timp ce mutra sa idioata arata infricoasatoare.
- Stii povestea cu tipul care livra orez?
- Ar trebui?
- Ei bine...Era odata ca niciodata, un batran care livra gogosi din orez! intr-o noapte ploioasa ca asta, in timp ce fulgerele explodau la tot pasu, el statea acasa si manca una dintre gogosi.... cand a ridicat capacul cutiei.... gogosile nu mai erau!!! "

-AAAA!!! am tipat eu cu o oarecum ironie ca sa ii fac jocul! el a inceput sa rada.

-" si cand batranul a murit.... au ridicat capacul sicriului sa il mai vada o data.... IAR BATRANUL NU MAI ERA!!!!"
-Interesant! Cred.
- E infricosator.
-Asta ca sa stii!! sa nu te mai indopi cu atatea gogosi ! nu de poveste! dar daca ma uit atent..ai cam luat proportii in ultima vreme!
-Esti rea!! gogosile sunt bune! si daca am pus cateva kg pe mine am sa ma fac"macho cand voi impli 18 ani" asa ftele o sa ma placa prea mult!!

Oh hai ca asta le intrecea pe toate. Eram obisnuita cu bombele care`i ieseau in fiecare minut din gura..dar astea le intrecea pe toate.

- Ai doar 11 ani!! :))iar tu te crezi "macho"? pana la 18 te mai schimbi.

-Da..poate!

- Hai ca-mi respiri aerul!! dute-n camera ta ryan ! si stai acolo pana dimineata.
-bine..bine..(imi scoase limba intr`un mod prostesc--cei drept era doar un copil-un copil enervant)

-Si ...Ryan...
-Ce ???

-Incearca sa nu faci vreo prostie pana dimineata.
-Am sa imi dau silinta..
Imediat ce mam asigurat ca a inchis usa lumina a revenit la normal si mam bucurat de o noapte fara prostiile lui. Cum parintii erau plecati eu puteam s stau calma..fara griji . tot ce ma ingrijora in acest moment era faptul ca razgaiatu` de fratemiu ar da foc casei. daca incercam sa uit..totul era perfect asa ca mam trantit in pat si am pornit tv-ul.
Ce liniste era fara vocea lui. A lor. In ultimul timp ma simteam asa constransa. Familia mea era foarte galagioasa din toate privintele. Nu exista dimineata in care sa nu se contrazica chiar si pentru cel mai simplu act. Iar cum tatal meu se recasatorise, se adunau si mai multe. Poate pt. el era ceva ce a asteptat cam circa 5-6 ani. Insa eu simteam ca nu mai fac fata. La absolut nimic. Ce iesise bun din toate astea era faptul ca noua sotie a tatalui meu ,Marina, era o femeie minunata. Il iubea mult pe tatal meu. Si pe noi . Ryan si cu mine. Inainte nu avuse copii. Asa ca ne indeplinea mofturile cu cea mai mare placere. Iar ryan era ff. satisfacut. In ultimele 2 luni camra lui se umpluse de 3 ori cu jucarii fata de cum era inainte sa apara Mary in vietile noastre. Cei drept, si eu progresasem. Ma duceam mai des la mall..ceea ce nu incanta prea mult pt. ca aveam destule haine,cosmetice etc. Aveam mai multi bani de buzunar. Cam dublu fata de cat primeam inainte.

Desigur ma mutasem la scoala cea noua unde iii cunoscusem pe Rogue, Jake,Team si Mel. Ma simteam bine in preajma lor . Cea mai mare parte a timpului o petreceam cu ei. Iar tatal meu pleca acum mai des de acasa. Iesea in oras. (o iesire in doi. Cum spune el �romantica�) sincer, nu stiu daca la cei 39 de ani ai tatalui meu se mai poate numi ceva romantic ,dar ..in dragoste nimic nu interzis. Iar el mergea pe zicala: � Niciodata nu e prea tarziu� o aplica in orice situatie. El era o fire foarte zapacita, incurca mereu lucrurile si nimic nu ii iesea bine. Avea nevoie de cineva ca Marina.. O fire calma,protectoare si desigur cu capul pe umeri. De cand e ea, bucataria si sugrageria arata mai curate, baile mai ingrijite,iar praful e sters. Cat despre dormitoarele noastre,suntem pe cont propriu. Mai putin Ryan. El asteapta mereu ca cineva sa-i stranga mizeria din urma. Dar ne-am obisnuit. David( tata) spune mereu : �Ryan e cel mai mic. Ar trebui sa ia exemplu de la tine� �ca si cand nu l-as fi corectat si invatat de atatea ori. Insa el il vede ca pe un ingeras. Iar eu cad mereu vinovata cand vine vorba de el. Ei bine cam asa arata familia mea ca un mic rezumat. Dar eram multumita de ei.
Ceasul batuse ora 2:00 . Ryan probabil dormea si m-am gandit ca asa ar trebui sa fac si eu. Am inchis ochii si am incercat sa ma cufund in linistea dintre cei 4 pereti intre care ma aflam.
Era asa intuneric..prea intuneric. Dar o raza de lumina rupse bezna continua.ochii mei se deschisera ingustati si somnorosi.
O noua dimineata sosise foarte repede. O dimineata ca oricare alta,evident. Trebuie sa fi fost obosita tare pentru ca am adormit repede si nu am visat nimic. Am dormit adanc si profund. Aporape neintoarsa. Ora 7:30. Cascasem timp de 10 minute cu intervale scurte. Aveam nevoie de un dus sa ma trezesc la propriu. Inca dormeam. Altfel nu-mi explic de ce m-am impiedicat de 2 ori pana sa ajung la baia care era la jumatate de metru.
-Ah!!! La naibaa! E rece! Ce impuls. De jos din bucatarie auzeam tipete ce pronuntau numele meu. Era Marina. Ma chema la micul dejun,asa ca m-am grabit cu dezmortirea mea si in timp ce coboram scarile ma si incaltam cu sosetele mele pufoase.
-Viiin!! Am strigat dupa un timp. Dar ce drum pana in bucatarie. Sa cad la fiecare 4 trepte.
-Draga mea, ai sa te lovesti asa. Ia totul usor. Mai este timp . Imi spuse ea calma si zambi usor. Asta chiar ma relaxa. Parea inceputul unei zile frumoase chiar daca afara ploua cu galeata . Bine..frumoasa pana sa apara David. Intra pe usa incurcat intr-o sarma subtire de jur imprejurul propriului corp ud ca si cand ar iesit din cabina de dus si stropit de noroi.
-Draga mea,imi poti da o mana de ajutor aici? Pare ca m-am incurcat!
- Da. Asta am putut sa observ. Spuse ea cu un ranjet in coltul gurii.
-Off..David niciodata nu te inveti minte? Uite-te in ce hal arati! Speram sa numai pun un rand de haine la spalat in dimineata asta.
- Ei doar ma stii !
-Da..foarte neindemanatic, am adaugat eu.
- Ah.., �neata Jess! Nu te-am vazut! Eram incurcat cu sarmele astea.
-Sunt convinsa! L-am incurajat eu in timp ce imi luam un baton de cereale. Nu prea comunicam cu el deobicei. Nici nu cred k aveam vreun subiect comun. Si cand incercam sa ma bag in seama pt. ca linistea era prea asurzitoare el schimba repede subiectul si de la vremea �frumoasa� de afara ajungeam efectiv mereu la autoturisme si la cat frumos ar fi daca el ar avea destui bani pt. un Mercedes nou. Evident avea. Dar Marina era contra cu totul . Isi schimbase masina inainte de logodna. Insa el era prea fascinat de acestea.
- Ai planuri pe azi draga mea? Ma intreba el in timp ce isi dadea jos haina uda.
-Mmm..nu cred. De ce? Vreo iesire?
- Ma gandeam ca ar fi frumos sa iesim in seara asta undeva. Asa ca in familie. Ranji.
-Nu stiu...sa vad in functie de temele de la scoala. Poate voi merge.
Desigur nu vorbeam serios. Trebuia sa gasesc un motiv bun ca sa ma scutesc de prezenta mea in seara asta. Nu aveam de gand sa petrec atata timp cu razgaiatul de fratemiu. Pana sa ne intoarcem acasa aveam sa-l bat de circa 10 ori intr-un interval scurt de timp.
-O.k ! e timpul sa ma duc la servici. Vrei sa te iau pana la scoala Jess? E in drum.
- Nu..cred ca voi merge pe jos. Asa mai pierd timp gandindu-ma la ce voi face pe parcursul intregii zile.
- Bine. Daca insisti. Ajung mai devreme azi deci nu mancati. Vom lua cina in oras. Spuse pe un ton vesel dupa care o saruta pe Marina si iesi pe usa.
- Ohh..Va fi o zi lunga!!!!!
- Si ploioasa. Adauga Mary. Bineinteles ca intotdeauna ploua mai mult decat soare pe cer. Iar asta imi dadea o dispozitie melancolica si molesitoare.
-Plec! Am trigat de pe hol. Nu stiu la cat ajung .
- Vei ajunge la cina de diseara? Lui David iar placea foarte mult sa fii acolo.
- Nu stiu! Va sun inainte. Vad cum stau lucrurile la scoala. E sambata. Si as avea cateva planuri cu prietenii.
-In cazul asta,poate altadata. Dar sa ajungi devreme acasa. Stii ca tatalui tau nu ii place sa intarzii.
-La 10:00 voi fi acasa! Nici mai mult nici mai putin. Ne vedem diseara Mary! Ma saruta dulce pe obraz dupa care ma imbratisa. Ii simteam intradevar dragostea de mama. Chiar daca nu aveam acelasi sange. Ma simteam bine in prezenta ei . Si mereu vedeam in ochii ei o caldura si o iubire nesfarsita pentru toti . E ceea ce aveam cu totii nevoie. Mai ales David.
La scoala nimic nou. Ca deobicei ploua si starea mea nu era prea buna. Insa ii aveam pe prietenii mei care stiau cum sa imi ridice moralul si sa afisez un zambet cat de cat natural chiar daca nu asta simteam. Mai mult era de ochii lumii.dar apreciam lucrul asta. Pentru ca tineau cu adevarat la mine. Si tineam si eu la ei. In drum spre clasa m-am intalnit cu Jake si am inceput sa vorbim. Dupa care ne-am intalnit cu Rogue.
- Hei, �Arizoana� cum e ploaia? Rase ea in timp ce imi scutura in cap cele cateva picaturi de apa de pe sapca ei.
- Merge..ce-i drept! Nu ma plang. Am inceput sa ma obisnuiesc. Tu?
- Ca deobicei! Nimic nou. Abea astept sa vina ziua de maine. Aveti planuri?
Jake si cu mine ne-am uitat unul la altul.
- Nimic. Capul meu e complet gol. Rase Jake. Dar..ma gandeam ca tu ai venit deja cu o solutie?!
- Nimic. Sa-i asteptam pe Team si Mel. Poate au ei vreo idee. :)
Am mers pana in bancile noastre discutand despre ziua de maine si ce ar fi mai potrivit sa facem intr-o zi de duminica. Problema e ca ploua in continuare. Altfel, cu siguranta toti am fi sarit cu cate ceva. Scurt si la obiect bineinteles. In sfarsit isi facuse aparitia Team, iar din urma venea si Mel..Am uitat sa mentionez ca cei doi erau frati. Ii gaseai aproape mereu impreuna. Mai putin cand Team si echipa aveau un nou meci .
- Ce va luat atat sa ajungeti? Ofta Rogue.
- Probleme in trafic, adauga Mel.
- Hei , ne gandeam la niste idei pentru ziua de maine. Vreo propunere?
In timp ce asteptam un raspuns cat de cat concret, ii analizam pe cei doi. Niciodata nu mi-am dat seama cat de bine seamanau unul cu altul. Si asta poate pentru ca nu eram prea atenta la infatisarea altora. Tot ce vedeam era o aparenta care ca prin vis disparea. Rar se intampla ca cineva sau ceva sa-mi atraga atentia.
- Da..ma gandeam ca daca tot ploua si maine..sa mergem la un film. Stiu ca
asta facem mai des..dar nu avem nimic de pierdut. Am dreptate ? Tot ce conteaza este ca suntem impreuna. spuse Mel cu entuziasm.
Ma uitam la ea si ma gandeam ca este atat de diferita. Mel nu era genul de fata care sa se tina dupa un baiat scai daca acesta nu o place. Era o fire timida si calma, puteai sa discuti cu ea orice problema. Insa eu nu prea ii impartaseam secretele mele. Nu pentru ca nu as fi avut incredere ci pur si simplu pt. ca nu aveam ce sa-i zic.Dar se vedea ca este o fata si o prietena deosebita. Nu spuneam nimanui niciodata ce ma deranjeaza. Iar asta pentru ca nu vroiam sa ii enervez . ma gandeam ca motivele mele de tristete sunt prea banale pentru a le impartasi cu cineva .Cu cineva ca ei. Erau intradevar niste oameni deosebiti in viata mea care mereu ma sprijineau chiar si in cele mai stupide idei ale mele. Mai ales Rogue. Si ..apreciam asta foarte mult. Apreciam ca ma puteau suporta asa cum eram. Incredibil de banala si neinteresata.
- Deci! Asa ramane! Zise Team. Ma voi uita pe net la programul de maine.
-In regula atunci! Zambi Rogue. Parea oarecum multumita. Dar probabil se simtea la fel ca si mine. Teribil.
La ora domnul Collins a vorbit si a tot vorbit pana s-a sunat. Am incercat sa fiu atenta macar pe jumatate dar orele de chimie ma plictiseau mereu. Desi eram destul de priceputa. In pauza mare am mers la cantina. Nu prea aveam pofta de mancare dar Jake se juca cu lingurita considerandu-ma doar un copil mic incercand sa-mi bage mancarea pe gat. Si nu puteam sa ma opun..
-Ce plictiseala.! Intradevar era. Lumea banala ca deobicei. Alerga dupa lucruri marete si interesante dar defapt erau numai prostii. Mancarea de la cantina,oribila. Pilaful semana cu un terci amestecat cu apa. Iar supa �mai mult apa �chioara�.Acum inteleg de ce nu imi era foame. Dupa terminarea orelor Jake ma conduse acasa. Intre timp am mai vorbit despre scoala si ziua de maine dar am pierdut sirul discutiei pe undeva la jumatate pentru ca gandul imi zbura la alte lucruri. Ce viata neinteresanta. Ce lume acaparanta. Te constrangea din toate partile. Vroiam ceva mai interesant mai cu mult gust . Ma simteam ca intr-o inchisoare. Dar viata mea avea sa se schimbe curand . si nu mi-as fi imaginat niciodata ca intr-un asa fel .ma asteptam la orice. Nu ma speriam usor. Viata e plina de surpize. Viitorul iti rezerva cate ceva la fiecare pas.

