Răspunsuri: 1.341
Subiecte: 38
Data înregistrării: Dec 2010
Reputație:
356
Zupi: 10.327 z
04-01-2011, 12:00 AM
(Ultima modificare: 04-01-2011, 12:03 AM {2} de Addeh.)
Ei bn,iata primul meu fic:X Nu mai aveam rabdare,deci sper ca a iesit ceva destul de bun.Enjoy:D
Cap. 1
Realizez cat de stupida poate fi viata, de oameni nici nu ma vorbesc, un colectiv de insipizi. Niciodata nu am crezut in iubire sau sinceritate, am trait fara visuri, doar m-am hranit cu ajutorul cuvintelor impuse de catre parintii mei, obligata sa traiesc dupa regulile lor. Da, familia... doar persoane false, totul pentru mine este ireal, inexistent.
Ma numesc Abigor Johnson si momentan locuiesc in New York; spun '' momentan '' deoarece urmeaza sa plec in Japonia, Okinawa mai precis, asta doar din dorinta parintilor. Macar acolo o am pe bunica mea, Hara, poate singura care ma intelege si cea care nu ma judeca, indiferent de situatie. Familia ma uraste, dintotdeauna m-au urat, am fost mai prejos din clipa in care au adoptat un baiat, noul meu frate, mai mare ca mine cu trei ani, el avand nouasprezece, iar eu doar saisprezece. Pentru ei, a reprezentat tipul de copil model, cel cu note mari la scoala, in fata lor era doar fratele meu mai mare Erik, cel cuminte si silitor. Atat de aiurea !
Nimeni nu stia ca era un prefacut, un ipocrit fara limite. Din clipa in care a ajuns in casa asta, totul a devenit mult mai negru pentru mine, mai rau decat era vreodata. Eram doar o pustoaica de paisprezece ani cand a profitat de mine, de trupul meu. Mi-a furat cel mai de pret lucru, singura valoare intacta: inocenta de copill naiv si credul, m-a violat in cel mai brutal mod si m-a amenintat sa nu spun nimanui nimic, vezi Doamne ! Ii puteam strica reputatie creata in N.Y.. Din acel moment m-am inchis in mine, am refuzat viata unei adolescente ce putea trai fara griji, o viata normala...
Nu mai am prieteni, nu mi-au placut personalitatile lor, stateau cu mine doar pentru bani, lipsea cu desavarsire sinceritatea si increderea ce ar trebui sa existe intr-o prietenie, iar astfel m-am indepartat de ei, i-am distrus cu vorbe pline de nonsens si cu mincini sfruntate. De iubiti, nici nu mai discut. Nu am cunoscut dragostea, deci nu am avut niciun prieten, am considerat ca nu era nevoie de o persoana sa-ti fie alaturi doar cu trupul, inarmata doar cu cuvinte, soapte false de dragoste si numeroase promisiuni in vant. Din acea zi, m-am schimbat. Am stat si am reflectat tot timpul pierdut pana acum...
Iata-ma in drum spre aeroport, in masina nenorocitului de frate, un mincinos.
- Ei bine, scumpa mea Abigor, se pare ca o sa scapi de mine, dar nu pentru mult timp, te asigur. Cand te vei intoarce, iti jur ca te voi face a mea din nou, am asteptat prea mult timp fara caldura corpului tau, adauga Erik cu un ranjet ce exprima victorie.
M-am rezumat la tacere, nu avea rost sa port o conversatie lipsita de sens cu el, tocmai acum cand aveam sa evadez pentru putin timp din real. In cele din urma, ajung cu bine la destinatie. Deschid portiera masinii fara chef si pornesc incet,dar nu inainte de prostiile ''fratelui'' meu.
- Hey, surioara ! Pleci fara un sarut de ramas bun ? Nu e prea frumos din partea ta ...
- Du-te dracu` , Erik ! spun eu cu un zambet sarcastic pe chip.
In fond, nu-i mai permit alte umilinte, am indurat prea mult.
'' Japonia... Hmm... Un nou inceput. ''
Stiu ca este cam scurt, dar inspiratia o sa-mi vina ea :D Detaliile le veti vedea din urmatorul capitol, la fel si poza fetei ! Daca e ceva de lamurit, anuntati-ma.
