Love Or Blood

[SoUl EaTeR]

Ok m-am intors cu nextul. Va promit ca tot ceea ce o sa semene cu Twilight va fi doar faptul ca vampirii unt palizi, rapizi, puternici si ca au ochii negri cand le e foame. A da, si faptul ca printr-o muscatura devii vampir. Stiu ca am zis multe, dar de obicei vampirii au caracteristicile astea.Oricum chestiile supranaturale vor aparea abea de la al cincile capitol, cred. Am uitat sa mentionez ceva la primul capitol si anume ca vreau critici dure:)) Sper ca veti citi in continure.


Minciuna are picioare scurte


Am iesit in graba pe usa, uitand sa-i spun mamei ca a plecat. Stiam ca mai tarziu va urma o morala lunga de trei kilometri, dar nu-mi pasa. Tot ce voi face va fi sa dau absenta din cap si sa spun ca-mi pare rau, desi nu e asa. Stiu ca urasc inselaciunea, dar sunt om si o folosesc in fiecare zi, ora, minut si secunda. Mai bine mint, decat sa isc un scaldal mare intre mine si ea.
Am coborat repede scarile, iar la penultima trepta nu stiu cum am calcat, dar piciorul mi-a alunecat si am inceput sa cad. Inainte sa fac contact cu betonul rece, o pereche de maini calde m-au prins. In timp ce mi-am ridicat privirea sa vad cine este salvatorul meu, acesta m-a intrebat daca sunt bine. Privirea mea a fost prinsa in inchisoarea unor ochi negri de onix si a unui chip de inger. Acesta m-a pus jos, dar cand sa-i raspund, misteriosul baiat a disparut. Dupa forma bratelor sale, intensitatea ochilor, vocea nu foarte groasa si chipul tineresc nu parea sa aiba mai mult de optsprezece ani. Acele cateva secunde in care am stat la el in brate, m-au facut sa ma simt protejata de orice. M-am uitat repede la telefon si am vazut ca am intarziat cinci minute. Dupa ce am iesit din scara, am vazut-o pe Mikka in fata mea batand nervoasa dintr-un picior. Ea este o persoana care uraste sa astepte, desi ea e cea care intarzie de obicei.
-Deci pot sa spun ca iau parte la o premiera. Tu n-ai intarziat niciodata. Spune aceasta, prefacandu-se uimita.
-Pai am cazut pe scari si m-a prins un vecin. Am spus eu repede.
-Vecinul ala e cumva bunaciunea de la etajul patru? A intrebat curioasa.
Am dat dezaprobator din cap, dupa care am intrebat-o pe unde mergem, ea spunandu-mi ca vrea la mall ca sa-si cumpere niste haine. Pe drum a tot vorbit despre faptul ca este nemultumita de comportamentul iubitului ei. La intarea in magazine, i-am spus ca o astept afara. Urasc cumparaturile, in special cele la mall. Singurul lucru care imi place la acest complex commercial este libraria, in rest totul mi se pare degeaba. O vad cum se plimba prin magzin si se uita la fiecare articol de imbracaminte. Mikka este o fata de saptesprezece ani, cu parul blond si ochii albastri. Ii trateaza pe toti din jur ca pe niste nimicuri, in special pe mine care sunt prietena ei din clasa intai. Pentru ea totul e ori alb ori negru, niciodata gri. Ori esti cu ea ori impotriva ei. O sa scap in curand de toate aceste minciuni si falsitati in curand, dar nu garantez ca eu ma voi schimba. Voi ramane poate aceeasi sau poate voi deveni mai sincera... inca nu stiu, dar nu o sa ma gandesc la asta acum. Cand ea se intoarce la mine cu cateva plase in mana, telefonul incepe brusc sa sune, vibrandu-mi in mana. Nici nu am raspuns bine la telefon, caci Mikka m-a si intrebat cine e. La telefon era Rose care ma intreba daca iesim pe afara. Blonda mi-a spus sa-i zic ca am treaba si ca nu pooate nici ea. Am mintit-o dupa care am inchis telefonul si am mers amandoua sa bem un suc sis a mancam o inghetata.
In timp ce blondina vorbeste depre Dumnezeu stie ce, eu ma joc cu lingurita in paharul de sticla umplut cu inghetata de ciocolata. Incetul cu incetul substanta rece, dar cu un gust de vis se topeste treptat transforandu-se intr-un lichid caldut, ceea ce insemna ca timpul trece. Deodata in gelaterie intra Rose cu un baiat. Ma rog in gand ca aceasta sa nu ne vada, dar spre ghinionul meu o vad ca se indreapata fix spre noi. Ajunge in dreptul scaunul lui si ma ridica in picioare.