Capitolul 3- Noul venit

Alarma ceasului suna zgomotos .Stiam exact ce inseamna asta. E vremea sa ma ridic pe picioarele mele pt. Inceperea unei noi zlie.. Cerul era acoperit de norii cenusii ce ascundeau lumina soarelui fara a lasa urme. Aveam aceeasi stare de spirit. In urma cu 2 zile ma plimbam pe plaja de nebuna in cautarea unui raspuns inexistent. Ce dorinta arzatoare fierbea in mine. Uneori simteam ca numai rezist, ca as vrea sa alerg cat mai departe si sa descopar ce cautam. Aruncand o privire mai amanuntita spre geamuri am vazut ca erau aburite. Probabil in urma contactului dintre temperaturi. Imaginea imi amintea de mintea mea care era la fel de involburata de nimicuri si nu vedeam limpede ci doar ceva in ceata.
M-am gandit ca un dus m-ar face sa ma relaxez. Eram incordata. Dupa care imi voi intampina ziua plictisitoare cu placere pt. ca Jake ma sunase de dimineata si ma anuntase ca nu vom mai merge nicaeri in acest weekend din cauza vremii. Ei, cu sau fara tot una era.
La scoala atmosfera era mai agitate azi. Oare carui motiv se datoreaza acest fapt? Ma uitam nedumerita la privirile celor din jur Se manifestau diferit de data asta. Nu stiu de ce,dar pt. prima data eram curioasa fata de barfele iesite. Insa am mers linistita pana la ora de curs.
-Hei Gaby!! Ma striga Team. Ai auzit noutatile? Veni si se aseza langa mine nerabdator sa-mi povesteasca.
- Nu! Nu le-am auzit. Nici nu cred ca aveam cum. Doar stii cat pe dinafara sunt.
- Deci! S-a mutat de curand un baiat nou din Washington. Este omul de baza la echipa sa de innot care a concurat pe faza nationala. Este foarte talentat. Si desgur,cum spun fetele cand vad un nou tip : frumos si atragator.
-Mm..suna interesant. Am bolborosit eu nefiind incantata de id�e. Grozav! Inca un ingamfat de suportat. Inca un tip caruia lumea sa ii adreseze laude si alea alea.
- L-am cunoscut si eu. Il cheama James . pare un tip de treaba.Dar e ceva cam ciudat la el. Nu stiu. Pare asa dur si rigid dar cand vorbeste cu lumea pare incantat de orice si zambeste larg. Straniu.
Aveam dreptate. Cine se credea? Batman? Nu imi suradea ideea ca va ocupa un loc in clasa noastra. Cel putin scaunul de langa mine era ocupat asa ca nu eram disponibila. Macar cu asta puteam sa ma multumesc.
- Da! Minunat. Cred ca ne vom intelege de minune am zis printre dinti.
- Sa ghicesc..nu-ti place de el ? esti asa sensibila.
- Calmeaza-te!nimic special.
- O haide Gaby! Mi-am dat seama ca nu-ti place ideea dar macar incearca sa fii draguta. Il vei cunoaste in curand. Vei vedea ca totul o sa fie O.K.!
- Uraaa!! ..abea astept!
- Bine. Se pare ca asta nu a mers. Dar mai gandeste-te.
Pleca probabil dezamagit. Era incantat ca reusise sa converseze cu el odata si acum imi relata mie descriei stupide care probabil nu erau reale.
Clopotelul suna zgomotos intrerupand explicatiile banale ale doamnei Winchester. Rogue statea sprijinita de banca ei intrebandu-ma despre starea mea abatuta.
- Nu te simti prea bine nu-I asa?
Vedeam o oarecum neliniste in voacea ei.chiar ii pas ace mi se intampla.
- Mda. Nu prea ma incanta ideea cu��noul venit.� Rezultatul oricum vor fi doar niste barfe trecatoare care vor fi publicate per prima pagina a ziarului scolii.
- Cel putin stim ca e temporar. Adauga ea plictisita.
Si atunci intra pe usa . Vazandu-l ochii mi s-au inundat de ceata. Ce chip luminos avea. Zambetul lui imi bloca campul visual si mai mult. Era inalt,bine facut , parul dat cu gel si ridicat in tepi iar in ochii lui se citea o enigma tainica. Asta a fost prima mea impresie fizica asupra lui. Team avuse dreptate cu privire la misterul din ochii lui.
- Cat de inuman! Am exclamat necontrolandu-mi vorbele!
- Poftim? Se revolta Rogue.
- Aa..vreau sa spun ca arata inuman de aiurea. Uite-te si tu. toata lumea il constringe din parti diferite. Fetele rosesc cand ii intalnesc privirea si il admira pana la limite.
- Da. Asa credeam si eu. Pentru un moment am avut impresia ca tu chiar il placi.
Si eu . Doar pe moment. Imi era rusine de felul in care ma scuzasem. Vorbele imi iesira ca un val furios in mare. Teribil .
Cu greu mi-am desprins privirea de la chipul sau aparent ( doar aparent) exagerat de frumos. Pentru un moment am avut impresia ca nici nu ma observase, cand, in timp ce ma intorceam, m-a fixat cu privirea. Am intors din nou capul in directia lui, cu gura cascata oarecum nepoliticos, cand el a chicotit. Ma simtea atat de penibil, incat am rosit si mi-am intors copilareste capul in alta directie, incrucisand mainile la piept
. -Hey Gaby! esti rosie! te simti bine?
- Sunt O.K. nu am nimic. doar ca... Rogue ma observa cum il urmaream cu coada ochiului.
- ca ce?
- cred k am avut parte de destule azi. As vrea sa plece si sa nu se mai uite la mine asa.
- Gaby! ce tot vorbesti? Sigur esti bine?
Atunci mi-am dat seama ce prostii spusesem. gandeam si vorbeam . iar Rogue auzea fiecare cuvant rostit de mine. nu-mi gaseam scuze. nimic de zis in acel moment insa m-am simtit mai usurata cand l-am vazut pe James iesind pe usa inconjurat de multimea de elevi. "are atatia admiratori... noua "vedeta" a scolii... HA!" am gandit eu imbufnata dupa care m-am dat jos pe pe banca lui Rogue pe care eram cocotata si m-am indreptat spre banca mea sa imi scot cartile de Mate si toate celelalte "necesitati". ma pregateam sa ies din clasa sa merg la baie, cumva, am reusit sa ma izbesc de o colega, Samantha. " Hei, scuze" am murmurat eu destul de neatenta, pregatindu-ma sa ma departez, in timp ce ea incepuse sa spuna ceva, insa nu o auzeam. Tocmai castigasem o distanta rezonabila de 4 metri, iar ea, probabil nu observase ca eu plecasem, cand, i-am auzit numele lui. M-am intors instantaneu sa vad despre ce vorbea cand ea sa oprit mirata si s-a uitat cu o privire ciudata la mine, nemaizicand nimic . Am continuat si eu sa ma uit la ea, si, am spus enervata
- Ia mai lasati-ma cu ingamfatul ala de bani gata care probabil habar n-are ce-i cu viata lui. Pariez ca se simte foarte bine in pielea de "vedeta" acum. Pentru mine nu-i nici o vedeta, e probabil un mare ratat.
Samantha, care tocmai se pregatea sa spuna ceva, a ramas cu gura pe jumatate deschisa, incercand sa gesticuleze spre spatele meu. Nepricepand ce vrea sa spuna, m-am intors intr-o doara destul de sictirita si am dat nas in nas cu James care ma privea amuzat cu mainile incrucisate la piept.
- Nu sunt chiar o vedeta. Esti o pustoaica destul de temperamentala, stii?
Apoi a inceput sa chicoteasca. Ma facusem probabil rosie de nervi!!
-Scuza-ma? vorbesti cu mine?
-Mai este vre-o alta "Gaby" prin jur? apoi incepu sa isi invarta capul teatral.
-Nu am spus'o cu rautate. Dar observ ca nu prea ma suporti.
-Observi bine. Am obiectat in timp ce incercam sa nu-i intalnesc privirea .
-Uite care-i treaba. Da-mi un motiv si te las in pace.
- Si daca nu vreau? ce ai sa faci? ..probabil suna stupid..provocand-ul tocmai pe el..si mai ales nestiind de ce-i in stare.
- Ma pui la incercare. Nu stiu cum ma vezi tu..dar sa stii ca pot mult mai mult decat sa inot.
-Wow, poti face mai mult decat sa te dai in spectacol?!?
Nu era bineinteles o intrebare, ci mai degraba o exclamare, plina de ironie si oarecuma rautate.
Samantha s-a grabit sa se faca nevazuta, astfel incat ramasesem doar noi doi pe hol.
El mi-a zambit cu un zambet care mi-a taiat respiratia si am incercat sa-mi dau toata silinta sa nu imi las coplesit capul in pamant.
Am incercat pe cat posibil sa ii infrunt privirea senina si, in timp ce incercam sa ma uit cat de urat posibil la el am cedat si am abandonat acea privire dusmanoasa incolocuind-o cu una mirata si visatoare. Apoi, mi-am mutat privirea de la ochii sai de culoarea chihlimbarului la buzele sale, rasfrante intr-un zambet si putin umezite, atat de roz, moi, si probabil atat de dulci...
Mi-am scuturat capul si am revenit la "pozitia initiala", apoi am murmurat:
- Ia mai scuteste-ma , nu merita!
In timp ce el continua sa chicoteasca si imi striga peste umar
-Ai grija ce faci cu privirea Gaby, nu vreau ca noua mea scoala sa piara in flacari !
Am continuat sa merg enervata si constienta in acelasi timp ca urechile mele erau destul de atente la ceea ce zicea si bineinteles, m-am impiedicat.
Dupa ore am mers acasa la Rogue sa ne facem temele si i-am relatat conversatia
mea cu James in urma careia, ea, a ramas cu o impresie foarte �sublima.�
-Cred ca te simpatizeaza. Au fost cuvintele ei.
Insa tu , nu prea il suporti. De ce se intampla asta? Esti invidioasa pentru popularitatea lui ? Sau sa iau invidia ca pe o incoltire a sentimentelor tale?
-Ha! Glumesti? Vrei sa spui ca mie tocmai MIE imi place de James?Ca din 500 de fete ale scolii noastre nu m-am gasit decat EU?
-Am luat-o ca pe o optiune. Nimic mai mult. Altfel, nu-mi pot explica fenomenul atractiei dintre voi cand va priviti.
-Rogue! Mie nu-mi place de James. Nu-mi place si nici nu-mi va placea vreodata. Bine?
-Bine.
In urma raspunsului ei foarte sec, stiam ca nu ma ia in serios. Dar am lasat-o in pace. Aveam si eu demnitatea mea. In plus, nu ma vedeam cu un tip ca James. Tocmai eu, o fata atat de banala si cu totul pe dinafara lumii in care traieste el.

Mai pe seara , cand am ajuns acasa, nu era nimeni. Erau probabil toti plecati in oras. Ma simteam atat de singura. Doream sa vorbesc cu cineva care sa ma inteleaga. Nu ca prietenii mei nu ar face-o, dar vroiam pe cineva special. Inafara de micul meu univers scolar si familial. Spre fericirea mea temele erau deja facute si nu aveam altceva la dispozitie decat sa stau si iar sa stau pana cand o noua zi va incepe.
Stateam pe pat gandindu-ma la ziua de maine si la ce banalitati voi face ca intotdeauna.Treceam de la o zi la alta parca asteptand ca ceva sa se intample. Ceva de care nu aveam habar. Asteptam probabil sa ma sune... insa o parte mica, probabil aia lucida imi spunea ca asta nu avea sa se intample mai curand. E ca si cum mi-ar fi dat papucii... in mod neoficial, bineinteles. Nu ca am fi fost vreodata impreuna, insa aveam o mica speranta ca o faclie in inima ca probabil simtea ceva pentru mine. Teribil deci era faptul ca nu puteam sa-mi stapanesc acest sentiment. abea il cunoscusem si deja atractia din privirea lui ma tragea spre el ca un magnet. imi simteam neputinta de a ma linisti. Simteam cum incepeam sa tremur de emotie numai cand imi imaginam chipul lui atragator si imposibil de perfect. Dar totusi asteptam sa ma sune. si de cand ma trantisem in pat in urma cu 10 minute acea dorinta obsedanta nu imi disparuse din minte. si in acel moment, mai presus decat orice, am simtit ca vreau sa il aud... sa ii aud vocea moale si catifelata, intreband probabil banalitati, in timp ce inima mi-o lua la goana si de la un mic si absurd mormait... voiam sa il aud!
Off...dar la ce ma gandeam? Doar pentru ca eram amici nu insemna ca ma va suna la fiecare 5 minute. In plus, nici nu ne intelegeam prea bine ca asa ceva sa se intample, si era ceva mai ciudat la el. Mereu cand il priveam isi ascundea chipul de mine incercand parca sa evite ceva periculos. oare eram asa urata? sau poate insuportabila. privirea lui ascundea mereu ceva ciudat. observasem asta foarte bine. si nu numai la el. ci si la Jake,Rogue,Team si Mel. Dar ei nu erau ca el. Ei erau prietenii mei. Insa poate obsesia mea in devenire pentru el ma facea sa am halucinatii.
- Cat de prostesc! Mi-am spus in timp ce ma jucam cu o suvita de par.
Probabil chipul sau prea superb suferea arsuri daca intalnea privirea unei biete fete, fara nimic special... si offf! ochii aceia de culoarea cerului furtunos, cu degene exagerat de lungi si apoi... acele buze subtiri, dar totusi pline, ce se curbau mai mereu in acel suras suav... si totul, totul parca era mult prea mult pentru o simpla fata ca mine.
�Ce nedrept,ce nedrept,ce nedrept.� aceste cuvinte imi rasunau ca un ecou in minte. si chiar era nedrept. nu avea de ce sa se fereasca de mine. ma simteam exclusa si neinteresanta cand se uita asa. parca tocmai zisesem ceva prostesc si sec incat il dezgusta.
- Ce nedrept!!!! mi-am zis pentru a 5-a oara! Si simteam cum fiecare litera rostita
imi fulgera prin corp,rodul lacrimilor ce imi incetosau privirea. Ma simteam ca un copil rasfatat care nu sia primit jucaria cand a fost ceruta. Eram furioasa!
Destul de suparata, dar mai ales nervoasa m-am intors pe cealalta parte... si n-am putut adormi in nici un fel, apoi m-am ridicat din pat sa merg pana la bucatarie sa imi mai pun un bol cu cereale." al doilea pe ziua de azi" am ridicat eu indiferenta din cap... apoi am simtit cum inauntrul meu incolteste o dorinta imposibila de a rade,Si am inceput sa rad prosteste, fara un motiv anume. Tocmai deschisesem T.V-ul, si incepusem sa ma uit la o emisiune neinteresanta, cand, telefonul a inceput sa vibreze. Bineinteles, inima mea a inceput la randul sau sa imi bata atat de tare incat sa imi sara din piept. Imi era atat de frica sa ma uit la telefon, sa nu cumva sa sufar o dezamagire incat, tragand prelung aer in piept, m-am aplecat la telefonul de langa pat deblocandu-l.
... primisem un mesaj....

