Iubire interzisa

[Marina.]

Bunaaaa! >:D< Acum am observat ca ai pus contiunarea si... imi place, chiar foarte mult. Greseli de tastare am vazut doar doua-trei. E mare capitolul si imi place...logic:))
Nu stiu ce cred ceilalti, dar mie mi-a placut descrierea. A fost foarte buna la fel ca naratiunea.
Abea astept sa citesc ce se va intampla in continuare. Presimt ca va fi un fic foarte frumos!
So... dupa cum am spus mai sus, vreau continuarea^^
Spor la scris!
:bye:

[Auburn.]

WARNING: Am chef de criticat. Daca te-am suparat sau enervat, da-mi un PM.

1. Titlul- foarte neoriginal. De ce majoritatea ficurilor de la Naruto incep cu iubire, dragoste etc. si un adjectiv dinala emo, trist si atragator.
2. Ideea- nu e cea mai originala, dar se putea si mai rau. Fata de altii de la Naruto fics, care se cred mari "neboooni" talentati, ca 3 newbies le-au spus "fic misto next pls pls ca fac stop cardiac", ficul asta e destul de ok.

Hai sa vedem greselile:

Apas degetul pe fereastra aburita, si desenez o inima- fara virgula, nu e nevoie.

Se spune ca ai voie la 5 mari iubiri in viata- e mai estetic daca scrii cinci, nu 5. Cifrele sunt ok doar cand scrii un an, o data etc.

Nu mi-am gasit inca o prietena adevarata. Sa ma aline cand sunt trista, sa ma consoleze, sa fie mereu cu mine.-asta trebuia sa fie tot doar o fraza.

oarsul-orasul


inatmple-intample

infernt-cred ca ai vrut sa zici infern.

notinuea-notiunea

Casa era aproape de scoala, asta imi mai lipsea. Daca se putea numea casa.- asta ar fi mers scris altfel. Asa suna ceva in genul: "Mananc, asta imi mai lipsea! La naiba! Daca asta se poate numi mancare." Faza e ca nu suna bine. Deloc. Si mai ai greseli de genul.

cerseafurile-:)) cred ca ti-ai dat seama ca nu e corect, nu?

Dimineata veni repede, pentru mine.-Ar suna mai bine: Pentru mine, dimineata veni foarte repede." Sau si mai bine, sa nu incepi asa.

Mica, plapanda, prostuta, mi-e dor de acele clipe, dar nu poti da timpul inapoi indiferent ce-i oferi inapoi.- Ar suna mai bine asa: Mica, plapanda si prostuta. Mi-e dor de acele clipe atat de dulci si de pretioase. Dar din pacate, nu poti da timpul inapoi, indiferent de ce ii oferi.

politcos-politicos

As critica pana la sfarsit, dar nu am chef. Scuze, poate la urmatorul capitol.

Mult noroc in continuare.

[Assyria]

Buna!!! Da stiu.. sunt foarte lenesa :))..
Sa vedem.. ficul e chiar dragut, nu pot spune ca e original suta la suta, cel putin pana acum, insa poate pe parcurs se vor schimba lucrurile.
Descriere si naratiune ai din plin si sunt chiar bune.. dialogul nu este prea mult, insa nu e sec deloc :). Incearca sa faci propozitiile putin mai dezvoltate.. daca se poate si fraze :X.
Deci in sfarsit.. mie chiar imi place si nu degeaba, caci ai un fic bun.

[KarinaD]

Uitati nexul. Sper sa va placa si sper sa va tin putin in suspans :P Scuze ca este scurt.



Capitolul 3




Nu, nu putea fi el. De ce tocmai aici? De ce tocmai acum? Imi ridic privirea si ochii lui verzi ii priesc insistent pe ai mei. Tot asa a ramas, inalt, bine dezvoltat, parul roscat putin ciufulit. Nu aveam nici o indoiala, era el. Era Gaara, prima mea mare iubire. Nici nu stiam ce simt. Il uram atat de mult pentru ca mi-a provocat atata durere profunda, dar intr-un colt al sufletului inca mai simteam ceva pentru el si nu pot nega asta. Nu voiam sa ma faca din nou sa sufar, nu vreau sa trec din nou prin acele clipe. Nu mai sunt acea papusa pe care poti sa o prosteti usor. A disparut, s-a avaporat sau si mai bine, s-a schimbat. Ma indrept spre banca neprivind inapoi. Acea privire ma topea cu totul, nu-i puteam rezista. Tot acolo a ramas, neclintit, prinind intr-un punct anume. Acum la ce se gandea? Cum sa ma prosteasca? Nu, nu-i mai cad in plasa. Stiu sigur ca nu a varsat nici o lacrima pentru mine atunci cand ne-am despartit. Cred ca nici nu ii pasa de mine. Nu-l interesa cate lacrimi amare s-au strecurat din ochii mei pentru el.
Paseste lent, indrepatandu-se spre mine. Se opreste in dreptul bancii mele, ma privi scurt si pe chip ii apare un zambet pervers. Acum la ce-i mai duce mintea? Isi continua drumul lasand in urma parfumul lui de care imi era asa de dor. Narile mele nu se saturau sa-l absoarba pana cand acesta se evapora. Privesc scurt inapoi fara sa dau de banuit si observ ca este in spatele meu privindu-ma. Asta imi mai lipsea. Cine stie ce-i mai trece acum prin cap. Profesorul de matematica intra in clasa cu catalogul in mana dreapta. Se aseaza pe scaun si spre fericirea mea nu m-a pus sa ma prezint din nou. Cred ca as fi lesinat daca as mai vedea mutra idiotilor din clasa mea si mai ales pe cea a lui Gaara. Pe la jumatatea orei, cand aproape adorm, un biletel apare pe caietul deschis. Naruto deja dormea asa ca-l i-au si incep sa citesc, stiind deja cine era expeditorul.
"Stiu ca inca ma mai iubesti. Se vede, in ochii tai."
Simt cum nervii mi se urca in varful capului. I-au pixul de pe banca si incep sa zgarii hartia.
" De unde ai auzit vorbele astea? Fufa aia cu care umblai ti le-a spus? Nu sunt demne de tine." Impaturesc biletelul si intr-un moment de neatentie al profesorului ii arunc bitelelul roscovanului. Dupa nici 1 minut dupa ce l-am trimis hartia apare din nou langa mine.
" Frumoasa si dura. Imi place."
Gaara se joaca cu nervii mei pe care-i simt ca mai au putin si explodeaza. Cine se credea? Fat-Frumos din lacrima?
" Unde vrei sa ajungi ? "
Ma asteptam la orice din partea lui, nimeni nu il cunoaste mai bine decat mine si stiu la ce-i duce capul.
" Te iubesc ."
Acele cuvinte imi raman in gat. Ce voia? Sa ma aiba la picioare? Sa stau in genunchi in fata lui sau ce?
