Black eyes

[starnight]

Acest fic este facut de mn si de harukichi.Sper as va placa.

I.Amintiri


Stau pierduta si privesc absenta scaunul din fata mea.Ce m-a apucat?Mii de ganduri imi navalesc in minte dandu-mi dureri de cap.Tocmai m-am mutat din New York in Tokio.De ce?Parintii mei au murit acum doi ani,intr-un accident de masina.
De atunci locuiesc singura,ei bine...nu chiar singura,mai sunt si servitorii mei.Cum de am servitori?Deoarece parintii mei au fost afaceristi si mi-au lasat o vila uriasa si multi bani.
Nu prea am ce face cu bogatiile astea.Mama nua stat langa mine nici la ziua mea si la fel si tata care era lipit de biroul lui.Nu le prea duc lipsa,desi ar trebui.
Eu am facut alegrerea sa ma mut in Japoinia.Ultimele evenimente m-au socat prea tare.Simteam ca am sa mor daca nu plec undeva,departe.Asa ca iata-ma imbarcat in zborul pentru Tokio.
Simt ca mi se inchid ochii.Oboseala ultimelor zile se apropie cuprinzandu-ma.Cred ca ar trebui as am odihnesc.Dar de cate ori inchid ochii,amintirile acelea imi vin in minte.
Flashback

Totul s-a intamplat acum cateva zile.Era o seara placuta de sambata.Placuta pentru altii si urata pentru mine.Matusa mea m-a rugat as am grija de ''scumpii'' mei verisori care aveau cinci,respectiv sase ani si acre trebuiau sa doarma la ora noua.
Ei uite asa....mi-am stricat sambata.M-am asezat pe canapeaua din living si am inceput sa citesc o revista de barfe.Matusa mea locuieste la casa,defapt la o vila uriasa,nevermind.Seara este infricosator,dar m-am obisnuit.Am tresarit usor auzind telefonul.
M-am ridicat greoi si am raspuns plictisita.Era Alice.O colega de liceu si o prietena buna.Ea si ceilalti colegi ai mei,inclusiv iubitul meu plecasera la discoteca.Nu mai puteam de nervi stiind cum se distreaza,dar This is the life.
Mi-a spus grabita ceva:
-Pacat ca nu ai putut veni.E super aici.Pacat ca se intrerupe tot timpul.Josh e cu tine?
-Ce ai spus?Nu am auzit ultima propozitie!!
Am strigat degeaba la telefon.Se tot intrerupea.Nervoasa,am inchis.M-am dus in bucatarie si am inceput sa imi prepar un sandwich,cand a sunat telefonul,pentru a doua oara.Am injurat in gand si am fugit ca sa raspund.Probabil era Alice.
-Alo?am spus iritata in receptor.
-Cu ce esti imbracata?
-Cu haine de armata,idiotule!am spus nervoasa.Probabil iarasi imi facea cineva farse.Nu fusese pentru prima oara.
Am aruncat telefonul pe pat si m-am apucat sa mananc.Dupa ce ca pierdusem o seara de distractie,mai si trebuia sa suport farsele proaste jucate de un idiot.
Schimbam plictisita canalele de la TV,canda sunat iar.De data asta chiar ca m-a scos din sarite.Am apasat iritata pe buton si am auzit aceasi voce de barbat:
-Acum ca ai mancat,te plictisesti?Vezi ca pe canalul doi e un film de groaza.
Am ramas ingrozita.De unde stia nebunul asta ce fac?Fara sa mai zic nimic am inchis alergand grabita spre geamurile,de sus pan ajos din living.Am tras speriata perdeaua,sperand ca ma va lasa in pace.Nu mai eram sigura ca totul e o gluma.
M-am asezat cuminte pe canapea,rugandu-ma sa inceteze. Totusi,norocul nu a tinut cu mine.Telefonul suna iarasi.Mi-am intins mana spre el,oprindu-ma o secunda.Nu stiam daca sa raspund sau nu.In cele din urma m-am hotarat sa ii spun sa termine:
-Ce fac verisorii tai?
Am incremenit.Am azvarlit telefonul pe fotoliu si am urcat sus.Pe coridor se profilau umbre pale.Era infricosator.Camera verisorilor mei,era cea mai aproape.Am deschis sfioasa usa,nevrand sa ii trezesc.Am rasufalt usurata:amandoi erau teferi.
Am inchis usa usor si am coborat la parter.Telefonul era deschis,asa ca l-am ridicat si am ascultat:un suierat greoi ma facu nelinistita.Barbatul spuse:
-Deci sunt in regula?
-Da,dar ce vrei de la noi?
-Te vreau pe tine!
Ochii mei s-au deschis larg.Era un cosmar.Asa ceva nu se poate intampla.Nua m avut timp sa ma gandesc.Am facut totul automat.Am fugit pe scari,trezindu-mi verisorii.Nu am avut timp sa le explic situatia,i-am luat de mana si m-am hotarat sa fug.
Cel mai normal ar fi fost sa ies pe usa din fata,dar aveam alarma si daca ieseam as fi fost prinsa afata.M-am hotarat sa cobor pe geam.Macar asa ma puteam intoarce.Sunetul pasilor se auzea din ce in ce mai aproape.Trebuia sa fac asta.
I-am lasat sa coboare ie mai intai eu fiind in spatele lor.Aproape ca sarisem de la geam,cand,cineva m-a prins de par.Am tipat si m-am zbatut,dar fara rezultat.Atacatorul ma tragea pe scari inapoi,in living.Ca o ultima speranta,am apasat pe butonul rosu de pe perete,pentru a chema politia.Din fericire barbatul nu a observat.
M-am lasat tarata pana ce m-a aruncat intr-un colt.Cred ca aveam cateva vanatai bune.Apoi a intrebat pe un ton ferm:
-Unde e seiful?
-Nu..nu stiu.
-Ar fi bine sa spui adevaraul....
Barbatul se intoarse cautand prin casa.Ceva in vocea lui mi se parea cunoscut.Hotarata ca trebuie sa ma apar pana soseste politia,am luat o ranga de fier dintr-un suport.Cand barbatul s-a intors spre mine,l-am lovit in fata,masca lui fiind rupta.In momentul in care i-am vazut fata am avut un soc:era chiar Josh,iubitul meu.
Am cazut jos nemaireusind sa zic nimic.Asa ceva nu se putea intampla.Josh s-a apropiat de mine,plesnindu-ma dureros si zicand nervos:
-Nu am vrut sa aflii asa...,dar tu ai vrut.
-De ce?am reusit sa ingan.
-De ce? un ras nebunesc in cuprinse speriindu-ma.Pentru ca esti asa proasta si credula.Cine crezi ca s-ar uita la tine?Esti frumoasa,nu neg asta,dar ai acel ceva care indeparteaza oamenii.Esti o ciudata!Dar,ai multi bani.Am avut nevoie de ei.
Lacrimiile imi curgeau necontenit,tremurand toata.Nu am stiut ce sa zic.Josh statea si ma privea razand copios.Totusi,peste un minut,politia era in casa si Josh fusese prins.Numai eu eram in aceasi stare.Plangeam inecandu-ma.
End of flashback

Doua zile statusem nemiscata privind in gol.Nici acum nu mi-am revenit.De aceea am hotarat sa ma mut.Ca sa uit tot.Cum putea fi cineva asa de crud?Cum putea sa se joace cu sentimentele oamenilor?Avea dreptate:eram credula.
Sunt o ciudata.Niciodata nu prea am avut prieteni si am trait mereu singura.Cand l-am intalnit pe Josh eram fericita ca cineva insfarsit ma iubeste,dar m-am inselat.
Privesc pierduta pe geam,reflectia mea vazandu-se clar.Sunt o fata inalta,bruneta,tunsa ca o rokerita,in spate mai lung,in fata mai scund,cu parul filat si cu doi ochi negrii,fermecatori.Ochii erau singura parte din tot corpul pe care o indrageam.
Ma uit obosita la ceas: 15:30.Peste jumatate de ora trebuie sa ajung.Nu am chef sa imi plang de mila.Mi-am luat castile si am inceput sa ascult muzica.De azi voi incepe o viata noua.Nu voi mai fi aceasi fata prostuta si credula.Nu ma voi mai lasa prada sentimentelor.Nu voi mai avea incredere in vreun baiat.

Sper ac v-a placut

[Ely-chin]

Me first! Me first!
Asa, mi-am tinut promisiunea, sis, si dau comm.
Ok, pt inceput vreau sa zic ca ideea e misto ^_^ Chiar m-ai speriat cu flashback-ul, era ca intr-un film de groaza :no: Cateva mici greseli de tastare, toata lumea are ^_^
Cam atat am avut de zis, descrii destul de bine sentimentele (spre deosebire de mine >.<)
Abia astept nextu'
:bye:

[Flash]

ok fetelor am aparut si eu prin zona.
Ce m-a atras la fic a fost titlul, care, foarte foarte expresiv mi-a dat un sentiment de liniste. Pot spune ca ma regasesc cateodata in unele din pasajele ficului.
Pe moment, vad ca a postat sarnight. Eu pur si simplu vreau sa o felicit pentru fic, dar ceea ce m-a deranjat a fost ca:
-numeroasele greseli de tastare.Ai avut o gramada asa ca ar trebui sa fii mai atenta din punctul meu de vedere.

Ok, mie imi palce ficul, asa ca o sa scrtez ceea ce aveam de spus, eventualele greseli aparute le-am mentionat, asa ca ramane sa corectati.

Ideea ficului este foarte speciala si foarte originala din punctul meu de vedere, am observat asta chiar dupa ce am citit titlul ( nu ma intrebati cum :d)

ja ne :X

[Dizzy]

HEya! Am aterizat si eu(credeti-ma,e grav!)

Deci,starnight,imi place mult acest capitol-de obicei,in toate ficurile primul capitol e mininat,insa sa revenim.
La fel ca si sysu,m-a stras titlul.Suna bine,si vad ca si acest capitol este la fel.

.Matusa mea locuieste la casa,defapt la o vila uriasa,nevermind

.Combinatie intre romana si engleza,ceea ce nu prea da bine intr-un fic.

Imi place cum o duci cu descrierea,insa te-ai mai putea stradui.Imi place si faptul ca povestesti la persoana I,ceea ce rare ori vezi intr-un fic.
Deci,ca prin urmare,ai avut parte de un inceput bun,insa sa vedem ce se mai intampla si in next chapters.

Ok,deci gambate...sumimansen daca te-am luat prea direct :bye:

[Midori]