"Gaby... dormi?"

...era el...
Oh doamne!! imi simteam inima cum pulsa batai accentuate. ce sa-i zic? oare de ce mi-a trimis mesaj? ce motiv are? cate intrebari. Vai..vai...vai. Nu aveam cuvinte. nu ma vedeam adresandu-ma lui cu ceva de genul: "desigur ca nu. doar schimbam programele tv. " ce patetic. nu stiu nici macar daca vroiam sa raspund. imi era frica ca incercarea mea de a deschide o discutie cu el va fi un esesc, si ma voi face de ras ca intotdeauna. Incercand sa "inghit" o gura buna de aer, am inceput sa tastez rapid un mesaj pe care sa i-l trimit. in fond, ce conta daca avea sa ma fac din nou de ras? adica ma mai facusem pana atunci...Nu. Nu dorm. � i-am zis eu intr-un final." Tocmai imi "intrasem in mana" cand telefonul a inceput sa vibreze din nou. Nu-i adevarat. Deja ma lua cu ameteli! Probabil el credea ca voi fi impresionata de interesul lui brusc pentru mine . si ca..voi raspunde sigur urmatorului mesaj. Ei! oricum nu aveam nimic de pierdut. ce mai conta? si asa nu ieseam prea mult in evidenta. uite o ocazie perfecta. oricum ne intalneam la scoala. si nu il puteam evita la nesfarsit.
incepand sa citesc mesajul am prins culoare. nu una obisnuita.

"....ma gandeam..poate iesim intr-o zi..
Nu prea am avut ocazia si cred ca ar fi o idee sa ne cunoaste mai bine. ce zici?"
...imi poti da raspunsul maine dupa ore� "

. Cu siguranta ii voi da raspunsul maine. In nici un caz acum. nu-mi credeam ochilor. ce e cu interventia asta brusca in viata mea? vorbea cu mine parca ne cunosteam de-o viata.
Ma uitam incremenita la ecranul telefonului mei, apoi, incercand sa gasesc un raspuns pentru acea schimbare brusca de comportament m-am trezit tastand. M-am uitat la ecran, pentru ca nu imi dadea pur si simplu seama ca tastam.
Spre surpirnerea mea am fost luata pe dinainte de ganduri nebunesti ce-mi zburau prin minte si cand sa trimit mesajul am vazut ce sciresem.

".....da..vorbim maine dupa ore..."

�Vom vobi.� �Am suspinat eu. Deparca eram deacord. nu vroiam sa-l intalnesc in ochi de teama ca probabil voi recurge la ceva necugetat in urma comportamentului si privirii lui catre mine. Insa..spre dezamagirea mea o persoana ca el nu poate fi evitata asa usor. Frumusetea si splendoarea lui naturala iesea din interior spre exterior fiind exagerat de mult in evidenta. Atat de mult incat atunci cand trecea pe coluarul scolii , toata lumea il privea ferindu-se din calea lui si exprimandu-si mirarea unii altora in soapta.
Am decis sa ma culc intr-un final. Ma rostogolisem de cateva ori la stanga si la
dreapta tragand dupa mine si patura cu care eram invelita pana am dat-o jos. Abea atunci constatasem ca inca nu dormeam si ca acele mesaje brusc primite ma framantau lasand in urma insomnia care ma acaparase deja. Fiind sigura ca nu voi adormi in felul acesta, m-am hotarat sa citesc ceva pana voi fi destul de obosita ca sa pot dormi. Macar cateva ore sa uit de toata treaba asta. Si de el, evident. Ajunsesem la paragraful al treilea al cartii �Lumina in amurg� scrisa de Xavier de Montepein cand telefonul a luminat intunericul iar. M-am cutremurat. Probabil�nu. Defalt sigur era el. Am ezitat un moment pana cand mi-am zis ca nu are rost si ca oricum nu ma puteam linisti cand tentatia era asa mare. Am inceput sa citesc mesajul si suna cam asa:

� �Noapte buna Gaby!......�
��.Abea astept ziua de maine. Sa ai vise dulci�.�

[fake_fate]

Deci...uau asta e un post imeeeensss!
Titlul mi-a atras atentia imediat fiind foarte expresiv si interesant...cine zice sa nu alegi o carte dupa nume nu are o totala dreptate! Se vede ca te cam grabesti atunci cand scrii. Ai scris de mult ori cu litera mica dupa punct, ai pus smileuri ceea ce nu arata tocmai placut( parerea mea). Subiectul este unul interesant si fata are atitudine. Mi-a placut enorm starile ei de visare si cum ai descris situatiile in care il vedea sau atunci cand a sunat telefonul. Este foarte real. Incearca totusi sa nu te repeti, spune o data dar clar, de exemplu despre Marina ca ii iubeste incredibil de mult...sa inteles de prima data.
Fiecare capitol are un titlu cu adevarat potrivit. Ai cele 3 elemente in balans. Chiar imi place ficul sper sa postezi cat mai curand noul capitol! vreau sa stiu ce ii va zice Lui James :D:D Intrevad ca pe aici se perinda Cupidon...cesi mai baga nasul!
Gambate!

[Jessi]

Salut!
Se pare ca sunt a doua.
Tot ce pot spune despre ficul tau este cat de cool ii.
Imi place la nebunie. Fantastic. Nu credeam ca voi avea ocazia sa citesc ceva dupa cum spui tu "banal" dar care sa ma lase cu gura deschisa. Au fost si cateva momente de suspans in care pur si simplu nu am mai putut rezista citind haotic de rapid. Parca nici nu ma mai intresa acele cateva cuvintele pe care la ratam doar pentru a ajunge la punctul culminant. Ori cat ar nega, Gaby este indragostita pana peste cap de James care din cate vad eu si el simte ceva pentru ea. Chiar daca este mai timid( dupa parerea mea) , adica comunicand mai mult prin mesaje deoarece astfel nu ii puteau fii observate sentimentele, la fel si in cazul lui Gaby.
dupa cum a spus si "fake_fate" , te-ai grabit putin cand ai scris, consecinta fiind literele scrise cu litere mici la inceputul unor propozitii.
Dar na........se mai intampla. In rest greseli nu am vazut absolut deloc.
Deabea astept urmatorul post facut de tine la acest fic care a fost atat de generos cu noi.
Sincer pe mine nu ma prea atras titlul ficului. Ci fiind primul si nou am zis ca sa il incerc de plictiseala. Dar ma bucur ca am facut aceasta alegere deoarece am putut ca sa imi "clatesc" ochii cu niste capitole absolut geniale. Acum stau se ma gandesc. Daca astea trei capitole mi-au placut atat de mult si au fost atat de captivante , dapei urmatoarele. Phoaiii.........Deabea astept continuarea.
Sa vii repede sa mai scrii ca de nu eu cred ca am sa mor incet langa ficul tau asteptand nextul.


P.S. : eu zic ca ar fii mai fain daca ai pune si descrierea personajelor, asa in mare.

JA NE :bye:

[Jollye]

Tot ce pot sa spun e un imens si mare "Multumesc " pt. ca nu credeam ca voi fi apreciata intr-un asemenea mod si ma simt multumita. Cei drept, si eu astept urmatorul capitol :)) Ma apuc de el azi si sper sa iasa in continuare ceva bun. Ma gandeam chiar sa fac o carte pe care sa o public in toamna. As vrea sa aiba cam 20 capitole. Cred k este suficient pentru un prim volum. Anyway. Multumesc pentru toti cei care ma sustin si asteapta cu nerabdare urmatoarele capitole. Recunosc ca sunt incepatoare si ca toata arta asta cu compusul povestilor a inceput de la o simpla compunere la ora de romana. :)
Oricum. Inca o data multumesc pentru complimente si mi-ar placea sa fim prieteni. Daca vreti sa vb. puteti lua id de mess. de pe profilul meu.

Ja ne! >.< :*

Apropo Dark_memory :)) in favoarea "moftului" tau sigur voi face si o scurta descriere pt. fiecare personaj .

[Jollye]

