Masca sufletului

[Small_pink_dragon]

asa... va spun toata povestea cum mi-a venit stralucita idee? pai dormeam. La TV era Naruto. Deodata ma scol in fund si incep sa tip: "Evrica! Am gasit ideea!" Si asa am trezit toata casa.-_-. Eeee... Macar a meritat.
Disclaimer:Nu detin nici un personaj(inafara de cele create de mine) ce apartin lui Masashi Kishimoto din anime-ul/manga-ul Naruto si nu fac profit de pe urma acestor personaje/intamplari.

In acest capitol nu se vor intampla prea multe. Promit ca din al doilea cap. se vor intampla mai multe.

Cap. I: Prezenta ninja

Praful era maturat de vantul puternic . Pe cerul negru doar stelele mici, stralucitoare, isi acompaniau regina, pe Luna. Nici cel mai iscusit poet nu ar fi putut sa descrie minunea ce se intinde de cand lumea si pamantul. Arborii incearca sa atinga cerul. Un greiere isi face concertul monoton. Sunetul lui se auzea dintr-un tufis de trandafiri.

Eu mergeam alene pe stradutele serpuite din centrul orasului. Gandul imi era alt-undeva. Ma gandeam la... mine, la ce misiune mai nascocea Hokage. Ce era asa de important de' ne trezi-se la ora asta atat e tarzie? Ma opresc un pic in fata unei cladiri mari, darapanate. Sus, aproape de acoperis, era un ceas ruginit. Era doisprezece si jumatate, dupa apus. Am pornit din nou la drum. Din cativa copaci se auzii un sunet. Cred ca eram urmarita. Grabesc pasul, aproape ca alerg. Ochii mei se uita in stanga si in dreapta. Zgomotul se repeta. Ma opresc din mers, in tot ce faceam. Bataile inimii mi se maresc. Merg incet si apasat spre un copac. Ma rezem de trunchiul lui, si respir sacadat.

Ma sperii asa de repede din cauza unei legende pe care le-am auzit zilele trecute, de la un batran din sat. Ce ciudata sunt... Gata, e timpul sa ma opresc, sa-mi revin la normal. Ma ridic in picioare, si dau sa plec, dar deoata, in fata mea apare e nu stiu unde un baiat cu parul castaniu si cu ochii albastrii ca cerul la miezul zilei. Se tinea de crengile copacului cu picioarele, stan cu capul in jos. Cand l-am vazut m-am speriat foarte rau si am scos un tipat scurt.

-Buna, Mika-san! ma saluta el, sariind jos. Sa-ti fi vazut fata cand am aparut din senin! continua, incepand sa rada zgomotos.
-Ohhh... Rio! Ti-am spus sa nu ma mai sperii asa! ma rastesc eu.
-Nici macar un buna, Mika? Eeee, lasa, ca atunci ma saruti. zise baiatul, facandu-mi semn sa il sarut pe obraz.
-Sigur, Rio, "dragule". spun eu, trosnindu-mi degetele, in liniste.

Ma apropii de el, si in loc sa-l pup, i-am dat o palma. Si ce palma i-am mai dat. Era, saracu', pe jos, in fund, si pe obraz avea urma manei mele. Imi era mila de el, sau nu... Am zambit diabolesc, si la-ma tras de maneca dupa mine. Mi-am continuat drumul spre biroul lui Hokage, cu "catelusul" Rio.

-Stai, surioara, stai! Pot sa merg si singur! spuse el.
-Aha... Deci acum imi spui surioara, a? Las' ca vezi tu! zic eu si ma aplec spre el.

Eu si Rio nu suntem frati naturali, dar asa ne purtam. Ne certam mereu si semanam un pic.

Satenul isi acopera capul cu mainile, lucru care ma face sa rad. Ma ridic si merg in continuare. El ramasese umit de faptul ca nu-i facusem nimic. Privesc in gol, si nu stiu cum vedeam pe unde mergeam. Dar totusi am chibzuit si mi-am scuturat capul, revenindu-mi la starea mea normala, cu fata aceea inexpresiva. Numai conteaza de ce este chipul meu lipsit de sugestivitate.

In scurt timp am ajuns in fata unei cladiri cu multe coloane si scari. Am salutat gardienii si am urcat. Am ajuns ppe un hol lung. Am asteptat in fata unei usi mari, din lemn bine slefuit de cei mai mari mesteri din tara noastra. Rio ciocanii de trei ori, apoi astepta. Am auzit un ,,Intra" ferm si hotarat. Eu am deschis usa larg. Noi doi, am intrat in acelasi timp, si am spus la unison ,,Buna ziua". Cand ne-am dat seama ca ne-am "copiat" reciproc, am spus tot in acelasi timp ,, Nu ma mai imita!"

Cei prezenti in camerase uitam cu gura cascata la noi. Oare ce era? Hokage se ridica de pe scaun, enervata. Ochii ei caprui ne fulgerau. Can am vazut-o ca se iritase ne-am retras si am spus amandoi un scuze scurt si stins. Eu mi-am indreptat privirea spre doi adolescenti de aceeasi varsta cu noi. Unul era blond cu ochii de un albastru sters, iar cel e langa el era unul brunet cu ochii negrii ca si abisul.

-Rio, Mika, acestia sunt Naruto, blondul zapacit, iar celalalt Sasuke, brunetul tacut si dur. In curan ve-ti afla si misiunea.


Personaje:
Me*Mika*:

Rio: