Iluziile Vieti

[Lydya_16]

Buna....sunt nou in acest domeniu...am picat acum de pe Luna si imi cerc si eu norocul....fic-ul acesta,adica povestea,va una cat mai reala deoarece este inspirata din amintirile mele asa ca nu va asteptati sa vedeti cine estie ce "fraze frumoase"...probabil va-ti saturat de asfel de fic-uri dar asta e......"savurati"

Cap 1: O clipa pe culmile disperari.

Acea zi se anunta a fi una excelenta.Cine ar fi crezut ca un simplu telefon ma va face sa cad in bratele disperari ,pentru o clipa. Dupa o cearta cu prietena mea veni si acel telefon care ma facu sa plec de acasa,purtata de o voce care ma facea sa cred ca locul meu nu e aici ci acolo de unde ea ma striga ,ma facea sa simt cum timpul zboara pe langa mine, ma purta spre nicaieri. Urmam o voce pe care numai eu o puteam auzi,o voce care ma facea sa par mai nebuna decat eram. In urmarirea mea pamantul mi se parea un vid infinit,iar eu zburam.
Intr-un final am ajuns la “destinatie”,oare ultima “statie”?Spre surprinderea mea ,vocea ma purtase catre mare,mereu am urat marea, ea a fost cea care mi-am rapit cel mai bun prieten.Desi o uram atat de mult acea voce ma purta,ca intr-n vis,spre ea,nu ma puteam opune acelei chemari. Ma indreptam cu pasi mici catre ea,am intrat cu picioarele in apa rece si mi-am infipt adunc degetele de la picioare in nisipul fin.Ma opresc pentru o clipa doar pentru a pune o intrebare marii,care in aceea zi era mai linistita ca niciodata:
-POSEIDON,ma vrei??intreb incercand sa raman in picioare.
-Da, raspunsul apare doar in mintea mea in speranta ca cineva chiar ma vrea alaturi de el.
-Esti sigur?Doar tu esti prea puternicul Poseidon iti poti alege orice ofranda vrei.
-Vin-o copila, raspunde aceasi voce din interiorul meu care imi dadea o senzatie de placere cruda.
Acela era raspunsul pe care-l asteptam cu atata speranta,raspunsul care m-a facut sa inaintez spre larg.Nivelul apei crestea incetu cu incetu pana cand apa ajunse sa-mi cuprinda corpul intru-un joc ,un joc pe care nu prea aveam cum sa-l castig si nici nu vroiam sa fac asta.Un joc care ma lasa fara aer desi apa nu trecea cu mult peste capul meu.Simteam ca imi pierd constinta,acea lipsa de aer ma facea sa-mi pierd echilibru,cad in genunchi si imi indrept privirea spre luna,care devenea din ce in ce mai neclara.Mii de intrebari imi treceau prin minte,intrebari fara raspuns,intrebari a caror raspuns se gasea in amintiri demult uitate,intrebari ce nasteau alte intrebari. Fara sa-mi dau seama am inceput sa caut raspunsul la singura intrebare care m-ar fi facut sa renunt la cea ce faceam in acel moment.Cautam un raspuns imposibiulului,ceva ce nu se gasea in mine,ceva ce uitasem sau vroiam sa cred ca am uitat.
Tot cautand raspunsu ,luna devenea tot mai neclara,apoi,fara sa vreu,fara intentie ,am gasit raspunsul:”O sa o fac pentru mine,am sa ma schimb.Am sa devin cea mai jigodie dintre jigodii ca sa pot sa judec si eu pe alti asa cum ma judeca ei pe mine.”
Un “ajuntor” incerca sa-mi iasa pe gura,dar stiam ca as fi facut o prostie daca l-as fi lasat sa iasa.Totul devenea tot mai intunecat,nu mai aveam puterea sa ma ridic,degeaba imi infigeam degetele in nisipul care parca acum ma zgaria.
Ultimu lucru pe care l-am vazut a fost ca totul devenea nimic si nimicul devenea totul........


Gata primu cap...cam scurt dar asta e.....va rog sa criticati,mult,ca sa ma doara...alfel nu pricep si nu voi invata nimic..... Smile.............scuzati greselile