Intre razbunare si iubire

[uselessHope]

Disclimer: Nu deţin nici un personaj ce îi aparţine lui Masashi kishimoto din anime-ul manga-un “Naruto” şi nu fac profit de pe urma acestor personaje întâmplări.

Capitolul I
Atat de ciudat, telul meu, viata mea s-a schimbat asa de repede.Ieri aveam grija de prizonierii stapanului Orochimaru, iar azi…azi am lasat in spate tot ceea ce credeam ca urma sa fie viitorul meu.Urma sa ii pazesc pe acei imputiti fara nici o interventie, nimic care sa imi schimbe cursul raului vietii, insa vad ca destinul mi-a pregatit altceva.Ieri am primit o vizita neasteptata de la o persoana pe care nu credeam ca o voi vedea foarte curand.Am reusit sa ii detectez chakra inainte sa ajunga, insa tot am fost surprinsa.Am incercat sa fiu tare, sa imi ascund sentimentele fata de el. Mai era cu cineva, cu Suigetsu, minunatul meu “prieten”, nu il suport, imi vine sa il omor cu zambetul ala de prost al lui si cu dintii aia, dar nu infatisarea e cea care ma enerveaza cel mai tare.El stie pasiunea mea ascunsa pentru Sasuke si nu pierde nici o ocazie sa imi aminteasca si acum a venit alaturi de Sasuke ca sa imi rada in fata si mai e ceva, chakra lui miroase ingrozitor, bleah, imi vine sa vomit.Avea acelasi zambet al lui tinand o sabie mai mare decat el in spate.Statea langa el…langa Sasuke.Acum ii simteam chakra mai puternic, ce minunata era.Imi aduc aminte cand l-am intalnit prima data.Stapanul Orochimaru mi-a dat misiunea de a lupta alaturi de Sasuke pentru a dobori pe niste ninja, desigur acei ninja erau doar pentru a ne test ape noi.Atunci i-am mirosit pentru prima oara chakra, era diferita si asa de…frumoasa, ma inebunea si sincer nici el nu arata rau.Parul brunet, ochii negrii ca de onix, bine facut.Era perfect, m-am indragostit de el, insa am reusit sa ascund asta.
Insa acum se afla in fata mea alaturi de Suigetsu.Mi-a zis ca stapanul Orochimaru a murit. Prima data am crezut ca era vreo gluma, Orochimaru nu putea fi omorat, dar se pare ca ca ma inselasem.Sasuke devenise mult mai puternic de la prima noastra intalnire si chiar reusise s ail doboare pe stapanul Orochimaru.
-Si ce cauti ma rog aici, OK, mi-ai dat vestea ca stapanul Orochimaru este mort, ins aputeai face asta trimitand pe cineva. Este si altceva, nu-i asa? am intrebat eu incercand sa fac pe indiferenta desi inima imi batea ca si cum ar fi vrut sa imi iasa din piept.
-Da…ai dreptate, vreau sa te alaturi mie, am nevoie de tine…raspunse Sasuke cu aceeasi voce rece si cu expresia sa ca de gheata.
Nu stiam ce sa zic, Sasuke avea nevoie de mine, stiam foarte bine ca se referea la puterile mele, dar totusi, tot era ceva pentru mine. Trebuia sa ma controlez sis a afisez aceeasi indiferenta, nu puteam ceda.
-Nu prea cred, trebuie sa stau aici sis a am grija de acesti prizonieri. Chiar daca stapanul Orochimaru nu mai este, acesti oameni nu pot fi eliberati, unii dintre ei pot cauza mari probleme sin u trebuie sa riscam.
Sasuke afisa un zambet subtil.
-Ii pot dobori pe toti acesti oameni dintr-o lovitura, ce te face sa crezi ca ne-ar cauza probleme? Suigetsu du-te si elibereazi pe toti, spune-le sa plece de aici caci acest loc va urma sa explodeze.
-O nu! Eu raspund de acesti loc si nu accept sa plece vreunul dintre cei care sunt inchisi, spusesem eu, vroiam sa par agresiva si afectat, dar pun pariu ca micul meu discurs a sunat mai mult ca o smiorcaiala caci Sasuke s-a intos spre mine cu ochii aceia demonici, simteam cum privirea lui ma sageteaza, iar daca as fi facut vreo miscare eram moarta.