Capitolul 4 �Intalnire cu scantei

Urmatoarea zi sosi foarte repede si nu dormisem aproape deloc. Nu stiam cum sa-mi aranjez timpul incat dimineata sa treaca mai greu. Nu vroiam sub nici o forma sa merg la scoala si sa dau ochii cu James. Nu vroiam ca acei ochi atat de patrunzatori sa-mi intalneasca privirea. Cand stateam in fata lui ma pierdeam cu totul si cand vroiam sa spun ceva iesea de fiecare data o mare prostie pentru ca avea acea privire care ma facea sa rosesc si sa par un copil prostut in fata cuvintelor sale bine gandite si oarecum inteligente.
- Gaby! Mancarea e gata!
Aceste cuvinte imi intrerupsera firul gandurilor si mi-am dat seama ca vocea care ma
striga era a tatalui meu care ma astepta ca in fiecare dimineata cu masa pregatita pt. ca daca nu era el eu uitam mereu sa mai mananc. Am coborat usor treptele pana in bucatarie unde ma asteptau parintii mei si Ryan foarte zambitori de altfel ca in fiecare inceput de zi. Nu ca asta m-ar fi ajutat prea mult insa ei o luau ca pe o incurajare care mi-ar putea ridica moralul .
- Neata! Am murmurat eu somnoroasa.
- Ai ajuns la timp. Mancarea e pregatita. Sper sa-ti placa.
- Sigur imi va placea.
Insa mancam mai mult de forma . Nu aveam deloc pofta de mancare si stresul era
din ce in ce mai mare din cauza ca in mai putin de 40 de minute ma voi afla in fata scolii si ca deobicei el va aparea de nicaeri pe la spatele meu si isi va impletici bratele in jurul trunchiului meu soptindu-mi la ureche un usor � Gaby � iar eu ma voi speria si voi scoate un tipat isteric. M-am cutremurat la gandul asta, si incercand sa ma gandesc la altceva decat � James � m-am asezat la masa si am inceput sa mananc intr-o lene notorie.
- Jess ?! pari cam palida in dimineata asta. E ceva neinregula? Intreba Mary cu oarecum nelinisite.
- Ma simt bine.De ce ar fi ceva neinregula?
- Doar intrebam. Probabil mi s-a parut.
- Cu siguranta ti s-a parut. Sunt bine, nu �ti fa griji in privinta mea. As fi ultimul
lucru de care ar trebui sa te ingrijorezi.
Spusesem aceste cu cuvinte cu o siguranta de fier cand pe de alta parte nimic nu era adevarat. Dar ce puteam sa le zic incat nici unul dintre parinti sa nu-si faca griji in privinta mea? Nu vroiam sa le fiu o povara deoarece stiam ca au destule probleme din pricina serviciului, si apoi mai lipseam doar eu pentru a le face viata un adevarat calvar.
M-am grabit sa termin de mancat ca sa am timp sa ma pregatesc pentru ziua naucitoare care ma astepta.
- A fost delicos. Ma duc sa ma pregatesc pentru scoala.
- Ma bucur ca ti-a placut. Pe masa este pranzul tau. Sa nu-l uiti acasa.
- Voi tine minte.
Am plecat ganditoare in dormitorul meu aranjandu-mi cartile in ghiozdan dupa care m-am imbracat de plecare. Coborand in bucatarie mi-am luat in fuga pranzul de pe masa grabindu-ma spre usa.
- Am plecat. Ne vedem diseara. Nu ma asteptati , nu stiu la cat ajung. Pa!
- Unde te grabesti domnisoara?
- La socala. Mai e ceva ce ar trebui sa fac?
- Nu. Dar un sarut de plecare cred ca ar fi perfect.
- Oh, asta era. In regula atunci.
I-am sarutat obrazul Marinei si am plecat in graba de teama sa nu intarzii.

In decurs de 15 minute pana sa ajung la scoala ma tot gandeam ce as putea sa-i zic sau in cel mai rau caz sa-i dau un raspuns concret. Un �da� sau un �nu� ar fi destul de greu sa-mi iasa pe gura. �Da� � pentru ca nu vroiam sa ies cu James si �nu� �de teama ca daca l-as respinge as parea si mai ratata de cat sunt si ca as lasa o impresie de frica. Oricum as fi luat-o eram sigura de un lucru. Nu vroiam sa ma intalnesc cu James. Si cum sa nu ma sperie interesul lui brusc pentru mine? Il credeam in stare de multe si cine stie ce avea de gand sa-mi faca? Oricum el era mai ciudat din fire asa ca de data asta nu ma voi lasa eu coplesita de �splendoarea lui naturala� .
Deodata am pufnit. �ha� am gandit eu. Eram o fraiera. Ce curaj aveam deodata dar stiam ca odata ajunsa acolo si stand in fata lui ma voi pierde iar si voi reactiona la fiecare miscare sau vorba dulce a lui.
Ajunsa in fata scolii, imi batea deja inima cu putere. Aproapre ca ii cautam privirea. Nu vroiam sa fiu luata din nou peste picior. Si totusi, oare unde era? Deobicei ajungea inaintea mea. Sigur se ascundea pe undeva si vroia sa ma sperie ca deobicei. Trebuia sa fiu precauta pt. ca ma asteptam la orice.
Am mers pana la sala de curs linistita si atenta analizand fiecare detaliu. Am crezut ca il voi gasi acolo din moment ce in fata scolii nu era.
Scartaind intr-un sunet usor, am deschis usa si privind, locul din banca era gol. Am fost oarecum usurata in acel moment dar totusi imi parea rau. Imi parea rau pentru ca desi negam in fata tuturor si chiar mie insumi ca nu il suport sau plac pe James, nimic nu era adevarat. Si de ce ma luptam cu constiinta mea daca totusi simteam altceva? Poate Rogue avea dreptate si chiar eram invidioasa si ca aceasta invidie era doar incoltirea sentimentelor mele.Doar inceputul.
Desi strigam si tipam ca nu vreau sa aud de el , aceste strigate spuneau defapt tot ce gandeam in interiorul meu. Stiam asta pentru ca atunci cand il vedeam frumusetea lui ma imbata efectiv, ma inebunea numai pentru simplul fapt ca exista si daca pleca probabil micul meu univers care dintr-o data avea un sens, va deveni iar ceva banal si neinteresant. Atunci cand imi zambea si imi soptea la ureche �Gaby� parca imi vorbea intr-o mie de cuvinte iar privirea lui imi comunica placerea pe care o avea atunci cand ma vedea rosind in fata lui si balbaindu-ma pentru ca ameteam cand ochii lui patrundeau in vazul meu, in capul meu, in mine. Si toate acestea parca erau multe , prea multe si vroiam sa il intalnesc. Recunoasteam asta.
Am mers asa gandindu-ma, pana cand s-a sunat de incepera orei iar el tot nu aparuse. Imi intorceam capul in spate si locul era gol,pustiu.Simteam ca ma parasise. Ca uitase de mine complet. Poate se imbolnavise sau se simtea rau. Desigur, nu stiam asta ci doar dadeam cu presupusul motive banale pentru care el lipsea acum de la scoala.
In pauza mare am iesit in curte sa ma recreez si sa iau putin aer. Simteam ca ma sufoc in toata aglomeratia de elevi. Ma plimbam pe aleea impodobita cu flori inspirand mireasma placuta a lor si privirea imi era indreptata spre albastrul cerului. Si mergand asa ma pierdeam si ma desprindeam de tot dusa de ganduri undeva departe. Si cand totul devenea mai placut si mai gingas corpul meu s-a izbit de ceva tare si nu mi-am putut tine echilibrul cand doua maini le-au prins pe ale mele iar atunci i-am auzit vocea suava.
- Gaby!
Am ridicat privirea analizand fiecare detaliu si atunci i-am intalnit privirea. Era el, statea chiar in fata mea iar mainile noastre erau legate tragandu-ma pe mine aproape de pieptul lui cald.
-James..
I-am pronuntat numele plina de rusine si credeam ca el va reactiona ca deobicei insa m-a ridicat si m-a privit pret de cateva clipe in ochi, zambindu-mi.
- Fii mai atenta data viitoare, bine?
- Mpf..mm..da.
Eram ametita si nu-mi puteam desprinde privirea de a lui deloc.
- Ce s-a intamplat?
- .....ai fost plecat. Nu te-am vazut dimineata.
- A...da ! A intervenit o problema.
- Inteleg.
-Sper ca asta nu va interveni intre raspunsul tau si iesirea noastra.
- Ce? Am intrebat nedumerita, insa mi-am dat brusc seama ce vroia sa spuna.
- Rasunsul!
- Da! Raspunsul! Sper ca te-ai gandit. Nu as vrea sa sufar o dezamagire.
Tocmai asta speram sa nu spuna. Acum eram nevoita sa accept si sa ies cu el.
-Da..M-am gandit si..cred ca e in regula. Putem iesi.
-Hm..bine. Stiam ca nu ma prea suporti si credeam ca vei spune �nu� dar ma bucur ca nu a fost asa.
- E in regula James. Nu cred ca voi muri daca ies cu tine o data. Si pe de alta parte, am renuntat sa mai fiu invidioasa. Esti un tip de treaba.
-Woau! Sunt flatat! Ma bucur ca crezi asta si ai dreptate. Nu trebuie sa fii invidioasa pe mine. Oamenii ma admira pentru ca asa sunt ei. Nu le-am impus eu nimic si nu sunt chiar un tip de bani gata , ingamfat cum ma crezi tu.
Cand am auzit aceste vorbe m-am simtit mai mult decat penibil. Ultima data cand ne vazusem chiar aveam acea impresie despre el insa acum era cu totul altceva si trebuia sa marturisesc asta chiar in fata lui.
-Defapt..mi-am mai schimbat parerile de la ultima noastra cearta. Si cred ca ar trebui sa nu mai fiu asa de �temperamentala� cum spui tu.
- Dar vezi..nu poti schimba asta. Face parte din atitudinea ta. Tu chiar esti o fata temperamentala si nu poti schimba asta insa eu pot sa accept.
-Faci sacrificii?
-Din moment ce ne intelegem mult mai mai bine nu cred ca as vrea sa pierd asa o persoana ca tine.
Tocmai se sunase de inceperea orelor iar James nu vroia sa ma lase sa plec.
- James..chiar trebuie sa plec. In caz ca nu stii eu respect programa scolara.
- Oh..haide Gaby. Daca tot esti aici putem iesi acum iar tu lasi la o parte jumatate din orele plictisitoare. E doar o zi. Nu se va intampla nimic. Nu-ti va taia nimeni capul daca lipsesti 4 ore. Si oricum..poti inventa o scuza destul de buna.
- Bine. Doar azi. Promite-mi ca e prima si ultima data.
- Promit.
- In regula. Asteapta-ma aici. Ma duc sa-mi iau cartile.
-Am sa te astept o vesnicie daca trebuie, doar pentru tine.
- Sigur..
Am plecat in graba sa-mi iau cartile din clasa lasandu-l pe James afara sa ma astepte. Nu-mi venea sa cred ca fac asa ceva. Ma influenta prea mult insa imi placea cum ma alinta. Dupa ce am inventat o scuza destul de notorie m-am intors la James care statea nemiscat pe banca.
-Ok. Sper sa merite toata osteneala.
- Relaxeazate! Acum esti cu mine.
O spuse foarte degajat, ca si cand el ar fi fost protectorul meu acum si ca nimeni nu-mi va putea face vre-un rau. Insa ma simteam multumita avand in vedere ca acum eram prieteni si poate chiar asa era. Cand ma aflam in prezenta lui nu-mi era teama de nimic. Nu ca in general mi-ar fi insa ma simteam protejata. Ne-am urcat in masina lui si am inceput sa mergem desi inca nu stiam unde iar apoi el a venit cu o idee.
- Unde ti-ar placea sa mergi?
- Oriunde.. as vrea sa ies din rutina de zi cu zi.
- Hai sa iesim inafara orasului. Imi sugera el cu o dorinta arzatoare de a fi numai noi doi singuri.
- Inafara orasului? Ce-i asa special de vazut?
- Multe locuri sunt speciale in felul lor, dar pana la urma nu conteaza unde ne aflam ci cu cine suntem, nu? Si chiar tu ai spus ca vrei sa iesi din �rutina de zi cu zi�. E un loc destul de linistit si relaxant.
- Cum ar fi?
- Cum ar fi natura, bineinteles. Sunt multe paduri spre Nord si e foarte placut sa te plimbi prin asa locuri.
- Bine. Facem cum spui tu.
Am mers si am tot mers pana cand ne-am desprins de tot urbanismul intrand parca in alta lume care ne intampina cu peisaje incantatoare. Sa le fi descris in cateva cuvinte ar fi fost prea putin pentru tot ce vedeam. James chiar se pricepea sa aleaga.
- Woau! Am exclamat plina de incantare.
- Stiam ca o sa-ti placa.
- Stiai?
- Cred ca tuturor oamenilor le plac astfel de peisaje, bine..mai mult sau mai putin,dar e un mod excelent sa te recreezi.
- Mda. E suberb.
- Ma bucur ca iti place, spuse multumit de sine.
James oprise masina si am coborat amnadoi cufundandu-ne in padurea strabatuta de nuante verzi si invaluita de graiul pasarilor. Ne plimbam unul langa altul, pe micile alei, care se pierdeau in culorile pamantului si priveam oarecum uimiti peisajul insorit .
- Stii ..e placut sa ma plimb cu tine. Esti o companie placuta.
- E ciudat ca spui asta. Adauga el.
- De ce?
- Pentru ca pana acum 2 zile iti venea sa arunci cu ceva in mine.
Asta m-a amuzat chiar daca avea dreptate.Insa acum numai simteam la fel. Imi facea placere sa stau cu el si dupa cum o mai spusesem, ma inebunea numai prin simplul fapt ca exista si nu puteam sa-l resping pt. ca ...James imi placea insa imi era frica sa-i marturisesc asta. Nu vroiam sa stric momentul . Lucrurile bune dureaza putin si vroiam sa ma bucur din plin de acel moment unde eram numai noi doi . Eu si cu el la nici 20 cm departare unul de altul.
-Asa cum am spus. Mi-am schimbat parerea.
- Stii Gaby..imi placi foarte mult.
- Iti plac?
-Da. Vreau sa zic, tu nu esti ca restul fetelor. Majoritatea nu stiu decat sa tipe si sa roseasca cand ma vad dar tu nu esti asa si asta mi-a placut la tine. Pentru ca de prima data cand m-ai vazut nu ai sarit ca o nebuna pe mine, ci chiar din potriva, nu ti-am placut deloc.
- Ei . Asa sunt eu. Nu prea pun accent pe fizic si nu-mi place sa admir exteriorul intr-un mod excesiv.
- Am putut sa observ asta.
-Dar tu ? Prima impresie pe care mi-ai lasat-o a fost una foarte..pf. nu stiu. Parca ascunzi ceva. Asta am putut sa citesc in ochii tai.
Pufni in ras.
- Cred ca ti s-a parut. Nu am prea multe de ascuns.
- Serios? Poti sa razi dar tot cred ca e ceva neinregula cu tine.
- Asta e. Crezi ce vrei.
- Imi sustin in continuare ideea.
- Esti incapatanata! Stiai asta?
- Ha! Acum eu sunt aceea?
- Dai impresii.
-Nu-i adevarat. Sunt pe picioarele mele, inca.
-Ba nu. Se vede pe fata ta.
- Da? Convinge-ma!
Si asa am continuat sa ne certam si sa schimbam pareri unul despre altul in cel mai copilaresc mod posibil, distrandu-ne in acelasi timp, evident. In cele din urma am reusit sa-l conving pe James ca am dreptate si ca ar trebui sa se lase invis, in timp ce el ma tachina cu expresii �inteligete� care ma enervau la culme si mi-am dat seama ca eram chiar incapatanata cum spunea el pentru ca nu-mi placea sa las carda jos in fata lui.
Pana la urma ziua aceea s-a incheiat frumos. James m-a condus acasa si pe drum am mai stat de vorba, el povestindu-mi despre familia lui si cum ii place sa se distreze. I-am promis ca vom mai iesi insa nu chiulind de la ore, propunere in urma careia James nu a fost deacord. Evident, altfel cum mai putea scapa si el de cateva ore plictisitoare? In cele din urma l-am convins si nu s-a putut abtine ca inainte sa plec sa nu ma imbratiseze si desigur sa ma sarute pe obraz, cum spune el: ceva prietenesc. Dar.....mi-a placut. ^^



