21-06-2011, 12:41 PM
Disclaimer: Nu detin niciun personaj din anime-ul Naruto al caror posesor adevarat este defapt Kishimoto Masashi si nu fac profit de pe urma personajelor sau intamplarilor.
Sunt nou nouta dupa cum vedeti -.-". Si ma chinuie talentul de vreo ...1,2,3,4. 4 zile. Acest fic este unul SasuSaku. Nu prea stiu ce sa mai zic deci sa trecem la primul capitol. Lectura placuta!
Prolog:
Liniste, pace, caldura. Asta simteam cand eram langa el. In inima mea era dect lumina si nu se mai tinea o batalie. Totul mergea exact ca si cursul raului…
Plec din camera in care se auzea muzicuta si intru in baie. Las apa sa curga si sa se izbeasca de plasticul cu care e facuta cada cea alba. Nu adaug nimic, o las simpla. Fara trandafiri, fara lumanari si fara spuma. Incet, incet imi las hainele sa cada usor de pe mine lasand la iveala trupul meu gingasi si albicios. Ma uit putin in oglinda aburita. Nu imi puteam distinge bine fata asa ca imi intorc privirea spre cada care era umpluta. Piciorusul meu i-a contact cu apa simpla si calda facandul sa tresare de placera. Intr-o clipa tot corpul meu e acoperit cu apa. Fara voia mea mici cristale curg din ochii mei si izbinduse de apa facand un sunet silentios. Plangeam…De ce plangeam? Inca o intrebare careia nu-I voi afla raspunsul. Lacrimile nu se mai distingeau pentru ca pareau picaturi de apa ce se scurgeau pe fata mea atat de palida. Ma uit in jos la apa si observ firicelele de par roz ce se revarsa pana la fund. Atat de ciudata am fost si inca mai sunt. Sau nu sunt? Nici nu am mai stiut cat a trecut timpul, totul pentru mine se misca cu incetinitorul, dar defapt timpul era normal. Ma dau jos din cada infasurandu-mi trupul cu un halat roz exact ca firele mele de par. Ma mai uit odata la oglinda. Era si mai aburita decat inainte. Parca nu vruia sa imi arate fata. Curioasa de felul meu, gingasi imi intend mana spre oglinda stergand-o. Ma uit sa imi vad reflexia. Vad doua smaralde, ochii mei…atat de goi, nu exprima nimic. Erau rosii de la atata plans. Nu vedeam nimic in ei, nicio bucurie dar nici tristete. Imi intorc chipul ca sa nu mai imi vad expresia fetei. Pasesc incet pe gresia rece ajungand in camera mea cea mare. Muzica nu se mai auzea. Parca deja imi lipseste. Ma duc langa semineu sa vad cum arde focul. In ochii mei se putea vedea reflexia flacarilor ce ardeau lemnele ce au fost puse acolo. Din intamplare vad o mica ramasita de la balerina ce a fost arsa cu nemila de foc. Parca imi pare rau de ea. Scaraitul usi ma readuce cu picioarele pe pamant si o vad pe Pauline cu chipul ei bland zambindu-mi. Oare eu de ce nu pot zambi atat de pur?
-Madmoiselle, v-am adus cearceafuri pentru pat. Spune ea aratand-umi cerceafurile de culoare rosiatica facute din cel mai fin material.
-Lasale pe pat Pauline. Ii raspund eu fara vlaga si nezambidui, dar as vrea. Ea se scuza si face o plecaciune plecad si inchizand usa care scartaie dupa ea. Ma ridic de pe ciuci si ma indrept spre patul meu mare. Ma indind pe el inchizand ochii. Dar nu puteam adormi. Oare de ce? Totul e negru fara pic de lumina. Nu sunt speriata. De mica am fost obisnuita cu intunericul. Deschid putin ochii sa ma uit la data de azi. Este paisprezece octombrie. Maine e aniversarea mea de 17 ani. Atat am vrut sa stiu asa ca ma pun dinou in pat, stingand veioza. Vad o fata pe o scena mare, cu un reflector exact pe ea. Baleta, era atat de frumoasa. Nu gresea absolute niciun pas. Era gratioasa si dansul ei imi incalzea inima cea rece. Ma uit mai atent la pirueta care o facea si observ ca acea balerina era chiar bibelou care acum 3 ore s-a aflat pe noptiera mea. Se opreste din dans privindu-ma pe mine cu blandete.
-Sakura, danseaza cu mine. Rosteste ea indinzandu-mi mana. Inca state ape varfuri, parca nici nu se forta. Incet ma apropi de ea dar o voce ma striga, ma striga si iar ma striga. Deodata se face lumina iar balerina de portelan dispare. Se pare ca a fost doar un vis, un simplu vis…
I'm so sorry. I know is short, but n-am mai avut timp.
Sunt nou nouta dupa cum vedeti -.-". Si ma chinuie talentul de vreo ...1,2,3,4. 4 zile. Acest fic este unul SasuSaku. Nu prea stiu ce sa mai zic deci sa trecem la primul capitol. Lectura placuta!