Dupa ce mi-am revenit din soc, Sasuke l-a trimis pe Suigetsu sa ii elibereze pe prizonieri impotriva vointei mele.Nu am avut ce face decat sa ma supun.Odata ce Suigetsu a parasit camera am simtit ca nu mai rezist sa ma prefac, am inchis usa si m-am apropiat de el dandu-mi jos ochelari, incercand sa il seduc.Cand ma gandesc acum imi vine sa rad, ce proasta pot fi am impresia ca daca ma port asa il voi cuceri, dar nu voi ajunge niciodata la inima lui Sasuke…oricum pana la urma m-a convins sa merg cu ei, am acceptat mintind ca am acelasi drum ca si ei, cat de patetic, dar asta e firea mea nu pot sa imi arat sentimente, imi place sa ma ascund, sa nu imi arat adevarata fata oricum nu ar avea nici un rost, doar ar rade mai mult Suigetsu de mine.
Acum stau aici, in aceasta camera.Ne-am oprit intr-un sat peste noapte, Suigetsu cu Sasuke sunt plecati sa verifice imprejurimile si eu stau pe acest pervaz si privesc cerul de un portocaliu aprins cu tente spre rosu privind soarele cum se retrage usor lasand loc lunii argintii sa isi instaleze domnia peste cerul care va deveni instelat.De ce intarzie atat? Trebuiau sa ajunga pana acum.Mai astept cinci minute si plec dupa ei.
Gata, au ajuns, le simt chakra, ma apropii incet de geam sa incerc sa ii localizez.Vin amandoi, Suigetsu bea din nou, nu se poate abtine ar bea si in somn.Ajung in camera destul de repede, primul care intra este Suigetsu.Are sabia aia in spate, ii e frica sa o lase aici, poate o iau eu, parca as avea ce face cu ea.Se tranteste pe pat si incepe sa bea iar.Sasuke isi face aparitia in camera cu aceeasi fata inexpresiva, imi arunca o privire apoi se aseaza pe unul din paturi.
-Am gasit un drum spre locul unde este tinut Jugo, spune el in timp ce isi da jos roba.Maine plecam.
-Maine? Bine daca tu zici, sa sti ca Jugo este foarte periculos, nu inteleg de ce il vrei.Este de necontrolat, e nebun, incerc sa ii explic eu dar presupun ca fara rezultat.
-Este puternic si asta e tot ce coteaza, il pot controla! Spune el hotarat si se intinde pe pat.Se intoarce cu spatele la mine, logic nu spune nici macar “noapte buna”, dar nu imi pasa sau asta vreau sac red, ca “NU-MI PASA”.
Suigetsu tot suge din pai, ce enervant e, se aude atat de tare sunetul paiului.
-De ce bei apa cu paiul, iti e frica sa nu versi pe tine? A, stiu, tu nu sti sa bei, esti doar un bebelus, ii zic eu strambandu-ma la el.
-Ha, ha ce glumeata esti, vezi ca nu a adormit inca iubitelul tau Sasuke.
Imi vine sa il omor, este un mare nesimtit.Sper ca nu a auzit Sasuke, o sa regrete pentru asta Suigetsu.Ma ridic nervoasa si ma indrept spre el incepand sa ii dau pumni si picioare in cap si in burta, dar fara rezultat, ma lupt cu apa.
-Incetati, nu am chef sa va aud pe voi, am destule lucruri la care sa ma gandesc.Sunt mult mai importante decat certurile voastre inutile si enervante, spune Sasuke, vocea ii este la fel de calma, cum rezista sa isi pastreze calmul ala, cateodata e chiar enervant.Ma opresc din “lupta” si ma asez suparata pe patul meu.Ma intind si imi pun patura pe mine si inchid ochii.Incerc sa ma gandesc la altceva, la ceva frumos.Ce ar fi daca Sasuke ar renunta la obsesia lui de a se razbuna pe fratele lui.Oare cum s-ar purta? Oare ar fi la fel de tacut si nepasator sau va fi mai vesel si bine-dispus?Eh…niciodata nu se stie, oricum toate astea sunt numai in capul meu, el nu va renunta niciodata la razbunare, este prea pornit pe chestia asta, pentru asta traieste.Tot ce pot face este sa il urmez, este unicul ajutor pe care i-l pot da, sa ii fiu alaturi daca are nevoie de mine.
Nici nu am realizat cand a venit dimineata, soarele déjà straluceste pe cer si ma face sa imi pun mana la ochii.Imi iau ochelarii de pe noptiera si ma ridic din pat.Ma uit spre patul lui Sugetsu care este gol, cred ca a plecat sa isi ia apa din nou, Sasuke inca doarme spre surprinderea mea.Este atat de diferit cand doarme, pare mult mai linistit in somn.Imi iau hainele de schimb si ma duc sa fac un dus.Apa nu este foarte calda, ceea ce e bine pentru ca ma trezeste, dupa ce ies din dus ma sterg cu un prosop si ma imbrac.Cand intru in camera Sasuke tot doarme, cred ca este epuizat.Ah da, sa ma dau cu parfum.Am uitat sa spun, dar ador parfumurile, sunt minunate desigur nici unul nu miroase ca chakra lui Sasuke, dar nu se pune.Am o geanta plina cu parfumurile, stiu sunt cam obsedata, dar nu ma pot abtine. Mirosul imi invadeaza narile, e minunat.
-O sa ma intoxici! Este Sasuke, e treaz si nu prea pare multumit.Nu prea bine.
-Scuze Sasuke…fac o fata de vinovata, sper sa mearga cam tot timpul merge.Da merge, nu mai este suparat insa expresia de pe fata lui s-a schimbat acum in una nelinistita si ganditoare, din nou.Mai bine dormea decat sa faca mutra aia.

