Minte criminala

[Ichigo.]

Deci deschid un nou fic. Orice critica este binevenita. Primul capitol va fi mai scurt dar promit ca pe parcurs voi mai dezvolta ideea.

Capitolul I

"-ele sunt! "

In dimineata aceea nimic nu parea a merge rau. Aiko si Sayumi se intalnisera ca in fiecare zi a vacantei, ca doua prietene bune ce erau. Acum aveau destul timp sa se distreze. Intotdeauna faceau asta. De cand se stiau, nu au facut altceva decat sa se distreze.
Aiko isi clatina capul spre a scoate in evidenta parul blond si lung, in timp ce Sayumi zambea parca cu gura pana la urechi. Cele doua se imbratisau ca intotdeauna. Au inceput o conversatie mergand pe aleile parcului. Aiko isi daduse seama ca ceva era inneregula cu Sayumi. Insa evita sa o intrebe, doar de dragul de a admira peisajul incantator care parca ii zambea alintandu-i urechile cu ciripitul pasarilor. Cele doua au privit pierdute in jur, vazand copacii inalti care parca le ameteau, si potecile serpuite care li se intindeau la picioare. Simteau aerul proaspat care le inunda narile cu un usor miros de iarba. Cativa fluturi zburau pe langa florile multicolore ce parca inconjurau parcul. Soarele stralucea incantator acoperind pamantul cu razele sale.
Nu puteau face altceva decat sa se bucure de primavara. Dar cu ce s-a intamplat cu Sayumi cum ramane? Pe Aiko inca o framanta aceasta intrebare. Pur si simplu isi dadea seama cand prietena sa patea ceva. O cunostea de foarte mult timp si se ganedea ca nu poate da gres! Prietena sa cea mai buna sigur patise ceva. Nici nu stia ce sa mai creada. Stia ca avea o relatie stransa cu Sayumi, dar de cand parintii sai au divortat a inceput sa se poate mai ciudat. Ii lipsea adevarata Sayumi pe care o stia ea. Cea care parca era geamana sa, cea pe care nu ar fi putut niciodata sa o minta.
A incercat sa rada impreuna cu prietena sa. Buzele sale erau arcuite intr-un zambet larg, iar dintii sai albi ii infrumusetau imaginea. Insa, ochii sai caprui cu nuante de galben si de verde parca o tradau. Nu erau atat de fericiti ca de obicei. Nu mai scanteiau cu aceeasi putere.
Dupa o lunga plimbare prin parc in care parca nu comunicasera deloc fetele, plictisite fiind, au hotarat sa mearga la Aiko acasa. Aiko a privit in jur, parca salutand politicos peisajul mirific din parc care o facea sa uite ca prietena sa nu mai era aceeasi, si a luat-o pe urmele lui Sayumi care mergea cu privirea in pamant. Casa fetei nu era foarte departe. Au ajuns acasa Pentru ca erau singure, fetele au decis sa faca ceva de mancare si sa vada un anime. Dupa ce totul a fost gata, ele au deschis televizorul. Sayumi a inceput sa il butoneze nerabdatoare sa gaseasca ceva interesant.
-Lasa aici! Vocea lui Aiko a facut-o sa tresara pe fata.
-De ce?
Sayumi nu a mai primit un raspuns, dar s-a multumit sa priveasca la televizor. Stirile erau despre un criminal care umbla liber prin oras. Se spunea ca a fost vazut de cativa oameni, dar inca nu au putut sa il prinda. Individul are un pistol in mana si este imbracat intr-un costum. Merge nestingherit pe strazile orasului. Oricine ar incerca sa il reclame este amenintat. Se recomanda prudenta si sa nu se iasa pe strada la ore tarzii. Orice informatie este binevenita.

[AngelWithBrokenWings]

eu prima..eu prima:))
OK...bun.. deci imi place la nebunie felul cum descri.Nu is genul care sa critic,imi place in general sa vad partile bune:P
Deci si prin urmare, imi place incepul,cam scurt dar cum ai spus si tu ma astept sa dezvolti ideea.
Is curioasa ce se va intampla mai departe.Curiozitatea me adepaseste limitele unui om normal..deci iti poti da seama ce iasa din asta:))
Deci, astept un Next foarte bun si mai lung.
Spor la treaba si la scris.
:D:D:D

[Camelie.]

