18-02-2011, 07:21 PM
Alohaz.Va multumesc tuturor mult pentru comentarii, voi incerca sa tin cont de ele. Dupa o saptamana groaznica inchisa printre caiete si materii idioate, insfarsit am scapat! Si am adus next-ul, desigur:). Si o sa incerc sa scap de chestia cu Italics si cu verbele la gerunziu -.-'. Lectura placuta!
________________________________________________________________________________________________
Liceul Andreeez
Capitolul 3
Un invitat neasteptat.
Kim's P.O.V.
Aerul mi s-a oprit in gat pentru cateva momente de panica totala, momente in care as fi putut sa-l omor pe cel care m-a speriat in halul acesta. Muschii incordati imi pulsau, incercam sa nu cad pe spate din cauza persoanei care s-a aruncat practic pe mine, a carei greutate nu era prea mica.
-Auch, auch! Imi reglam tonul mai sus de fiecare data, mai avem putin si tipam. Dar intr-un moment neasteptat, persoana atat de nesanatoasa mintal mi-a dat drumul. M-am intors scurt, pe calcaie, pregatindu-ma de atac, ca intr-un film politist.
-Esti nebun? Puteam sa mor! Am inceput sa urlu nervoasa dar persoana din fata mea afisa un mic zambet sarcastic. Eram destul de surprinsa, in fata mea nu se afla altul decat Andrei, prietenul meu de o viata. Dar stai...Nu se mutase in Brasov?
Flashback
-Promite, promite! O fetita care nu depasea sapte ani se uita cu lacrimi in ochi la cel mai bun prieten al sau. Promite ca nu ai sa ma uiti! -adauga pintre suspine zgomotoase. Andrei! Ii striga numele din nou. Toti oamenii din gara se uitau induiosati, parca ar fi emanat inocenta...
-N-o sa te uit, Kimmie! Isi ridica privirea din pamant, si se uita sovaitor. Cateva lacrimi lasau o imbratisare libera, poate ca pana si spectatorii la drama ce se juca pe scena ar fi plans, daca imbratisarea n-ar fi aratat altceva decat iubire, o iubire care nu se va stinge, odata cu legamantul prieteniei lor. ...Promit! -Spuse si el cu capul plecat, lasandu-si bratele moi. Zgomotul asurzitor al sirenei de locomotiva ii intrerupse. Se sfarsise...
Kim scoase o batistuta alba dantelata, pe care o flutura spre vagonul de tren in care se urcase bunul ei prieten. Asa a vazut si ea la bunica ei, acum cativa ani.
Trenul a plecat in viteza. Nici o ultima privire nu a fost de ajuns ca sa ii opreasca lacrimile, nici una...
End Flashback
-Andrei! Am inceput sa strig, sa alerg. Voiam doar sa-i simt din nou imbratisarea calda. Voiam sa plang de fericire, dar lacrimile nu si-au facut aparitia. Nu cate voiam eu sa fie...doar doua firicele incolore se scurgeau pe obraji, facandu-ma sa-i strang si mai tare camasa in pumni. Andrei, nu pot sa cred ca esti aici! Dar cum...?
Mi-a dat drumul din stransoare, uitandu-se bucuros la mine. A intins mana dreapta spre fata mea, dar eu nu m-am miscat. Mi-a sters lacrimile, asa cum facea mereu...
-Chill out, Kimmie! Sunt aici si asta e tot ce conteaza, nu? Se uita atat de fermecator la mine, cat de mult s-a schimbat! Abia acum observ ca nu-mi dau seama cum de l-am putut recunoaste. Se tunsese scurt. Atat puteam sa observ la fata lui perfecta. Trebuie sa recunosc ca acum arata chiar bine. Ma uit intamplator peste umarul lui cand observ ceva ce stralucea la urechea lui dreapta: un cercel. O nu! Nu si el, nu vreau sa fie ca toti acei baieti. Tin minte ca am avut pana si o discutie pe tema aceasta.
Flashback
Intram intr-un magazin mare, mirosul imbatandu-ne de la deschiderea usii imense si grele. Andrei se uita, ca deobicei, la cupele de inghetata colorata, iar eu la prajiturelele abia scoase din cupteor. Mirosul de paine proaspata si afine mi-a fost alungat de o aroma tare, pe care o caracterizam ca fiind de menta. Si totusi, parca nu mirosea ca menta din gradina de la mamaia. Ma uit in spate deranjata, unde vad o silueta inalta, un baiat tuns scurt, cred ca parfumul lui e de vina. Genunchiul lui ma loveste in stomac, fara sa-si dea seama.
-Hei! Cere-ti scuze! Am spus pe un ton autoritar catre baiatul care se apleaca spre fata mea, si ma trage de parul blond si cret.
-Si daca nu? Se uita triumfator la mine, tragand si mai tare.