[Vir]

Niciun comentariu? :O
Nu ma mir, la Naruto fics este comunitatea SasuSaku... Nu ca eu n-as citi :"> , dar si alte fic-uri inspirate din Naruto merita citite, de exemplu acesta...
UselessHope, ai un fic foarte dragut, inca nu mi-am facut o parere completa, pentru ca este doar primul capitol, dar...
Descrierea este buna, imi place cum descrii, insisti indeajuns pe sentimente, totusi mi-ar fi placut sa aflu cum arata inchisoarea in care stateau acei prizonieri si satul in care au stat cei 3.
Dialogul este bun, nu mi se pare sec.
Narezi incet si frumos, este o placere sa citesti ceva ce nu e alergat de masini de curse.
Este interesant sa stiu ce gandeste Karin despre cei doi, in timp ce se poarta asa cu ei si sunt curioasa sa vad ce planuri va mai avea Sasuke si in ce circumstante cei doi se vor indragosti ;;) .
Mi-as dori sa continui, pentru ca sunt mai mult sau mai putin curioasa ce se va intampla in continuare. Aastept sa ma surprinzi si sa adaugi si ceva suspans. Succes in continuare! :X

[Miranda.]

Wow!
Este uimitor, ai dialog, actiune, descriere, ai tot. Ai imbinat perfect dialogul cu descrierea, actiunea nu este deloc grabita. Ai un talent rar, este...nu am cuvinte ca sa spun cat de mult m-a socat povestea ta. Mie nu imi place Sasukari, dar in momentul in care am citit ma atras, am incercat sa ma opresc din citit, dar nu am putut. Nu stiu cum se face dar mereu cand citesc o poveste frumoasa, ca a ta, imi vine sa urlu, sa zbier, in acest moment tac, dar cand o sa termin de comentat o sa sar si o sa ma invart.

[Marina.]

Buna! Ti-am citit capitolul de acum cateva zile, dar fiindca eram prea ocupata, nu am avut timp sa-ti dau com, dar niciodata nu-i prea tarziu.
Acum, sa las aiurelile si sa trec la fic:
Ideea e originala, nu am mai vazut-o pana acum. Sa spun drept, nu am mai vazut niciun fic SasuKarin pana acum:)) Nu, nu, mint! Am mai vazut, dar doar unul :))
Ideea e originala avand in vedere, dupa cum am mai spus si mai sus, ca este rar acest cuplu:))
Greseli de tastare nu am vazut si chiar daca ar fi, mi-e prea lene sa mi le amintesc, dar sa le mai si scriu :|
Descrierea- pai... e loc de mai bine( nu ca eu m-as descurca mai bine, dar ii incurajez pe altii sa o faca:)) )
Naratiunea- aici nu am nimic de comentat. Mi-a placut!
Nu mi-am facut inca o idee, deaorece ai postat doar primul capitol, dar imi doresc sa pui cat de curand continuarea.
Zbye si spor la scris!