Ideea este promitatoare.Nu am mai citit niciun fic de genul acesta pana acum, deci ma astept la ceva interesant.Ca si userul de mai sus, sunt foarte curioasa cum va evolua actiunea si astept un capitol interesant,in care sa descrii mai mult personajele ca sa ne putem forma o imagine.
Cam atat am avut de spus.Succes in continuare ^^

[Ichigo.]

Mersi mult, fetelor pentru comentarii! :* am adus noul capitol si sper ca de data asta sa nu dezamagesc.

Capitolul II

Fetele au scos un sunet de uimire frecandu-si palmele si agitandu-se. Au mai privit pret de cateva secunde televizorul, dupa care s-au uitat curioase una la alta. Ar fi vrut sa spuna ceva, dar nu au putut. Frica deja pusese stapanire pe ele. Ce vor face acum? Cum se mai vor putea plimba? Sayumi s-a ridicat usor, si cu pasi marunti a ajuns la fereastra. S-a sprijinit cu mainile de pervaz intinzandu-si curioasa gatul spre a privi peisajul neclintit de afara. Cand s-a pregatit sa elibereze un oftat usurandu-se, un hohot i-a inundat urechile facand-o sa se ingrozeasca. S-ar fi uitat din nou pe geam daca nu i-ar fi fost asa de frica. Un simplu hohot scos cu atata intensitate si parand atat de malefic a facut-o pe fata sa se indeparteze de fereastra ajungand langa Aiko, care o privea speriata.
Sayumi si-a plecat privirea in pamant, dupa care a luat o perna si si-a astupat fata. Acum se gandea ca ii era prea frica sa plece acasa. Ii era frica pentru ea si pentru familia ei. Cu siguranta si Aiko simtea acelasi lucru.
-Haide, linisteste-te. Politia sigur il va prinde. Doar este un amarat .. s-au mai confruntat cu asemenea cazuri. glasul convingator al prietenei sale a facut-o pe Sayumi sa se simta mai bine. Cele doua fete si-au continuat activitatea.

Dar cine ar putea sa stea linistit gandindu-se la ce a auzit? Vocea era atat de intensa, de joasa si avea un tremur malefic. Oricand ai fi auzit-o te-ar fi facut sa tremuri din toate maruntaiele, iar inima ta s-ar face cat un purice.

Sayumi si-a luat geaca anuntand ca s-a hotarat sa plece. A pasit timid afara, sub incurajarile prietenei sale. In ciuda faptului ca fata ii spunea sa nu se sperie, ea era ingrozita. Ii era frica sa umble singura pe strazile pustii ale orasului, atata timp cat un criminal umbla liber. Si-a lasat privirea in pamant si si-a pus mainile in buzunar, incercand sa evite orice straduta laturalnica.