II.O noua viata

-Domnisoara, e timpul sa va treziti!
Am strambat nemultumita din nas. Cine se credea tipa asta sa ma trezeasca? In sfarsit am putut sa dorm si eu fara sa am cosmaruri si acum s-a gasit cineva sa ma scoale. Viata nu e corecta. Simteam cum aceea femeie(mi-am dat seama dupa voce) ma impinge usor, incercand sa ma trezeasca. Am incercat sa o ignor, dar fara rezultata. Parca vroia din tot sufletul sa ma enerveze.
In cele din urma, cu un efort supraomenesc, am deschis ochii.Mi-au luat cateva secunde bune ca sa pot sa vad clar, dar cand am reusit, am obsdervat ca in fata mea sta o tanara blonda, nu cred ca avea mai mult de 25 de ani, cu ochii albastrii si cu un zambet larg. Cand vazu ca m-am sculat spuse vesela:
-Avionul aterizeaza imediat si m-am gandit ca ar fi cazul sa va trezesc. Va rog sa scuzati deranjul.
-Multumesc. Nu este nimic.
Stewardesa zambi copilareste si pleca cu pasi grabiti. M-am gandit ca ar fi bine sa ma pregatesc pentru aterziare. Mi-am bagat castile in geanta, caci se pare ca adormisem cu ele in urechi. Apoi mi-am aranjat linistita restul bagajelor, care constau intr-un rucsac negru cu flori roz si un troller negru cu mov.
In difuzoare se auzea vocea clara a pilotului, care ne anunta ca in curand vom ateriza. Mi-am pus linistita centura de siguranta, urmand instructiunile. Apoi, m-am uitat pe fereastra din stanga mea, privind absenta norii. Peste cateva minute, avionul se pregatea sa coboare. Incetul cu incetul, am pierdut altitudine, aterizand pe pamant. Usile se deschisera oamenii grabindu-se sa coboare.
Ies obosita de la faptul ca am fost sculata brusc si cobor pe scarile rulante. Trag usor troller-ul dupa mine, facand putin zgomot.Nu stiu cum, dar in confuzia mea, am reusit sa ajung la usile aeroportului. Afara soarele stralucea puternic, vantul adiind usor. Putin mai treaza, m-am indreptat spre un taxi galben din apropiere. Am reusit sa ma inteleg oarecum cu soferul amintindu-mi de orele de japoneza din copilarie .Parintii mei avusesera grija sa stiu cat mai multe limbi, sa cant la pian si alte lucruri care trebuiau invatate pentru a fi o persoana culta.
Am privit absenta pe geamul fumuriu, gandul meu fiind departe. Ochii mei negri sclipeau ciudat, refelctia lor vazandu-se in fereasta.Pe strada era plin de cetateni niponi, care se grabeau sa ajunga in diferite locatii. Aveam sa incep o viata noua.Nu stiu daca o sa fie buna sau rea,dar nu am sa mai fiu asa de credula.Viata nu era cinstita si trebuia sa ma obisnuiesc cu asta.Poate ca ma credeti ipocrita,deoarece am o multime de bani si tot nu sunt fericita,dar nu in asta consta bucuria.
Nu am mai avut timp sa meditez.Taxi-ul opri in fata unei vile uriase,alba.Ma rog,era mai mult un castel.Am platit grabita barbatlui si mi-am scos in graba bagajele.Taxi-ul pleca,eu ramanand singura,in fata unei porti utiase de fier.In spatele acesteia era o gradina uriasa cu flori aranjate in stil frantuzesc.
Am trecut ca prin farmec de portile eii indreptandu-ma visatoare spre usa.Nu crezusem ca parintii mei au putut sa construiasca o asemena minunatie de vila,in apropierea padurii.Constructia avea o curte imensa.Am intrat pe usa,intalnindu-ma cu Alfred,valetul meu.Acesta imi zambi prietenos,vazandu-mi uimirea
Alfred fusese prietenul meu de cand am stiu.M-a sfatuit intotdeauna,invatandu-ma desre prietenie,iubire si alte lucruri care nu tineau de cultura pe care mi-o puteau oferii parintii.Am urcat pe scari pan ain camera mea.Bineinteles,a trebuit sa deschid fiecare usa pana sa o gasesc.
In cele din urma,am vazut-o.Era ultima camera de pe coridor.Am deschis usa,intrand intr-o camera imensa.In fata mea era un pat urias,de doua persoane,mov.Intr-o parte era un dressing urias,iar langa pat erau doua noptiere albe.
Undeva,intr-un colt,se afla un birou de aceasi culoare cu noptierele cu un calculator si cu un laptop pe el.
In fata patului exista o comoda cu oglinda si un televizor.In partea dreapta a camerei era un balcon cu niste peredele albe din voal alb.In fata caruia se gadea o masuta cu doua scaune.M-am trantit pe pat,obosita si ingandurata.Era deja ora sase,dar nu se inserase.M-am aruncat hainele pe pat si m-am indreptat spre baia din camera mea.
Aceasta era alba,zici ca era facuta din spuma.Am intrat in cada uriasa,dand drumul la tot felul de robinete din care curgeau balonase colorate,spuma alba,petale de trandafiri si tot felul de alte chestii.Cred ca erau peste o suta de astfel de robinete.
Am privit curioasa in jur.In fata mea era un televizor uias,iar langa mine,o masuta cu cafea si reviste.Undeva in colt,era un dulapt cu diferite creme si lotiuni.
M-am afiundat ins puma groasa inspirand parfumul de trandafiri.Trebuia sa fiu calma si sa ma prefac ca sunt o fata normala.Desi,eram pe cat se poate de ciudata.Sperand la o noua viata mai buna, incercam sa fiu mai dura dar nu prea imi reusa, aveam emotii, maine era prima zi de scoala si nu cunosteam pe nimeni in acel oras, era normal sa ma simt ciudat. Speram sa imi fac macar o prietena
Nerabdatoare,mi-am luat halatul alb si m-am dus in camera.Am luat un prosop incepand sa imi sterg varfurile ude ale parului.Apoi,am intrat in dressing de unde mi-am luat o pereche de un pantaloni albi si o bluza neagra cu un decolteu destul de avantajos si mi-am prin parul in coada lasand cateva suvite rebele.
M-am uitat agitata prin jur.Nestiind cu ce as incep,m-am indreptat nelinistita spre bagaj.Am deschis troller-ul de unde mi-am scos toate hainele.In rucsac nu aveam decat chestii personale:bani,o posetuta mica,practica,farduri(nu ca le-as prea folosi),un pix si o foaie de hartie,celularul meu,servetele,castile,MP4-ul si cartile mele preferate.Undeva,dedesubt aveam o perinta fara de care nu plecam niciodata.In rest,toate lucrurile imi fusesera trimise cu doua zile inainte.
Dupa ce am reusit sa imi aranjez toate lucrurile,cat de cat,m-am dus la birou si am luat orarul pus sub o carte. Acesta avea sa fie programul meu pentru acest an.Ma rog,ce mai ramaseses din el,caci m-am mutat primavara.Se pare ca maine aveam: engleza(care imi placea),ed fizica( pe care o urasca.Oare ce le place tuturor sa alerge si sa transpire?),biologie(o ador),istorie si matematica,cu diriginta. Mi-am aruncat manualele cumparate,probabil,de Alfred,intr-o geanta negra cu violet si cu insigne mov.
Am iesit pe balcon inspirand aerul placut al serii.La usa se auzi un ciocanit,apoi servitoarea spuse ceva de cina.Nu am putut sa imi dau seama.Nu eram atenta.I-am spus ca nu imi e foame
si i-am multumit.Continui sa privesc intensitatea intunericului.Acest peisaj am linisteste. Vantul imi rasfira parul, care mai apoi imi cadea rebel pe fata.
Aveam sa fiu o ciudata.Parca vad ca maine ma vor privi toti curiosi,iar apoi ma vor exclude.Sper sa nu imi fac prieteni.Asa nu am voi putea atasa de nimeni si nu voi suferi.M-am imbracat in camasuta de noapte si m-am aruncat pe pat.
Nici nu stiu cat e ceasul.Privesc in gol,gandindu-ma la fel si fel de chestii fara sens.Nici nu stiu cum am ajuns sa ma gandesc la ele.Inchid ochii incercand sa imi dau seama.Da,era clar.M-am gandit al un lucru,apoi,acest gand s-a ramificat,intr-un altul si tot asa.Ce minte incurcata puteam sa am.
Intunericul ma prindea incetul cu incetul in mrejele lui.Visele ma ademeneau,desi stiam ca de cateva zile nu puteam sa dorm fara sa am cosmaruri.In fiecare dimineata,ma trezeam speriata,inabusindu-mi tipatul.Desi,stiam ca o sa patesc la fel,am adormit lasandu-ma prada cosmarurilor.

acesta a fost nextul, astept commuri
eu cu stiu unde au disparut alineaturile,pentru ca sunt sigura ca le-am pus
poze cu sabina:

[starnight]

Well...inac o poza cu Sabina:


http://s62.photobucket.com/albums/h99/wo...ntTifa.jpg

[starnight]

III. Prima zi de liceu

Alergam tot mai repede. Umbrele intunecate se apropiau tot mai mult,parca vrand sa ma prinda.Fugeam si fugeam pe coridoarele vilei,dar de cate ori incercam sa ajung la o usa,aceasta se inchidea.Luminile se stingeau in urma mea,in fata mea aparand mii de scari.Nu stiam pe care sa urc,dar nu vroiam sa ma prinda.
Incercam sa alerg,dar picioarele imi obosisera si mi le simteam gerele ca plumbul. Respiratia imi era intretaiata.As fi vrut sa tip,dar gura mea nu ma asculta. Scarile deveneau din ce in ce mai lungi,iar picioarele mele mai obosite. Trebuia sa continui,trebuia sa ma indepartez de umbre,dar nu puteam.Parca ma afundam in intunericul sfasietor. Undeva,parca la kilometi intregi fata de mine,se auzea un telefon sunand.Am continuat sa fug,ignorandu-l.
Totusi,parca cineva il ridicase,caci o voce haraita se auzea vibrand in intreaga vila:
-Stiu unde esti. Nu poti fugi de mine. Esti a mea.
Simteam cum cineva se apropie si ma prinde de par. In momentul acela,am inceput sa tip,trezindu-ma in camera mea. Eram uda toata si cred ca tipatul meu fusese auzit de intreaga vila. M-am ridicat din pat,picaturile de transpiratie alunecand pe fruntea mea.
Cu pasi greoi,am intrat in baie.Dupa un dus lung care imi relaxa muschii intregului corp,m-am indreptat spre dressing,alegandu-mi ceva pentru prima mea zi la liceu. Priveam plictisita la hainele din garderoba negasind nimic care sa imi placa. Am ales,in cele din urma, o bluza alba cu manecile mai lungi si care cadea usor pe umeri si o pereche de pantaloni negri,mulati .In picioare mi-am luat o pereche de basketi lungi,in carouri cu alb.
Am iesit in hol,cascand copios in timp ce imi puneam geanta pe umeri luandu-mi si lucrurile fara care nu plecam niciodata,cele care fusesera puse in rucsacul cu care venisem. Mi le-am inghesuit cu greu in geanta si m-am indreptat spre bucatarie. Nu aveam chef as astept pana venea o servirtoare sa imi puna de mancare. Am deschis in graba usa dulapului luandu-mi un castron si mancand in graba ceva cereale.Nu prea imi era foame.Aveam sa imi cumpar ceva de la cantina,daca aveam nevoie.
Iesind in hol,mi-am luat o jaketa neagra,destul de subtire,semana mai mult cu o bluza cu fermoar.Tot timpul ma imbracam ami rock,chiar daca nu eram rokerita.Oricum,vechii mei colegi ma dispretuiau pentru acest lucru,deoarece ei urau tot ce era legat sau semana cu rock-ul.Eu avand unghiile negre(cum le am si acum) si parul tuns oarecum in stil emo,plus imbracaminte,eram persoana perfecta pentru glume proaste.
Am iesit grabita pe usa, indreptandu-ma spre Volvo-ul negru care ma astepta in curte. Era Karl,soferul meu,care ma ducea in unele zile la scoala.Acum,fiind destul de departe de liceu,trebuia sa ma duca aproape zilnic.
Am deschis usa salutandu-l politicos is purtand o conversatie scurta. Imi era un bun prieten,dar stia cand trebuie sa ma lase singura.In general,toti servitorii imi erau prieteni,deoarece nu am purtam cu ei urat si nu eram increzuta.
Am privit obosita pe geam,observand strazile aglomerate ale orasului.Ochii mei straluceau puternic,gandurile navalindu-mi in minte.Fostii mei colegi am detestau si pentru ca eram de alta nationalitate.Deobicei,faceau discriminari,iar eu eram perfecta: o rokerita(dupa parerile lor),de alta nationalitate,fara parinti(de un an),retrasa si plina de bani.
Cand l-am intalnit pe Josh,am crezut ca cineva ma iubeste cu adevarat si ca ma accepta asa cum sunt,dar m-am inselat. El m-a ranit cel mai mult dintre toti oamenii.
Cufundata in ganduri,nu am observat ca deja am ajuns in fata liceului.I-am multumit lui Karl,iesind vijelios din masina.Am inspirat aerul curat,vantul adiind usor,jucandu-se cu parul meu.Cu pasi mici,m-am indreptat spre intrare,cautandu-mi grabita clasa.
In cele din urma,am gasint-o al etajul doi,pe un coridor mai micut .Am tras aer in piept si am intrat incet,parca nevrand sa trezesc pe cineva. Pasind inauntru am observat ca nu era nici un profesor al catedra,iar in calasa era o galagie de nedescris. Cum am intrat,privirele celorlati se oprira la mine,privindu-ma curiosi.
Am inaintat incercand sa ii ignor,facandu-mi loc spre banca a treia de la geam. Totusi,cineva a strigat la mine,in timp ce inaintam.Mi-am ridicat privirea,in fata mea stand o fata bruneta,cu ochii verzi si destul de fitoasa(cel putina sa mi se parea dupa felul in care ma privea).Aceasta a zis ofticata:
-Mai,mai

[starnight]