[Auburn.]

Originalitate. Ceva ce intalnesc din ce in ce mai rar in ficurile Naruto. Si din pacate, nu numai. Chiar daca SasuKarin este un cuplu destul de folosit, totusi e mult mai ok decat SasuSaku. Dupa un timp, te plictisesti de SasuSaku in sus, SasuSaku in jos. Niciodata nu strica o schimbare.
Asaa.
Singurul lucru ce m-a deranjat la ficul tau, ca e grabit. Nu, nu e vorba de actiune ci de felul in care e scris acest capitol. Propozitiile sunt pline de greseli de tastare si de exprimare. Ideea ta e buna, actiunile personajelor sunt gandite, doar ca ori nu stii, ori nu vrei ori nu ai reusit sa le 'aranjezi' bine. Propozitiile par prea aruncate pe-aci, pe-acolo.
Ar trebuii ca prima oara sa te gandesti despre ce vrei sa scrii, dupa-aia sa te gandesti cum 'suna' cel mai bine ideea ta intr-o propozitie , dupa-aia sa scrii si intr-un final sa verifici continutul si greselile.

Succes!

[uselessHope]

Multumesc tuturor care mi-au citit ficul si care mi-au comentat. Sunt inca incepatoare si incerc sa ma perfectionez asa ca daca nu cer prea mult as vrea sa imi spuneti unde am greseli de exprimare si de tastare pentru a putea corecta.
Aici este cel de-al doilea capitol. Nu este foarte stralucit, insa sper sa va placa.