-Rose, eu..., dar numai apuc sa zic nimic deoarece imi trage o palma peste fata.
-Esti o tarfa. Nu poti iesi nu? Atunci ce dracu cauti aici cu Mikka, care cica si ea are treaba?
-Asa ai zis despre mine. Rose, ea nici nu mi-a spus ca ai sunat imi pare rau. Sa plecam de langa mincinoasa asta. A spus repede blonda.
Am ramas profound socata de ceea ce se intamplase. Mi-am pus mana pe obraz si simteam cum ardea, in timp ce blonda se indeparta cu Rose si baiatul care presupun ca este prietenul ei. A iesit in graba din gelaterie si m-am indreptat spre parcul de langa scoala. M-am asezat incet pe un leagan de acolo si am inceput sa ma dau usor astfel incat sa nu mi se ridice rochia. Inca de cand eram copil, datul in leagan ma linistea si ma bucur ca obiceiul asta nu trecuse odata cu trecerea anilor. Cand liceul incepuse, nu mai m-am dat deoarece prietenele mele considerau acest lucru copilaros si deci, nu m-am mai dat. Am fost tradata de “ cea mai buna prietena”, dar daca stau sa ma gandesc poate as fi facut acelasi lucru daca as fi fost in locul ei. Ridic capul si ma uit la apus. Astrul cerului coboara usor printer munti lasand in urma o dara rosiatica ca sangele proaspat varsat. Ma mai legan putin dupa care ma uit in jur si vad ca nu este nimeni desi am senzatia ca cineva ma urmareste. Afara deja se intunecase, deci nu pot sa vad prea mare lucru. La intrarea in parc se distinge o silueta intunecata, nu foarte inalta fata de mine. Ma ridic din leagan si fug spre misterioasa persoana, iar aceasta trece dincolo de zid, astfel incat sa n-o mai vad. Cand ies din parc, ma uit in stanga si in dreapta si nu vad pe nimeni. O fi fost doar o halucinatie? M-am mai uitat odata in jur, dupa care am pornit spre casa. Cand ajung in fata blocului, observ ca pe usa scarii mele a fost pus un afis. Aprind lanterna de la telefon si ma uit atenta. Se pre ca saptamana viitoare va fi un concurs de karate... pacat ca nu voi mai fi aici sa-l dau. Urc incet scarile catre apartament si aud niste zgomote venite dinauntru. Imi apropii incet urechea si o aud pe “mama” cum tipa la sora mea. Riki e sora mea mai mica cu sase ani si este fiica lor adevatata, intotdeauna au preferat-o pe ea. Deschid usa si intru inauntru. Imediat mama sare cu gura la mine, ma cearta si m intreaba ca ce caut acasa la ora aia. Ma uit la ceas si obsrv ca se facuse ora zece deja. Timpul a trecut foarte repede, avand in vedere cum am crezut eu ca a trecut. M-am dus direct in baie ignorand-o pe mama si am dat drumul la apa din cada. Rochia a alunecat incet pe corpul meu, dezgolindu-mi trupul. Imi dau jos sutienul si chiloteii, dupa care intru in apa fierbinte. In acel moment fiecare celula a corpului incepe sa se relaxeze, doar mintea ramanandu-mi tensionata ca de obicei. Lasandu-mi corpul in grija apei si a spumantului de baie cu trandafiri, spiritual pantrund in lumea ascunsa intr-un coltisor al capului meu si incep sa ma gandesc. Data viitoare, cum o sa prind cazia am sa fug. Bagajul este deja pregatit de o luna si tot asteapta momentul, ascuns la mine in dulap sub un morman de haine. Lucrurile din el nu au fost niciodata purtate sau vazute de cineva. Le-am cumparat special pentru asta...pentru libertate. Nu pot lua rolele cu mine pentru ca le am pe hol si ar vedea daca lipsesc. Hmmm... dar daca o sa iau bicicleta absenta ei nici nu va fi observata, deoarece o avem in boxa, iar acolo ai mei nu intra niciodata.In curand imi voi abandona rolul de fasla prietena si fiica pentru unu mai bun: Rika Hygurashi- viiitoare fugara si hoata, pentru ca o sa fur de la ai mei bani.

P.S. : Nu o sa uit de celalat fic.