Regatul Takota [vampires]

[Ryuu]

[edit Aly]Tip Critica Permisa: Stil / Limbaj / Idei / Forma / Gramatica.

Sa va zic niste explicatii ale unor cuvinte,grupuri de cuvinte,alea alea :>

'Sange curat' -vampiri[total]
'Sange necurat' - jumatate vampiri ^_^ [jumatate om:-?]
Regatul Takota-ce mai mare regat si cel mai puternic...
restul....cititi si veti afla
Sunt permise critici ,sfaturi[in special] etc etc

Thx Deennn :zuppy23:

Fara alte introduceri

Capitolul 1

Totul a inceput cu lupta pentru stapanirea regatului , lupta dintre 'Sange curat' si 'Sange necurat' . Fiecare clan isi dorea acel loc si anume 'Regatul Takota' . Era cel mai mare regat , ca suprafata. El a fost stapanit ,prima data , de catre clanul 'curat' ,insa conflictele intre vampirii din 'Sange curat' au inceput. Fiecare se lupta pentru tron mii de vieti fiind distruse in fiecare zi ,asta facand ca vampirii din 'Sange necurat' sa fie foarte multi si de asemenea foarte puternici. Cei ce ramaneau ,vii , din clanul 'curat' ,nu aveau nicio sansa impotriva celorlalti.
Aceasta lupta, dintre 'Sange curat' si 'Sange necurat' a inceput anul 1597 si inca mai continua.

***

"-Este de necrezut cum lumea traieste pe acest pamant blestemat. Nu suport sa ii vad cum zambesc pentru lucruri marunte, cum se bucura de tot. Trebuie sa fac ceva in privinta asta..."


Ora 15:30

Banal. Ora de matematica trecea din ce in ce mai greu. Eram satul de vorbele profesorului si de explicatiile sale ce nu aveau deloc inteles pentru mine. Nu am priceput niciodata de ce vampirii din clanul meu ,'Sange curat' , trebuie sa mearga la scoala. Era de ajuns pentru noi sa luptam impotriva celor necurati si sa stim istoria clanului. De ce ora de matematica era asa de importanta pentru noi? Uneori imi doream sa fiu o persoana obisnuita , poate ca asa as fi inteles mai multe...
"-Ce intelegi tu prin obisnuit?" , iar aud acea voce din capul meu. De unde tot vine si de ce o aud numai eu?
Mereu credeam ca am inebunit si ca aud voci venind din capul meu. Poate ca era o putere ciudata pe care 'Sange curat' o avea.
Spre mirarea mea, ora de matematica a trecut foarte rapid. Asa se intampla cand nu esti atent la cuvintele nefolositoare ce ies din gura unui profesor... Am iesit in fuga din clasa, chiar si inaintea profesorului strigand in gura mare: " Libertate!!" . Toti colegii , impreuna cu profesorul ,au ramas uimiti de comportamentul meu. Niciodata nu m-au vazut asa. Ei ma stiau ca fiind vampirul cuminte, insa am decis sa nu mai fiu asa incepand cu ziua de 13 iulie 1857.
