21-04-2009, 10:07 PM
Prima zi de scoala
Totul a inceput in prima zi de scoala a unei fete pe numea Ebru .Avea parul lung si blond, ochii negrii ca taciunele si buzele rosi ca sangele. Era nesuferita de felul ei si nu prea vorbea cu orice copii, era mereu inchisa in ea si daca avea o problema prefera sa o rezolve de una singura si nu cu ajutorul cuiva.
Soarele incepea sa rasara, iar intr-o casa mare si luxoasa in camera de la etaj se auzea in toata camera o alarma asurzitoare. De odata de sub o patura brodata cu flori, iese o mana firava si alba ca spuma laptelui de parca soarele nu o vazuse niciodata. Ebru opreste alarma ceasului si se indreapta spre baie pentru a-si face siesta de dimineata. Dupa o jumatate de ora ea iasa din baie cu gandul sa se imbrace cu ceva adecvat unei scoli de ratati asa cum le zicea ea. Ebru isi lua pe ea o fusta scurta si neagra, iar drept bluza isi lua o camase alba cu cravata si in picioare niste cizme de piele neagra. Ebru pleaca din camera ei si se indreapta spre living unde o intalneste pe mama sa vitrega deoarece mama ei murise la doua ore dupa ce ea s-a nascut, iar tatal ei se casatorise imediat dupa ce ea a murit.
- Hei, Ebru nu iti iei ghiozdanul la tine? zice mama sa vitrega pe nume Lori, ea era o femeie inalta, supla cu parul negru si ochii albastri si se parea ca tine mult la Ebru dar fetita nu o iubea pentru ca ea credea ca ia furat locul mamei ei si e venita in casa doar dupa bani pe care ii avea familia ei.
- Nu te intereseaza! zice Ebru calma
Blonda pleaca din casa si se indreapta spre scoala ei. Dupa cateva minute de mers ajunge in fata scoli, dar neavand chef sa se duca la ore si sa faca cunostinta cu alti copii, ea hotaraste sa se plimbe prin jurul scoli. Merge timp de 15 minute dar vazand ca oboseste se opresete in fata unui cires inflorit si se aseaza langa el. Era total absenta cu realitatea doar se uita la florile de cires, nu era o admiratoare a naturi sau nici nu ii pasa de natura tot ce conta pentru ea erau bani si puterea atat conta pentru Ebru, nu iubise nicioadata pe nimeni. Ea credea ca iubirea trece prin stomac si oricine s-ar fi indragostit de ea niciodata nu ii va impartasi sentimentele. In viata ei nu a iubit pe nimeni, nici macar pe cei care i-au dat viata, cei care au crescut-o, nu ii pasa de nimeni pentru ca motoul ei in viata era sa aiba tot si sa nu dea la nimeni. Ebru statea si se uita la florile de cires, cu cat trecea timpul incepea sa se plictiseasca si sa scarbeasca locul in care era. Deodata in spatele ei se aud niste voci care se accentuau cu fiecare secunda trecuta. In spatele ei apar trei baieti si trei fete. Cele trei fete se duc sa faca cunostinta cu noua eleva adica Ebru dar ceea ce nu stiau ele era ca Ebru nu era deloc asa cu credeau ele.
- Buna eu ma numesc Andreea! zice o fata roscata cu ochii caprui si cativa pistrui in jurul nasului.
- Crezi ca ma intereseaza cine esti tu? zice Ebru punandu-si mana la ochii pentru a bara razele soarelui si sa vada cine este
- Hmmm... ai un comportament destul de artagos! zice o fata blonda cu ochii albastri ca albastrul mari, numele ei era Deea si se pare ca era mult mai infipta decat Andreea.
- Fetelor!... haideti nu va mai bateti capul cu ea, nu e decat o alta fata de bani gata care nu stie ce inseamna cu adevarat un prieten! zice o fata cu parul castaniu si ochii negrii, ea se numea Maria si era cea mai indrazenata dintre cele doua fata.
Ebru nu mai zise nimic doar se scula de jos si pleca spre intrarea in scoala. Era uimita, nimeni nu ii vorbise asemenea ultimilor doua fete, nimeni nu o contrazisese vreodata deoarece caraterul pe care il avea iti taia tot curajul ca sa-i mai vorbesti vreodata, dar aceste fete se parea ca nu le e teama de ea si acest lucru o inversuna cel mai mult. Ajunge in cele din urma in sala de clasa. Profesorul sau dirigintele o roaga sa se prezinte in fata clasei dar ea refuza printr-un simpul << nu >> care lasa o amprenta a caracterului ei in intreaga clasa.
Ea se aseaza in prima banca din randul de la mijloc. Nu ii pasa ce zic ceilalti despre ea desi auzind vorbele care se sopteau in clasa ca ar fi o fata de bani gata fara pic de educatie o deranjau putin dar nu baga in seama. Ora trecu repede, iar Ebru nici macar o secunda nu a fost atenta la ce a zis profesorul, nu ii pasa ce se va intampla cu notele ei sau cu mediile ei pentru ca stia ca tatal ei va da din nou bani scolii si ea va trece din nou anul scolar fara nici o problema. Inteligenta si perspicacitatea ei erau uimitoare desi nu invata nimic era intotdeauna gata sa rezolve o problema de matematica sau sa zica un comentariu la romana si din cauza asta nu prea se obosea cu scoala. Toata ora a stat si s-a uitat pe geam desi urechiile ei erau atintite la vorbele care se auzeau in spatele clasei despre ea si decide sa le dea o lectie celor care o mai vorbesc pe la spate sau cei care ii raspund obraznic in fata pentru ca ea era dintr-o familie de invingatori. Tatal ei o invatase de cand era micuta ca totul in viata sunt doar bani si cariera, iar familia este pe locul doi. In sufletul lui Ebru nu exista deloc dragoste sau sentimentul prieteniei, sufletul ei era plin de ura, ranchiuna si doua sentimente oribile care pusesera stapanire pe ea de cand a cunoscut gustul banilor numite lacomie si invidie.
Profesorul pleaca din clasa si un baiat inalt cu parul negru ca fundul celei mai adanci prapasti, iar ochii rosi ca sangele se apropie de ea cu intentia de a face cunostinta cu ea sau a-si bate joc de ea, dar ceea ce nu stia el era ca Ebru nu era deloc ca celelalte fete noi care se tem si se pierd cu firea la primul baiat care se uita la ele. Brunetul se apropie de ea, iar Ebru il recuoaste imediat, era unul dintre cei trei baieti care venisera impreuna cu celelalte trei fete din spatele scolii.
- Buna, eu ma numesc Adi, tu cum te numesti? zice Adi
- Auzi!... ce te face sa crezi ca eu a-si fi interesata de tine? zice Ebru uitandu-se urat la el
- Hmmm... sti am mai avut in clasa anul trecut cateva specimene ca tine... si toate au trecuta prin patul meu, iar tu sa fi sigura ca nu esti o exceptie! zice Adi lund-o de mana si ridicand-o de pe scaunul din banca ei
Pret de cateva secunde Adi se uita adanc in ochii ei de parca ar vedea ce are in suflet apoi ii da drumul si pleca de langa ea, dar bruneta ramane atintita la el, frecandu-si continuu locul de unde brunetul a strans-o. Nu ii venea sa creada, niciun baiat nu ii vorbise asa, ba mai mult toti ii cazusera la picioare, dar acum isi da seama ca are mult de lucru la acea scoala pana cand copii vor simti frica in suflet atunci cand ea se uita la ei.
Pauza trecu repede, iar Ebru nu facu decat sa vorbeasca la telefon cu prietena ei Cristina si sa ii zica cat de tupeisti sunt copii de la noua ei scoala. Cristina era o fata de 17 ani cu parul blond ca spicele de grau, iar ochii albastri ca spuma de pe valurile mari. Cristina era la fel de increzuta si aroganta asemeni lui Ebru, de aceea se intelegeau atat de bine.
Saturandu-se sa stea in clasa, Ebru pleaca afara din clasa nepasandu-i ca mai erau doar doua minute pana se suna de intrare la ora. Fiind prea plictisita decide sa se plimbe prin coridoarele scolii. Cand ajunge in dreptul baii baietilor aude niste voci care i se pareau destul de cunoscute. Deodata usa se deschide, iar in fata ei apare Adi.
- Baieti!... duceti-va in clasa, eu am niste treaba cu fata asta! zice Adi zambind provocator
Ceilalti pleca din baie, iar printre ei vrand sa plece si Ebru, dar Adi o prinde de mana tragand-o in baie si inchizand usa cu cheia apoi lipind-o de zid si pozitionandu-si ambele brate in jurul fetei.
- Acum am sa te invat eu sa te porti frumos cu oameni! zice Adi rupandu-si nasturi de la camase
- De-mi drumul nenorocitule! zice Ebru zbatandu-se intre perete si bratele brunetului
Adi nu zice nimic doar da din cap in semn de << nu >> apoi ii saruta gatul fin muscand putin pielea fragila si subtire a blondei.
~ Va urma ~
Ei bine am venit cu un alt fic dar acesta este in tandem, este cu mine si ebrushik sper sa va placa. Primul capitol este al meu iar urmatorul va fi al lui Ebru asa ca va astept cu multe critici sa aflam si noi daca va place.
:bye:
Totul a inceput in prima zi de scoala a unei fete pe numea Ebru .Avea parul lung si blond, ochii negrii ca taciunele si buzele rosi ca sangele. Era nesuferita de felul ei si nu prea vorbea cu orice copii, era mereu inchisa in ea si daca avea o problema prefera sa o rezolve de una singura si nu cu ajutorul cuiva.
Soarele incepea sa rasara, iar intr-o casa mare si luxoasa in camera de la etaj se auzea in toata camera o alarma asurzitoare. De odata de sub o patura brodata cu flori, iese o mana firava si alba ca spuma laptelui de parca soarele nu o vazuse niciodata. Ebru opreste alarma ceasului si se indreapta spre baie pentru a-si face siesta de dimineata. Dupa o jumatate de ora ea iasa din baie cu gandul sa se imbrace cu ceva adecvat unei scoli de ratati asa cum le zicea ea. Ebru isi lua pe ea o fusta scurta si neagra, iar drept bluza isi lua o camase alba cu cravata si in picioare niste cizme de piele neagra. Ebru pleaca din camera ei si se indreapta spre living unde o intalneste pe mama sa vitrega deoarece mama ei murise la doua ore dupa ce ea s-a nascut, iar tatal ei se casatorise imediat dupa ce ea a murit.
- Hei, Ebru nu iti iei ghiozdanul la tine? zice mama sa vitrega pe nume Lori, ea era o femeie inalta, supla cu parul negru si ochii albastri si se parea ca tine mult la Ebru dar fetita nu o iubea pentru ca ea credea ca ia furat locul mamei ei si e venita in casa doar dupa bani pe care ii avea familia ei.
- Nu te intereseaza! zice Ebru calma
Blonda pleaca din casa si se indreapta spre scoala ei. Dupa cateva minute de mers ajunge in fata scoli, dar neavand chef sa se duca la ore si sa faca cunostinta cu alti copii, ea hotaraste sa se plimbe prin jurul scoli. Merge timp de 15 minute dar vazand ca oboseste se opresete in fata unui cires inflorit si se aseaza langa el. Era total absenta cu realitatea doar se uita la florile de cires, nu era o admiratoare a naturi sau nici nu ii pasa de natura tot ce conta pentru ea erau bani si puterea atat conta pentru Ebru, nu iubise nicioadata pe nimeni. Ea credea ca iubirea trece prin stomac si oricine s-ar fi indragostit de ea niciodata nu ii va impartasi sentimentele. In viata ei nu a iubit pe nimeni, nici macar pe cei care i-au dat viata, cei care au crescut-o, nu ii pasa de nimeni pentru ca motoul ei in viata era sa aiba tot si sa nu dea la nimeni. Ebru statea si se uita la florile de cires, cu cat trecea timpul incepea sa se plictiseasca si sa scarbeasca locul in care era. Deodata in spatele ei se aud niste voci care se accentuau cu fiecare secunda trecuta. In spatele ei apar trei baieti si trei fete. Cele trei fete se duc sa faca cunostinta cu noua eleva adica Ebru dar ceea ce nu stiau ele era ca Ebru nu era deloc asa cu credeau ele.