Ma grabesc sa-l incep pe al 5 lea. ^_6 pana atunci : Ja ne! :-h

[Jessi]

Salut!
Cat ma bucur ca ai pus urmatorul capitol.
Este superb ca de fiecare data. Imi place mult, mai ales faza cand au mers cei doi in padure. Se pare ca James este cel care face primul pas spunandu-i ca ii place de ea si ca ii place firea ei, asa mai incapatanata.
Mai greseli nu am vazut absolut deloc.Felicitari, deoarece la mine sunt cu miile :))
Multumesc ca mi-ai facut acel "moft" dupa cum ai spus si tu. Chiar arata mai bine asa.
Chiar daca se cunosc decat de 2 zile intre ei incepe ca sa se lege ceva frumos.
Sunt curioase de cum o sa decurga in continuare lucrurile. Incepe ca sa devina palpitant.
Sa vii din nou cu un post la fel de mare si de generos/

Pana atunci .........Ja Ne :* :bye:

[D@n@]

Salut


Ca si data trecuta ficul tau e super tare. Fantastic. Stii, cel mai mult imi place ca atunci cand il citesc parca as intra si eu in pielea personajului si inca ceva , faci capitolele. Greseli nu am observat ( nici nu cred ca ai), in rest , nu am nimic de obiectat, totul e OK.
Astept continuarea, Pa-pa[posturi unite]
Pardon : ,,...................faci capitolele lungi.''

[fake_fate]

Hi hi hi !
Mai mai mai! Asa educatie au copii astia?...sa chiuelasca de la ore? Nu domnule...eu nu am chiulit never de la ultimile 4 ....bine doar de la toate! Dar ei sunt mici!
A fost foate interesanta plimbarea lor in natura si cum s-au ciondarit. E impresionant cat de bine il cunoaste estuile intr-un timp..attta de scurt. Acum ma intreb: What come's in next?
De abea astept! Kiss you si gambate!
Ps: parca ma vad pe mine la prima intalnire! Eu am fost si mai si totusi! Sentimentele personajelor sunt foarte reale

[Jollye]

Deci, sorry. pana luni nu ma mai apuc de capitolul 5. Dispozitia nu-mi da destul spor. Asa ca va trebui sa mai asteptati :|
Gomene! >.<[posturi unite]
hy minaa!! ^.^
Am inceput capitolul 5. am facut doar o mica parte din el :=) ....cum ziceam pana luni numai postez nimic.
Multumesc in continuare pt. parerile voastre. Cititi si spuneti in continuare ce credeti!
Ja ne! :bye:





Capitolul 5 – Misterul

Ce vane sfarleze suntem noi,oamenii! Eu, care hotarasem sa stau departe de orice relatii sociale si multumeam stelei mele pentru ca, in sfarsit, descoperisem un loc unde era aproape cu neputinta sa am asemenea legaturi, eu - o biata faptura - in seara aceea, cand James ma conduse pana acasa , nu am facut decat sa ma gandesc la cele intamplate. Desigur,eram foarte ametita in urma “sarutului” pe obraz iar parfumul lui inca staruia in narile mele. I-am salutat pe ai mei care isi serveau cina ca in fiecare seara, la aceeasi ora. M-au chemat si pe mine dar le-am spus ca nu mi-e foame
Am urcat anevoios pe scari inspre dormitorul meu, incercand din rasputeri sa adorm si sa uit de ziua aceea atat de nereala, am reusit pe la un 12 sa atipesc putin insa zgomotul telefonului m-a trezit brusc furandu-mi si acele cateva momente dulci ale somnului. Intinzandu-ma fara chef pana la noptiera sa-l iau, am putut observa cu exactitate de la cine este mesajul si in urmatoarea secunda m-am repezit sa citesc ce primisem.


“ Buna copilas! Sper ca nu dormi! Vroiam sa-ti spun ceva la care m-am gandit mult decand ne-am despartit. In primul rand ai convingerea ca imi lipsesti. Cred ca incep sa ma
atasez mult de tine Gaby! Nu stiu ce poate insemna asta dar nu-mi pasa ,
pt. ca sunt ferm convins de un lucru. Imi placi! Dupa timpul pentrecut azi chiar cred asta.
Poate ca nu-ti convine,dar,eu asta simt.
Sper sa te gandesti la ce ti-am spus.
Noapte buna.
Te sarut dulce! “


De la : James Stewart
28/06/2004 00:23


Simteam ca nu mai am aer iar apoi mi-am dat seama ca uitasem sa mai respir si pentru cateva momente mi se facuse rau. Imi batea inima cu putere si nu stiam daca visam sau traiam prezentul. Mesajul era de la James si in urma textului citit eram gata sa scot un tipat necontrolat dar m-am abtinut cat am putut de mult.
James chiar ma placea. Asa cum spunea si el, aveam convingerea asta. Nu ma asteptam sa fie atat de direct cu mine pentru ca pare mereu un tip de persoana inchisa in el si ciudata. Bine..ciudat pana am inceput sa-l cunosc mai bine, insa la asta nu ma asteptasem deloc. Intr-un fel eram fericita desi imi era greu sa recunosc, sentimentul era reciproc.

[Jollye]

well,well,well! :D
In sfarsit am venit cu noul capitol. Capitolul 5. L-am postat pe tot si sper sa va placa! Deci, Enjoy! ^___^




Capitolul 5 – Ritm si pasiune

Ce vane sfarleze suntem noi,oamenii! Eu, care hotarasem sa stau departe de orice relatii sociale si multumeam stelei mele pentru ca, in sfarsit, descoperisem un loc unde era aproape cu neputinta sa am asemenea legaturi, eu - o biata faptura - in seara aceea, cand James ma conduse pana acasa , nu am facut decat sa ma gandesc la cele intamplate. Desigur,eram foarte ametita in urma “sarutului” pe obraz iar parfumul lui inca staruia in narile mele. I-am salutat pe ai mei care isi serveau cina ca in fiecare seara, la aceeasi ora. M-au chemat si pe mine dar le-am spus ca nu mi-e foame
Am urcat anevoios pe scari inspre dormitorul meu, incercand din rasputeri sa adorm si sa uit de ziua aceea atat de nereala, am reusit pe la un 12 sa atipesc putin insa zgomotul telefonului m-a trezit brusc furandu-mi si acele cateva momente dulci ale somnului. Intinzandu-ma fara chef pana la noptiera sa-l iau, am putut observa cu exactitate de la cine este mesajul si in urmatoarea secunda m-am repezit sa citesc ce primisem.


“ Buna copilas! Sper ca nu dormi! Vroiam sa-ti spun ceva la care m-am gandit mult decand ne-am despartit. In primul rand ai convingerea ca imi lipsesti. Cred ca incep sa ma
atasez mult de tine Gaby! Nu stiu ce poate insemna asta dar nu-mi pasa ,
pt. ca sunt ferm convins de un lucru. Imi placi! Dupa timpul pentrecut azi chiar cred asta.
Poate ca nu-ti convine,dar,eu asta simt.
Sper sa te gandesti la ce ti-am spus.
Te sarut dulce! “


De la : James Stewart
28/06/2004 00:23



Simteam ca nu mai am aer iar apoi mi-am dat seama ca uitasem sa mai respir si pentru cateva momente mi se facuse rau. Imi batea inima cu putere si nu stiam daca visam sau traiam prezentul. Mesajul era de la James si in urma textului citit eram gata sa scot un tipat necontrolat dar m-am abtinut cat am putut de mult.
James chiar ma placea. Asa cum spunea si el, aveam convingerea asta. Nu ma asteptam sa fie atat de direct cu mine pentru ca pare mereu un tip de persoana inchisa in el si ciudata. Bine..ciudat pana am inceput sa-l cunosc mai bine, insa la asta nu ma asteptasem deloc. Intr-un fel eram fericita desi imi era greu sa recunosc, sentimentul era reciproc.
Ma mai linistisem putin si-am hotarat ca vreau sa adorm si sa ma cufund in visele mele acolo unde James era doar al meu insa, in realitate era doar un vis. Sau cel putin asa credeam . Dupa 10 minute de gandire,telefonul meu vibrase din nou. Era tot el. Insa aveam sa regret foarte repede ca citisem acel mesaj:


“ P.s : am uitat sa mentionez ca plec cu parintii pentru 2 zile.
O excursie neasteptata. Imi va fi dor de tine.
Noapte buna.”
Uromatoarea zi, avea sa fie una foarte banala. James plecase la prima ora a diminetii. Nu avusem ocazia sa-i urez drum bun si toate celelalte. “Imi voi petrece timpul alaturi de Rogue,Jake si ceilalti.” Am gandit posomorata. Acum aveam ocazia sa-i dau lui Rogue dreptatea pe care o astepta si sa-i povestesc ce mi se intamplase cu o zi in urma.
Norocul meu ca , in aceste 2 zile voi avea ore usoare si destul timp pentru a petrece cu restul prietenilor mei. Deja imi imaginam toate acele cuvinte care urmau sa-mi fie adresate: “stiam adevarul” “il place pe James” urmate de cateva hohote de ras.
Am coborat repede sa imi servesc micul dejun si am plecat la scoala uitand de calatoria lui James, cu gandul ca ne vom vedea din nou. Insa dezamagirile erau gata sa apara deoarece il stiam mereu asteptand in fata scolii, afisand un zambet larg cand ma vedea,si toate acestea se sfarsisera acum. Ma bucuram insa ca timpul estimat era de 4 zile. “Il voi vedea in curand” mi-am spus rasufland usurata. Insa, daca stiam ce va urma pe parcursul viitorului probabil nu as fi gandit acele cuvinte care cu siguranta au complicat situatia si mai mult
Ajunsesem in sala de clasa, cand, colegii au sarit asupra mea cu intrebari la care nici macar nu stiam sa raspund.
-Hei Gaby! Ce s-a intamplat cu tine ieri de ai plecat de la ore? Spuse Rogue.
-Ahh.. ..
Dar nu incepusem nici bine sa raspund ca Jake a si venit cu o alta intrebare.
- Ai fost cu James ?
- Mm...James?
- Da. Te-am vazut cu el.
- M-ai urmarit? Am intrebat infuriata.
- E usor sa privesti pe geam .
- Aa. Asa deci. Da am fost cu el. M-a invitat sa ne plimbam.
- Chiulind de la ore? Se mira Mel.
- Nu am chiulit. Doar mi s-a facut rau dintr-o data si am plecat.
- Cu James..? adauga Rogue.
- Calmati-va. Nu e nimic special.
- Nimic? Nu ai nimic sa ne spui? Iar apoi Jake se apleca peste mine, eu pierzandu
mi echilibrul si aterizand pe scaun.
- Auu! Am exclamat copilareste! Nu! Nu e nimic de spus.
- Gaby ! Daca nu vorbesti cu noi, prietenii tai cei mai buni, atunci cu cine ?
- Nu am mentionat ca am nevoie sa vorbesc cu cineva. Si mai ales despre subiectul
acesta.
- Deci nu ai nevoie sa vorbesti cu noi, nu?
- Cam asa ceva. Iar apoi mi-am dat seama ce prostie spusesem si incercand sa
repar greseala m-am “improscat cu noroi” si mai mult, cum se spune.
- Bine atunci! Uita pentru moment ca iti mai suntem prieteni si cand vei avea
nevoie de noi sa nu ne cauti. Vom fi departe.. Adauga Rogue revoltata.
- Bine.Scuze atunci! Am sa va spun daca asta vreti!
- Daca faci asta doar sa ne tii aproape nu te mai deranja. Te scutim de un efort in
plus.
Spus si facut. In urmatorul moment plecasera toti 3 si am ramas perplexa in urma certei noastre. Nu se mai purtasera asa niciodata. Stiam ca au obiceiul sa traga de mine pana cand spun totul .insa acum, ma lasasera fara cuvinte si plecasera ca si cand s-ar fi terminat o poveste de care vroiau sa scape fara a intoarce privirea in urma. Asa se purtasera ei cu mine. Ma simteam vinovata. Era un motiv cam banal in sinea lui pentru o cearta apriga cum fusese aceasta insa cuvintele date pe fata fusesera mult mai dure. Ceea ce facea ca situatia sa para una cat se poate de serioasa.
In urmatoarea zi nu gasisem nimic special de facut, avand in vedere ca eram certata cu cei mai buni prieteni ai mei nu aveam de cat sa-l astept pe James care urma sa vina in dupaamiaza aceasta.Trecusem deja de majoritatea orelor plictisitoare dar mai aveam de rezistat destul de mult pana la terminarea lor definitiva pe acea zi, asa ca m-am gandit sa ma scutesc de ele si sa chiulesc in felul in care ma invatase James. Incepuse sa-mi placa asta. Nu aveam prea multa nevoie de scoala .Cred ca eram indeajuns de matura sa fac diferenta dintre un prosop si o batista. Si am plecat imediat ce s-a sunat de pauza. Rogue si Jake nu au mai comentat nimic de aceasta data. Incepeau sa se obisnuiasca asa ca nu le-am dat prea multa atentie cand m-au privit iesind pe usa clasei.
Pasind inafara scolii, m-am simtit mai libera, ca si cand nu as fi auvt nici o responsabilitate, nici o obligatie. Nu ma gandeam sub nici o forma sa merg acasa ci doar sa-mi petrec acea dupaamiaza cutreierand strazile si aleele orasului in asteptarea lui James. Asa ca am decis sa merg spre parcul de langa gara pe unde el sigur va trece si ne vom intalni. Apoi am inceput sa grabesc pasul realizand ca numai am decat putin timp pana la sosirea lui si ajungand , m-am trantit pe o banca epuizata de puterile mele. Fireste, parea un lucru total prostesc. Situatia semana cu unul din acele filme americane foarte prost realizate cand ea se grabeste sa-si astepte iubitul care va sosi in urma unui grav incident din care a scapat cu viata . Insa eu il asteptam asa de mult pe James incat nu-mi pasa in ce fel compara lumea situatia mea in acest moment.
Trecusera deja 15 minute de gand tot asteptam. Incepusem sa ma gandesc ca poate James a plecat direct spre casa si nu a mai avut timp sa admire si peisajul insorit din parc. M-am ridicat de pe barele reci ale bancii si am inceput sa ma plimb din nou atingand fiecare copac ce-mi iesea in cale pana cand m-am oprit in fata unuia si am inceput sa privesc in jurul meu. Nu-l vedeam nicaeri si m-am intristat rostindu-i numele intr-un ritm necontrolat.
-James..imi spuneam pentru sine insa vocea se facea auzita de la un metru
distanta, si ca drept raspuns o voce catifelata mi-a soptit langa ureche:
-Pe mine ma cautai?
Am simtit cum doua maini se impletesc de jur imprejurul trupului meu, strangandu-ma puternic dar totusi cu multa atentie si.....dragoste. Iar atunci i-am simtit trupul atingandu-se de al meu incalzindu-ma din crestetul capului pana in varful picioarelor. Il simteam atat de aproape, atat de intens, cu un parfum ce ma imbata, efectiv, si toate aceste sentimente intr-o situatie atat de banala. Am intors capul spre el unde emotia mea necontrolata nu a incetat sa apara. Buzele sale se conturau intr-un suras delicat facandu-ma sa rosesc atat de mult incat simteam ca ard si realizand prea tarziu cat de apropiati suntem unul de celalalt James a inceput sa-si atinga buzele de ale mele foarte delicat,provocandu-ma atat de mult incat am raspuns sarutului sau inevitabil si atat de pasional incat simteam ca acum fac parte din el. Incercam sa rascolesc printre sentimente,sa-mi dau seama ce simt acum, cand James ma tine in brate si ma saruta.Imi dadeam seama ce simt. Dragoste. Pe cat de nebunesc parea, pe atat de real era. In acel moment nu stiam decat ca nu vreau ca el sa termine sarutul, pentru ca eu,sigur nu aveam de gand sa o fac. Puteam ramane asa pentru o vesnicie si nu cred ca m-ar fi deranjat intr-un fel .Apoi, s-a departat putin de mine insa eram tot in bratele lui. Ne priveam in ochi si situatia vorbea de la sine. Nu erau nevoie de prea multe cuvinte.
- Gaby.. a rostit fara sa-si ia privirea macar o clipa.
Am sarit cu bratele agatandu-ma de gatul lui si imbratisandu-l cat am putut de mult in timp ce mainile sale treceau peste spatele meu intr-un « dans » usor.
- Mi-a fost dor de tine ! I-am spus respirand usurata si lasand capul sa-mi alunece pe 0umarul sau.
- Si eu ti-am simtit lipsa! Probabil mult mai mult decat ai facuto tu.
- Poate! Dar am asteptat cu nerabdare sa te vad! Chiar am chiulit de la ore pentru
Asta.
Chicoti.
- Serios? Inseamna ca am reusit sa te invat ceva. :]
- Nu...inseamna ca m-ai facut sa-mi dau seama ca esti mult mai important pentru
mine decat este scoala. Pentru ca....
- Da....?
- Pentru ca...te plac. Chiar te plac James si sper ca nu par o fraiera in fata ta.
- Ba da! Pari! Pentru ca nu ai stiut sa-mi spui asta incat de la inceput.
- Am crezut ca nu vei simti la fel , si decat sa sufar o dezamagire mai bine as fi
tacut.
- Dar asta nu s-a intamplat. Tu stii la fel de bine ca si mine ca sentimentul e
reciproc si nu putem schimba asta chiar daca ne dorim sau nu.
- Stiu, dar...mie frica.
- De ce?
- Mie frica ca intr-o zi, tu ma vei parasi si vei pleca. Si nu vreau asta.
Fara sa-mi dau seama lacrimile mele au inceput sa curga necontrolat iar James mi-a cuprins fata in palmele sale stergandumi-le usor.
- Asta sigur nu se va intampla. Pentru ca tin prea mult la tine ca sa te parasesc.
- Promiti?
- Nu. Iti jur. Ai cuvantul meu ca mereu voi fi alaturi de tine.
Dupa ce imi rostise acele cuvinte cu atata incredere de sine, m-am simtit mai bine.
Credeam in el si stiam ca spune adevarul.

