More than passion! More than agony! It's love! [shouen-ai / yaoi]

[bastard_in_love]

Well...let's begin:

Sho- [attachment=386]
Axel- [attachment=387]



Un fan adevarat.

Este ora 20.00 seara, de obicei oamenii se aduna la caslele lor si lenevesc alaturi de cei dragi. Totusi, astazi, ai putea spune ca intregul glob s-a adunat in fata unui stadion destul de cunoscut. Tineri, batrani, baieti, fete, toti s-au adunat sa asisete la concertul celui mai mare cantaret japonez al secolului, �Axel�.
Momentul mult asteptat soseste cu rapiditate, iar pe scena, alaturi de trei frumoase dansatoare isi face aparitia un tanar inalt, imbracat intr-un costm negru mulat, din piele. Parul argintiu si ochii gri innebuneau orice om normal, in vreme ce gratia si frumusetea te indemnau sa stai intreaga zi sau noapte sa-l privesti. Ceea ce era si de asteptat, miscarile corpului sau erau perfecte, determinandu-i pe ceilalti sa danseze in ritmul pe care il dicta.
Ca de obicei, publicul extaziat il facea sa simta vibratiile din fiecare fan de acolo, insa in aceasta noapte se simtea straniu. Din primul rand, doi ochi albastrii il priveau insistent, era prima oara cand se simtea stanjenit, iar ritmul muzicii trecea pe langa el.
Timp de doua ore a cantat incercand sa uite de acei ochi patrunzatori. Albastrul limpede te ametea, iar expresia sobra te speria.
Intr-un final, concertul s-a incheiat, iar argintiul s-a indreptat , alaturi de colegii sai de trupa, catre spatele scenei. Ca de obicei, ziaristii bantuiau, asteptand ca marele cantaret sa le dea un interviu, insa el nu aparea.
Pe usa din spate, tanarul se furisa, atent, sa nu fie descoperit. Orice greseala i-ar fi pus cateva sute de oameni pe capul care il durea. Vazandu-se liber, a luat-o la fuga, pana la intrarea din parcul vecin.
Vantul adia usor, iar el se bucura de racoare si de aerul proaspat de afara. Nimeni nu mai hoinarea la acea ora, asa ca se putea plimba in voie pe strazile parcului.
Florile de cires purtate de vant, il invaluiau, dandu-i senzatia ca se afla intr-o alta lume. Stomacul il durea insa, deoarece el nu mancase nimic in acea zi, iar boala nu-i ingaduia sa faca asta.
Privirea i se intuneca si simtea ca ii tremurau picioarele. Neputand sa-si mai mentina echilibrul, a cazut fara vlaga la pamant. Ultimul lucru pe care l-a vazut inainte de a lesina a fost o suvita roscata de par.



Timpul trecuse, rezele soarelui se filtrau printre draperiile albastre ale unei camere micute, decorate insa frumos. Un birou maroniu, o biblioteca si un dulap de aceeasi culoare alcatuiau piesele de mobilier. Parchetul din lemn de bambus lucea sub un covor bej.
Pe un pat destul de lat, dormea precum un inger vedeta acelei seri. Chiar langa el, pe un scaun, statea un adolescent roscat, tinand in mana o tava cu mancare, ce consta intr-un castron cu orez si un pahar de suc.
Ochii albastri erau atintiti asupra chipului, parca vrajit, al cantaretului.
�Si cand doarme, pare atat de frumos��. Nefiind constient de ce face, a intins mana, mangaiindu-i obrazul stang. Argintiul a sarit ca ars, ridicandu-se in sezut si deschizand ochii larg. O durere usturatoare l-a sagetat, determinandu-l sa-si acopere abdomenul cu mana stanga si sa cada inapoi pe perna moale.
A oftat ostenit, privindu-l pe roscatul speriat de bombe.
-Tu ai fost?a intrebat acesta, straduindu-se sa zambeasca.

:-" Eto...another yaoi fic by me... :yes:

Soo...care comenteaza? Cui ii mai place?

[deidara-chan4ever]

iti voi pune o intrebare:-Cand ai de gand sa incetezi sa ne mai uimesti? Ficul tau este apsolut superb.Naratiune ai descriere de asemenea..ce as putea sa-ti spun..ah da ca am opservat cateva
greseli de tastare si pe alocuri ai cam grabit actiunea...sau mi se pare:-? ma rog vreau continuarea. frumos ca intodeauna

[Ice_angel_234]

Eu comentez!Eu comentez!Imi place mult cu ai inceput si deja imi imaginez o frumoasa relatie intre cei doi:perv:..Ma bucur sa vad un alt fic yaoi pe aici....care sigur imi va placea avand in vedere ca imi place inceputul.
Mi se pare destul de origial si interesant.Bine ca ai pus imagini cu personajele fic-ului.
E un capitl destul de scurt si greseli nu am prea gasit,foarte putine si mici
1)vreme ce gratia si frumusetea te indemnau... -suna mai bine in vreme ce gratia si frumusetea lui te indemnau...
E ce mia atras atentia a fost partea �Stomacul il durea insa, deoarece el nu mancase nimic in acea zi, iar boala nu-i ingaduia sa faca asta.�doar nu cumva e bolnav.Cel putin eu asta am inteles sper ca nu are vreo boala incurabila in ultima faza:99:.Totusi ai reusit sa-mi starnesti curiozitatea.
Pune repede capitolul urmator:pls:
Gambate!Ja ne^:hug:

[bastard_in_love]

Sarutul.


-E�eu, ati lesinat si�
Roscatul rosi de-ndata, fastacindu-se si fiind pe cale sa scape tava. Desi el era tulburat, ochii lui albastri straluceau mai puternic ca oricand.
-Hmm, poate. Ciudat, nu-mi amintesc nimic!afirma Axel, incercand sa se ridice, fiind insa prea slabit.
Roscatul a pus tava de-o parte si l-a ajutat sa se ridic in sezut, rezemandu-si spatele de perete. Desi nu era sigur, Axel avea impresia ca acei ochi ii erau cunoscuti, iar senzatia acelei atingeri era la fel de bizara ca cea de mai devreme. Pentru prima oara se simtea intimidat, trecuse peste multe obstacole pentru a ajunge ceea ce era, iar niciunul nu I s-a parut catusi de putin important. Nu mai tresarise vreodata pe scena, nu mai avusese vreodata senzatia ca vocea lui raspuna pentru cineva, altcineva decat el. Niciodata nu se mai gandise ca miscarile lui sunt appreciate mai mult decat ca un biet artist care s-a desprins de ceilalti prin frumusete si sacrificii. Devenise egoist, considerandu-se superior, nu mai daduse importanta altcuiva, dar in acea seara, brusc, a simtit teama, teama de a gresi, team ape care nu o mai avusese pana atunci sip e care nu credea ca o va avea vreodata. Totul parea atat de simplu, totusi penmtru el era complicat, complicat sa inteleaga shimbarea aceea brusca si nemaiintalnita de el pana atunci.
-Va simtiti bine?
Brusc, a realizat ca roscatul il privea ingrijorat, zgaltaindu-l usor.
-Da, sigur, doar, � ma gandeam, apropos, numele meu este Axel, mi-ai putea spune asa?
-Stiu ca va cheama Axel, cine nu ar sti! Intreaga Japonie cat si restul mapamondului vas tie, odata am crezut ca si eu va cunosteam, dupa aceea am realizat cat de tampit eram! In fine, asta e pentru dumneavoastra, ma duc sa prepar ceai!
Intinzandu-i, tava roscatul a disparut din camera, inchizand usa in urma lui. Axel privea stupefiat cand usa, cand tava cu mancare. Daca s-ar fi atins de orez ar fi capatat puteri, in schimb, l-a pus deoparte, ridicandu-se cu greu din pat. Nu-si putea mentine echilibrul, insa nici nu cadea, o motivatie mai puternica decat dorinta de a trai, l-a impins catre usa. A apasat clanta, si a scos capul afara, sprijinindu-se cu mana stanga de peretele interior.
Pravalit pe parchetul rece, roscatul privea in gol. Nu plangea, dar nici nu radea, inexpresivitatea lui era plina de inteles doar pentru o singura persoana, Axel. Se simtise si el candva asa, dei nu-l cunostea pe pusti, parea sa inteleaga fiecare gest, ba chiar sa-l prevada.
-Sa inteleg ca iti cer prea mult daca te rog sa-mi spui ce s-a intamplat? A intrebat acesta, asezandu-se ostenit langa baiat.
-Poate, nici eu nu stiu. In urma cu o ora singurul meu vis era sa va vad de aproape, am obtinut cu greu bilete in primul rand, am asistat la concert, apoi, cand v-am vazut cazand am sperat sa fie un cosmar. Intr-un fel eram fericit, aveam ocazia sa stau alaturi de o stea vestita op intreaga noapte, veghind asupra ei, dar totodata ma simteam ca un nenorocit, simtind ca ma bucur pentru necazul singurei peroane pe care o stimam. Acum daca v-as spune sa plecati, nu mi-as ierta-o pentru restul vietii, daca v-as spune sa ramaneti m-as simti ca un misel, care spera sa va aiba aproape. Acum ce fac? Ma prostesc aici plangandu-mi de mila, cand ar trebui sa va ingrijesc. Realizatide ce ma simt inutil. Intotdeauna a fost asa!
Axel asculta, asculta, zambind, povestea baiatului. Ar fi vrut sa reactioneze, dar vorbele nu ieseau, doar un singur gest, i-a ridicat barbia, in dorinta lacoma de a simti gustul acelor buze suave.


Eh, iata continuarea, nu-i cine stie ce... sper ca u-s multe greseli de tastare, dar nu le-am corectat... :-s

commenturi, ceva?

[Ice_angel_234]

Ai pus continuarea,ce bine!!!!E frumos capitolul acesta,dar am gasit cateva greseli de tastare
1)vocea lui raspuna -vocea lui rasuna
2)appreciate mai mult -apreciate mai mult...
3)team ape care -teama pe care...
4)sip e care nu -si pe care nu...
5)totusi penmtru el era -totusi pentru el era...
E mai sunt ele cateva,dar sunt mici si nu are rost sa le mai enumar.In rest nu am nimic de comentat.Ai descriere suficienta,la fel si dialog,dar e cam scurt capitolul.Abea astept nextu,sper sa fie un pic mai lung si sa-l pui repede.

Gambate!Ja ne^

[zoey]

chiar shi tu Ice_angel_234 comentstorul nr. 1 in acest sait nu ai observat
1)l-a ajutat sa se ridic- l-a ajutat sa se ridice
2)nu I s-a parut catusi de putin important-ppoate ai vreu sa te exprimi alt fel?
3)-Da, sigur, doar, � ma gandeam, apropos- cred ca s este aici in plus
4)mapamondului vas tie-iar s este in plus
5)dei nu-l cunostea pe pusti- ce ai vrut sa scrii aici?
6)am sperat sa fie un cosmar- mam
7)op intreaga noapte- fara comentarii
8)Realizatide ce ma simt inutil- ...

Ice_angel_234 eu nu vad nici o gresheala in
1)vocea lui raspuna -vocea lui rasuna

[bastard_in_love]

Multumesc pentru commenturi:

1.Ice_angel: meci ca mi-ai aratat greselile, si multumesc pentru incurajare. Voi incerca sa le mai corectez daca am timp.

2.Zoey: greseala este ca am pus un "p" la "rasuna", in rest, merci pentru ca mi-ai aratat greselile...


So, next chapter:


Agonie.



Roscatul simtea cum limba cantaretului isi facea luc printre buzele sale incinse, explorand in voie si simtind cum incepe sa se incalzeasca si sa tremure.
Axel a rupt lent sarutul, atintindu-si privirea asupra acelei mari albastre si inlacrimate. Deoarece roscatul a ramas fara cuvinte, argintiul a rostit incet, desi nimeni nu era prin jur:
-Pustiule, iti spun sincer, esti prima persoana pe care am sarutat-o fara motiv!
-De ce?! A strigat roscatul, ridicandu-se in picioare, vrand sa plece.
-Pentru ca asa am simtit!i-a replicat scurt cantaretul, tragandu-l de mana si indemnandu-l sa se aseze peste genunchii lui. Fiind prea absorbit de frumusetea lui, roscatul nici nu a realizat cat de palid era. Dintr-o data, cantaretul a inceput sa tuseasca zgomotos. Speriat, baiatul s-a alarmat, ridicandu-se si asezandu-si mainile pe umerii lui Axel.
O dara de sange se prelingea pe obrazul acestuia, in vreme ce el incerca sa mai vorbeasca inteligibil:
-Numele,.. numele tau!
-Eu, incerca Sho sa-l dezmeticeasca, SHO! Stai, nu!
Baiatul striga din rasputeri, insa argintiul era inconstient, nu mai reactiona.L-a ridicat cu greu, plasandu-l pe canapea si sunand in disperare la o salvare.
Ii verifica pulsul incontinuu, constatand ca scadea. I-a cuprins chipul cu palmele, sarutand scurt buzele reci. Astepta sa-I raspunda, sa-l sarute asa cum facuse mai devreme, insa raspunsul nu venea. Plangea, lacrimi amare pentru cel la care tinea.
Salvarea a sosit, iar Axel a fost transportat de urgenta la spital.