- Buna eu ma numesc Andreea! zice o fata roscata cu ochii caprui si cativa pistrui in jurul nasului.
- Crezi ca ma intereseaza cine esti tu? zice Ebru punandu-si mana la ochii pentru a bara razele soarelui si sa vada cine este
- Hmmm... ai un comportament destul de artagos! zice o fata blonda cu ochii albastri ca albastrul mari, numele ei era Deea si se pare ca era mult mai infipta decat Andreea.
- Fetelor!... haideti nu va mai bateti capul cu ea, nu e decat o alta fata de bani gata care nu stie ce inseamna cu adevarat un prieten! zice o fata cu parul castaniu si ochii negrii, ea se numea Maria si era cea mai indrazenata dintre cele doua fata.
Ebru nu mai zise nimic doar se scula de jos si pleca spre intrarea in scoala. Era uimita, nimeni nu ii vorbise asemenea ultimilor doua fete, nimeni nu o contrazisese vreodata deoarece caraterul pe care il avea iti taia tot curajul ca sa-i mai vorbesti vreodata, dar aceste fete se parea ca nu le e teama de ea si acest lucru o inversuna cel mai mult. Ajunge in cele din urma in sala de clasa. Profesorul sau dirigintele o roaga sa se prezinte in fata clasei dar ea refuza printr-un simpul << nu >> care lasa o amprenta a caracterului ei in intreaga clasa.
Ea se aseaza in prima banca din randul de la mijloc. Nu ii pasa ce zic ceilalti despre ea desi auzind vorbele care se sopteau in clasa ca ar fi o fata de bani gata fara pic de educatie o deranjau putin dar nu baga in seama. Ora trecu repede, iar Ebru nici macar o secunda nu a fost atenta la ce a zis profesorul, nu ii pasa ce se va intampla cu notele ei sau cu mediile ei pentru ca stia ca tatal ei va da din nou bani scolii si ea va trece din nou anul scolar fara nici o problema. Inteligenta si perspicacitatea ei erau uimitoare desi nu invata nimic era intotdeauna gata sa rezolve o problema de matematica sau sa zica un comentariu la romana si din cauza asta nu prea se obosea cu scoala. Toata ora a stat si s-a uitat pe geam desi urechiile ei erau atintite la vorbele care se auzeau in spatele clasei despre ea si decide sa le dea o lectie celor care o mai vorbesc pe la spate sau cei care ii raspund obraznic in fata pentru ca ea era dintr-o familie de invingatori. Tatal ei o invatase de cand era micuta ca totul in viata sunt doar bani si cariera, iar familia este pe locul doi. In sufletul lui Ebru nu exista deloc dragoste sau sentimentul prieteniei, sufletul ei era plin de ura, ranchiuna si doua sentimente oribile care pusesera stapanire pe ea de cand a cunoscut gustul banilor numite lacomie si invidie.
Profesorul pleaca din clasa si un baiat inalt cu parul negru ca fundul celei mai adanci prapasti, iar ochii rosi ca sangele se apropie de ea cu intentia de a face cunostinta cu ea sau a-si bate joc de ea, dar ceea ce nu stia el era ca Ebru nu era deloc ca celelalte fete noi care se tem si se pierd cu firea la primul baiat care se uita la ele. Brunetul se apropie de ea, iar Ebru il recuoaste imediat, era unul dintre cei trei baieti care venisera impreuna cu celelalte trei fete din spatele scolii.
- Buna, eu ma numesc Adi, tu cum te numesti? zice Adi
- Auzi!... ce te face sa crezi ca eu a-si fi interesata de tine? zice Ebru uitandu-se urat la el
- Hmmm... sti am mai avut in clasa anul trecut cateva specimene ca tine... si toate au trecuta prin patul meu, iar tu sa fi sigura ca nu esti o exceptie! zice Adi lund-o de mana si ridicand-o de pe scaunul din banca ei
Pret de cateva secunde Adi se uita adanc in ochii ei de parca ar vedea ce are in suflet apoi ii da drumul si pleca de langa ea, dar bruneta ramane atintita la el, frecandu-si continuu locul de unde brunetul a strans-o. Nu ii venea sa creada, niciun baiat nu ii vorbise asa, ba mai mult toti ii cazusera la picioare, dar acum isi da seama ca are mult de lucru la acea scoala pana cand copii vor simti frica in suflet atunci cand ea se uita la ei.
Pauza trecu repede, iar Ebru nu facu decat sa vorbeasca la telefon cu prietena ei Cristina si sa ii zica cat de tupeisti sunt copii de la noua ei scoala. Cristina era o fata de 17 ani cu parul blond ca spicele de grau, iar ochii albastri ca spuma de pe valurile mari. Cristina era la fel de increzuta si aroganta asemeni lui Ebru, de aceea se intelegeau atat de bine.
Saturandu-se sa stea in clasa, Ebru pleaca afara din clasa nepasandu-i ca mai erau doar doua minute pana se suna de intrare la ora. Fiind prea plictisita decide sa se plimbe prin coridoarele scolii. Cand ajunge in dreptul baii baietilor aude niste voci care i se pareau destul de cunoscute. Deodata usa se deschide, iar in fata ei apare Adi.
- Baieti!... duceti-va in clasa, eu am niste treaba cu fata asta! zice Adi zambind provocator
Ceilalti pleca din baie, iar printre ei vrand sa plece si Ebru, dar Adi o prinde de mana tragand-o in baie si inchizand usa cu cheia apoi lipind-o de zid si pozitionandu-si ambele brate in jurul fetei.
- Acum am sa te invat eu sa te porti frumos cu oameni! zice Adi rupandu-si nasturi de la camase
- De-mi drumul nenorocitule! zice Ebru zbatandu-se intre perete si bratele brunetului
Adi nu zice nimic doar da din cap in semn de << nu >> apoi ii saruta gatul fin muscand putin pielea fragila si subtire a blondei.
~ Va urma ~
Ei bine am venit cu un alt fic dar acesta este in tandem, este cu mine si ebrushik sper sa va placa. Primul capitol este al meu iar urmatorul va fi al lui Ebru asa ca va astept cu multe critici sa aflam si noi daca va place.
:bye:
In the naked light of day
Even great scientific minds,
Can not resist the seduction of immorality
But, when darkness falls,
Beasts of science
Well rise to seek revenge
The choise is yours
What do you want to do?
Even great scientific minds,
Can not resist the seduction of immorality
But, when darkness falls,
Beasts of science
Well rise to seek revenge
The choise is yours
What do you want to do?
![[Imagine: kcz2wi.jpg]](http://i39.tinypic.com/kcz2wi.jpg)
![[Imagine: 1309464.gif]](http://www.pokeplushies.com/images/adoptables/1309464.gif)
![[Imagine: 19751918_ARZDZEIZG-1.jpg?t=1303932362]](http://i894.photobucket.com/albums/ac145/Sakura281/19751918_ARZDZEIZG-1.jpg?t=1303932362)
![[Imagine: 5905958325a7056013714l-1.jpg?t=1303932519]](http://i894.photobucket.com/albums/ac145/Sakura281/5905958325a7056013714l-1.jpg?t=1303932519)
![[Imagine: tumblr_lo65w6rqUy1qfkfkho1_r1_500.gif]](http://25.media.tumblr.com/tumblr_lo65w6rqUy1qfkfkho1_r1_500.gif)
![[Imagine: chibi_1462.gif]](http://animezup.com/chibi/img/user/chibi_1462.gif)
![[Imagine: bg46rm.jpg]](http://i34.tinypic.com/bg46rm.jpg)