" Pentru tine nu inseamna nimic cuvintele alea. Aceea e metoda ta pentru a cuceri pustoaicele, dar cu mine nu tine. "
"Serios? "
Deja ma enerveaza destul de mult. Cu greu ma abtin ca palma mea sa faca contact cu obazul lui. I-au biletelul, il rup in bucatele si-l arunc la cos.Se sunase de cateva secunde deci puteam sa plec.
Dupa inca patru ore de plictiseala puteam sa plec acasa. Inca 2 minute de ascultat trancanelile profesoarei si ajungeam la spitalul de nebuni. Imi strang lucrurile de pe masa si ies printre primii pe usa. Nu mai vreau sa dau ochii cu Gaara. Nici nu mai stiu ce este acum in capul lui. Nu l-am mai vazut de atata timp, ma asteptam sa-l vad oriunde, dar nici chiar la scoala. Daca stau bine sa-mi amintesc el nici nu era prieten cu scoala. Mai mult chiulea sau adormea in timpul orelor. Ma mir cum de a trecut atatea clase. Ei bine nu asta conteaza acum, cred ca viata mea va fi un cosmar de acum incolo.
Ma aflu in fata oglinzii. Scoala era goala, elevii au plecat demult si afara se intuneca-se deabinelea. Doar femeile de serviciu isi mai fac veacul pe aici, dar nici nu ma astept sa dea buzna in baie. Parca eram intr-o lume paralela. Totul se invartea cu mine, pana cand simt doua maini care imi cuprind talia. Ma intorc brusc si nici nu era de mirare cine era faptasul.
-Ce vrei? spun cu o raceala in voce.
-Chiar nu-ti dai seama?
-Pe usa scrie cu litere mari si clare " Baia fetelor". Chiar nu-ti dai seama ca tu nu mai ai ce discuta cu mine? Totul s-a terminat. Dau sa plec dar el nici nu se deranjeaza sa-mi dea drumul.
-Acum ce ai de gand? Sa ma violezi sau ce?
-Mai stii...
-Hai sa fim serios. Nu am nici un chef de glume acum.
-Cine zice ca glumesc?
Se apropie din ce in ce mai mult de mine. Ii pot simti respiratia, se afla din ce in ce mai aproape. El chiar nu glumea? Nici nu ma mir, e in stare de orice. Mana lui cobora din ce in ce mai jos ajungand pe piciorul meu stag. Ma zbat sa ma eliberez dar in zadar. Este prea puternic, nu-i pot face fata. Buzele lui se lipesc de ale mele formand un sarut. deja m-am saturat. Cine ma credea? Vreo fufa cu care umbla el? Nu, o sa vada de ce sunt eu in stare. Adancesc si mai tare sarutul, apoi ii dau un genunchi intre picioare. Tipatul lui de durere il pot auzi si de afara, si chiar ma incanta. Voiam sa-l fac sa sufere, exact cum a facut si el cu mine. Incep sa alerg pe strazile pustii nestiind unde ma indrept. La un moment dat alunec si cad intr-o vale destul de abrupta. Este destul de intuneric afara. Nu pot sa disting lucrurile care se aflau in jurul meu. Incerc sa ma linistesc, dar in zadar. Pot sa aud susurul unui lac. Incerc sa fug, dar dintr-un moment de neatentie alunec si cad in apa.