Răspunsuri: 402
Subiecte: 4
Data înregistrării: Oct 2010
Reputație:
228
Zupi: 7.682 z
Hye ^__^
Imi place ca inca din primul capitol titlul are legatura cu ceea ce ai scris , sper ca ma intelegi . Desi as putea spune ca ar fi fost mai potrivit un titlu in romana dat fiind ca nu scri in engleza , acesta totusi ma atrage si chiar imi place . Este expresiv si cred ca se va potrivi cu tema ficului , dar voi afla asta pe parcurs :-?
Descri destul de bine sentimentele lui Abigor , chiar mi-a placut . insa as fi vrut putin mai multa , aici ma refer la infatisarea ei cat si a lui Erik . Inse pentru un prim capitol mie personal mi se pare chiar bine :p .naratiunea e foarte buna , iar dialogul.. ei bine dialogul e putin , nu e sec , deoarece e primul capitol nu conteaza ca e putin , se accepta din parte mea :p Greseli de exprimare sau tastare nu am vazut .
Am un sfat pe care vreau sa-l iei in considerare : Lasa spatiu dupa punctele de suspensie [...] si dupa semnele de punctuatie . Astfel va fi mai estetic .
Astept urmatorul capitol . Spor a scris si sper sa ai parte de multa imaginatie :p
Răspunsuri: 717
Subiecte: 32
Data înregistrării: Mar 2010
Reputație:
1.580
Zupi: 20.437 z
Bună ;; ).
Pentru început, lasă spaţiu după ce pui virgule ok ? Abigor, e un nume destul de rar întâlnit, sau poate nu l-am întâlnit în niciun fic : - ??, oricum e drăguţ şi interesant.
Aş prefera să nu dai poză cu fata, mai bine, să nu dai poză cu niciun personaj. Unii dintre noi îşi creează o proprie imagine a personajului, iar tu dacă ne dai o poză s-ar putea să nu fie cum ne-am imaginat şi să nu ne placă.
Ideea e drăguţă, cât şi titlul sugerează multe. Vreau continuarea, da ? ^^
A şi draga mea, nu posta după fiecare comentariu pe care îl primeşti, dacă vrei să clarifici ceva, când pui următorul capitol, la începutul postului poţi răspunde ^^.
P.s: Spor la scris şi inspiraţie multă.
[center] [/center]
Mulţumesc, Abbeh. Ly <3.
[center] [/center]
Răspunsuri: 1.341
Subiecte: 38
Data înregistrării: Dec 2010
Reputație:
356
Zupi: 10.327 z
Fetelor,o sa tin cont de sfaturile voastre:) M-as bucura sa primesc critici de la mai multe persoane.In orice caz,sper ca acest capitol,va scoate la iveala fizicul lui Abigor.:D
Cap. 2
Continuam sa merg prin avion, in speranta gasirii unui loc liber. '' Chiar ca este aglomerat... ''
In cele din urma, gasesc un loc perfect dupa parerea mea, langa fereastra. Ma fac cat mai comoda si-mi pun castile de la mp3 in urechi, muzica ma linisteste, reprezinta spatiul meu, pasiunea mea. Nu dupa mult timp,langa mine isi face aparitia un tanar de vreo douazeci de ani.
- Ma scuzi,locul acesta este liber? Mi se adreseaza cel al carui nume nici nu-l stiu.
- Ahm... Sigur. E ok, spun eu pastrandu-mi aceeasi indiferenta de nepatruns. Acum pot sa-l observ mai bine, pare simpatic si de treaba. Parul castaniu ii sta usor ciufulit, lasand cateva suvite sa cada pe fruntea baiatului,o piele atat de palida iar ochii de un neobisnuit albastru imi par deosebiti, sinceri, as putea spune.
- Hey, esti bine? Ma intreaba probabil vazand ca-l studiez de ceva timp.
- Aaa... da, sunt bine, doar putin distrasa.
- Pai am vazut si eu asta, adauga tipul cu un zambet calm, linistitor... Eu sunt Josh Williams, vin din L.A., am stat o perioada in N.Y., insa parintii m-au trimis cu afaceri in Japonia, am cateva rude acolo, deci nu sunt chiar strain. Nu pot sa cred, adica nimeni nu mi-a mai vorbit atat de relaxat, fara sa-l intreb nimic...
- Si tu...? Ma intreaba la un momentdat Josh.
- Eu sunt Abigor Johnson, imi pare bine de cunostinta.
Am mai discutat cateva chestii, lucruri banale cred, nu prea eram atenta la spusele lui, ca de obicei, eu, cea tacuta si ciudata. Intr-un final, simt o usoara oboseala si adorm.