-Las-o in pace! Ma uitam uimita la Andrei, care arata cu degetul spre adolescent, cu o fata furioasa, apoi se uita la mine protector.
-Of, of! Cat tupeu au picii din ziua de azi! Adolescentul zise plin de sarcasm si mandrie, in timp ce ii dadu o palma bunului meu prieten. Speriata, l-am luat de mana si am inceput sa fug spre iesire. Ne-am oprit pe o alee laturalnica, unde l-am privit ingrijorata pe brunet.
-Il puteam bate, sa stii! A spus Andrei punandu-si mana pe obrazul rosu si uitandu-se suparat la mine. Am chicotit, si am luat-o inainte pe aleea pavata in modele. Dupa cateva ezitari, mi-am luat inima in dinti si am rostit:
-Andrei, tu nu vei deveni asa, nu? Am privit intr-o parte cu un oarecare regret, arcuindu-mi buzele usor.
-La ce te referi? Imi puse o amna pe umar, privind nedumerit.
-N-o sa devii ca unii din acei baieti smcheri care se cred fete si isi pun cercei ca mine, nu? Doream un raspuns, se intelegea asta din privirea mea nerabdatoare si ochii larg deschisi, atintiti spre baiat.
-Sigur ca nu, Kimmie! Ma priveste duios, drept in ochi, razand usor. Peste cateva momente m-a luat in brate, iar eu am inchis ochii, lasandu-ma in bratele lui protectoare. Ar fi facut orice sa ma salveze de acel baiat. Un zambet mic imi apare la acest gand.
End Flashback
-Ti-ai pus cercel? Am privit intrebatoare catre urechea acestuia, inca tinandu-l in brate.
-Eh, stii Kimmie, acum e la moda. Se uita la mine cu ochii inocenti, zambind stresat de intrebarea mea, poate ca si el si-a amintit...Apropo, m-am mutat aici. A adaugat cu un zambet seducator. Eram atat de fericita incat as fi putut sa incep sa sar de colo-colo, doar daca nu as fi putut profita ca ma tinea in brate. Mainile lui erau incolacite in jurul taliei mele, eu tinandu-l de gat. Clopotelul atat de enervant ne-a facut sa ne indreptam spre clase. Am fost anuntata de Ioana ca vom avea Geografie, prima ora cu cea mai rea profesoara din scoala-Pinocchio-asa cum o numeau majoritatea din cauza nasului carn si lung.
-Hei, domnisoara! O voce feminina ascutita imi zgarie urechiile din spate.
____________________________________________________________________________________________
Phiu, gata, am terminat! Sper sa va placa. Capitol necorectat:D Ja ne! >:D<
________________________________________________________________________________________________
Liceul Andreeez
Capitolul 3
Un invitat neasteptat.
Kim's P.O.V.
Aerul mi s-a oprit in gat pentru cateva momente de panica totala, momente in care as fi putut sa-l omor pe cel care m-a speriat in halul acesta. Muschii incordati imi pulsau, incercam sa nu cad pe spate din cauza persoanei care s-a aruncat practic pe mine, a carei greutate nu era prea mica.
-Auch, auch! Imi reglam tonul mai sus de fiecare data, mai avem putin si tipam. Dar intr-un moment neasteptat, persoana atat de nesanatoasa mintal mi-a dat drumul. M-am intors scurt, pe calcaie, pregatindu-ma de atac, ca intr-un film politist.
-Esti nebun? Puteam sa mor! Am inceput sa urlu nervoasa dar persoana din fata mea afisa un mic zambet sarcastic. Eram destul de surprinsa, in fata mea nu se afla altul decat Andrei, prietenul meu de o viata. Dar stai...Nu se mutase in Brasov?
Flashback
-Promite, promite! O fetita care nu depasea sapte ani se uita cu lacrimi in ochi la cel mai bun prieten al sau. Promite ca nu ai sa ma uiti! -adauga pintre suspine zgomotoase. Andrei! Ii striga numele din nou. Toti oamenii din gara se uitau induiosati, parca ar fi emanat inocenta...
-N-o sa te uit, Kimmie! Isi ridica privirea din pamant, si se uita sovaitor. Cateva lacrimi lasau o imbratisare libera, poate ca pana si spectatorii la drama ce se juca pe scena ar fi plans, daca imbratisarea n-ar fi aratat altceva decat iubire, o iubire care nu se va stinge, odata cu legamantul prieteniei lor. ...Promit! -Spuse si el cu capul plecat, lasandu-si bratele moi. Zgomotul asurzitor al sirenei de locomotiva ii intrerupse. Se sfarsise...
Kim scoase o batistuta alba dantelata, pe care o flutura spre vagonul de tren in care se urcase bunul ei prieten. Asa a vazut si ea la bunica ei, acum cativa ani.
Trenul a plecat in viteza. Nici o ultima privire nu a fost de ajuns ca sa ii opreasca lacrimile, nici una...