IV. Descoperire macabra

Soarele stralucea usor,razele lui patrunzand in camera. Ca deobicei,m-am trezit uda si agitata .Cosmarurile nu imi dadeau pace de cand cu intamplarea nefericita. M-am ridicat usor,incercand sa ma obisnuiesc cu lumina puternica.
Adormita,m-am �tarat��pana la usa, reusind sa intru in baie. Am intrat in dus, picaturile mici de apa,mangaindu-mi corpul. Simteam cum incetul cu incetul ma trezesc si incep sa gandesc limpede.
Dupa c�teva minute,am fost nevoita sa renunt la aceasta placere,deoarece riscam sa intarzii la scoala.Am fugit grabita in dress-ing alegandu-mi un tricou mov,cu inscriptii argintii, peste care mi-am luat un fel de bluza subtire,care era cu fermoar si pe care mi-am lasat-o deschisa.
Mi-am tras cu greu,pe mine, niste pantaloni negrii si stramti,iar parul mi l-am lasat desprins. In urechi mi-am pus niste cercei rotunzi cu mov si argintiu,iar la gat un lant in forma de patrat,pe care erau scrise c�teva capitale ale unor tari. Era de efect.
In graba,mi-am facut ochii cu negru si am iesit ca vijelia pe usa. La parter,nu era nimeni,decat Astrid care se juca cu o minge. I-am zambit blajin,mangaindu-l. As mai fi stat sa ma joc cu el,dar privirea mi-a cazut asupra ceasului si m-am panicat.
Rapid,m-am incaltat cu niste basketi in carouri cu negru si mov. Spre fericirea mea,Karl era in masina, pregatit sa ma duca la scoala cat mai repede. I-am zambit incantata,urcand agitata in masina.
Imediat ce usa a fost inchisa,vehiculul a pornit pe strada goala,Karl conducand destul de repede. Nici nu am prea am avut timp sa admir lucrurile,care se puteau zari de la geam,caci stateam ca pe ace,sa nu intarzii.
Cum am ajuns in fata scolii,am si iesit pe usa,multumindu-i de o mie de ori lui Karl. Era sa cad in timp ce am urcat scarile,dar a meritat graba mea,pentru ca am ajuns cu c�teva secunde inaintea profesorului de istorie.
Cuminte,am salutat-o vesela pe Midori si m-am asezat in banca. Ora a fost lunga si plictisitoare. Totusi,am facut un efort sa ascult ce zice,gandindu-ma ca asa voi putea inva mai usor pentru teste. Am scris ascultatoare propozitiile lungi,innabunsindu-mi un cascat.
In pauza,am iesit pe coridor impreuna cu Midori. Aerul rece care circula pe culoar,imi facea bine. Intr-un colt,l-am vazut pe Kira care parea ingandurat. Nu am avut timp sa mai mai gandesc,caci clopotelul a sunat,anuntand o noua ora.
M-am indreptat spre banca,fara nici un chef. Pofesoara de japoneza intra ca furtuna in clasa,nimeni nemaizicand nimic. Deschise zgomotos catalogul,incepand sa faca prezenta.Cand imi citi numele,ma privi atenta,zicand incet:
-Deci,tu esti eleva cea noua si fiica marilor afaceristi.Sunt curioasa cum te descurci la japoneza.
Dupa o scurta pauza a continuat sa faca prezenta.La final,m-a strigat pe nume zicand:
-Nu cred ca ar strica o analiza gramaticala. Domnisoara Orihame,daca binevoiti�.
Am dat din cap,ridicandu-ma. Poate ca profesoara asta crede ca nu ma descurc la japoneza,fiind noua,dar se insala.M-am indreptat spre tabla,pastrandu-mi calma,fiind totusi constienta,ca,de undeva din spate,Karina ma privea rautacioasa,asteptand sa gresesc.
Spre surprinderea tuturor,am facut totul perfect. Profesoara a aprobat din cap,trimitandu-ma la loc. Se pare ca era multumita. Dupa ora de japoneza,am avut o ora de matematica,la care am raspuns,dira felicitandu-ma si o ora de fizica,tot cu iubita mea dira.
Ziua fusese plictisitoare,orele fiind tot mai grele. La finalul lor,am iesit afara din scoala,multumindu-i Domnului ca am terminat pe ziua de azi. Midori m-a rugat necontenit sa o insotesc la magazine:
-Te rog sa vii cu mine. Trebuie sa cumpar ceva de mancare si cu ocazia asta inveti si tu mai bine orasul.
-Bine,bine. Dar nu stam mult.
Midori sari in sus,de bucurie,imbratisandu-ma. Prezenta ei imi facea bine,asa ca nu-mi strica sa stau mai mult cu ea. Am luat un taxi,colindand toate magazinele posibile. Midori putea fi uneori foarte nehotarata, asa ca un mic ajutor din partea mea era bine venit.
Cand m-am intors acasa,era deja ora 18:30.Ma dureau picioarele ingrozitor si nu mai puteam de oboseala. Am urcat lenesa pe scari,fiind oprita la mijlocul lor de Alfred:
-Domnisoara,v-a sunat cineva de la politie,Zice ca trebuie sa mergeti acolo numaidecat.
-Multumesc,Alfred.
Am fugit in camera mea,curioasa. Ce puteau dori cei de la politie?Am decis sa fac un dus si sa merg sa verific. Dupa ce am iesit din cada,mi-am luat pe mine cele mai decente haine pe care le-am gasit in graba aceea. O rochie mov pana la genunchi,care imi dezgolea umerii,cu manecile pana la cot,largi. Ce sa zic,macar nu mai semanam a emo.
Printre multimile de pantofi,am gasit o pereche de sandale cu toc inalt. In rest am ramas la fel,accesoriile ramanad aceleasi. De pe pat,am luat poseta mov in care imi bagasem cum am putut mai bine,toate lucrurile de care nu ma dezlipeam.
Am privit in jur,gandindu-ma ca ar cam fi cazul sa plec. In graba,am coborat scarile,care uneori puteau fi enervante .Am iesit in curte,Karl fiind ca deobicei la dispozitia mea. Sectia de politie era la c�teva strazi distanta de re?edin?a mea .Pe drum,am privit trecatorii,care pareau grabiti. Afara se inserase usor,o dara rosiatica vazandu-se in orizont.
In curand,masina a oprit in fata sediului. Putin agitata,dar si curioasa,m-am indeptat spre oficiu. M-am prezentat spunand ca am fost chemata. Politistul a reactionat imediat,spunand sa il urmez. Ma conduse intr-un birou spatios,cu o multime de acte imparstiate.
Am privit in jur,o voce auzindu-se dintr-un colt:
-Ma bucur ca ati putut veni,domnisoara Orihame.
In fata mea statea un barbat de vreo treizeci de ani,blond,cu ochii caprui. Acesta spuse rapid:
-Sunt inspectorul Kurosaki. Anchetez un caz destul de interesant.
-Si ce legatura are asta cu mine?am intrebat curioasa.
-Destule. vocea era ferma si misterioasa, neapartinandu-i sub nici o forma inspectorului. Am intors capul,vazandu-l la un birou pe Kira. Imediat,mi-am simtit obrajii rosii. Nu stiu de ce,dar sub privirea lui intensa,ma pierdeam mereu. Inspectorul facu prezentarile simplu:
-Domnisoara,acesta este nepotul meu,Kira,dar cred ca va cunoasteti deja.
-Desigur. am raspuns linistita. Acum,as vrea sa stiu si eu ce s-a intamplat. Fara sa mai zic nimic,m-am asezat pe un scaun cu rotile,ferma pe pozitie,semn ca nu acceptam minciuni. Cel care vorbi,fu Kira:
-Sabina,parintii tai au fost celebri.Ai tot ce iti doresti. Ai putea zice ca esti implinita
-Intr-adevar.
-Acum,c�teva zile,te-ai mutat in Japonia. De ce?
-Ce conteaza?Nu vad importanta. am spus iritata.Ce legatura am eu in povestea asta?
-Ai plecat,deoarece ai fost,agresata,ca sa zic asa.