*****
- Aby! Aby! Ma striga Josh, spulberandu-mi visele invechite. Am ajuns, esti in regula?
- Da, stai linistit...
- Stii, chiar ma bucur ca te-am intalnit, esti diferita de celelalte, sa nu ma intelegi gresit, vreau sa spun ca esti speciala in felul tau. Cred ca...hmm...stiu ca suna bizara toata treaba asta dar...
imi placi, Aby. M-a sarutat usor pe obrazu-mi alb, dupa care a disparut la iesirea din avion. Am incercat sa-l caut, sa-l intreb ce-a fost mai devreme, dar ultimul enunt pe care mi-l spusese a fost unul neobisnuit... '' Ne vom mai intalni, te asigur. '' Am ramas putin confuza.
Dupa un timp, ma opresc in fata unei ferestre asemanatoare unei oglinzi. A trecut ceva vreme de cand nu mi-am mai privit reflectia intr-o oglinda. Parul imi este nearanjat si neingrijit, acea culoare intunecata, un negru inchis acum bate mai mult spre saten, iar bretonul a devenit enervant, prea lung. Ochii de un negru sters si-au pierdut stralucirea, doar creion scris pe o hartie goala, totul in raport cu pielea mea palida... Par mai degraba un mort, am slabit, m-am inaltat. Nu ma recunosc. In apropiere zaresc o cabina telefonica. Perfect! O sa o anunt pe bunica Hara ca am ajuns cu bine. Formez numarul bunicii usor, iar nu dupa mult timp imi raspunde vocea ei atat de blanda.
- Alo? Bunico?
- Da. Aby, scumpo? Tu esti? Ma intreaba ea ingrijorata, ca intotdeauna.
- Buny, sunt in Japonia, Okinawa mai exact. Am ajuns adineaori,imi poti sune unde locuiesti?
- Oh, draga mea...dar nimeni nu m-a anuntat ca vii. Puteam sa vin la aeroport sa te astept...
- Nu-i nimic... sunt fata mare de acum.
Aflu adresa bunicii, iau un taxi si ajung repede. Buny ma intampina la intrarea in bloc cu o calduroasa imbratisare, e placut sa stiu ca macar cineva tine la mine cu adevarat. Intru sfioasa, a trecut ceva timp de cand nu am mai fost pe aici. Totul are alta culoare, ma refer la peretii de un alb pur, mobila cu bun gust, parchetul laminat... Atat de diferit...
- Draga, esti bine?
- Da, nu-ti face griji. Hm, poti sa-mi arati unde pot dormi? Trebuie sa despachetez lucrurile pe care le-am adus cu mine.
Dupa o scurta conversatie cu bunica, ma indrept catre noua mea camera. Nu am incetat sa nu ma gandesc la Josh, atat de diferit, am simtit ca pot avea incredere in el, ca si cum m-ar intelege din toate punctele de vedere... Si ce mi-a spus ultima data, m-a pus pe ganduri cu adevarat...
Răspunsuri: 96
Subiecte: 4
Data înregistrării: Jan 2011
Reputație:
30
Zupi: 1.030 z
Am citit cu atentie cele doua capitole si chiar imi plac mult. Ai descris atat de bine "viata" , mai exact cum poate fi ea uneori, nedreapta, cu vise care la un moment dat se transforma in ceva ireal, niste iluzii, prieteni falsi, oameni care nu stiu ce inseamna iubirea si nu stiu cum e sa tina la cineva cu adevarat, sa le pese. Ma bucur ca ne-ai oferit si descrierea lui Aby, dupa ce am citit primul capitol chiar am devenit curioasa, vroiam sa vad cum arata. Josh pare un tip OK...m-a surprins faza cu sarutul;)) Abia astept sa citesc continuarea. Gambate! :victorie:
♥ Live Every Second Like It Was Your Last One ♥
Yep. Nu ma asteptam la o fata violata. GEEZ, ce nenorociri, zau daca nu. In fine.
Sa revenim. Titlul, m-ai lovit direct in inima. Nu puteai alege alte doua cuvite mai potrivite si care sa exprime tot, te asigur. Bravo.
Booon, capitolele sunt cam scurte. Dar in afara de asta, fata e foarte diferite de obisnuitul: 'Corp super-bombastic, ochi super-stralucitori, o fata super-sonica.' Nu vreau sa supar pe nimeni dar m-am cam saturat de aceeasi viata fara griji.