Trecusera doua ore de cand cantaretul intrase in operatie, insa roscatul nu stia nimic de el, nici macar ce boala avea.
Intr-un final, din sala a iesit un doctor in etate, ce I s-a adresat:
-Ii sunteti ruda?
-Umm, sa zicem ca un prieten apropiat, cum se simte? Ce are?
-Asta ar trebui sa-mi spuneti dumneavoastra, cred ca e bolnav de cel putin un an! Pneumonie in ultima faza! Trebuia sa ia pastille, sa urmeze un tratament, eventual sa treaca saptamanal apoi lunar pe la medic! Boala nu a fost tratata, din contra, a fost agravata!
-Si asta ce inseamna! EL CUM SE SIMTE!
-Tare mi-ar placea sa mai simta ceva�este in coma, il ducem la terapie intensive, desi eu cred ca nu ar trebui sa intrati, va faceti degeaba sperante! Ma scuzati!
-STAI! Cum il pot ajuta, trebuie sa existe o cale!
-Si mie mi-ar placea sac red asta, am indepartat cheagul, dar inima este obosita, iar plamanii nu mai rezista in acest fel! Practic are nevoie de timp, timp pe care trebuia sa-l fi acordat inainte sa fie in pragul mortii!
-DOCTORE!
Strigatul ingrozit al unei asistente i-a facut pe amandoi sa tresara.
-Veniti repede!
Disperat, roscatul a navalit inauntru, desi asistentele si medical ii interzisera s-o faca. Plangand nebun, l-a luat pe Axel in brate, reprosandu-i:
-Esti un nenorocit! Daca ma lasi singur nu te voi ierta cat oi mai trai!
Asistentele voiau sa-l indeparteze, insa doctorul le-a facut semna sa il urmeze catre hol. Nu mai aveau oricum ce sa faca. Insa roscatul a continuat sa planga sis a-l jeleasca. Lacrimi cristaline se scurgeau e pieptul cantaretului, cazand precum picaturile de ploaie. Era singur, sentiment pe care nu l-a mai avut.
Aparatul s-a oprit, indicand ca nu mai simtea pulsul cantaretului. Si totusi roscatul s-a oprit din plans, incercand cu ultimele forte sa-I cuprinda buzele intr-un sarut suav.


Etoo, stiu ca e cam scurt, si scuze pentru dialog, trebuia sa evidentieze disperarea si de asemeni sa mai dea niste date legate de starea si boala lui Axel.

Gomen pentru ca l-am imbolnavit... dar ma revansez eu:))

Commenturi? :-s

[Ice_angel_234]

Of..Of ce trist e ficul asta:mean:.Sa nu cumva sa indrazneasca sa moara ca nush cei fac~x(.Sa-l lase singurel pe Sho???Nui corect!:99:
Oricum ce pot zice super si capitolul asta.Ca si celelalte de fapt .:chuu:.E un pic cam scurt,insa foarte frumos si interesant.Dar de ce Axel nu a spus nimanui de boala lui?"?Sau de ce nu a mers la doctor sa se trateze?Pentru raspunsurile la aceste intrebari trebuie sa astept urmatorul capitol pe care sper sa-l pui cat mai repede deorece sunt curioasao//o
Grseli nu ai avut.Am gasit doar cateva si sunt micute....
1) isi facea luc-isi face loc
2) sa ia pastille-sa ia pastile
3)terapie intensive-terapie intensiva
Nu am mai vazut altele,dar nici nu le-am cautat atenta.

�-EL CUM SE SIMTE!
-Tare mi-ar placea sa mai simta ceva�este in coma� faza ast o fost super:ha:,chiar m-am amuzat de raspunsul doctorului..
Gambate!!!Ja ne^:hug:

[bastard_in_love]

O scanteie de viata.


-Nu te voi lasa sa mori!ingana roscatul printre suspine. I-ar fi fost greu sa creada ca face toate astea pentru un strain, insa in acel moment nu mai gandea lucid.
-Nu stiu cine o sa ma omoare prima, boala sau tu!
-AXEL!izbucni roscatul fericit. �Cum ai�?
-Chiar ma stresa aparatul acela pentru tensiune, de unde era sa stiu ca tu o sa crezi ca am dat coltu�?
-Si de ce nu ai zis ceva pana acum?Esti atat de imposibil�
-Sunt, dar mi-a placut sa cred ca macar cineva ar regreta daca eu as muri.

�Cineva�? Ai mii de fani ciudatule, si-mi zici mie ca numai eu as regreta. Totusi, avand in vedere ca deja jumatate din continent stie ca el e in spital, cum de parintii lui nu au venit?!�
Axel era albicios, insa intr-un fel chiar parea fericit. Brusc, telefonul incepe sa sune. Roscatul ridica receptorul, iar din celalalt capat al firului, o voce glaciala I se adreseaza:
-A supravietuit?
-Mda, cine sunteti si ce vreti?!a intrebat roscatul intrigat de lipsa de politete cu care i-a raspuns femeia.
-Sunt mama pacientului, asistenta mi-a spus ca trebuie sa sun aici! Cum s simte fiul meu?!
Desi parea suparata, era mai multi furioasa. �Telefon? Ce spui de �ma urc in masina si vin acolo�, adica e fiul tau cucoana!�
-Da, se simte mai bine, insa sunt sigur ca�
-Bine, la revedere!

�Probabil ca tocmai a suferit cea mai mare dezamagire a vietii ei, deabia astepta sa scape de mine!�

-Noi suntem o familie saraca! Nu avem cum sa-ti platim tie studiile! Esti obligat sa ramai aici si sa muncesti cu sapa in mana, asa cum au procedat si stramosii tai!

�Dupa ce am plecat, nu a mai auzit nimic de mine, doar de la televizor. Acum suna aici�ciudat.�

Argintiul era obosit, insa nu dorea sa doarma. A preferat sa priveasca acei doi ochi pretiosi. Era ciudat, niciodata nu a mai facut asa ceva pentru nimeni, intotdeauna dorea sa fie singur, insa acum�era diferit.

-Nu vrei sa stii cine a sunat?
-Stiu cine a fost la telefon, si sunt bucuros daca nu aflu nimic legat de femeia aceea!
-Dar e mama ta si�
-Ea nu-mi este mama! O mama nu face ce a facut ea! O mama nu da viata ca sa aiba un rob in plus in gospodarie!

Ar fi vrut sa ceara detalii, dar era intelept sa taca in acele momente. Se priveau, parca lumea si timpul se oprisera in loc. Straniu� Durere, tristete, fericire, lacrimi zambete si suspine, toate erau nesemnificative. Parea un vis, unul nesfarsit. Un sunet straniu i-a trezit pe cei doi din visare. Era stomacul roscatului, care nu mai mancase nimic de ceva vreme.
-Du-te la bufet si mananca ceva!i-a ordonat bolnavul.
-Nu vreau!Vreau sa stau cu tine!a replicat acesta ferm.
-Daca nu mananci o sa ajungi mai rau ca mine!
-Ma pot inbolnavi de orice daca nu mananc, numa� de pneumonie nu! Oricum�poate ma duc sa-mi iau ceva de mancare!Vin acum, sa nu te misti!

�Unde as putea sa ma duc?�se intreba cantaretul zambind. Se simtea mai bine.

Deodata, usa camerei s-a deschis, si un tanar inalt, blond, care il privea intr-un mod bizar pe Axel si-a facut apartia zambind, sau mai bine zis, ranjind. Argintiul a tresarit, iar starea lui s-a schimbat radical, agitatia instalandu-se in mod clar.
-Ti-a fost dor de mine?!a intrebat acesta, trantind si incuind usa.

[MisS.sAdiStic]

oooo...chear cand era mai interesant te-ai opritttttt?? ooff....sa pui repede continuarea ca vreu sa aflu cine e aceea persoana si de ce Axel se tema de ea..si ce legatura area ceea persoana cu Axel..ooo..mor de nerabdare sa aflu....ok..povestea e super dar are mici greseli de tastatura...care ar trebui corectate...ok gata sa pui repede continuarea te rogg...Multumesc :)