End Flashback
-Andrei! Am inceput sa strig, sa alerg. Voiam doar sa-i simt din nou imbratisarea calda. Voiam sa plang de fericire, dar lacrimile nu si-au facut aparitia. Nu cate voiam eu sa fie...doar doua firicele incolore se scurgeau pe obraji, facandu-ma sa-i strang si mai tare camasa in pumni. Andrei, nu pot sa cred ca esti aici! Dar cum...?
Mi-a dat drumul din stransoare, uitandu-se bucuros la mine. A intins mana dreapta spre fata mea, dar eu nu m-am miscat. Mi-a sters lacrimile, asa cum facea mereu...
-Chill out, Kimmie! Sunt aici si asta e tot ce conteaza, nu? Se uita atat de fermecator la mine, cat de mult s-a schimbat! Abia acum observ ca nu-mi dau seama cum de l-am putut recunoaste. Se tunsese scurt. Atat puteam sa observ la fata lui perfecta. Trebuie sa recunosc ca acum arata chiar bine. Ma uit intamplator peste umarul lui cand observ ceva ce stralucea la urechea lui dreapta: un cercel. O nu! Nu si el, nu vreau sa fie ca toti acei baieti. Tin minte ca am avut pana si o discutie pe tema aceasta.
Flashback
Intram intr-un magazin mare, mirosul imbatandu-ne de la deschiderea usii imense si grele. Andrei se uita, ca deobicei, la cupele de inghetata colorata, iar eu la prajiturelele abia scoase din cupteor. Mirosul de paine proaspata si afine mi-a fost alungat de o aroma tare, pe care o caracterizam ca fiind de menta. Si totusi, parca nu mirosea ca menta din gradina de la mamaia. Ma uit in spate deranjata, unde vad o silueta inalta, un baiat tuns scurt, cred ca parfumul lui e de vina. Genunchiul lui ma loveste in stomac, fara sa-si dea seama.
-Hei! Cere-ti scuze! Am spus pe un ton autoritar catre baiatul care se apleaca spre fata mea, si ma trage de parul blond si cret.
-Si daca nu? Se uita triumfator la mine, tragand si mai tare.
-Las-o in pace! Ma uitam uimita la Andrei, care arata cu degetul spre adolescent, cu o fata furioasa, apoi se uita la mine protector.
-Of, of! Cat tupeu au picii din ziua de azi! Adolescentul zise plin de sarcasm si mandrie, in timp ce ii dadu o palma bunului meu prieten. Speriata, l-am luat de mana si am inceput sa fug spre iesire. Ne-am oprit pe o alee laturalnica, unde l-am privit ingrijorata pe brunet.
-Il puteam bate, sa stii! A spus Andrei punandu-si mana pe obrazul rosu si uitandu-se suparat la mine. Am chicotit, si am luat-o inainte pe aleea pavata in modele. Dupa cateva ezitari, mi-am luat inima in dinti si am rostit:
-Andrei, tu nu vei deveni asa, nu? Am privit intr-o parte cu un oarecare regret, arcuindu-mi buzele usor.
-La ce te referi? Imi puse o amna pe umar, privind nedumerit.
-N-o sa devii ca unii din acei baieti smcheri care se cred fete si isi pun cercei ca mine, nu? Doream un raspuns, se intelegea asta din privirea mea nerabdatoare si ochii larg deschisi, atintiti spre baiat.
-Sigur ca nu, Kimmie! Ma priveste duios, drept in ochi, razand usor. Peste cateva momente m-a luat in brate, iar eu am inchis ochii, lasandu-ma in bratele lui protectoare. Ar fi facut orice sa ma salveze de acel baiat. Un zambet mic imi apare la acest gand.
End Flashback
-Ti-ai pus cercel? Am privit intrebatoare catre urechea acestuia, inca tinandu-l in brate.
-Eh, stii Kimmie, acum e la moda. Se uita la mine cu ochii inocenti, zambind stresat de intrebarea mea, poate ca si el si-a amintit...Apropo, m-am mutat aici. A adaugat cu un zambet seducator. Eram atat de fericita incat as fi putut sa incep sa sar de colo-colo, doar daca nu as fi putut profita ca ma tinea in brate. Mainile lui erau incolacite in jurul taliei mele, eu tinandu-l de gat. Clopotelul atat de enervant ne-a facut sa ne indreptam spre clase. Am fost anuntata de Ioana ca vom avea Geografie, prima ora cu cea mai rea profesoara din scoala-Pinocchio-asa cum o numeau majoritatea din cauza nasului carn si lung.
-Hei, domnisoara! O voce feminina ascutita imi zgarie urechiile din spate.
____________________________________________________________________________________________
Phiu, gata, am terminat! Sper sa va placa. Capitol necorectat:D Ja ne! >:D<