Nu am vazut greseli de nici un fel. Deci, imi place tare mult ideea. Astept next. Ja ne !!!
Răspunsuri: 89
Subiecte: 9
Data înregistrării: Jan 2011
Zupi: 907 z
07-01-2011, 10:32 PM
(Ultima modificare: 08-01-2011, 02:39 PM {2} de Denny.)
Mi-a plăcut, chiar mi-a plăcut și sper că îmi va plăcea și pe viitor. Nu mă pot pronunța deocamdată, eu nu mă axez pe greșelile pe care le faci ci pe acțiunea care se petrece.
Aștept să văd cum evoluează povestea ta și dacă se poate, de ce să nu scriem corect și citeț? îți sugerez să scoți #igrecurile# (nu găsesc ghilimele) din Buny și Hey și să le bagi în cutia #Pe astea nu le mai folosesc.# Dacă vrei să ții cont, vei ține. Dacă nu, nu. Eu voi continua să îți urmăresc povestea și dacă ai timp să treci pe la a mea... mi-ar prinde bine și mie câteva sfaturi, pentru că nu îmi dau seama de greșeli atunci când scriu, dar cineva care citește obiectiv sigur va putea să-mi spună ce greșesc.
Edit by Denny : Nu iti fa 'reclama la fic' ^^
1. 2. 3. ȘI. Go Japan!
Răspunsuri: 717
Subiecte: 32
Data înregistrării: Mar 2010
Reputație:
1.580
Zupi: 20.437 z
Bună ^.^'.
Ai putea scrie " Capitolul ", la titlu ? Te rog... ?
Când exprimi gândurile personajului principal, ai putea scrie înclinat, ar arată mai bine.
,, o piele atât de palidă iar ochii de un neobişnuit " - > ,, o piele atât de palidă , iar ochii .. "
Josh, ador numele ăsta ;; ). Ai avut muuuu~uult dialog, dar din fericire nu a fost sec. Descrierea nu prea a fost, încearcă să descrii mai mult sentimentele personajelor. Naraţiunea a fost, cred că este modul de expunere la care te pricepi cel mai bine. Îmi place mult şi acest capitol. Merită să continui, deci next-ul repede. :-w
X.o.X.o. >:D<
[center] [/center]
Mulţumesc, Abbeh. Ly <3.
[center] [/center]
Răspunsuri: 1.341
Subiecte: 38
Data înregistrării: Dec 2010
Reputație:
356
Zupi: 10.327 z
Va multumesc foarte mult pentru critici si sfaturi, o sa imi indrept greselile:D
Capitolul 3
Nu mi-am dat seama cand am adormit, cert e ca imaginea lui Josh a devenit ca o umbra. Pare atat de ciudat tot ce s-a intamplat pana acum, un vis, as putea spune.
***
Timpul trece foarte repede, iar ceasul este de acord cu mine, trezindu-ma la ora 8:30 dimineata. Intru in baie; un dus revigorant este perfect. Las apa sa-mi cada pe trup, cazand intr-o stare de calm si relaxare. Inca ma gandesc la tot ce-am irosit pana acum, am pierdut zambete si bucuria de a fi alaturi de posibili prieteni. ''Ce ironie!''
- Abigor, scumpo, esti bine? ma intreaba bunica din spatele usii, probabil ingrijorata de timpul petrecut in baie.
- Aaa, da bunico. Sunt ok, doar am pierdut notiunea timpului...
Ies din baie, luandu-mi un prosop. Arunc o privire la ceasul din perete. ''Hmm...azi e sambata... Urmeaza o noua zi.''
Cobor in cele din urma jos in bucatarie, pentru a lua micul dejun alaturi de bunica mea.
- Ar trebui sa ma interesez de un liceu, o sa incep de astazi, ii spun eu bunicii.
- Oh, draga, esti sigura? Vrei sa vin cu tine?
- Nu, prefer sa fac asta singura, daca nu te deranjeaza, in fond, e doar un transfer, adaug cu un zambet usor trist.