*
A doua zi, am mers impreuna la scoala, evident cu masina lui caci eu mai aveam cel putin un an pana la permis. Ajungand la scoala, ne-am despartit fara nici macar un contact vizual deoarece, inca nu doream sa fac relatia noastra publica. Orele trecusera mai repede azi, acum ca el era din nou cu mine. Ne aflam in pauza mare unde am stat de vorba cu Samantha, tipic pentru mine caci nu prea comunicam si apoi m-am indreptat spre sala de sport.
Eram singura in vestiar , schimbandu-ma pentru ora de educatie fizica . Liniste , doar atat auzeam , dar in gandul meu , desluseam vocea sa , in timp ce ochii nu-mi aratau altceva decat surasul sau. Apoi , ii audzeam glasul , dar pana sa-mi dau seama ca provenea din lumea reala , era prea tarziu .
- Hey ! Baieti , inca nu sunteti gata ?
Neauzind niciun raspuns , baiatul intra . Priveam in gol , ochii imi erau atintiti la el , dar eu vedeam imaginea sa in gandul meu ... Subit , ma trezesc la realitate si incerc sa-mi acopar goliciunea corpului realizand ca sunt doar in lenjerie intima . Se aproprie de mine , dar eu ma dau doi pasi inapoi . In obrajii lui rosii se citea rusinea si situatia care l-a intimidat profound prin faptul ca, eu stateam in fata lui mai mult dezbracata, si-l priveam direct in ochi.
-..Sigur e in vestiar. Sa cautam acolo! Se auzisera cateva voci in urma carora James isi intoarse capul spre usa apoi spre mine. Am incercat sa respir dar dintr-o data m-am facut alba la fata si incepuse sa mi se faca rau. Gandul ca un grup de baieti ne-ar vedea pe noi doi aici ,eu stand in fata celui mai cunoscut baiat din scoala, pe jumatate goala nu-mi suradea. Iar in secunda urmatoare, usa scartai deschizandu-se usor si baietii care dadusera sa intre au fost brusc speriati de James care furios, incerca sa-i indeparteze.
- Dispareti de-aici ! Hai , nu am toata ziua la dispozitie ! Voi chiar nu intelegeti , sau trebuie sa trec la lucruri mai dure? Si imediat, James isi izbi pumnul in perete.
Reusise sa-i sperie pe baieti , care o luasera la fuga , uitand de tot. El se intoarse spre mine cu capul aplecat intr-o parte, aruncandu-mi hainele.
-Mai bine te-ai imbraca. Nu vreau sa repet scena inca o data.
In urma acestor replici, mi-am tras pe mine pantalonii si tricoul rusinata mai mult decat el, de acea situatie. Apoi, multumindu-i, m-am indreptat spre el. Pe bratul cu care lovise peretele se strecura un firicel de sange , o dara rosiatica care se prelingea pe pielea creola a baiatului .
-Sa mergem la cabinetul medical .
- Nu e nevoie ! imi replica cu duritate.
- James , sa nu aud vre-un comentariu ! i-am spus incercand sa-l conving, si s-a lasat purtat de mana mea care l-a tras pana la cabinet.
Albul ce ma inconjura , mirosul bolnavicios al medicamentelor imi inducea o stare nu prea placuta , alaturi de linistea enervanta ce se asternu peste incapere cat timp asistenta ii oferi ingrijirile necesare . Cu grija , ma asezasem pe unul dintre scaune , meditand la ceea ce tocmai se intamplase .
Imposibil ca un baiat sa faca asa ceva pentru mine , imi spuneam atunci . Credeam ca e doar un vis frumos , ca va urma sa ma trezesc , sa dau iar de cruda realitate ...Incercam sa gasesc un motiv pentru care a facut asta .Dar era totusi James.Ma asteptam probabil sa faca ceva intr-o asemenea situatie. Pret de cateva minute , am trecut intr-un univers paralel , m-am detasast de mind insami si am devenit spectator al vietii mele . Am incercat sa ma transpun in pielea sa , sa gandesc asa cum el ar fi facut-o , sa rascolesc in adancul inimii sale pentru a descoperii ceea ce vroiam .
- Data viitoare incearca un sac de box , pun pariu ca e mai putin dureros , spuse asistenta privindu-l dojenitor .
Imi zambise si mie privindu-ma,dar nu puteam lasa feiricirea sa-mi acopere chipul cand stiam ca toate astea s-au intamplat din cauza mea .
Dupa “micul incident” am coborat jos, in curtea scolii. Am incercat sa-mi cer scuze , gest care acum mi se pare deplasat . I-am spus ca-mi pare rau , iar el m-a asigurat ca totul este in regula . Imi este cam greu sa cred asta avand in vedere bandajul ce-i acoperea mana , dar atunci eram mult prea naiva pentru a vedea asa ceva . L-am urmat pana pe terenul de sport , unde comentariile nu au incetat sa apara ...

- James , ti-am spus sa nu stai pe langa ea ! E nebuna ! Adauga Kalli.
- Nu mai nebuna ca o catea ce se agata de orice baiat ii iese in cale , striga el exasperat. Se vedea ca nu o suporta prea mult.
Ochii albastri , ca de gheata ai blondei ma priveau , ura citindu-se in adancul lor . Ma bucuram ca in sfarsit cineva a avut curajul sa-i spuna ceea ce eu am vrut sa fac demult . I-am lasat in urma pe cei doi , indreptandu-ma spre terenul mic , cum ii spuneam noi , unde am stat de vorba cu cateva dintre colege .
Oricat as fi incercat sa nu-l privesc , sa nu-l admir din umbra , nu am reusit . Ochii imi fugeau spre el , in timp ce vorbele colegelor nu ajungeau la mine , fiind oprite de vocea sa . Nu vedeam nimic , in afara chipului sau , nu vroiam sa aud nimic , decat glasul sau ... In acel moment exista doar el pentru mine ... Nu exista nimic decat doua smaralde stralucind in intuneric , ghidandu-ma tot mai aproape de el ...
In ciuda celor intamplate in acea zi , totul a ramas la fel pentru mine , domnisoara timida , ce asteapta ca el sa devina un print pe cal alb care va veni sa o salveze . De ce ? ma intreb azi , privind in urma . Ar fi trebuit sa ma salveze de mine , de prostia mea ...
Am continuat sa-l admir din umbra . In acea zi , insa , norocul a facut sa nu fiu nevoita sa ma scund , deoarece ochii sai erau chiar langa mine . Incercam din rasputeri sa nu ma uit insistent la el , dar buzele sale ce erau arcuite intr-un zambet atat de copilaros nu ma lasau sa fac acest lucru . Vroiam sa cred ca zambeste doar pentru mine , ca veselia din ochii sai imi este dedicata mie , pentru a-mi lumina chipul .. insa, poate nu totul era asa cum doream eu sa fie si-am incetat sa mai sper ca, totusi, o minune se va intampla. Si am ramas cu o concluzie din toata treaba asta. Mergeam intr-un ritm destul de echilibrat, iar eu, facusem o pasiune pentru el.