Pe cand se gandea la ce putea fi mai rau, a simtit nevoia sa isi arcuiasca spatele si sa se intoarca curioasa ca sa priveasca in spate. Inima ii zvacnea. A fost trezita chiar din acele ganduri negre. Avea impresia ca cineva era in spatele ei. Intotdeauna simtea prezenta cuiva. A incercat sa se minta ca de data aceasta a gresit, dar sunetele din spate au facut-o sa se simta din ce in ce mai rau. Parca ar fi vrut sa se teleporteze acasa, unde s-ar putea incuia si ar uita de tot. Dar nu. Era pe strada. Si isi alesese tocmai locul potrivit. O straduta prost luminata, pe unde vantul intra cu greu facand hartiile de pe jos sa fosneasca groaznic, iar umbrele micilor ganganii deveneau niste monstrii uriasi.
Privind din nou in spate, ochii sai caprui au putut observa umbra unei siluete suple a unui barbat. Era unul binefacut. Purta o palarie mica, avea nasul ascutit si un zambet larg pe buze. Chiar daca nu l-a vazut, ar fi putut jura ca era unul infiorator. Umbra sa greu de deslusit, indica faptul ca barbatul purta un sacou putin larg. Ayumi si-a dat seama. Era vorba de un costum. A ramas intepenita. Frica ii cuprinse inima, parca avea de gand sa o sfasie si sa o improaste cu venin. Respiratia era aproape imposibila, iar gandurile deveneau din ce in ce mai incetosate. Corpul parca nu mai reactiona la comenzile date de creier. Cand si-a mai revenit in fire, a decis sa gandeasca rational si logic gasind un mijloc prin care putea scapa. Dar de ce sa scape? Tot ce stia era ca niciodata nu i-a mai fost asa de frica. Dar de ce sa ii fie frica? Simturile sale spuneau ceva, iar ratiunea parca ar fi incercat sa le nege. Fata si-a dus palmele la gura, sufland aer cald peste ele. Si-a inconjurat corpul cu bratele pentru a putea sa-si tina geaca mai stransa pe ea si a plecat mai departe cu privirea plecata.
Nu mai putea face nimic. Tot ceea ce simtea era ca cineva ii dorea sangele. Si il dorea atat de mult... hohotul i-a umplut din nou urechile. Era sigura de ce auzea. Sa fie oare adevarat?

[Lust.]

Helău *h.u.g.s* .
Păăi aşa cum ţi-am spus, trec pe aici şi-ţi comentez ficul. Ok, singurul fapt ce mă deranjează e că scrii prea puţin. Ai putea adăuga mai multă descriere/dialog sau ceva de genul, pentru a mări capitolul.
Ai o idee destul de bună, dar mai poate fi dezvoltată. Unele propoziţi sunt cam seci, ai putea să adaugi descriere a sentimentelelor şi aşa mai departe. Încă nu mi-am făcut o părere despre personaje, mi se par cam fricoase tipele, dar n-am ce face. Poţi scrie cu diacrtice, parcă ar mai înfrumuţesa textul.
Dialogul n-a fost sec, ci ok, dar se putea mult mai bine. Mai ai de lucrat, cred că dacă te perfecţionezi în descriere şi celelante, vei scrie mult mai frumos :] .
Deci, spor la scris şi multă imaginaţie. Cu muncă, ficul ar putea fi unul reuşit ^^ .
*h.u.g.s.

[BloodyInnocence]

okay, deci recunosc ca ma atras numele:) sunt innebunita dupa acest gen de povesti dar sunt foarte pretentioase si chiar sunt curioasa sa vad daca vei reusi sa te ridici asteptarilor. O poveste care sa apartina genului thriller este destul de greu de scris.
Bun. acum sa trec la cealalta parte.
Ai foarte multe propozitii seci care mie una imi dau impresia ca de fapt le-ai pus acolo de umplutura pentru ca trebuia sa scrii ceva ca povestea sa continue. Capitolele sunt mici si nu prea spun cititorului mare lucru. Incearca sa dezvolti mai mult descrierea personajelor, interactiunea dintre cele doua fete care, de altfel, este aproape inexistenta avand in vedere ca sunt prietene si personalitatea lor. Pana acum nu am vazut decat ca sunt amandoua niste fricoase. prea s-au speriat din cauza unei stiri.
cand te apuci si scrii capitolul gandeste-te inainte la idea principala a acestuia si dezvolt-o. Primul capitol a fost asa...ca si cum as citi o poveste scrisa de cineva de clsa a6a... ar fi fost mult mai bine daca ai fi pus un prolog care sa intrige cititorul. nici nu imi pot forma o parere... tot ceea ce ai postat aici imi lasa impresia unei idei care ti-a venit pe moment si te-ai apucat sa scrii ideile principale si at cand ai postat nu te-ai mai straduit sa rescrii acele capitole.
Oricum, voi urmari aceasta poveste cu interes sa vad cum vei evolua;)

[Rinnie]

Un criminal care a evadat si bantuie strazile orasului...E cam clasica povestea si cam ireala...Adica acum politistii pot cere intariri si pot avea elicoptere sa urmareasca evadatul...Strazile ar fii pline de politisti si elicopterele ar zbura peste fiecare centimetru....
Lasand faza asta povestea imi place...E o idee de care am auzit dar pe care nu am vazut-o niciodata scrisa pe hartie :)) Trebuie sa spun ca ai evoluat mult :) Mai ales la descriere dar ai uitat parca sentimentele fetelor. La un moment dat precizezi ceva de "gandurile negre" ale lui Sayumi...care sunt? Si inca mai e un cocktail de timpuri....
Sper sa ne descrii mai bine nextu' si te felicit ca se vede ca ai muncit la astea doua :P

[Ichigo.]