Termin repede de mancat, o ajut pe buni la treburile obisnuite ale casei, dupa care ies afara. O plimbare... Nu am mai facut asta demult. Trec printr-un parc, pare un drum plin de amintiri si de sentimente, un labirint. Pasesc sfioasa pe aleea ruginita de trecerea timpului, bancutele vechi imi trezesc imagini ce as fi preferat sa ramana incatusate in inima mea, franturi din copilarie... Cand eram mica, mergeam de obicei in diferite parcuri, simteam ca este locul unde ma integram perfect, unde totul avea un rost. Intotdeauna eram inconjurata de melancolie, aveam o aura plina de mister, nu mi-a pasat de felul in care arat sau cum ma port, eram doar eu insami. Poate ca de aceea nu am putut avea pe nimeni alaturi, eram retrasa, plictisitoare pentru ceilalti, cred ca inca sunt. Ma simt atat de singura. Ma intreb cateodata, cum ar fi daca nu as fi simtit toate acele trairi ingrozitoare, sa fiu ca un robot, o papusa fara sentimente... Asta imi doresc. Brusc, simt racoarea ce-mi alunga lacrima. Plang...? De ce oare? Am hotarat cu mult timp inainte sa nu mai las lacrimile sa-mi inunde viata, este doar durere, o sa devina ceva inexistent in final. Imi sterg lacrimile reci si continui sa merg mai departe.
***
Ma interesez de un liceu bun si gasesc ceva pe gustul meu.
Semnez fisele de transfer in cateva minute si totul pare sa fie in regula. Afara s-a intunecat. Am pierdut timpul degeaba si am uitat complet de casa... Ma indrept spre casa fara niciun chef, inca gandindu-ma la aceasta zi.
Sirul gandurilor imi este intrerupt subit de un zgomot ce pare ca a venit din spatele meu. Dar nimic, nu vad nimic.
- Tu cine presupui ca esti? aud deodata o voce.
- Ce-ti pasa? raspund printr-o alta intrebare.
- Oh, o persoana cu ceva curaj... Imi place. Se apropie de mine cu pasi mari, pastrandu-si calmul. De-abia acum ii vad fata. Parul roscat, ochii de un negru abisal ii dau alura de tip rebel.
Pierduta in imaginea lui, tarziu ii simt respiratia pe gat. Tremur, iar el isi da seama de acest lucru.
- Atat de speriata, de confuza... Zi-mi numele tau, imi zice el, de parca ar fi direct un ordin.
- Indeparteaza-te. Nu vrei sa ma cunosti.
- De ce?
- Poate ca tu ma consideri o persoana fara respect, o tarfa, sa fiu mai explicita. Nu sunt deloc asa.
- Tarfa? Incepu sa rada zgomotos, dupa care continua: Dimpotriva, imi pari interesanta, diferita de celelalte. Iti dau doar un sfat deocamdata: Ai grija, nu sunt singur pe aici, ai noroc sa zicem. Te asigur ca nu e ultima data cand ma vezi. Dupa scurtul lui ''discurs'', imi sopteste incet, dar clar...
- Ne mai vedem, curajoaso. Inainte sa mai zic ceva, a disparut lasandu-ma cu ideea neterminata.
Imi continui insa drumul, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. ''Ce ciudat.''
Răspunsuri: 527
Subiecte: 10
Data înregistrării: Oct 2010
Reputație:
72
Zupi: 2.179 z
Pentru inceput te felicit pentru ideea originala a ficului! :X E exact ceea ce simt si eu - ma refer la primul alineat -, iar ideea cu fratele e geniala. Imi pare rau pentru Abigor ca a fost batjocorita:(.
La primul capitol am vazut ca ai scris nota lipita de capitol, ceea ce nu da bine. :D Lasa un spatiu micut. Desigur, asta nu-i o paguba.
Capitolul doi... :-? Cam brusca introducerea lui Josh, eu nici cu clestele nu ofer atatea vorbe :)). Cam brusca treaba cu ``Ne vom intalni, te asigur! ``, ma duce cu gandu` la un maniac :))
Si acum, intr-un sfarsit, capitolul trei:x
Greseli:D
Las apa sa-mi cada pe trup, cazand - Se repeta... :|
aleea ruginita - :| E o alee din metal, sa inteleg? :S
complet de casa... Ma indrept spre casa - AI grija la cuvinte, unele se repeta!
Greseli gramaticale n-am vazut, ceea ce e bine. Mi-a placut aparitia golanului aluia, insa e cam ciudat, e prea rapid, asa, fara nicio introducere, nimic:-? In fine, mi se pare usor grabita actiunea, in rest e totul ok.
Iti urez spor la scris si sa ai cat mai multe idei bune! :*
|