-Daca tot stii,ce rost are sa iti spune eu?Nu vad de ce te intereseaza via?a mea.
-Politia se leaga doar de animite elemente. Victima povesteste altfel.
-Ei bine,va trebui sa te multumesti cu ce zice politia,pentru ca de la mine nu auzi mai mult. Mai bine ar fi sa imi spui ce se petrece.
Baiatul ma privi intens si isi dadu seama ca nu va scoate de la mine nimic. Linistit, ma ruga sa il urmez. Am mers pe ceva coridoare,ajungand in cele din urma intr-o incapere intunecoasa. Un aer rece,veni din camera,dandu-mi fiori. Am intrat,observand mai bine locul unde ma aflam.
Era o camera spatioasa cu fel si fel de dulapioare .In mijloc,se afla o masa,pe care era asezat ceva,acoperit de un cearsaf alb. Imediat ce am vazut,masa,mi-am dat seama unde ma aflu,intr-o morga. Kira imi vazu privirea si spuse:
-A fost gasita moarta,in dupa-amiaza asta. A fost ucisa de cel putin 24 de ore. Uita-te la ea!
M-am indreptat spre cearsaf,dandu-l la o parte. Am avut un soc imens. Pe masa statea o fata,de vreo 20 de ani,bruneta,care semana aproape leit cu mine. Diferenta era ca nu avea aceasi ochi negri si frumos conturati,iar corpul ei nu era atat de suplu. Imediat ce am vazut-o mi-am dat seama de ce am fost adusa. Kira observa ca m-am prins si spuse:
-Cred ca acum iti este clar de ce te afli aici.
-Da�Cum a murit?
-A fost ucisa prin sugrumare,cel mai probabil aseara. Se plimba pe strazi noaptea,tocmai venea de la serviciu. Probabil ca atacatorul a stans-o de gat pe la spate. Nu i-a furat nimic .Iar,de razbunare nu se pune problema,fata neavand dusmani,in special de sex masculin,deoarece este clar ca a fost ucisa de un barbat.Numai cineva foarte puternic,putea sa o sugrume asa.Mai mult de atat,a fost gasita in apropierea strazii,care duce la casa ta.
Am cascat ochii mirata. Cu greu am reusit sa spun:
-Atunci,daca nu a fost jaf si nici nu a ucis-o,deoarece avea ceva cu ea�inseamna ca a �
confundat-o cu�mine�
-Exact. De aceea te-am adus aici. Atacatorul probabil ca pe tine te avea in vizor,fata fiind aproape de casa ta si semnand cu tine,a fost prinsa la mijloc. Am vrea sa stim,cine avea intentii sa te omoare?
Am ramas c�teva secunde blocata din cauza socului. Josh nu putea,el fiind inchis.Atunci,cine? Nu am mai avut timp sa am gandesc,furia mea iesind afara ca o tornada.Am spus nervoasa:
-De unde sa stiu eu?Crezi ca am vreo idee?
-Avand in vedere ultimele intamplari��
Stiam la ce se refera. Vorbea despre Josh. Indignata,i-am spus:
-Asculta,recunosc ca este ceva la mijloc,dar mai bine nu te-ai baga in via?a mea. Nu vreau sa vorbesc despre asta si nu suport cand cineva ma interogheaza. Pot sa imi port si singura de grija.
Inspectorul Kurosaki care ascultase schimbul de replici,linistit spuse:
-Domnisoara,ne scuzati c�teva clipe?
-Desigur.
Am iesit afara,spijinand-ma de usa. Evenimentul acesta ma uimise pana peste puterea mea de intelegere. Am ascultat in liniste dialogul misterios dintre cei doi:
-Se pare ca avem o domnisoara cu temperament.spuse inspectorul.
-Da,asa este.Totusi,imi pastrez calmul.
-Stii,ca fata asta este tare ciudata,nepoate?
-La ce te referi?intreba curios baiatul
-Are niste ochi interesanti. Corpul ei este de inger si poseda o inteligenta peste masura. Are un temperament mai dinamic si este tare inchisa in ea. Nu am mai vazut combinatia asta. Totusi,parca atrage necazurile.
Linistea se lasa intre cei doi. Nu am mai auzit decat respiratia mea intretaiata.Inspectorul avea in mare masura dreptate. Dupa un timp,care dura cat o vesnicie, Kira spuse:
-Vom vedea ce vom face. Trebuie totusi sa o ferim de necazuri.
-Ai dreptate,stii ce ai de facut.
Nu se mai auzi nimic,asa ca am banuit ca brunetul aprobase,dand din cap. Dupa o mica pauza,l-am auzit pe inspector care ma chema. Am intrat inauntru,Kurosaki zicand:
-Am cam terminat pentru azi. De acum inainte, Kira va fi garda ta personala pentru protectie. Va sta la tine si te va urmari si la scoala,magazine,cofetarii,oriunde vei merge.
-Scuzati-ma,dar cred ca gresiti. In caz ca nu ati observat,el este doar un copil. Nu e mai mare ca mine. Cum va putea sa ma apere?
-Nu ar trebui sa il subestimezi. Kira poate trage cu pistolul de la sase ani.Eu personal l-am invatat.
Am strambat din nas,nemultumita. Faptul ca il vad zilnic ma nelinisteste,dar cum va fi cand se va afla mereu langa mine?L-am salutat pe Kurosaki respectuos si m-am indreptat spre masina,nervoasa. Kira m-a urmat imediat. Nu parea sa fie deranjat,de faptul ca nu eram multumita cu prezenta lui. Parea ca nu ii pasa.
Am urcat in masina,Karl ramanand surprins de aparitia baiatului. Pe parcursul intregului drum,plana o liniste apasatoare. Cand am ajuns in fata casei,Karl ofta usor,bucurandu-se ca nu mai trebuie sa suporta incordarea noastra. Eu,am iesit pe usa,nepasandu-mi daca vine si brunetul. Poate ca ma purtam imatur,dar cand eram in preajma lui,deveneam agitata,lucru ce nu imi placea.
Alfred era la capatul scarilor privindu-ne curios. Cu o voce nepasatoare am spus:
-Alfred, Kira va sta la noi o perioada buna de timp,pentru a ma apara. Pregateste-i te rog o camera.
-Cum doriti,Domnisoara.
I-am zambit sincer,dupa care m-am adresat baiatului din fata mea:
-Vei primi tot ce ai nevoie.Daca este ceva ma anunti. Acum,ma scuzi,dar merg la culcare.
El dadu usor din cap. Am urcat scarile,picioarele tremurandu-mi. Cand ma intrat in camera,Astrid a sarit pe mine, lingandu-ma. Am chicotit usor,dandu-l jos. Mi-am aruncat hainele pe pat,fugind in cada plina cu spuma.
M-am afundat in balonasele stralucitoare,parfumul de trandafiri calmandu-ma. Undeva pe coridor,se auzi o usa trantindu-se semn,ca Alfred il cazase pe Kira in dormitorul de viz-a-vi. Lucrul acesta ma nelinisti si mai mult.
Am tras aer in piept impunandu-mi sa ma calmez. Eram franta dupa ziua asta si tot ce imi doream era sa dorm. Numai ca,de la o vreme,imi este frica sa ma culc,deoarece trebuie sa ma lupt cu cosmarurile in fiecare noapte,devenind tot mai obosita,iar cosmarurile tot mai infricosatoare.
Am oftat,iesind din cada. Usor,m-am imbracat cu camasuta de noapte,incercand parca sa aman momentul culcatului. Imi era frica ca iarasi voi auzi vocea lui Josh si voi retrai ziua aceea. Speram,doar,ca brunetul sa nu auda tipetele mele in fiecare dimineata. Era indeajuns de stanjenitor ca le auzeu servitorii.
M-am intins pe pat,acoperindu-ma cu patura de matase. Poate ca dupa ce voi fi odihnita,voi gandi mai limpede si voi fi mai calma. Am zambit usor,amintindu-mi ca maine nu am ore,profesorii avand nu stiu ce sedinte. Mie imi convenea. Ma puteam intalni cu Midori.
Am stins lumina,umbrele intunecate profilandu-se pe pereti. Usor,parca fiindu-mi frica,am inchis ochii,cazand intr-un somn adanc,oboseala spunandu-si cuvantul.

[starnight]

Multumesc de comuri!Astept altele si sper ca va place nextul!


V.Certuri

Inot in intunericul fumuriu,incercand sa ies la suprafata. Nu pot. Dau din maini,incerc sa tip,dar picioarele imi sunt grele ca plumbul si gura parca inghite ceata neagra. Sunt ca o marioneta,condusa de un papusar invizibil.
Dintr-o data,incep sa cad,de parca fusesem la mii de metrii inaltime. Am inchis ochii,asteptand contactul cu pamantul.Oricum,nu imi erau de nici un folos,neavand ce sa vad in intuneric.Cu cat cadeam mai repede,cu atat un vant nefiresc imi biciuia fata.
Incetul cu incetul,incepeam sa ma sufoc,sudori reci cazand pe fata mea.Frigul ma cuprinse,dar vantul parca ma ineca,iar ceata aluneca in gura mea,nelasandu-ma sa respir.Am continuat sa cad,incecand sa tip cu ultimele puteri.
Am deschis puternic gura,cred ca daca s-ar fi auzit,ar fi fost un tipat sfasietor.In ultima clipa,am cazut cu un ecou de vibratii intr-un cavou intunecat,o piatra mare cazand peste acesta,lasandu-ma in intuneric.
M-am trezit tipand si transpirata ca in fiecare dimineata.Chiar si cand am fost constienta ca era un cosmar,am continuat sa tip,rasufland greoi.Obosita,de parca alergasem kilometrii buni,m-am ridicat si am intrat in baie.
Oglinda imi arata chipul obosit si cu cearcane.Eram palida,semanand intocmai cu un cadavru viu.Nervoasa,m-am spalat pe fata cu apa rece,incercand sa scap de griji.In c

[starnight]