Capitolul III

A incercat in zadar sa isi scoata gandurile rele din minte. De parca cineva ar putea sa faca asta cand se stie urmarit de un criminal in serie...
S-a gandit ca ar fi mai bine sa tipe...dar asta nu ar fi ajutat decat ca ucigasul sa devina mult mai nervos.
A mers mai departe cu privirea plecata in pamant incercand sa evite orice contact vizual cu barbatul. Poate s-ar fi gandit ca ea nu l-a observat.
Pasii sai mici nici macar nu puteau fi auziti. Dar se auzea altceva. Se auzeau niste pasi grei si hotarati. Sayumi a incercat sa mearga mai repede.
Deodata se trezeste intr-o bezna. Becul slab care lumina chinuit straduta dintre blocuri s-a stins. Acum nu mai putea vedea nici pe unde merge. Afara era noapte de-a binelea. Isi alesese momentul sa fie urmarita. Chiar noaptea. Fata a scos un oftat usor. O luminita care venea din spate a facut-o sa se strambe, dar de data asta nu s-a mai intors.
-Bine, cred ca am gasit-o. s-a auzit o voce joasa. Era aceeasi ca cea de dinainte. Era acelasi. Acelasi barbat care o urmarea. Fata s-a oprit pentru a putea auzi mai bine. Avea impresia ca inima sa va ceda. Daca era ea cea despre care se vorbeste?
-Da,da.. vei vedea tu.
Sayumi si-a continuat drumul, pana cand straduta s-a sfarsit, si ajunsese deja in centrul orasului. Un ultim urlet a auzit inainte sa intre in casa, dar nu i-a mai pasat ce a fost.

A doua zi de dimineata, Sayumi s-a trezit foarte tarziu. Era bucuroasa sa se vada imbracata in pijamalele sale comode, iar trupul obosit zacea in patul moale. S-a ridicat, si cu pasi mici a ajuns la baie. Si-a spalat fata, si-a pieptanat parul si a facut un dus.
S-a imbracat cu o rochie scurta pana deasupra genunchiului, turcoaz, asa cum ii placea ei, cu mici dantele la poale si la gat. S-a gandit ca arata genial. Si-a dat ostentativ parul pe spate si a inaintat spre living. Mama parca o astepta mai matinala ca de obicei, cu ceai cald pe masa si cu feluri ciudate de mancaruri. Sayumi nu s-a obosit sa se uite ce era pe masa, doar a luat un loc pe scaun privindu-si curioasa mama. Agitatia ei era vizibila. Se plimba de colo-colo si facea glume proaste.

-Draga mea, astazi ma duc la o intalnire.
Auzul acestor cuvinte a fost suficient ca mancarea sa ii ramana in gat, dar mai apoi sa o faca sa rada in hohote. Mama sa se ducea la intalnire. Din explicatiile ce i-au fost date, a inteles ca o prietena veche de-a mamei ii face cunostinta cu cineva. Un gand ciudat i-a rasarit in minte. Se pare ca mama sa nu stia ca nu suporta pe cineva nou in casa. Ce amuzant va mai fi...
Dar oare fata a uitat de ce i se intamplase?