>>>To Be Continued<<<

[Hachiko]

De ce ma ti in suspans?:((
Pur si simplu iti ador fic'ul si chiar imi place continuarea:x. Gaara is a bad boy:>. Si-a meritat lovitura.Din punctul meu de vedere descrierea e ok, dialogul e destul de bun iar actiunea nu mi se pare grabita ( chiar daca aproape ca au trecut la actiune:)) ).Greseli de tastare..mi se pare ca vazusem una dar nu are importanta:)). Si dupa cate vad Gaara e cam tupeist, dar imi pare asa bine ca si-a luat-o>:). Abea astept urmatorul capitol.
Succes la scris!>:D<

[KarinaD]

Capitolul 4



Simt cum ma adancesc din ce in ce mai tare. Tremur din toate partile, apa e atat de rece. Oricat m-as zbate e in zadar. Simt cum apa imi invadeaza trupul, aerul imi e pe terminate. Nu ma astept sa vina vreun print sa ma salveze sau ca cineva sa se ingrijoreze pentru mine. Ma las purata, simt cum inima mai are putin si se opreste. Oare asta va fi sfarsitul meu? Nici nu ma astept la unul mai tragic. Ma imaginez intr-un sicriu inconjurata de flori si o multime de lacrimi, chiar daca unele sunt de bucurie. Am asteptat atata timp sa vina aceasta clipa. Sa dispar si sa nu mai stie nimeni de mine. Sa ma uite ca si cum nu as fi existat niciodata. Macar de as muri cu sufletul impacat. Sa stiu ca am avut un rost in viata si un motiv pentru care exist. Sa stiu ce inaseamna iubirea si sa stiu ce inseamna o prietenie adevarata. Sa faci orice pentru persoana iubita, sa-ti dai chiar si viata. Dar daca aceste lucruri ar fi in zadar? Daca ti-ai da viata fara macar sa stii daca ti-a fost impartasita dragostea pe care tu ai dat-o? Oare cineva m-a iubit vreodata? Oare cineva ar fi in stare sa-si dea viata pentru mine si sa nu regrete asta? Se pare ca nu am fost asa de norocoasa ca altii. Acei ce au simtit ce e iubirea mor cu sufletul impacat. Macar ei stiu ca le-a fost impartasita dragostea, fata de altii, asa ca mine care nu au stiut ce inseamna acest sentiment. Oricati bani vei avea, nu poti cumpara fericirea. Cel care isi sacrifica fericirea pentru altul nu va regreta. Sa vezi pe chipul persoanei iubite un zambet este cel mai de pret lucru. Sa simti dragostea in aer, lucru de care eu nu am putut sa ma bucur. Am asteptat sa cunosc persoana potrivita, care sa ma opreasca din acel drum fara sens care nu ma ducea nicaieri. Dar se pare ca asteptarile mele au luat sfarsit, nimeni nu m-a vrut alaturi de el. Pentru toti eram o ciudata, nimic mai mult. Acea ciudata care se incuia in camera si plangea si nimeni nu avea vreodata sa-i stearga lacrimile si sa o faca sa zambeasca. Sa-ti traiesti viata inseamna sa stii lucrurile pozitive si lucrurile negative. Doar ca la mine a fost alfel. Eu am aflat doar ce inseamna lucrurile negative. De cele pozitive nu am avut parte niciodata. Nimeni nu a rascolit in inima mea ca sa descopereasca acel coltisor ascuns incuiat cu o cheita care aproape rugineste. Nimeni nu a avut curajul asta, sa simta si el ce simt eu. Nimeni nu ar fi rezistat la o asemene suferinta, dar eu am facut-o indiferent cat de greu mi-a fost. Am luptat dar in zadar. Nimeni nu m-a facut sa zambesc, sa simt placerea de a zambi. Am fost mereu o carte fara foi sau o carte cu foi goale. Cheia fericirii mele era sa citesti acele pagini goale. Acum nu mai are niciun sens. Mai am un pas pana la moarte, nu mai pot regreta nimic.
Inca putin, astept ca timpul sa se scurga mai repede. Astept acea coasa sa ma sfasie. Privesc in ceata, cu greu pot sa-mi dezlipesc genele si daca le-as dezlipi, tot acel nimic l-as vedea. Acel nimic pe care l-am trait toata viata. Inca odata, si apoi gata. Pleoapele mele se dezlipesc incet. Vreau sa mai vad odata, inca odata si spoi pot sa mor. Insa ceva imi impiedica privirea. Este...Un baiat?! Este deasupra mea, ma priveste. Parul saten aproape ca ma atinge, iar ochii lui caprui nu incetau sa ma privesca. Ce este? Un inger sau un demon? Am murit deja? Insa nu la asta imi sta capul acum. Ce cauta aici? Am innebunit? Intind mana, vreau sa-l ating, sa vad daca e real. Da, e real. N-am innebunit. Un fior imi trece pe sira spinarii. Intr-un fel imi este frica. Nu are cum sa fie vreun salvamar, are un chip prea angelic. Dar totusi fata lui palida si destul de alba imi da de banuit. Se indeparteaza putin de mine, intinde mana asupra inimii mele. Rosteste ceva, nu inteleg ce spune. Din mana ii iese o flacara rosie, nu, chiar am innebunit. Inchid ochii asteptandu-mi sfarsitul. Simt o energie care imi da navala in corp. Nu mai pot rezista. Mai am putin, putin si-mi iau adio de la viata. Nu stiu ce s-a intamplat cu acel baiat, dar stiu ca nu mai este deasupra mea. Acea energie inca imi da navala in corp. Putin, inca putin. Si...gata. Nu-mi mai simt trupul, pot simti asta. Simt cum sufletul meu este departe de trup. S-a terminat? Totul s-a sfarsit? Asta inseamna cu adevarat moartea? A fost asa de simplu. Trebuia sa fac asta acum mult timp. Ochii mei sunt inca inchisi. Vreau sa ma las purtata de val, sa simt cum scap de toate grijile care imi navaleau mintea. Acum am scapat de ele. Am scapat de tot ce se putea numi viata. E chiar placut. E o senzatie diferita, nemaintalnita pana acum. E ceva special.

Scuze de greseli...nu e corectat>.< Aaa da...Si stiu ca este scurt dar am vrut sa va tin in suspans >:) De la capitolul 5, fic-ul i-a o mica intorsatura . Sper sa va placa!

[Marina.]

Buna! Stiu ca am zis ca dau comm acum aproximativ jumatate de ora, dar am avut putina...bine...putin mai multa treaba,. dar acum sunt aici. Nu puteam sa nu comentez si la acest capitol.
Deci e genial, cu adevarat genial. Abea astept sa citesc ce se va intampl;a cu Sakura[chiar daca am o banuiala..ceva mai mare :->] Oricum...stiu sigur ca n-a murit... ma rog:)) Nu de tot=))
Pai... cam asta ar fi tot comentariul meu "imens"
Abea astept continuarea. Bye, kissu` si spor la scris!

[KarinaD]

Uhh..Look look! A venit nexuu:X Sper sa va placa.

Capitolul 5


Oare cum va fi lumea in care voi locui acum? Cat de diferita de acea lume mizerabila va fi? Daca deschid ochii oare ce voi vedea?
Ma las prada gandurilor si incerc sa deschid ochii. Cu greu pot insa. Parca pleoapele mele sunt lipite cu scoci, dar pana la urma tot eu am invins. Ce? Ce e asta? Nu pot distinge nimic in jurul meu, e asa de intuneric. Intuneric peste tot, nici macar o sursa de lumina. Unde naiba sunt? Incerc sa ma disting, dar nici asta nu pot face. Incerc sa ma ridic de pe acea suprafata destul de rece, dar simt o durere ingrozitoare in partea dintre umarul drept si gat. Cu greu am putut sa ma ridic in ciuda durerii. Nu... Sa nu-mi spui ca sunt in viata! Ma ciupesc, ma lovesc, da, ma doare. Ce naiba s-a intamplat cu mine? Doar n-am putut iesi singura din apa nu? In mintea mea umbla acel chip angelic care era cu mine atunci cand eram aproape inostienta. Cine era? Ce mi-a facut? Dar stiu sigur ca om normal nu putea sa fie. Cum naiba sa lasi un om inconstient singur intr-o.... Stai. Unde ma aflu? Perfect. Poate se va mai gandi mama la mine si ma va da disparuta. Privesc buimaca in jur, inca simtind acea durere. Nici macar nu stiu cat este ceasul. Stai, cred ca ai mei sforaie deja, n-am de ce sa-mi fac griji. Raman ingandurata. Acum ce naiba sa mai fac? Nu stiu unde ma aflu, telefonul meu e varza, lumina nu e afara si nici nu stiu cat este ceasul, ca sa stiu cat mai astept pana la rasarit. Dar ma intreb ce-i cu durerea asta. Nu-mi amintesc sa ma fi lovit. Imi ating putin parul si observ ca e incredibil de slinos, ud si ciufulit. Incerc sa mi-l descalcesc dar mai rau imi fac. Incerc inca odata, desi stiu ca daca ar fi cineva acum cumine sar intreba daca sunt sanatoasa la cap. Adica sunt aproape ratacita si eu imi fac criji pentru cum arat. In timp ce eu imi fac criji pentru parul meu care candva arata asa de bine, apare prima sursa de lumina. Aleluia! Cat am asteptat clipa asta. Sa plec naibii de aici. Locul asta nu-mi place deloc. Poate il aduc pe Gaara pe aici, ca sa-i multumesc pentru intetia de viol. Ceva tot se vede, dar trebuie sa ma binoclez mai bine. Ce naiba? Sunt intr-o padure? Cati copaci! Nu puteau padurarii astia sa puna mai putini? Poate din greseala ma spanzur de o creanga la naiba. Macar ma pot folosi de acea mica urma de lumina pentru a ma orienta cat de cat. Observ ca la cativa pasi mai incolo este o straduta. Daca imi amintesc eu bine, pe acolo am venit si am dat de lacul asta blestemat. Incep sa alerg spre acea straduta care era salvarea mea din acest loc, dupa parerea mea, oribil. Abea astept sa ajung acasa. Macar acolo ma simt cat de cat mai bine, dar nu mult. Pot sa vad scoala, casele si uite-o si pe a mea. Incep sa alerg spre acel loc numit "casa". Acel loc in care cineva, poate se gandeste la mine chiar daca acum nu au nici macar cea mai mica idee unde sunt si prin ce am trecut. Dar cum sa fac sa trec neobservata? Cu putin noroc, daca ajung mai repede poate scap de acel interogatoriu plictisitor al mamei. Nu vreau sa spun nimanui despre cele intamplate. Daca ar afla mama cred ca m-ar tina in casa ani intregi. Doar scoala si atat. Ma aflu in acea curte mare a casei. Apas usor pe clanta, si pasesc usor inauntru. Toti dorm, inclusiv menajera. Urca acele scari reci care ma fac sa tremur din toate incheieturile pana ce ajung in camera mea. Sunt prea epuizata, nu mai am energie nici macar sa ma duc pana la baie ca sa fac un dus. Ma trantesc in patul moale, care parca ma astepta sa vin. Nu mai pot rezista, trebuie sa doarm toata ziua. Ma afund din ce in ce mai tare in perna ca sa pot adormi. Cine stie ce ciudatenii voi mai visa acum.
Unde ma aflu? Pasesc inainte nestiind unde ma indrept. Deodata o luminta puternica apare in fata mea. Nu stiu ce este, nu stiu unde ma aflu sau ce caut aici, dar stiu sigur ca acesta e cel mai stupid vis pe care l-am avut vreodata. O umbra imi invadeaza lumina. Ridic privirea si vad o umbra, nu pot distinge nimic. Lumina incepe sa mai slabeasca si observ ca in fata mea este un barbat saten cu ochi caprui. Imi aduce aminte de cineva. Oh nu! El este! El este cel care...care.... Nu pot sa mai pronunt nimic. Ce cauta el aici? E doar visul meu! Nu mi-l poate invada, dar poate ca asta e singura sansa in care pot sa-i cer o explicatie. Mai exact, ce s-a intamplat cu mine? Se aproprie de mine, pasii rasunandu-i in toata incaperea. Nu ma pot misca, acel sentiment de frica imi invadeaza mintea. Nu pot sa scot nici macar un sunet. Se apleaca la nivelul meu privindu-ma intens. Ce vrea? Sa ma innebuneasca mai tare? Ii pot simti respiratia calda infasurandu-mi buzele.
-Nu poti nega ceea ce esti. Asta ai devent, unul de-al nostru. Un bautor de sange.