Astept com


VI. O zi obisnuita

Ziua de duminica trecuse repede,stand toata ziua in casa si citind.Nici macar nu am coborat sa mananc,fiind prea absorbita de lectura.Cu Kira nu vorbisem deloc si nici nu aveam de gand. El era cel care se purta imatur,prin faptul ca dupa ce imi strigase atatea lucruri,acum,ii era frica sa dea ochii cu mine.
Luni noaptea, ca deobicei,am avut acelasi cosmar in care �notam in intuneric,iar apoi cadeam intr-un cavou. Si ca de fiecare data,m-am trezit tipand,fiind toata uda.Am oftat usor,trantindu-ma pe perina.Cand aveau sa inceteze?
Cred ca am stat asa vreo zece minute,privind in gol cu mintea in alta parte. Nu stiu cum,dar am reusit sa nu mai visez cu ochii deschisi si m-am ridicat greoi,indreptandu-ma spre baie.
Am facut fara prea mult chef un dus rapid,iar in c�teva minute ma reusit sa ma imbrac cu o bluza mulata,violet si cu o pereche de pantaloni negrii.La gat mi-am prins o esarfa mov ,iar ca si frizura,mi-am prins doua suvite la spate cu un mot,lasand restul desprins.
Mi-am luat niste pantofi negrii si am coborat scarile,in timp ce imi aranjam cartile in geanta. Incercam sa-mi fac de lucru cu toate nimicurile,sperand ca nu va trebui sa dau ochii cu Kira.Nu aveam chef de certuri.
Cum ma asteptam acesta statea nemiscat,in hol. Am sarit ultimele doua trepte,incercand sa nu ma uit la el.In mare parte am reusit,astfel incat pana in curtea scolii nici nu am vorbit si nici nu am avut vreun contact vizual.
Am coborat din masina,destul de repede,grabindu-ma sa fug la Midori care ma astepta bucuroasa.Cand il vazu si pe Kira venind,ramase surprinsa. M-am strambat si i-am spus:
-E o poveste lunga. Haide mai in fata,vreau sa scap de el si iti voi explica.
Am tras-o de brat,conducand-o spre intrarea in scoala.Pe drum,am incercat sa-i povestesc cat mai detaliat si clar cu putinta,evenimentele recente,care m-au cam tulburat.Midori nu ma intrerupse deloc,lucru acesta ajutandu-ma,deoarece puteam explica mai bine,fara sa fiu intrerupta. La final,spuse putin distrata:
-Toata chestia asta este tare ciudata.Oricum�..va veti impaca voi..
Am strambat din nas,dezaproband. Pe tot parcursul discutiei noastre am si uitat de Kira,care se afla chiar in spatele nostru.M-am intors rapid in spate si am intalnit privirea profunda a acestuia.Instantaneu,m-am intors,inrosindu-ma brusc.
Pana sa ajung in clasa,am facut un efort supraomenesc sa nu ma uit inapoi.Imi venea de fiecare data sa ma intorc si sa-i studiez chipul perfect.Am scuturat din cap de c�teva ori,incercand sa ma potolesc.Cum am ajuns in clasa ,norocul meu minunat,m-a facut sa dau ochii cu Karina.Aceasta ma privi superior si spuse:
-Mai,mai�pe cine avem noi aici�..Ce mai faci sp?l?cito?Tot la fel de sarantoaca esti?
-Eu nu mai are rost sa te intreb,caci vad ca tot nesuferita ai ramas.Ce vrei?
-Se pare ca ai ceva curaj�..Ce cauta Kira cu o taranca ca tine?Probabil vrea sa iti dea lectii de bune maniere sau ceva bani.
-De fapt,nu e treaba ta ce cauta el cu mine.Daca are chef,iti va spune,daca nu va trebui sa te obisnuiesti cu ideea.Si sa iti dau un sfat;mai scapa si tu de rozul ala,ca de nu,o sa vomitam toti la ore.
Karina se inrosi de furie.I-am zambit superior,intorcandu-ma sa plec.Spre surprinderea mea,Kira era in spatele meu,urmarindu-ma atent.L-am ignorat,avand grija,ca in timp ce treceam pe langa el,sal-l lovesc cu parul.
Eu si cu Midori ne-am dus in banca,urmarindu-i atente.Karina parea ca il intreaba ceva,iar acesta ii raspunde neinteresat.Zici ca erau intr-o comedie.Am incercat sa nu ii mai bag in seama si m-am pregatit pentru ora de desen.
Deobicei,imi placea sa desenez portrete in creion.Ma uitam la o imagine si faceam totul dupa,iar uneori puteam sa fac si din minte.Kira se duse sa se aseze la locul lui,in timp ce profesoara de desen intra pe usa.Era inalta si blonda,cu un zambet binevoitor. Din cate aflasem venise acum trei ani din Los Angeles si de atunci preda la acest liceu.
Tema de astazi era sa desenam chipul unei persoane si sa ne axam pe un element.Am decis sa fac o fata,iar in timp ce o desenez o sa vad pe ce ma axez.Cu miscari usoare,am trasat conturul fetei si un par valvoi,care avea sa fie negru.
Am inceput sa conturez nasul,iar apoi sa trasez linia ochilor.Cu miscari mai rapide,am umplut pupila,facandu-i negrii ca intunericul. Buzele le-am facut subtiri,incercand sa surprind,frumusetea lor. Oricum,ca si element,m-am axat pe ochi.Nu stiu de ce,dar fara sa vreau,fata seamana cu mine,din punct de vedere al ochilor.
Am zambit putin si am terminat de retusat desenul. Apoi,am ridicat discret mana,dar am observat ca brunetul era deja cu mana sus,iar profesoara se indrepta spre el.M-am incruntat curioasa sa vad ce a desenat.
Profesoara zambi si lua foaia,ducand-o in fata clasei.Apoi,o ridica si spre surprinderea mea,mi-am vazut chipul ca intr-o oglinda.Eram chiar eu,iar elementul pe care s-a axat erau ochii.In comparatie cu desenul meu,al lui era mai reusit.Ochii erau conturati mult mai frumos,semanand cu un lac intunecat.
Jumatate din clasa se intoarse spre mine,dar nu i-am bagat in seama.Ce ma intriga era faptul ca el ma desenase pe mine.De ce?Am incercat sa raman calma.
Dupa ora asta,destul de ciudata,urma biologia,una dintre materiile mele preferate. Raspundeam destul de usor intrebarilor,care,pentru restul pareau destul de grele .Drept cadou,profesoara imi dau un 10 la finalul orei,pentru activitate.Am zambit multumita,nevenindu-mi sa cred cat de usor l-am luat.
In pauza,am iesit in curte cu Midori,fiind urmata indeaproape de Kira,care nu am slabea din priviri.Karina se uita la noi nervoasa si spre uimirea mea,venii c?tre mine,zicand:
-Asculta spalacito,nu stiu ce ii faci lui Kira,dar inceteaza.El este al meu.
-Uite,putin mi pasa de prietenul tau. De pe partea mea,poate sa te ia in brate si sa fugiti amandoi in lume.Ne-ati face un bine.Macar am scapa de doi ipocriti.
Se uita la mine ciudat.Parca nu ii venea sa creada ca e adevarat ce am spus.M-am ridicat de pe banca si am plecat spre intrare,avand grija sa il imping pe brunet,care,ca deobicei isi pastra calmul.Am auzit pasi in urma mea si mi-am dat seama ca sunt urmarita de Midori.
M-am oprit instantaneu,sperand ca nu am jignit-o cu cuomportamentul meu.Mi-am cerut scuze,dar ma asigura ca nu era nimic.Vazu pe fata mea urmele ingrijorarii si ma intreba:
-Sigur nu iti pasa?
Nu am putut sa nu observ ca se intorsese privind spre curte.Kira se apropia de noi,cu Karina in spatele lui.Am dat din cap,in semn de negatie si am continuat sa merg.Asta era bine cand eram cu Midori: stia cand sa m? lase sa meditez si sa nu se bage in sentimentele mele. Apreciam asta.
Urmatoarele trei ore trecura pe nesimtite. La muzica,abia daca am fost atenta,iar la matematica nici atat.Timpul zbura ingrozitor de rapid,facandu-ma sa raman mereu in urma.
Am incercat sa ma adun in drum spre masina.Astazi,aveam de gand sa imi petrec timpul cu Midori si poate asa nu va trebui sa dau ochii cu Kira.
Prietena mea ramase surprinsa de vila in care locuiam.Am incercat sa par indiferenta si am condus-o in camera mea.Ne-am asezat pe pat incepand sa discutam lucruri de fete.Recunosc ca uneori nu imi statea mintea acolo,gandul fiind in alta parte,dar incercam sa nu pierd firul.
Peste o jumatate de ora,ne-am apucat de temele la matematica si biologie,pentru a nu ramane cu prea multe pe cap.Linistea era binefacatoare pentru mintea mea,reusind sa imi adun gandurile.Intr-o jumatate de ora eram gata cu temele putand face ce vrem.
Restul timpului ni l-am petrecut jucandu-ne cu Astrid si facand glume.Era placut sa stam ca intre fete.Totusi,se inserase,asa ca m-am gandit ca era mai bine ca Midori sa nu ajunga tarziu acasa.
Am tras-o de mana coborand la parter.L-am strigat pe Karl,acesta aparand numaidecat.Pe o voce blanda,am spus:
-Karl,poti sa o duci acasa?
-Desigur,domnisoara.
Am imbratisat-o luandu-mi ramas-bun de la ea.Mi-a promis ca va mai veni in vizita.Apoi,fugi repede spre masina,urmata de Karl.Am oftat usor,multumita,dar si obosita,incepand sa urc scarile.
La capatul lor,cu o privire rece,ma astepta Kira.Nu imi zise nimic cand am trecut pe langa el,ci doar ma privea calm.Cum putea sa fie atat de calculat?
Am intrat in camera putin intrigata de baiatul acesta.Desi ma enerva,nu imi displacea ca prezenta lui langa mine,o enerva pe Karina.Am zambit in sinea mea,trantindu-ma pe pat.
Cearsaful din matase albastra se mototoli umpic,in timp ce eu ma bucuram de finetea lui.Am facut un efort supraomenesc de a ma duce sa imi iau camasa de noapte.Cu greu,mi-am tars-o pe mine si m-am lasat sa cad pe pat.
Desi.nu facusem cine stie ce,eram franta.Instantaneu,am alunecat in lumea viselor,pe jumatate descoperita.