[Rinnie]

Hey Girl Im first!!!
Ce pot sa spun ador povestea. Totusi sper sa nu fie un pedofil noul tata sau chiar criminalul :O
Si cine e ea??? E fiica unui mafiot??? Unui sef de criminali? NEXTTTTT PLEASE!!
Abia astept sa vad ce o sa se aleaga de saraca Sayumi....si mai e si maica-sa pe care din ce se vede nu prea o intereseaza sentimentele fetei ei. Adica sincer mie nu-mi plac parintii egoisti (Am asa ceva :(( ) Dar ce poate sa faca daca nu sa rabde si sa plece la 18 ani???
In ce priveste scrisul s-a imbunatatit si e chiar nostim uneori. Doar parerea mea personala e ca e amuzant cand naratorul spune ce simt personajele ca parca le intra in ca[ =)) Dar e bine, nu e o greseala e doar parerea mea :P

Astept nextu' si spor la treaba :)))

[Ichigo.]

Capitolul IV

Dupa ce mama sa a iesit, fata a afisat un zambet strengaresc. Inca ii venea sa rada. Amesteca cu furculita in farfuria cu mancare de pe masa. Nu avea chef sa manance.
S-a ridicat si a urcat tiptil scarile, pana cand a ajuns in camera sa. Mult iubita sa camera, care era plina de lucrurile ei, bineinteles. Toate erau aruncate pe jos in toate sensurile. Din multitudinea de obiecte ce erau asezata intr-o dezordine perfecta pe biroul sau, a reusit sa ia telefonul, si tastand repede l-a pus la ureche asteptand taraitul.
-Alo! se aude o voce de la celalalt capat. Prietena sa, Aiko avea o voce ragusita si somnoroasa.
Sayumi a zambit incercand sa para nevinovata cand si-a dat seama ca tocmai a trezit-o, si a raspuns:
-Nu-i asa ca vi la mine?
Aiko i-a confirmat si a inchis repede telefonul. Sayumi s-a mai privit odata in oglinda nerabdatoare ca prietena ei sa ajunga. Era o zi atat de frumoasa incat nici macar ea nu putea fi morocanoasa. Ea, care putea detine recordul la a ironiza pe cineva.
Isi pusese in gand sa faca putina plaja, si sa se bucure de apa calda din piscina. Voia sa fie o zi reusita. Era sambata. Macar azi nu mergea la scoala. Nici macar nu voia sa se gandeasca ca luni o asteapta din nou acelasi lucru. Sa stea inchisa intre patru pereti ascultand pe cineva cum palavrageste nu-stiu-ce teoreme.
A zambit parca facandu-si o plecaciune in oglinda, dupa care a inceput sa alerge pe scari in jos. A cules de peste tot prosoape, creme si s-a schimbat in costumul de baie. A luat sezlongurile si a iesit grabita afara asezandu-le pe marginea piscinei. Privind apa limpede care stralucea reflectand razele soarelui, a inceput din nou sa zambeasca.
Prietena sa tocmai parcurgea aleea lunga care ducea la curtea din spate. Fetele s-au salutat politicos incepand sa chicoteasca si sa povesteasca.
Nu au mai stat mult si au sarit amandoua in apa lasandu-si trupurile sa se resfete. Apa limpede si rece le racorea dupa caldura groaznica ce era afara.
Dupa o zi lunga si frumoasa petrecuta afara, Sayumi si-a condus prietena, dupa care a intrat din nou in casa facand un dus pentru a se curata de clor. A imbracat pijamalele preferate si s-a asezat in pat, privind la televizor. Nu apuca sa atipeasca, pentru ca usa se deschide. Mama sa se intoarse acasa. Femeia radia de fericire. Ea i-a spus ca maine, barbatul pe care il cunoscuse va veni in vizita. Nu stia de ce, dar nu voia asta. Suferise prea mult atunci cand parintii s-au despartit. La varsta aceea nu a putut intelege de ce. Si nici acum nu i-a fost cu putinta sa accepte asta. Amintiri din trecut o rascoleau. Isi simtea inima zdrobita.
-Nimeni nu va lua locul tatei! a strigat ea inainte sa isi afunde fata in perne.
Habar nu avea cum va fi noul iubit al mamei. Cert era ca nu va putea sa il accepte.
Cu mainile parca tremurand, a luat telefonul si a vrut sa isi apeleze prietena pentru a-i povesti tot, asa cum facea de obicei. Din pacate prietena sa nu a raspuns la telefon.