Capitolul II
Nu-mi vine sa cred ca Sasuke a reusit sa il controleze pe Jugo. El a omorat pe oricine intra in celula lui, iar Sasuke a putut sa il linisteasca…bine, poate a fost sustinut si de amintirea lui Jugo despre Kimimaro. Nu l-am inteles niciodata pe Kimimaro, cred ca a fost printre putinii care chiar l-a ajutat pe stapanul Orochimaru si care s-a supus lui din admiratie nu din frica. Insa se pare ca stapanului Orochimaru nu i-a pasat asta. L-a lasat pe acesta sa se duca sa se sacrifice pentru Sasuke, nu a tinut cont ca era bolnav si ca ar fi trebuit sa se refaca. Dar dupa cum am observat moartea lui l-a favorizat pe Sasuke si l-a imblanzit pe Jugo care a vazut in Sasuke o parte din Kimimaro. Stia ca brunetul insemnase foarte mult pentru Kimimaro si ca si-a dat viata pentru a-l proteja asa ca intr-un final a fost de acord de a i se alatura lui pentru a-l ajuta.
Eram in cautarea celor din Akatsuki, Sasuke era tacut si ganditor, ne lasa pe noi sa cautam si sa intrebam de “acei oameni cu robe negre brodate cu nori rosii” in timp ce el verifica imprejurimile. Disparea in padure unde medita, aparand numai atunci cand soarele apunea lasand locul lunii. Ne intreba doar daca am aflat ceva, iar apoi se retragea sa doarma. Vroia sa isi duca razbunarea la sfarsit, era atat de incapatanat, pur si simplu nu vroia sa uite. Nu stiam prea multe despre el, insa din cate am putut afla toata aceasta razbunare era legata de uciderea clanului Uchiha, adica si a parintilor lui chiar de propiul frate. Il intelegeam intr-un fel pentru ca si parintii mei au fost ucisi cand eu eram mica. Diferenta dintre mine si el era ca eu nu imi aminteam mare lucru si nici nu vroiam. Preferam sa nu stiu decat sa duc o viata asa ca Sasuke, daca aceea se putea numi viata. A trai numai pentru o razbunare nu este o optiune pentru ca atunci cand iti duci razbunarea la capat viata ta nu mai are sens, nici nu te simti implinit razbunandu-te pentru ceva care nu mai exista, ca in cazul lui. Orice ar fi facut parintii lui, familia lui nu se mai intorcea, singura sa ruda fiind dusmanul lui pe care vroia sa il omoare
Aceste ganduri m-au urmarit toata aceasta calatorie de cautare. Umblam de cateva saptamani bune din sat in sat fara sa aflam nimic, toti cei pe care ii intrebam ziceau ca nu au vazut persoanele pe care noi le cautam. Unii chiar nu stiau nimic, insa altii taceau deoarece le era frica de ceea ce li se putea intampla daca suflau vreo vorba. Stiau de puterea celor din Akatsuki sin u vroiau sa aiba de a face cu ei asa ca alegeau sa taca ceea ce ne faceau cautarile si mai complicate. Acestea au durat pana intr-o zi cand, umbland pe o poteca toti patru, Sasuke aflandu-se in fata noastra mergand foarte hotarat pe drumul ce ni se arata, era prezent doar fizic printre noi gandurile sale zburand la fratele sau care parka intrase in pamant, am simtit un miros puternic de chakra ce mi-a strapuns simturile. Semana izbitor de mult cu mirosul pe care chakra lui Sasuke il avea. Asa ceva era imposibil, asemenea coincidenta era posibila doar daca detinatorul acelei chakre era ruda cu Sasuke, iar singura lui ruda in viata era fratele sau, Itachi. Am simtit cum mi se punea un nod in gat, iar picioarele incepeau sa imi tremure. Speram ca acel moment sa nu fi venit vreodata. Nu as fi rezistat ca Sasuke sa fie zdrobit sub privirea ucigatoare a lui Itachi, nu, nu as fi putut accepta asa ceva. Chiar daca eram constienta ca nu as fi putut fi vreodata cu el, ideea ca el era in viata si atat timp cat inima inca ii batea in piept, un gram de speranta zacea in mine, exista o raza de lumina care se putea zari la capatul tunelului, iar eu nu vroiam ca si acea mica stralucire sa dispara. Incercam sa ma port normal ca nu cumva unul dintre ei sa remarce ca ceva era neinregula. Dupa cate imi putusem da seama, tinta noastra era la ceva departare de noi asa ca exista posibilitatea sa nu ne intalnim.
-Doamne!!! Imi vine sa vomit!!! Asta mirosea mai rau ca Suigetsu! Nu m-am putut abtine, un alt miros de chakra, care presupuneam ca o insotea pe prima ma izbi. Era un miros groaznic, de peste. Stiam ca ma dadusem de gol, eram o proasta, insa chiar nu ma putusem controla.
Suigetsu cu Jugo se uitau la mine de parca as fi fost nebuna, mai ales Suigetsu care dupa cateva secunde realizand defapt ce zisesem despre el se indrepta spre mine cu gandul de a imi da un pumn. Deja imi luasem o pozitie mandra, abia astepta sa ma atinga pentru a imi da motiv de a-l cotonogi, insa mana lui Suigetsu fusese barata de Sasuke. Ramasesem muta, ma uitam la brunet stupefiata, de ce ar fi facut asta?
-Ai simtit si tu Karin, nu? Suntem aproape, sa mergem! zise acesta cu o expresie grava pe chip. Privirea lui era atintita in fata, pupilele i se marisera ca si cum o energie i-ar fi strapuns trupul, apoi un zambet ciudat ii aparu pe fata. Ma speria, nu il vazusem niciodata zambind, iar vazandu-l pentru prima data in acel moment nu prea imi placea, imi dadea impresia ca era nebun.