Doream sa imi traiesc viata din plin , insa nu stand ca un prost si ascultand de toti si sa fiu model si altele... Am fugit pe scari in jos dand peste o profesoara izbind-o de perete. Nici nu am privit inapoi, nu m-a interesat. Ea statea in locul meu. In fuga mea spre iesire am mai putut auzi de la acea profesoara :"- Badaranule!"
Iesind pe usa, razele soarelui se indreptau spre mine. Chiar daca eram vampir pur, curat, nu ma afectau. Pe nimeni din 'Sange curat' nu ne afecta soarele ci doar gloantele de argint si nu numai. Tot ce tinea de argint: gloante, cutite, sabii...
Am fugit la umbra unui copac inalt ce ma primea cu bratele deschise. M-am asezat pe iarba verde si moale aruncandu-mi ochii peste o carte. Eram pasionat de ea. Citeam fiecare rand cu atentie intrand intr-o atmosfera de nedescris, insa am fost intrerupt de catre clopotelul ce suna pentru inceperea altei ore plictisitoare. Cinci minute. Pauza asta nu imi ajungea sa fac nimic. Nu puteam sa citesc nici macar o pagina sau sa ma plimb cu asa zisi mei amici, daca ii puteam chema asa.
Am pornit spre clasa in pasi marunti. Urcand scarile ,mii de viziuni imi apareau in minte, unele de necrezut. Ametisem. M-am izbit puternic de podeaua rece. Nimeni nu mi-a sarit in ajutor, cu toate ca holul pe care cazusem era plin de alti elevi ,vampiri. M-am ridicat singur dupa cateva minute. O durere ingrozitoare de cap m-a cuprins. Am pornit spre clasa putin ametit. Ajuns acolo m-am asezat in banca mea fara sa imi intalnesc privirea cu a colegului de banca. El m-a intrebat de multe ori ce se intampla cu mine, dar am preferat sa tac punandu-mi capul pe banca si inchizand ochii. Am adormit fara sa vreau.
In vis mi-au aparut tot mai multe viziuni despre clanul meu. Oare erau adevarate? Ma trezesc intr-un tipat puternic , ochii colegiilor fiind atintiti spre mine ,la fel si ai profesoarei.
-Domnisorule...dormeai cumva? intreaba ea in timp ce isi dadea ochelarii jos si punandu-i pe catedra.
Am ramas intr-o suflare nereusind sa-i raspund profesoarei. Ea se uita tinta la mine asteptand un raspuns din partea mea.
"-Asteapta mult si bine ,cotoroanto!' gandeam eu , insa uitasem ca ea ,fiind un vampiri, la fel ca mine, este singura ce poate citi gandurile. Asta a fost ultima greseala pe care am facut-o.
Enervandu-se ,ea m-a trimis in biroul directorului. Banal. Directorul era chiar tatal meu. Stiam ce ma asteapta asa ca am plecat intr-un suflet...


^_^

[Ryuu]

Thx ca ati trecut pe aici si ati criticat ^_^

Capitolul 2

Printre pasii mei marunti , am ajuns , intr-un final , in biroul directorului. Pun mana pe cleanta rece si deschid usa. Razele soarelui, ce intrau prin geamul putin deschis , imi atingeau pielea fina. O briza usoara , venita de nicaieri, imi flutura parul brunet facandu-l mai rebel decat era el inainte. Am pasit incet in incaperea luminata si plina de foarte multe tablouri cu diferite peisaje care iti dadeau fiori. Deasupra unei mobile putin prafuite , una cu multe sertare intre-deschise , se afla un tablou imens cu o femeie. Rochia ei de culoare rosie completa peisajul iernii in ceva de nedescris. In josul sau era scris un nume plus alte cuvinte: ' Anne...Ai fost a mea, inca esti si vei fi mereu.'
Intotdeauna am crezut ca faptele si cuvintele siropoase sunt de prost gust. Inca priveam prin incapere uimit de toate sabiile ce se aflau intr-un dulap maro , destul de mare. Cu toate ca Hiro ,tatal meu , era directorul , dorea ca incaperea unde statea el sa arate minunat. Oare ce intelegea el prin minunat?
Cum m-am asezat pe un fotoliu din incapere, el a si inceput:
-Tinere...Te-am adus aici ca sa fi un elev model , nu un derbedeu , spuse el , si tu ce faci? Ma simt rusinat ca te primesc aici. Sper sa fie prima si ultima data, continua el.
Nici nu indrazneam sa-l privesc in ochi. Cu toate ca am devenit putin de necontrolat, era totusi tatal meu. Vorbele la adresa mea continuau si iar continuau.
Nu mai suportam ca mereu sa se lege de mine doar pentru fapte marunte. Intelegeam ca el este directorul acestei scoli blestemate, dar nu imi putea controla viata pe vecie. Am hotarat sa-l las sa vorbeasca singur, eu iesind din incapere. In urma mea am trantit usa atat de tare incat am spart si o antichitate de pe biroul sau. Am auzit acest lucru plus alte cuvinte venite de la el.
Am vrut sa ma indrept spre sala de clasa , dar eram satul. Nu mai doream sa ii ascult si predicile profesoarei , si mai ales , galagia facuta de colegi. Simteam ca viata mea o ia in jos. Oare a fost corecta calea ce am ales-o?
M-am indreptat in pasi marunti spre copacul din crutea scolii unde m-am asezat pentru cateva clipe. Priveam in sus observand cum ramurile lui se misca mirific in bataia vantului , cerul fiind limpede , iar pasarile zburand spre cautarea unui loc unde sa se adaposteasca pe timpul noptii. Imi intorc privirea si vad , la geamul unei clase , cum o tanara cam de 9 ani , se uita fix la mine. Incercam sa o evit cu privirea doar ca ceva ma facea sa ma uit si mereu la ea. Clipesc. Privesc iar geamul putin prafuit si vad ca fata disparuse. Poate ca era doar imaginatia mea, insa ea parea foarte reala. Am stat si m-am gandit mai bine si mi-a amintit ca scoala mea era doar pentru vampirii ce au varsta cuprina intre 15 si 18 ani,d dar poate nu era vampir.
-A fost doar imaginatia mea... zic eu incet ca sa nu ma auda cineva sau asa speram.
-Eu nu cred asta , aud o voce straina venind din spatele meu.
Ma intorc. Vad fata aceea. Acum era mult mai clar. O vedeam din cap pana-n picioare. Parul ei brunet trecea usor de umerii ei goi , purta niste zdrente de parca ar fi venit dintr-un razboi , iar in picioare nu avea nimic. Pielea ei alba era putin complexata cu o pata de noroi. Ne priveam unul pe celalalt fara sa scoatem un cuvant. Ce e drept , ma speria. Ochii ei mari si negrii se uitau numai la mine. Parea ca nu poate fi distrasa de altceva anume.
-Cine esti? am intrebat-o. Asteptam un raspun de la ea , dar nimic. Era liniste in jurul nostru. Intr-un final nu mi-a raspuns la intrebare cu un raspuns clar ci cu unul mai ciudat:
-Ar fi bine sa-ti intrebi interioul sufeltului despre intrebarea ce mi-ai adresat-o...
Nu am inteles nimic din ceea ce a zis. Am stat si m-am gandit cateva minute , insa nimic. Am privit pentru o clipa in pamant apoi ridicand usor privirea spre fata. A disparut. Chiar nu mai intelegeam nimic. Am ramas singur in adierea vantului...

***

Era deja noapte. Orele s-au terminat cu mult timp in urma. Stateam linistit in patul meu moale privind obiectele din camera. Parca nu mai vazusem de mult timp vaza ce avea in ea niste trandafiri ofiliti, negrii , noptiera maro pe care se aflau diferite pergamente si carti. Dulapul de haine parca astepta sa fie deschis iar. Covorul rosu se potrivea excelent cu albul peretilor. Un tablou era asezat deasupra patului. Unul ce reprezenta un peisaj de iarna , albul zapezii fiind manjit cu sangele unei persoane neajutorate.
Intotdeauna m-au impresionat aceste tabloruri. Sangele pe zapada alba , oameni chinuiti... totul era minunat. Alti vampiri doreau doar sa suga sangele persoanelor neajutorate , insa eu nu eram asa , voiam ca totul sa fie exprimat prin desen , schite , tablouri. Nu ma gandeam la asta si nici la razboiul pe care clanul meu il punea la cale. Era greu sa fi vampir in zilele astea. Razboaie peste razboaie , vieti pierdute...
Cu toate ca incercam sa ma schimb , nu reuseam. Eram tot acelasi copilas cuminte , intelegator , practic dezgustat de toata lumea.

In continuare ma gandeam la acea fetita si la spusele ei. Nu intelegeam deloc ce a vrut sa zica prin: "Ar fi bine sa-ti intrebi interioul sufeltului despre intrebarea ce mi-ai adresat-o..." . Propozitia nu avea niciun fel de logica , insa trebuia sa imi dau seama.
Am pornit spre biroul tatalui meu. Stiam ca acolo detine foarte multe carti si mai ales pergamente despre fiecare om din clanul nostru. Trebuia sa aflu daca ea facea parte dintre noi sau daca era un alt intrus printre vampirii adevarati.
Deschid usa usor , cu toate astea un scartait puternic se aude. Intru in incaperea intunecata. Aprind o lumanare observand ca totul era plin de praf si panze de paianjen de parca nimeni nu ar mai fi facut curat niciodata. Era biroul tatalui meu , deci era de inteles. Incep sa umblu prin sertarele biroului plin de alte documente neimportante pentru mine. Dau de un dosar destul de mare pe care scria cu rosu ,de parca ar fi fost sange : "Unitatea BC 237".
Nu mai auzisem niciodata de astfel de unitate. Stiam ca orasul unde locuim era format din mai multe unitati , doar ca de aceasta nu stiam nimic. Practic era un mister profund pentru mine. Am decis sa deschid dosarul incepand sa citesc. Totul era neclar , insa nu m-am oprit. L-am rasfoit putin dupa care am vazut o poza familiara. Era poza fetei , imprintata pe toata pagina , iar urmaoarea fiind rupta.
Cine sa-o fi rupt? Era un mister total aceasta fata...

[MisS.sAdiStic]

Nu scapi de mine, ti-am promis ceva si ma voi tine de ea ;)).

Greseli: cleanta - clanta
crutea - curtea
cuprina - cuprinsa
raspun - raspuns
interioul - interiorul
sufeltului - sufletului
tabloruri - tablouri
interioul sufeltului - interiorul sufletului
imprintata - merge mai bine: imprimata
urmaoarea - urmatoarea

Atat am gasit, greseli obisnuite deci nu ai dc sa-ti faci probleme ;)).
Imi place ideea iar cap au fost oki, pot spune. Ti s-au spus greselile de virgule si tot tacamul ce le mai ai tu pe acolo asa ca nu o sa le mai repet.
Voi trece la ce m-a deranjat.

"Era greu sa fi vampir in zilele astea." - deci, Era= te-ai referit la trecut, cred. Si apoi " zilele astea". Fa si tu legatura, nu merge. Dar stai linistit, si eu am probleme cu timpurile dar invat sa folosesc doar prezent. Ideea e sa ai grija la timpuri. Le zapacesti si la fel faci si cu noi cititorii.

"Cu toate ca incercam sa ma schimb, nu reuseam. Eram tot acelasi copilas cuminte , intelegator, practic dezgustat de toata lumea." = deci e la trecut, incerca, acum nu ma incearca. Oky, e bine de stiut. Dar pune fraza la prezent, ai sa vezi ca suna mult mai bine ;)

"Deschid usa usor , cu toate astea un scartait puternic se aude." aici nu a fost nimic gresit doar ca...vampiri sunt cei mai silentiosi demoni. Deci daca era vampir, si pur, putea sa intre fara cel mai mic zgomot. Ori e vampir, ori un baietandru muritori ce cotrobaia la taicasu in birou?

Cam atat, ideea imi place. Despre taicasu nu ai dat prea multe detalii. Cine era, ce facea, daca era si el vampir sau daca detinea un pot anume in maretia vietii de vampir.
Oo si inca ceva, fraza ce a spus-o fetita...asa trebuia sa fie? sau a fost o greseala de exprimare din partea ta? oky, nu o intelege pers nostru ca era asa absorbit de propozitie incat nu vedea simplul si adevaratul sens, dar noi? sunt sigura ca daca o citeam atent o intelegeam imediat.
In fine, ai grija la exprimare. Voi citi si restul cap asa ca nu ma dezamagi pentru ca sunt dura cand e vorba de vampiri ;))
Succes si spor la scris.

[Ryuu]

Multumesc pentru comentariu Saya ^_^

Capitolul 3

Am decis sa iau documentul si sa ma indrept spre camera mea. Eram mult mai in siguranta decat in biroul tatalui meu. Am pornit incet fara a ma auzi cineva , asemenea unui vampir profesionist. Eram ascuns in negura noptii. Singura sursa de lumina ce intra prin geamurile prafuite ale casei , era Luna. Razele ei bateau peretii in fiecare coltisor al holului. Stelele sclipeau alaturi de luna emanand , parca , fericire.
Mergeam usor pe unde razele ei nu ajungeau. Am ajuns in fata usii camerei mele... aceasi nuanta de maro. Oribil.
Credeam ca sunt in siguranta , insa respiratia unei persoane imi batea in ceafa. Ma intorc usor , putin speriat de cine putea sa fie in spatele meu. Observ ca era tata -respir usurat-.
-Da-mi documentul! imi spune el pe un ton pe care nu l-am mai auzit niciodata. El isi lasa dintii ,de vampir , perfect albi , la iveala. Imi era teama chiar daca era tatal meu. Ochii rosii parca cereau varsare de sange.
I-am dat documentul sau asa am vrut ca el sa creada. Inainte de a iesi din biroul sau am rupt foaia cu poza fetei.
-Sa nu te mai prind niciodata in biroul meu si mai presus de asta , sa nu mai umblii in lucrurile mele. NICIODATA.
Ma speria. Facea ca teama sa ma cuprinda pana in maduva oaselor. Nu i-am mai vazut niciodata latura aceasta. Am intrat in camera inchizand usa. Nu am mai vrut sa ii vad expresia fioroasa de pe fata alba.
Ma arunc in pat asemenea unui copil de 10 ani , cu toate ca aveam 17 ani. Eram tot un copil. Nu m-am dezvoltat. Am ramas inca acel pustirasfatat.
Arunc o privire la fereastra.
>>Deschisa? Nu imi amintesc sa o fi lasat asa...<< imi zic eu in gand in timp ce ma indrept catre ea. Ma uit pe geam. Nimic.
Tot ce se putea vedea erau luminile becurilor din jurul drumului abia pavat. Nicio alta locuinta nu avea lumina aprinsa. Era de stiut. Cu totii erau vampiri , cu totii faceau parte din clanul vampirilor rosii sau cum ne ziceau oamenii : "Sange curat".
O lumina ciudata imi atrage privirea , o lumina venind din mijlocul drumului. Nu puteam sa vad bine ce erau sa cine era.
-Familia mea este renumita pentru auzul bine dezvoltat nu si pentru privire... spun eu foarte incet fara a-mi trezi mama , sau alti vampiri cu auzul super fin.
Imi iau o haina si sar pe geam. Nu , nu ma puteam transforma in liliac asa cum ziceau muritotii.

***

Trec zile in care ma gandesc la viata mea. Privesc amarnic cum cursul vietii mele o ia la vale. Sunt considerat neindemanatic , dar va veni si vremea mea. O sa devin intr-o zi puternic si eu voi castiga tronul Regatului Takota. Nimeni nu imi va lua aceasta pozitie , nici macar vampirii negrii , nici familia mea.
Voi reusi sa imi creez propiul meu drum si sa nu mai ascult de familie sau de alti vampiri. Voi face ca rauri de sange sa curga peste tot pe unde trec eu. Ma voi hrani din suferinta oamenilor , suferinta placuta pentru mine si dureroasa pentru ei.
Teama ii va cuprinde pe toti asa cum ma cuprinde mereu pe mine cand vine vorba de tatal meu sau de un alt razboi amarat , un raboi intre clanurile de vampiri. Voi studia multe carti si le voi stii pe toate.
Lumea asta blestemata va fi nevoita sa ma numeasca "Rege" si sa scrie o istorie a acestui "Rege". Ii voi omori pe toti ce incearca sa imi stea in cale si voi incepe cu familia , cu mama si tatal meu. Stiu ca ei sunt cei mai bagaciosi. Implorarea de mila nu ii va ajuta pe oameni si nici pe vampirii fricosi. Vor fi omorati de catre ura mea ce nu are limite. Din ziua in care m-am nascut o noua lume a inceput. O lume peste care trebuie sa fiu stapan.
Daca nu voi schimba nimic , voi trai in mizeria provocata de toti. Nimic nu se va schimba daca sangele nu se va varsa.
Atacul final va fi cand voi implini varsta de 25 de ani. Cu totii vor avea o surpriza pe daca de 13 aprilie. Multi isi vor aduce aminte ziua aceea , dar pana atunci trebuie sa traiesc...

***


-Cine e acolo? intreb eu cu o voce destul de ridicata
Astept ca cineva sa imi raspunda , dar nimic. Orice era acolo se ascundea in umbra intunericului. Dintr-o data observ o sclipire rosie a unor ochi insetati de crima. Se indreapta spre mine.
Iesind la lumina , observ o silueta cunoscuta. Parul lung aluneca in valuri peste umeri , un guler de un alb imaculat ii acopera gatul , iar o pelerina neagra in ajunge pana in pamat. O privire patrunzatoare... buzele rosii , parca pline de sange.
Alunec usor in intuneric uitand de tot. Inchid ochii cazand si facand contactul cu drumul rece. Simt o durere puternica venind de undeva din zona gatului.
-Esti vampir!? aud o ultima voce cunoscuta , mult prea cunoscuta. Vedeam lumina lunii ce era chiar in mijlocul cerului.
Simt cum sunt tras de cineva sau de ceva anume. Nu stiam unde ma duce ,dar nici nu puteam sa scot un cuvant pentru a afla asta... Raman inconstient.

[MisS.sAdiStic]

La la la, iata-ma! Nu scapi tu de mine:))

Greseli: aceasi - aceiasi
Pustirasfatat - pusti rasfatat
Muritotii - muritorii
Propiul - propriul
Raboi - razboi

Capitolul a fost oky, a avut ca tema cunoasterea mai bine a personajului principal.
Planurile lui de viitor nu prea se aseamana cu gandirea lui de 10 ani "- Ma arunc in pat asemenea unui copil de 10 ani, cu toate ca aveam 17 ani. Eram tot un copil. Nu m-am dezvoltat. Am ramas inca acel pusti rasfatat. -"
Oricum, sa sti ca l-ai creat bine, lasand la o parte greseala spusa mai in sus legata de varsta lui.
Dorinta lui de a fi rege se pare ca vine din suflet, desi mai trebuie sa astepte cativa ani.
Am observat ca nu prea ii pasa de ce il inconjoara si nici macar de persoanele dragi iar acest lucru m-a facut sa ma atasez de el si de aceea ti-am spus ca l-ai creat bine, bravo.

A fost un lucru ce nu l-am putut ignora: "-Singura sursa de lumina ce intra prin geamurile prafuite ale casei, era Luna. Razele ei bateau peretii in fiecare coltisor al holului. Stelele sclipeau alaturi de luna emanand, parca, fericire. -"

Prima data ai scris cu l mare ceea ce m-a dus cu gandul ca luna are o importanta deosebita in acel clan de vampiri, dar apoi ai scris cu l mic deci m-am incurcat. Ori are luna o importanta deosebita ori a fost greseala din partea ta?

Oricum, astept sa citesc urmatorul capitol. Sunt nerabdatoare sa aflu cine e acea persoana misterioasa de la rapit si ce doreste de la el.

Bafta si spor la scris!