Prolog:
Liniste, pace, caldura. Asta simteam cand eram langa el. In inima mea era dect lumina si nu se mai tinea o batalie. Totul mergea exact ca si cursul raului…
Capitolul 1: Balerina din portelan
Se rotea, se rotea si se rotea. Mica si neinsemnata balerina care se afla pe noptiera de langa semineu, se rotea…Parea atat de inocenta. Oare asa sunt si eu? Imbracata in haine de prima donna facea piruete stand pe varfurile picioarelor. Dansa pe o muzica, atat de simpla exact ca sunetul unui clopotel. Nu facea mare lucru decat se invartea. Dar totusi…exprima multe. Mana mea, se departeaza incet de coperta cartii care o citeam si i-au balerina strangand-o cu putere. Inca se rotea…Mana mea devina transpirata si o strange si mai tare pe micuta balerina. Dar dintr-o data nu mai e. Un salt mare o face sa zboare si sa aterizeze exact in semineu unde isi facea veacul focul. Oare de ce am facut asta? De ce am aruncato? Poate eram geloasa? Mii de ganduri isi fac loc in mintea mea care inca asteapta un raspuns. Dar nimic. Mereu astept un raspuns dar iarasi mereu nu primesc unul. Muzica de clopotel inca se mai auze din focul ce ardea ramasitele balerinei. Acea muzica de clopotel care nu exprima mai nimic. Dar lemnul? El deja a ars… Plec din camera in care se auzea muzicuta si intru in baie. Las apa sa curga si sa se izbeasca de plasticul cu care e facuta cada cea alba. Nu adaug nimic, o las simpla. Fara trandafiri, fara lumanari si fara spuma. Incet, incet imi las hainele sa cada usor de pe mine lasand la iveala trupul meu gingasi si albicios. Ma uit putin in oglinda aburita. Nu imi puteam distinge bine fata asa ca imi intorc privirea spre cada care era umpluta. Piciorusul meu i-a contact cu apa simpla si calda facandul sa tresare de placera. Intr-o clipa tot corpul meu e acoperit cu apa. Fara voia mea mici cristale curg din ochii mei si izbinduse de apa facand un sunet silentios. Plangeam…De ce plangeam? Inca o intrebare careia nu-I voi afla raspunsul. Lacrimile nu se mai distingeau pentru ca pareau picaturi de apa ce se scurgeau pe fata mea atat de palida. Ma uit in jos la apa si observ firicelele de par roz ce se revarsa pana la fund. Atat de ciudata am fost si inca mai sunt. Sau nu sunt? Nici nu am mai stiut cat a trecut timpul, totul pentru mine se misca cu incetinitorul, dar defapt timpul era normal. Ma dau jos din cada infasurandu-mi trupul cu un halat roz exact ca firele mele de par. Ma mai uit odata la oglinda. Era si mai aburita decat inainte. Parca nu vruia sa imi arate fata. Curioasa de felul meu, gingasi imi intend mana spre oglinda stergand-o. Ma uit sa imi vad reflexia. Vad doua smaralde, ochii mei…atat de goi, nu exprima nimic. Erau rosii de la atata plans. Nu vedeam nimic in ei, nicio bucurie dar nici tristete. Imi intorc chipul ca sa nu mai imi vad expresia fetei. Pasesc incet pe gresia rece ajungand in camera mea cea mare. Muzica nu se mai auzea. Parca deja imi lipseste. Ma duc langa semineu sa vad cum arde focul. In ochii mei se putea vedea reflexia flacarilor ce ardeau lemnele ce au fost puse acolo. Din intamplare vad o mica ramasita de la balerina ce a fost arsa cu nemila de foc. Parca imi pare rau de ea. Scaraitul usi ma readuce cu picioarele pe pamant si o vad pe Pauline cu chipul ei bland zambindu-mi. Oare eu de ce nu pot zambi atat de pur?
-Madmoiselle, v-am adus cearceafuri pentru pat. Spune ea aratand-umi cerceafurile de culoare rosiatica facute din cel mai fin material.
-Lasale pe pat Pauline. Ii raspund eu fara vlaga si nezambidui, dar as vrea. Ea se scuza si face o plecaciune plecad si inchizand usa care scartaie dupa ea. Ma ridic de pe ciuci si ma indrept spre patul meu mare. Ma indind pe el inchizand ochii. Dar nu puteam adormi. Oare de ce? Totul e negru fara pic de lumina. Nu sunt speriata. De mica am fost obisnuita cu intunericul. Deschid putin ochii sa ma uit la data de azi. Este paisprezece octombrie. Maine e aniversarea mea de 17 ani. Atat am vrut sa stiu asa ca ma pun dinou in pat, stingand veioza. Vad o fata pe o scena mare, cu un reflector exact pe ea. Baleta, era atat de frumoasa. Nu gresea absolute niciun pas. Era gratioasa si dansul ei imi incalzea inima cea rece. Ma uit mai atent la pirueta care o facea si observ ca acea balerina era chiar bibelou care acum 3 ore s-a aflat pe noptiera mea. Se opreste din dans privindu-ma pe mine cu blandete.
-Sakura, danseaza cu mine. Rosteste ea indinzandu-mi mana. Inca state ape varfuri, parca nici nu se forta. Incet ma apropi de ea dar o voce ma striga, ma striga si iar ma striga. Deodata se face lumina iar balerina de portelan dispare. Se pare ca a fost doar un vis, un simplu vis…
I'm so sorry. I know is short, but n-am mai avut timp.