:> Scuze de greseli, nu e corectat. Fetita rea ce sunt:)) Si scuze ca e scurt, dar deh... >:)

[Dufresne]

Greseli....cateva acolo...ete daca nu ziceai tu nici macar nu bagam de seama,eram prea atenta,cautam momentul in care voi afla si eu asemeni Sakurei ce s-a intamplat,dar in zadar :( iti place sa ti lumea in suspans.Imi place!
Oh..ce vis ciudat!de-abia astept sa vad urmatorul capitol,caci sunt inca curioasa,pe buna dreptate desigur!Hm...capitolul acesta m-a pus intr-un mai mare suspans,iar curiozitatea mi-a crescut.
Spor la scris!Astept cu nerabdare urmatorul capitol!
un mic edit....zau aseara am fost atat de buimacita in cat am sarit peste micul tau SUPER final al acestui capitol?-Nu poti nega ceea ce esti. Asta ai devent, unul de-al nostru. Un bautor de sange.-oh DOAMNE bautor de sange?M-ai facut si mai curioasa....am uitat si ca mi-a placut si descriere,ai un talent si-l folosesti cu cap,naratiunea deasemenea,dialogul-cui ii trebuie dialog intr-un asemenea capitol?bun...cam atat.

:bye:

[_Andreea_]

TNX pentru avertizare si scuze ca ti-am lasat comentariul dupa nu stiu cate ore ..... am cam avut putina treaba si de asta nu am avut timp. Dar sti cum e vorba
"Mai bine mai tarziu decat nici o data"
Asa sa revenim la fic. Dupa parerea mea a fost cam scurt ;)) si iti mai zic si iti mai repet: ai un obicei de a ne lasa in suspans =)) incat nu mai pot dormi noaptea. Stiu ca sunt cam stresanta cu " pune repede urmatorul capitol" si alte chesti de aste dar nai ce sa ii faci:)) Mie, una stiu ca nu imi place suspansul =)) (sper sa nu ne lasi in suspans doar ca sa ma evervi pe mine:-o ...... era o gluma >:) ) ........ Asa, deci descrierea a fost buna, greseli de ortografie s-au de tastatura nu prea am vazut si dialog ..... ei bine nu a fost asa ca nu am ce sa comentez.
Astept next-ul si ja ne!