Intr-o fractiune de secunda brunetul o lua la fuga fara a se uita in spate. A trebuit sa tinem pasul cu el alergand cat de tare puteam. Dupa cateva minute acesta s-a oprit. Ne-am tras rasuflarea, iar apoi mi-am ridicat privirea petru a vedea ce se afla in jur. Spre surprinderea mea ne aflam in fata unui munte la baza caruia se afla o pestera. La intrarea acesteia am putut zari o alta persoana. Insa, pe masura ce ne apropiam mi-am dat seama ca nu era o persoana ci o creatura hidoasa. Nu puteam zice cu exactitate ce era. Parea o corcitura de rechin cu om, avea piele si dinti de rechin insa corp uman. O expresie dezgustata imi aparu pe chip, creatura aceea imi provoca sila. Dintii lui puteau devora orice, iar avand in vedere ca rechinii mananca oameni, nu stiam ce sa cred despre acesta. Am incercat sa imi deslipesc ochii de pe fata lui pentru ma putea uita si in rest. Purta o roba ca a celor din Akatsuki, iar in spate avea o un fel de sabie enorma infasurata intr-un material alb. Dupa miros el era cel care avea chakra cu miros de peste. M-am uitam in jur dezorientata. In urma cu cateva minute simtisem si mirosul altei chakre, insa in acel moment nu se mai afla nimeni in jur. Deodata mirosul aparu din nou, venind dinauntrul pesterii.
-Micutul frate a lui Itachi, se pare ca ai reusit sa ajungi. Trebuie sa recunosc, ma uimesti. Nu credeam ca vei reusi vreodata sa pleci din satul ala bun de nimic, dar vad ca ai facut-o, am auzit vocea celui care statea in fata pesterii. Deci il stia pe Sasuke si desigur…si pe fratele lui.
-Mai taci Kisame, nu ma intereseaza parerea ta deloc. Unde este Itachi? Se rasti Sasuke vizibil iritat de cuvintele acestuia.
-Desigur, te asteapta inauntru, numai pe tine. Micutii tai prieteni vor sta aici, a raspuns rechinul ala cu un zambet care mie mi se parea de prost gust. Cine era el sa ne zica noua ce sa facem?! vroiam sa merg cu Sasuke nu sa ii admir infatisarea lui “minunata”. M-am uitat la ceilalti doi in speranta ca vor riposta. Suigetsu avea un ranjet pana la urechi, desi nu intelegeam de ce, se parea ca lui ii convenea aceasta conditie deci nu ma puteam baza pe el. In schimb Jugo, spre fericirea mea, vru sa atace, insa Sasuke ii arunca o privire infricosatoare, vroia sa mearga singur, iar noi trebuia sa ne supunem, chiar daca ne convenea sau nu. Asta era prea de tot. Stateam acolo si ma uitam cum Sasuke patrundea in intunericul pesterii, in timp ce eu il priveam neputincioasa, inconjurata de trei ciudati, unul mai mare ca altul. Nu puteam suporta asta.
-Deci nu faceti nimic, nu? m-am adresat eu celor doi asa zisi ajutori ai lui Sasuke. Ei bine, atunci o voi face eu! am incheiat eu fraza indreptandu-ma nervoasa spre gura pesterii fara a mai astepta vreo reactie din partea lor.
Hotarasem sa fac totul singura, putea sa il bat pe omul rechin din fata mea si puteam sa ma duc s ail ajut pe Sasuke. Nu imi pasa daca el avea sau nu nevoie de mine, nu acceptam ca el sa moara doar pentru ca era orgolios si vroia sa faca totul de unul singur. Stiam ca Itachi era fratele lui si era o chestiune de familie, insa cu abilitatea mea ii puteam da energie lui Sasuke. Interveneam doar cand era nevoie, insa planurile mele au fost oprite fost oprite de cineva care mi-a oprit calea chiar in momentul cand intram in pestera. Eram nedumerita, se parea ca persoana care ma oprise era din Akatsuki dupa imbracaminte, dar nu asta era ceea ce ma nedumerise. Era foarte rapid, aparuse in fata mea intr-o fractiune de secunda de nicaieri. Nici nu avusesem timp sa ii detectez chakra. Am ridica privirea pentru a vedea cine este cel care ma oprise, insa aceea fusese cea mai proasta miscare pe care o puteam face…

[Xandra iubire14]

[color=#9400D3]K.:pls: Ador ficul tau. E supert frumos. Ma topesc dupa el.=P~o//o Ce sa iti spun? Nu prea am ce penrtru ca ficul tau e super. Greseli nu am vazut, defapt nu mam uitat dupa ele. Am citit ficul atunci cant lai postat dar no lenea asta e mare. Am o intrebare. Defapt 2. Cati ani ai? Ai afut si o parte 1 la ficul asta sau ma insel?"?"?"? in fine iti ador ficul. Basta si astept nextul :bv:

[Marina.]

Buna! Iata ca am ajuns si eu. Cu mici intarzieri, ce-i drept, dar am ajuns! Pai... imi place, chiar foarte mult. Ador felul in care narezi si descrii, iar dialogul a fost putin si bun.
Povestea asta devine din ce in ce mai interesanta. Abea astept sa vad ce se va intampa in continuare. Pe mine m-ai lasat in suspans. Oare cine a oprit-o pe Karin? Ufff, de ce imi faci asta? Sper sa pui cat de curand continuarea aca nu vrei sa ma ai pe constiinta.
So... cam asta e tot ce am avut de zis.
Bafta in continuare si spor la scris!
:bye: