Ingerul iubirii[gravitation]

[Argenta]

CAPITOLUL 10 Prizonier deznadejdii

Eiri stranse in mana telefonul.
-Shu, sigur esti bine?
-Sunt putin ametit, dar ma simt destul de bine. Tu... esti suparat pe mine?
-Cum sa fiu? Abia astept sa te strang in brate. Ajung cat pot de repede!
-Te astept.
Inchise telefonul si ii privi pe ceilalti.
-E cu bunica. L-a gasit pe strada dupa ce el a reusit sa evadeze. Vreau sa vad daca gasesc un avion disponibil,s a ajung mai repede.
Fujisaky se ridica si ii zimbi:
-Nu-ti face probleme! Te asteapta un elicopter in aeroport. Este gata sa te duca unde vrei.
Scriitorul il privi uluit.
-Cccum? ! bangui el.
Celalalt zimbi:
-Eram convins ca vei avea nevoie de elicopter .Inrtr-o ora cred ca vei fi langa el. Spune-i ca ajungem si noi cat de curand. Drum bun!
-Multumesc!
Pleca in viteza spre aeroport si in mai putin de un sfert de ora decola spre Kyoto.

Hana sta pe un fotoliu in holul spitalului. Cu putin timp in urma nepotul ei a sunat-o sa-i spuna ca este le aeroport. A trebuit sa-i explice ca iubitul lui este la spital si nu acasa. Acesta ajunse repede, foarte ingrijorat.
-Unde este?
-Este in salon, doarme. Cred ca i-au dat ceva pentru a se putea odihni.
-Dar spunea ca se simte bine...
-Spunea... dar a trebuit sa mergem la politie sa anuntam ce s-a intamplat. Acolo au vru sa-i ia niste probe de sange, pentru ca a fost drogat,I ar cand a ajuns aici, medicii nu au fost deacord sa-l lase sa plece. Ar trebui sa mergi sa vorbesti si tu cu medicul care-l ingrijeste. Si... ai grija de el. Cred ca atunci cand l-am gasit avea o criza de depresie. Plangea in mijlocul strazii. Am inteles ca persoanele care patesc ce a patit el pot avea stari depresive, care duc pana la suicid.
Il privi speriata cand isi dadu seama ca si pentru el este un subiect sensibil.
-Imi pare rau, Eiri! nu ar fi...
-Nu e nimic! Eu am trecut peste asta. Ma asteptam se fie depresiv. Pentru el, sarmanul nici macar nu este prima data.
-Cum?
-Nu ai stiut? La inceputul relatiei noastre liderul unei formatii rivale l-a atras intr-o cursa si a pus trei derbedei sa-l bata si sa-l violeze intr-o parcare, apoi a vrut sa-l santaseze cu fotografiile din timpul violului.
-Cumplit... Atunci cum a trecut peste toate?
-Aveam eu probleme mai mari ca el si de dragul meu a trecut de toate. Multumesc mult, bunico! Ma duc sa stau de vorba cu medicul.
-Atunci eu va astept pe amandoi acasa. Ai grija de el!

Au trecut citeva ore, Eiri sta pe un scaun langa patul pe care iubitul sau inca doarme. Ii priveste chipul palid si ii tine mana in mainile lui. Respira destul de dificil printr-o masca de oxigen. Medicul i-a explicat ca substanta neuroparalizanta care i-a fost injectata, in combinatie cu medicamentele pentru combaterea anemiei, formeaza un toxic puternic. Daca ar fi primit inca una sau doua doze situatia ar fi devenit fatala. Singura veste buna ar fi ca nu prezinta leziuni interne, cel care l-a rapit si violat a fost bland cu el si l-a protejat sigurele lucruri care pot sa comfirme violul sunt urmele de intepaturi de pe maini, prezenta substantei neuroparalizante, cunoscuta si ca unul dintre drogurile violului, in organism si vanataile de pe incheieturi, care dovedesc folosire catuselor. Politistul care se ocupa de caz nu a spus de cat ca pe corp i-au fost gasite cateva fire de par straine si mult ulei de masaj si lubrifiant erotic, care duc, de asemenea cu gandul la viol comis insa, de o persoana foarte interesata sa nu-i provoace victimei suferinta. In rest, Shuichi fusese destul de confuz in declaratii si pana nu isi revanea complet nu pot sa inteleaga care este adresa unde a fost tinut prizonier. Acum nu-i mai ramane de facut decat sa-l priveasca in tacere in timp ce organizmul lui se lupta cu toxina.

Ii ridica incet mana si i-o saruta. E atit de palid si pare atat de fragil, Iar evadadarea pare sa fi fost un epuizant tur de forta. Il priveste si sufletul i-se rupe de durere. Ar prefera sa fi trecut el prin acest cosmar si nu fiinta pe care o iubeste. E goaznic ca se simte atat de neputincios in fata dureri si disperarii. Tot ce stie este ca trebuie sa stea cu el in fiecare clipa, pentru ca este singurul care il poate opri de la un gest necugetat. Faptul ca medicul, politistul si bunica au spus ca Shuichi tot vorbea de moarte nici macar nu il mira. Stie bine cum se simte si stie exact ce are de facut: ce a facut si Shu pentru el la New York, sa-i arate ca iubirea a mai puternica decat moartea si poate videca toate ranile din suflet. Ii intoarse mana si ii saruta palma.
-Te rog,Shuichi, lupta pentru mine, pentru iubirea noatra! Stiu cat de egoist este ceea ce iti cer, dar am nevoie de tine , ca sa stiu de ce respir si de ce ma trezesc dimineta din somn, sopti incet si lacrimi fierbinti se scursera in palma celui adormit. Nu vreau sa te pierd! Nu as suporta asta.
De fapt Shuichi nici macar nu doarme. E intr-un fel de stare de letargie. Ii este foarte greu sa tina ochii deschisi, dar ii este si mai greu sa-i explice lui Eiri ce s-a intimplat. Cum va putea sa-i spuna ca a fost nevoit sa mimeze ca este drogat numai pentru a putea fugii? Cum va putea sa-i spuna ca a stat pur si simplu , ca o simpla papusa , cand Taro i-a facut tot ce a vrut? Cum sa-i explice cat de murdarit se simte de bunatatea aratata de rapitor, de cuvintele lui de dragoste, de comportamentul lui libidinos? Ar fi preferat sa-l bata. Atunci corpul lui ar fi suferit mai mult, dar sufletul ar fi fost impacat.
Ar fi vrut sa aiba timp sa-si puna capat vietii, atunci, pe strada, sa se fi aruncat in fata unei masini. Acum nu mai poate. Priveste printre gene, din cand in cand , chipul atat de iubit al celui care sta de veghe langa patul sau. Este palid si in mod sigur foate obosit. Ar vrea sa se ridice intr-o clipa din pat si sa-i sara in brate. Dar cum sa atinga el, o fiinta perfecta, un trup pangarit de atingerea unui ticalos? Ce ii mai poate oferi acum? Obiectul amorului unui dezechilibrat mintal? Nu lui Yuki! In nici un caz! Ar vrea din tot sufletul sa moara, dar stie mult prea bine ca ar lua cu el si fiinta cea mai draga. Nu se indoieste ca asta ar urma. Nu se indoieste de dragostea iubitului sau. Pentru ca el sa fie bine, trebuie sa traiasca.
Cuvintele soptite de Eiri printre lacrimi ii facu sufletul sa se umple de un val enorm de caldura. Nu suporta sa-l vada asa. Dechise ochii si indeparta masca de oxigen. Se ridica in sezut si mangaie cu palma uda de lacrimi obrazul celui pe care il iubeste.
-Yuki... De ce plangi iubirea mea?
Barbatul blond il privi ca pe o minune. Ii lua capul in maini si incepu sa-l mangaie pe obrajii, parca pentru a se asigura ca ca este real.
-Esti bine? M-ai auzit? Eu te-am trezit? Iarta-mi egoismul!
-Nu am ce sa-ti iert! Te iubesc!
Scriitorul il cuprinse in brate si vru sa-l sarute, dar el il opri:
-Trebuie sa-ti spun ceva...
Dar celelalt nu-l asculta. Il saruta cu nesat pe gura,I ar el nu se putu abtine sa nu-i raspunda. Prea mult tanjise dupa imbratisarea lui. Cand se oprira aproape sufocati, Eiri il mangai e incet conturul fetei si al buzelor cu varful degetului si ii zambi:
-Iarta-ma,I ubitul meu... Stiu ca voiai sa-mi spui ceva,d ar aveam nevoie de o gura de oxigen.
Shuichi ii mingaie obazul usor ezitant.
-Stii... Nu ar trebui sa ma saruti si sa ma atingi.
. -De ce?
-Nu ti-e sila de mine?
-Nu!
Zambi trist:
-Tu nu stii ce am patit, ce am facut ca sa pot scapa!
-Vrei sa vorbim despre asta? Despre cosmarul abia incheiat?
-Da . Trebuie sa-ti spun si tu vei hotara, daca o fiinta mizera ca mine mai poate fi iubitul tau.
I-a povestit pe indelete tot ce se intimplase, tot ce patise si cum reusise sa evadeze. Apoi la privit intrebator:
-Mai poti spune ca nu ti-e sila de mine?
-Sigur ca pot! Cum sa-ti pui semenea inrebari?
-Nu crezi ca sunt mizerabil?
-Nu. Esti curajos si istet. Incredibil de curajos si de istet! Te-ai descurcat intr-o situatie cumplita... Esti exraoridinar!
Ochii cantaretului se umplura de lumina.
-Atunci mai sunt iubitul tau?
-Sigur ca da! Sunt foarte mandru de tine! Ai dovedit ca nu esti doar un tip atragator , care inebuneste o sala intreaga cand urca pe scena , ci cea mai grozava fiinta din lume. Cati altii , care se cred grozavi, nu ar fi inca legati in catuse la discretia unui nebun? Dar tu esti aici, in bratele mele si asta nu se datoreaza nici politiei, nici bunicii si amicelor ei grozave, nici itelor trase de Thouma si Shuguru ci numai curajului si istetimi tale.
Epuizat de tot cosmarul din ultimile zile, de efectul drogului, dar si de nesperata fericire daruita de vorbele iubitului lui, Shuichi reusi sa rosteasca:
-Te iubesc!
Apoi puse capul pe umarul acestuia si adormi. De asta data somnul i-a fost odihnitor si tamaduitor.
Departe, in Tokyo, Myka vorbeste la telefon cu bunica ei, care este destul de ingrijorata de starea iubitului nepotului sau.

[Argenta]

capitolul 11 Purificare

Eiri si iubitul sau stau impreuna pe margine culoarului ce inconjoara gradina din casa Hanei, nu a casei din Kyoto, ci a uneia a aflata la munte. Scriitorul il tine pe Shuichi in brate si il mangaie pe par. Amandoi poarta kymonouri de matase. Au trecut doua luni din noaptea in care Yuki a venit in Kyoto. Atunci sperase ca totul va fii bine si iubitul sau depasi usor trauma prin care a trecut. Departe de a se intampla asa, Shuichi a fost cuprins de o stare cumpita . Timp de cateva zile nici macar nu putea sa suporte sa-l atinga cineva, dar daca Eiri pleca de langa el devenea disperat. Medicii erau de parere ca ar avea nevoie de comsiliere psihologica, dar solistul refuzase. Il ingrozea doar gandul ca ar pute se vorbeasca unui strain despre ce se intanplase cu el. Iubitul lui nu era de aceasi parere, dar nu vroia sa-l forteze cu absolut nimic. In urma cu cateva zile, Shuichi acceptase sa fie tinut in brate si sarutat si se purtase ca si cum ar fi dorit sa faca dragoste, dar Eiri se oprise la atat. Simtise o incordare in trupul iubitului sau atunci cand il mangaiase putin mai intim. Vazand ca nu merge mai departe Shu il privise intrebator si speriat "-De ce ? Se intrebase aproape incremenit de ideea ca iubitul lui nu-l mai doreste. Acesta insa il privise cu blandete si ii mangaiase parul: " Te iubesc mult si te doresc, dar nu vreau sa facem dragoste decat atunci cand si sufletul si trupul tau vor fii pregatite. " " Dar te vreau, chiar te vreau cu adevarat, Yuki! " Acesta il mangaiase incet pe obraz: " Doar mintea ta vrea , trupul si sufletul tau nu sunt inca pregatite. Daca facem dragoste acum, putem pierde tot ce am castigat cu greu in aceste doua luni. Eu ma rabdare sa astept oricat va dura. " " Esti atat de bun cu mine! " " Nu sunt bun cu tine. Te iubesc! Asta e tot. "
Acum privesc imbratisati gradina perfecta a bunicii. Sunt amandoi fericiti ca pot face asta.
La un monent dat scriitorul paru sa se amuze.
-Ce s-a intamplat? intreba celalalt.
Ii puse un de get pe buze facandu-l sa taca, apoi ii sopti la ureche:
-Nu te misca acum si stai linstit, dar cred ca suntem priviti.
-De cine? De unde? sopti.
-Din casa, Bunca are astazi in vizita cateva prietene.
-Atunci nu ar trebui sa stam aici , asa. Nu este cuviincios sa ne imbratisam in public.
-Dar noi nu ar trebui sa stim ca ele sunt aici si se para ca se amuza vorbind despre noi. Nu ar fi frumos sa le stricam distractia acestor batrane dragute.
-Yuki... nu e frumos ceeea ce fac.
-Dar ele au ajutat-o pe bunica sa afle ca esti in Kyoto. Hai sa le oferim putin spectacol!
Il saruta indelung pe gura, acolo, in gradina in care teoretic, sunt singuri, dar practic nu.
Dincolo de paravanul semitansparent cele trei barine doamne, imbracate in kymonouri sobre ii privesc incantate.
-Nepotul tau si iubitul lui sunt intr-adevar foarte draguti. Suntem incantate ca i-am putut ajuta.
Hana zimbi si le invita sa bea ceai si sa manance prajiturele. Le multumi pentru ajutorul oferit, dar nu le spuse ca de fapt nu toate lucrurile sunt atat de bune cum par.

Ceva mai tarziu , Shichi isi intreba iubitul:
-Spuneai ca trebuie sa vorbesti cu editorul tau despre lansarea noului roman...
Eiri iizambi, ii este recunoscator ca a deschis el discutia, pentru ca chiar nu stia cum sa aduca vorba despre asta.
-Ar trebui sa ma intalnesc maine cu Seiren, dar trebuie sa-i spun daca aici, in Kyoto, sau in Tokio.
-Poate ar fi bine sa mergi tu acolo, ea este atat de draguta cu noi si a venit de atatea ori pana aici in ultimile doua luni.
-Sigur va fi in regula daca te las aici?
-Da. Voi fi bine, nu-ti face griji.
-Bine.

La sute de kilometri depertare ,in Tokyo,intr-una dintre salile de sedinta de la N-G . Hiro si Fujisaki stau de vorba cu Ryuichi si Thouma.
-Am vorbit asta seara cu Eiri si nu crede ca Shuichi este in stare sa iasa in oras,cu atit mai putin sa vina la studio.
Ryuichi se uita la el dind din cap si agitind iepurasul de plus.
-Trebuie sa faci ceva pentru el, Thouma. Tu ai o solutie pentru orice, intotdeauna.
-Solutiile sunt doua: sa mearga la psiholog sau sa mearga la templu si sa faca un ritual de purificare. Din pacate Shuichi nu este de acord cu prima solutie, iar Eiri m-a pus sa-i promit ca nu-i voi spune iubitului lui despre ritualul de la cascada.
-Un ritual de purificare in templu de langa cascada ar fi o idee minunata. Am auzit ca rezultatele sunt de-a dreptul miraculoase.
-Stiu, dar Eiri spune ca in aceasta perioada apa este mult mai rece si nu vrea sa-l imbolnaveasca si oricum totul merge spre bine.
Hiro se ridica nervos.
-Si eu si Shuguru am apucat sa-i promitem, dar acum, daca ma gandesc mai bine, cred ca Shu ar fi incantat sa se supuna ritualului.
Ryuichi zambi si se indreota spre usa. Toti il privira mirati.
-Unde mergi?intreba Thouma.
-Voi ati promis, eu nu. Ma duc la prietenul meu sa-i spun cum se poate vindeca de teama si de tristete, ca sa poata straluci iar pe scena.
Colegul sau de trupa il opri.
-Nu poti face asta, asa pur si simplu!
Celalalt se intoarse furios si-l lovi cu iepuresul in cap tipand:
-Esti rau si nu ma lasi fiindca tu nu tii la Shu-chan de loc. Esti rau,rau,rau rau!
Shuguru il opri cu blandete:
-Are dreptate!
-Dar tu ii esti prieten, de ce nu ma lasi, facu solistul incepand sa planga. Eu vreau sa-mi ajut prietenul!
-Noi toti vrem sa-l ajutam, dar trebuie sa ne gindim putin cum.
-Eiri vine maine la Tokyo, la editura.
-Asta este perfect, Ryu va putea merge sa-l viziteze pe Shu. Thouma ai putea sa vorbesti tu cu Tatsuha?
-Pentru ritual? ! Sigur ca pot. El a venit primul cu ideea. Am inteles ca si bunica lor este de acord cu chestia asta.
-Atunci totul este perfect. Daca maine ajungem acolo, poimaine ar putea avea loc ritualul.
-Dar Eiri sta in oras doar o zi!
-Nu-i nimic, vere draga, inventezi tu ceva care sa-l tina inca o zi aici. Ryuichi, uite ce vreau sa faci...

A doua zi dimineata Shuichi sta singur in incaperea lui. Citeste un print dupa manuscrisul romanului lui Eiri, care urmeaza sa apara in curand. Se auzi un zgomot, care il facu sa priveasca spre usa. Aceasta culisa incet , in dereptul ei sta una dintre slujitoarele casei ingenuncheata respectuos:
-Domnule, aveti un oaspete. Ati putea sa-l primiti pe domnul...
Un raset se auzi:
-Nu este nevoie de asta. Prietenul meu sigur vrea sa ma vada!
Ryuichi sari pur si simplu peste femeia ingenunchiata si intra in incapere. Are intr-o mana un manunchi de baloane umplute cu heliu, de toate formele si culorile,I ar in cealalta o cutie cu dulciuri.
-Ce mai faci?
-Bine! Ce e cu tine aici?
-Cum ce? Am venit sa te vad.
Se apleca si-i lua foile din mana.
-Citesti? E prea frumos afara pentru a sta in casa sa citesti. Muntele e minunat! Vreau sa te plimbi cu mine pe munte.
Shuichi il privi si zambi. Este adevarat ca i-a promis lui Eiri sa citeasca romanul si sa-i spuna ce crede, dar nu poate sa fie nepoliticos cu Ryuichi, care a venit atata drum doar ca sa-l convinga sa iasa din casa.
Se imbraca repede, merse la Hana sa-i spuna ca merge sa se plimbe pe munte cu amicul sau si o pornira.
-Unde ai vrea sa mergi, Ryu?
-Am auzit ca este o cascada foarte frumoasa , nu prea departe de aici.
-Mda... E la mai putin de o ora de mers pa jos de aici. Vrei sa o vedem?
-Sigur!
Au mers pe munte aproape o ora pana sa ajunga la o cascada superba. Nu are decat cativa metri inaltime, dar privelistea este minunata
.Shuichi a mai fost in urma cu cateva zile aici si atunci i-a placut la fel de mult. Desi nu este inalta caderea de apa este destulde lata si se varsa intr-un bazin de piatra neteda, pentru a-si continua mai apoi drumul prin munte. Spuma pe care apele o fac este de un alb sclipitor si pare cea mai fina dantele din lume.
Cateva zeci de metrii mai departe este un templu micut dar foarte frumos. Din fata lui le fac vesel cu mana Hiro, Shuguru si Tatsuha. Se salutara incintati.
Au stat de vorba si au mancat prajiturile aduse de Ryuichi. Dupa un timp Shuichi se ridica si se apropie de apa. Este foarte fericit ca prietenii lui sunt aici. Se apleca si lua in pumni apa rece.
-E fascinanta. Nu este asa? spuse Tatsuha,c are venise in urma lui.
-E ciudat... Ma simt foarte linistit aici. Asa s-a intamplat si acum cateva zile, cand am urcat pana la cascada cu Yuki.
-Pai... E normal avand in vedere ce rol a avut cascada sute de ani de zile.
Cantaretul il privi mirat:
-Rol? Ce fel de rol?
-Eiri nu ti-a povestit despre cascada?
-A spus doar ca muntele este de multe sute de ani in proprietatea familiei Uesugi.
-Da... De pe vremea cand era unul dintre cele mai putenice clanuri de samurai. Pe vremea aceea cand se intorceau de la razboi veneau aici pentru ritualul de purificare. Stii uneori in razboi erau nevoiti sa faca lucruri scarboase sau injositoare pentru a supravietui, atunci veneau aici si se supunea unui ritual de purificare.
In sufletul lui Shindou se starni furtuna, " Lucruri scarboase si injositoare pentru a supravietui.... Exact ca mine. " Intr-o secunda intelese ca prietenii lui il adusesera aici pentru ai sugera o solutie de rezolvare a problemelor , fara al forta sa faca ceva. Alegerea ii apartine pe deplin, iar el stie exact ce are de facut. Se ridica in picioare in fata lui Tatsuha si-l privi foarte serios:
-Cine se poate supune ritualului?
-Oricine crede ca are nevoie.
-Tu stii sa indeplinesti acest ritual?
-Sigur: Doar sunt preot!
-Vrei sa faci ritualul pentru mine?
-Sigur ca da.
-Cit timp dureaza?
-Cam... 12 ore.
-Il putem incepe maine in zori?
-Sigur. In cazul acesta, ramai aici peste noapte pentru ritualul de pregatire?
-Da!

Eiri a ajuns inapoi in casa bunicii sale abia a doua zi dupa ora prinzului. A aflat ca Hana este plecata si s-a dus in camera lui Shuichi. A incremenit vazand camera goala, doar cu baloanele plutind langa tavan.
-Unde este? o intreba pe slujnica ce il priveste ingrozita.
Aceasta bolborosi:
-A venit un domn foarte... copilaros, care a adus baloanele si l-a luat la plimbare pe munte. A trimis apoi vorba ca ramane peste noapte la templu.
Barbatul o prinse de brat si o scutura:
-Cine mai e la templu?
Femeia incepu sa planga. El o scutura si mai tare.
-Fra... tele dumneavoastra... este la... templu. D... d... doamna a plecat acolo... cand a auzit si... nu s-a intors inca.
Yuki Eiri isi acoperi fata cu mainile. Ii lua citeva secunde sa se adune, apoi mult mai linistit se intoarse spre femeie:
-Mai este vre-o masina de teren in garaj?
-Da , domnia-voastra!
-Bine! Atunci spune sa fie bine incalzita camera iubitului meu, asternutul sa fie si el cald ,baia sa fie pregatita si acum adu-mi repede cateva paturi si prosoape. Ma intorc repede!
Un sfert de ora mai tarziu vehiculul de teren oprea langa bazinul in care se aduna apa din cascada. Eiri cobora si privi spre cascada incremenit. In mijocul caderii de apa, imbracat intr-un chimono de bumbac alb si asezat pe piatra de meditatie in pozitia lotus, sta iubitullui. Nu-i vine sa creada ca acolo este chiar el. In jurul bazinului stau Hana, Hiro, Shuguru, Ryuichi si Tatsuha. Se intoarese suparat spre ei:
-De ce l-ati pus sa faca asta?
-El a vrut. Nu l-a fortat nimeni, spuse Hiro la fel de suparat.
-Si de ce nu l-a oprit nimeni?
Tacere.
-Ei bine... il scot eu de acolo, spuse si vru sa paseasca in apa.
Hana il opri cu bandete:
-Nu strica totul! Va iesi oricum in curand din cascada. Fratele tau i-a spus ca nu trebuie sa stea decat atat cat poate, dar el a spus ca va iesi din apa doar cind tu vei veni aici, dupa el. Ca acesta va fi semnul ca zeii vor considera ritualul implinit.
-De cand sta in apa?
-De aproape patru ore.
-Sunteti toti mai nebuni ca el, pentru ca l-ati lasat.
Intr-adevar Shuichi a simtit venirea iubitului lui. S-a ridicat incet de pe piatra de meditatie din mijlocul perdelei de apa. Isi simte trupul complet amortit, dar cu adevarat curat, dupa atata timp. Se indrepta spre marginea bazinului. Ceilalti il lasara sa iasa singur din bazin, pentru ca ritualul sa se considere incheiat, dar imediat Eiri ii scoase kymonoul ud si incepu sa-l stearga cu un posop moale si cald, apoi il infasura intr-o patura. Toti ceilalti ii privesc in tacere. Eiri este atat de nervos, incat ar fi destul de periculos pentru ei sa zica ceva. Fara sa le spuna o vorba, scriitorul isi ridica iubitul in brate si li duse pana la vehiculul de teren.
-De ce ai facut asta, Shu-chan?
-Pentru tine. Voiam sa fiu curat, pentru tine.
-Pentru mine ai fost tot mereu cea mai pura fiinta din lume, chestia cu murdaria era doar in capul tau. Acum,c el putin, s-a dus?
-Da . Acum ma simt bine.
-Atunci totul este perfect.

http://i332.photobucket.com/albums/m325/Argenta/c1.jpg

[Argenta]

capitolul 12 Un strop de liniste



Eiri isi aduse iubitul in casa si merse direct in camera de baie. Slujitoarea se tine dupa el ca un catelus speriat.
-Domnule, va rog sa ma iertati! Apa nu a apucat sa se incalzeasca destul de mult.
-Foarte bine! Contiuati sa o incalziti.
Femeia isi pleca fruntea si se indeparta fericita ca nu este nevoita sa suporte o iesire nervoasa.
Scriitorul il intinse pe Shuchi pe masa de masaj. Batrana maseoza a familiei se apropie, dar nepotul stapanei o concedie cu un gest scurt. Desfacu patura. Trupul din fata lui este inca scuturat de frisoane, dar nu mai este atat de rece ca atunci cand a iesit din cascada. Se dezbraca rapid, se spala de transpiratie si murdarie, apoi il lua in brate si intra in bazin. Il aseza in apa si se aseza si el in apropiere. Din fericire apa este doar calduta, iar riscul unui soc terminc nu exista.
-Multumesc, Yuki!
-E bine acum?
-Da ... e cald. Esti suparat pe mine?
-Pe tine... pe ei mai mult, pentru ca le spusesem ca nu sunt de acord cu acest ritual. Nu mi-a placut de loc sa te vad in apa aproape inghetata.
Shuichi ii zimbi si il mingie pe obraz. Are mana inca foarte rece. Eiri i-o prinse si o baga la loc in apa.
-Esti inca inghetat. Stai in apa si taci!
-Voiam doar...
-Nu ma cert cu nimeni pentru ce s-a intamplat, asa ca nu te mai stradui sa le iei apararea. Taci si atat!
Micutul solist al Bad Luck se supuse poruncii iubitului sau. Se apropie, doar, timid si isi lasa capul pe umarul lui. O clipa se astepta la o reactie de respingere, dar simti cum mana lui ii cuprinde umerii, asa ca inchise ochii fericit. In acest moment nu vrea nimic mai mult decat sa stea langa cel pe care il iubeste. Acesta il priveste si zambi cand il vazu inchizand cuminte ochii. Desi umarul lipit de al lui este inca rece, stie ca totul va fi bine. E obosit, ieri a fost la intalnirea cu editorul, apoi a trecut pe la politie sa afle ce au mai aflat cei care ancheteaza oroarea a carei victima a fost iubitul lui. Asa cum se asteptase nu erau prea multe lucruri noi. La adresa pe care o aflase Hana, nu gasisera decat un apartament in care nu locuia in acel monent nimeni. Si mai socant era ca apartamentul era in proprietate lui Shuichi. Fusese cumparat in ziua in care impinise 22 de ani, dar nu platise el nici tranzactia in sine si nici utilitatile sau impozitul, ci o alta persoana care ii folosise numele si acte falsificate. Nimeni nu crezuse cand victima spusese ca violatorul a afirmat ca tot ce este in jur ii apartine. Se dovedise ca Taro nu mintise, chiar ii cumparase tot ce credea ca are nevoie. Apartamentul era complet mobilat, cu mobila scumpa, era mai mare decat apartamentul lui Eiri din Tokyo si avea amenajat si un mic studio de inregistrari. Tipul chiar nu glumise, avea de gand sa-si tina victima pentru totdeauna acolo. Politia ridicase probe destul de clare ca acolo se intamplase ceva ciudat. Gasisera catuse imbracate in balana, siringile cu urme de drog al violului pe ele, dar si glucoza si vitanimele, despre care victima le spusese ca i-au fost perfuzate atunci cand, in prima zi, refuzase sa manance. Ajunsesera la concluzia ca totul fusese pus la cale de un nebun obsedat de cantaret. Eiri insistase sa nu-i comunice nimic acestuia, pretextand ca este inca in stare de soc. Nici nu mintise prea mult. Se teme de reactia pe care ar putea sa o aiba. Nici el nu crezuse vorbele nebunului. Cat despre Taro... Oficial era inca plecat in strainatate si, fara probe materiale, care sa-i dovedeasca prezenta in Kyoto, ar fi fost greu de dovedit. Ofta. Asta nu-i place de loc. Nebunul acesta inca ar putea sa-i urmareasca si sa incerce iar sa-l rapeasca.
In mod ciudat si Shuichi a ajuns la aceiasi concluzie cu a iubitului sau. Crede ca Taro este undeva, de unde asteapta sa faca iar ceva cumplit. Nu se teme nici macar o secunda pentru propria persoana, ci pentru Eiri . Nu a iutat amenintarea rostita de ticalos inainte ca el sa plece: " Am sa-l ucid! " Ii e teama ca va incerca, dar spera ca-l va putea opri la timp. Ieri, dupa ce iubitul lui plecase, regretase profund ca nu l-a insotit. Cand Ryuichi intrase pe usa tocmai se gandea daca nu ar fi mai bine sa plece dupa el. Cu un tren rapid ar fi ajuns repede in Tokyo si stia unde il poate gasi. Lucrurile se desfasurasera altfel, dar, acum cand sta cu capul pe umarul lui in apa din ce ince mai calda, e fericit pentru felul cum au decurs lucrurile. Inainte sa inceapa ritualul ii era frica nu doar ca Yuki il va considera murdar, ii era frica de parerea prietenilor lui si, mai ales, ii era o groaza cumplita ca ar putea sta pe scena,I ar oamenii il vor privi ca pe un gunoi, asa cum de fapt, se simtea el atunci. Acum insa... simte ca poate face orice, poate sa urce pe scena si sa cante, poate sa vorbeasca cu prietenii lui si poate sa-si apere iubitul de orice pericol.Se relaxa, lasa caldura apei sa-i patrunda in corp si adormi. Eiri il simti cum aluneca si il prinse la timp, inainte sa apuce sa inghita apa. In primul moment vru sa-l trezeasca si sa-l certe ca este prea neatent, dar vazand zambetul fericit cu care a adormit pe buze, nu se indura. Il stranse doar ceva mai tare langa el pentru a numai risca sa-l vada alunecand iar. O clipa se amuza. E clar ca lucrurile au inceput sa revina la normal. De doua luni nu s-a mai gandit nici macar o clipa sa-l certe pentru ceva. Acum, cel putin s-a gandit, chiar daca nu a facut-o si asta e un semn bun.

Ceva mai tarziu stau amandoi intinsi in asternutul cald. Doar Shuichi doarme.Iubitul lui il priveste. Dupa atat de mult timp este prima data cand nu plange si nu tipa in somn, chituit de cosmaruri. Nu l-a trezit decat pentru a-i da sa bea un bol cu supa si medicamentele. Ii mangaie incet obrazul. Nu au facut dragoste de atat de mult timp si stie ca, daca l-ar lua in barate si l-ar trezi din sonm in sarutari si mangaieri, ar urma ceva cu adevarat ametitor de placut pentru amandoi, dar nu o face totusi. Se multumi sa se intinda linga el si sa-i cuprinda umerii cu bratul. Imediat Shuichi se lipi de el si isi incolacii bratele in jurul gatului, fara macar sa se trezeasca. E pozitia in care prefera sa doarme intotdeauna, dar ani de zile nu i-a placut aceste lucru si lui Eiri.L a inceput il respingea pur si simplu si-i intorcea spatele, cu timpul insa incepuse sa accepte. Atat in luna in care fusesera despartiti, cat si in ultimele doua luni, tanjise sa doarma tinandu-l in barate, sa-i simta respiratia pe obraz si sa-i auda bataile inimii. Trase invelitoarea peste amandoi, isi lipi obrazul de parul lui si adormi. Ceva mai tarziu Hana intra incet in incapere. Zambi cand ii vazu. Felul in care, desi adormit, nepotul ei isi tine iubitul in brate nu poate insemna decat afirmarea dreptului de posesie absoluta. Ii inveli cu grija si iesi din incapere.

Shuchi s-a trezit din somn mai odihnit decat isi aduce aminte sa se fi intamplat de mult timp. Eiri doarme inca langa el, dar asta este ceva normal. De obicei iubitul lui doarme mai mult decat el. Se ridica din asternut si merse catre usa, pe care o deschise incet. Afara este intuneric si ploua, iar in casa este liniste. Se intoarse incetisor in asternut. Un timp asculta zgomotul facut de ploaie pe acoperisul din lemn. Curind se gindi ca e pacat sa nu imparta cu Eiri sunetul ploii in linistea noptii. Se apleca peste el si ii saruta intai gura apoi incepu sa-i acopere incetisor gatul si umerii cu sarutari scurte si usoare. Cobora din ce in ce mai jos oprindu-se mai mult sa-i sarute indelung sfircurile, apoi ombilicul. Sciitorul s-a trezit inca de la primul sarut, dar prefera sa savureze senzatiile delicioase pe care i-le ofera cand ii saruta pielea si mai ales cand varful limbii lui ii atinge sfarcurile, simte ca ia foc. In momentul in care a inceput sa-i sarute zona ombilicului si-a dat seama ca nu se mai poate controla. L-a prins de umeri si l-a ridicat spre el. A inceput sa-i sarute gura, intai cu salbaticie, apoi din ce in ce mai lent, savurand gustul buzelor lui. Nu se opri decat pentru a respira o clipa, apoi o lua de la inceput. Cand se opiri iar,I i lua capul in palme si in lumina difuza a camerei il pirvii in ochi si ii mangaie incet obrajii abia respirand. Poate doar sa rosteasca:
-Tu... tu...
-Yukiii... Mi-a fost atat de dor de asta...
-Taci...
-Aproape uitasem cat de minunate sunt atingerile tale, incepe sa spuna dar aproape isi piedu respiratia cand ii simti buzele plimbandu-se pe gatul si umerii lui.
-Ah... cum poti sa fii asa de atragator?
-Yuki... eu... Nu te opri... Te rog...
-Ma scoti din minti.
-Eu...
-Tu . Taci! Vorbesti mult prea mult!
Il rasturna in asternultul de matase si nu-l mai lasa sa vorbeasca destul de mult timp.
Mai tarziu stau imbratisati ascultand ploaia.
-Pentru asta te-am trezit.
-Ca sa te tin in brate?
-Ca sa auzi ploaia. Suna ca o muzica...
-Deci nu ti-a placut...
-Glumesti? A fost minunat... Yuki...
-Da...
-De ce nu ai vrut sa ma lasi sa fac asta de la inceput?
-Sa mergi la cascada? Te-am dus acolo si te-am pus sa te speli cu apa de acolo pe maini si pe fata. Totul a inceput sa fie bine dupa aia.
-Da... dar nu era complet. Acum e perfect! Simt ca... pot face orice.Nu mai mi-e frica.
Eiri il lua in brate si-i ciufuli parul.
-Esti mai rezistent decit am crezut eu. Nu ti-am spus, pentru ca ma temeam ca te vei imbolnavi. Nu intotdeuna efectul e doar linistea sufletesca.Nu am vrut sa patesti ca mine.
Ii lua mana si incepu sa-i sarute degetele si palma.
-Ai fost aici cand te-ai intors din...
-Din America... Da, Am fost aici si am facut ritualul...
Nu reusi sa continue sa vorbeasca, prea ocupat sa-si sarute iubitul,I ar discutia lor se intrerupse cel putin pentru un timp.
Il privi cum sta cuminte in bratele lui.
-De ce nu intrebi ce vrei sa intrebi?
-Aaaa.. .Ce ai patit tu?
-Am facut dubla pneomonie si am fost incomstient din cauze febrei zile in sir. Cand m-am revenit uitasem aproape tot ce se intamplase la New York. Toti au considerat ca a fost o adevarata binecuvintare.
Shuichi zambi amar:
-Pana am aparut eu in viata ta si ti-ai amintit.I mi pare foarte rau,Yuki!
Acesta il mangaie pe par.
-Nu-i asa! Tu m-ai facut sa accept si sa trec mai departe. Asta m-a ajutat cu adevarat.
Celalalt schimba vorba:
-Nu mi-ai spus ce ai facut la Tokyo. Ce mai face Seiren?
-Ca in totdeauna, este un mare fan al tau. Vrea sa vi si tu la lansarea cartii.
-Cand va fi?
-Peste cam o luna.
-Esti sigur ca fanele tale nu vor fi nemultumite?
-Ele stiu de mult ce sunt al tau. De ce s-ar supara?
-Atunci abia astept!

Nici unul dintre ei nu stie ca intr-un apartament din Tokyo Taro priveste cu nesat castele pe care le-a inregistrat in timp ce Shuichi era prizonierul sau. Nu poate sa-si ia ochii de la imaginea lui, aproape in marime naturala pe ecranul imens cu plasma. Mangaie in nestire imeginea aceea. In mintea lui bolnava de fiecare data cand vede imaginile se convinge tot mai mult ca micutul cantaret il iubeste pe el,I ar Yuki Eiri nu este decat un ticalos care l-a rapit. Nicicand in viata lui nu a fost atat de indragostit de cineva. Ar vrea sa-i ofere tot ce este mai bun in lume tot ce si-ar pitea dori, si, desigur nu il va mai lasa sa cante pe scena. El, Taro, va fi singurul care-l va auzi cantand .Nu este dispus sa-l imparta cu nimeni.

[Argenta]

capitolul 13 Temeri adeverite


Se leagana in patul-balansoar, asculta muzica si priveste incantat terasa proaspat amenajata. S-au mutat in noul apartament abia in urma cu doua zile. Este mai mare decat cel in care au stat inainte si mult mai spatios decat orice alt apartament in care au locuit.
Ceea ce il incanta, insa cel mai mult nu este spatiul mai generos sau facilitatile pe care le ofera noul apartament, ci faptul ca pentru prima data de cand sunt impreuna, Yuki i-a cerut parerea in legatura cu locul in care se vor muta. Mai bine zis il lasase pur si simplu sa aleaga singur dintre cele patru apartamente care le-au fost propuse. L-a ales pe acesta. A fost si ideea surorilor lor, atat Mika, dar si Mayko au fost de parere sa ia un apartament cu o camera in plus. Ele au argumentat ca ar fi nevoie de o camera in care sa fie un fel de incapere pentru oaspeti. Ideea li-se paruse bizara amandurora dar, cum apartamentul este superb, are o terasa mare si o priveliste minunata au hatarat ca acesta este cel cautat. Cu o zi in urma au fost sa cumpere mobila si decoratiunile. Totul este super modern. Eiri a avut doar o pretentie clara: sa fie intr-o cladire foarte bine securizata.
Terasa este foarte mare, aproape la fel de mare ca garadina din casa de la munte a Hanei. Privelistea este superba, de jur imprejur sunt asezate ghivece cu plante decorative. Pentru atunci cand vremea este proasta terasa se poate inchide complet cu pereti si acoperis din sticla securizata, manevrate de un motor controlat de o telecomanda. Toata dimineata Shuichi s-a jucat intizind sau stragand la loc sau peretii sau acoperisul sau pe amandoua in acelas timp. Mobila terasei este toata din bambus si este compusa dintr-o masa, fotolii de gradina si patul-balansoar atarnat de un suport futurist. Cantaretul nu se mai satura sa se legene in el. Muzica este brusc perturbata de sunetul telefonului mobil. Se incrunta. Nu cunoaste numarul, dar stie perfect a cui voce o va auzii, daca va raspunde. Apelurile au inceput la putin timp dupa ce s-au intors in Tokyo, adica acum doua saptamani, dar telefonul suna doar cand Eiri nu este acasa. Asta inseamna un singur lucru: Taro continua sa-i urmaresca. Prima data raspunsese si incremenise cu telefonul in mana: " Ce mai faci, iubitul meu ? " Intrebase vocea care ii bantuise cosmarele timp de doua luni. Nu asteptase sa continue si inchisese pur si simplu. Imediat il resetase si pusese numarul in lista de respingere automata. A doua zi, insa il sunase de la un alt numar si tot asa in fiecare zi. Nu-i spusese nimic lui Eiri. Nu le spusese nimic nici prietenilor lui. Si asa nu mai ere voie sa iasa singur din cladire, daca ar afla nu ar mai iesi de loc. Vorbise cu o singura persoana, cu Thouma, pe care il rugase sa aiba grija de Eiri. Acesta il asigurase ca va avea grija si ii va pune o garda de corp care sa-l insoteasca tot timpul. Incepu sa planga de nervi. Acest ticalos ii transformase si pe el si pe iubitul lui in prizonierii. Ar vrea sa poata face ceva ca aceasta nebunie sa se termine. " Se va termina, sunt sigur, si atunci apartamentul acesta va deveni micul nostru paradis. " Atunci cand il vazuse pentru prima data ii spusese lui Yuki ca ar vrea sa nu se mai mute niciodata, dar acesta zimbise, apoi spusese ca sigrur are sa-i placa mai mult urmatoarea lor locuinta. Ceea ce el spusese atunci ii pare si acum aproape neverosimil. Incepuse sa discute despre cumparearea unui apartament in ceea ce avea sa fie in cativa ani cel mai curajos poiect de costructie din intreaga lume: piramida din golful Tokyo. Ii spuse sa se gandeasca pe care din laturile piramidei ar vrea sa fie apartamentul si ce facilitati ar prefera sa aiba. Acolo ar putea avea posibilitatea de a amenaja un studio de inregistrari foarte performant. El insa strambase din nas, nu-i place sa lucreze acasa.

Eiri sta de vorba cu Seiren si pune la punct ultimile amanunte legate de lansarea cartii. Femeia il priveste zi
-De ce esti atat de incordat? De obicei nu esti emotionat inainte de lansarea unei carti.
-Nu sunt emotionat. E vorba doar de Shu. El e speriat ca publicul va avea o reactie negativa daca va veni mine.
-Ma indoiesc ca se va intampla asa. El ce face?
-E bine. Ultimile analize au fost aproape bune.
-Asta este grozav. Voiam sa te gandesti la ceva. Tu... il iubesti...
-Sigur ca da.
-Atunci de ce nu te casatoresti cu el?
Barbatul incepu sa rada.
-Seiren... suntem doi tipi. In Japonia nu sunt recunoscute casatoriile intre doi barbati.
-Dar si tu si el aveti dubla cetatenie. El s-a nascut in America, tu ai locuit acolo mult timp... De ce nu mergeti acolo sa va casatoriti?
-Nu ar fi recunoscuta legal aici.
-Si ar conta foarte mult? Nu ti-ar place ca undeva in lume, in actele oficiale ale unui stat se scrie ca sunteti un cuplu?
El zambi.
-Da mi-ar place... Ar suna bine... Uesugi Shuichi no Shindou... Ar suna chiar foarte bine! Am sa ma gandesc la asta. Multumesc, Seiren!

A ajuns acasa destul de tarziu. In primul moment, cand a vazut ca nu este nici in dormitor si nici in living a incremenit pur si simplu. Apoi si-a adus aminte cat de mult i-a placut ideea ca vor avea terasa. Afara este deja intuneric, dar se poate zari in balansoar o silueta micuta. Priveste critic felul in care Shuichi a aranjat mobilierul de pe terasa. Arata cu adevarat bine. Claditea nu este foarte inalta, dar apartamentul lor ocupa ultimul nivel. Deasupra lor este doar cerul. Iar cerul este acum plin de stele. A fost absolut sigur de la inceput ca iubitul sau va alege acest apartament si asta din cauza terasei atat de mari. Aceasta ar fi fost oricum si alegera lui. Ideea ca vor putea avea un colt de verdeata si de liniste, numai al lor i-se pare grozava. Apoi mai e si cerul pe care il pot admira stand imbratisati in patul-balansoar. Iubitul lui ii spuse ca i-ar placea asta cu ceva timp in urma, cand erau in vacanta. Nu uitase, dar nu-si facuse niciodata timp pentru micile prostioare care ii treceau celuilalt prin cap. Se hotarase sa se schimbe si sa-i arate de acum inainte cat de mult il iubeste. Nu era nici prea greu si nici prea scump sa-i faca si lui pe plac din cand in cand si sa nu-l forteze sa-i accepte hotararile fara comentarii. Isi schimbasera destul de des locuinta, de cand erau impreuna, de obicei cand paparatii incepeau sa devina mult prea suparatori, nu se gandise niciodata, insa sa-l intrebe si pe iubitul sau daca ii place sau nu hotararea pe care aluat-o. Era mult prea sigur ca orice ar alege, cantaretul il va urma mereu. Atunci cand se despartisera, pus in fata perspectivei de a-l pierde pentru totdeauna, se gandise prima data ca fusese incredibil de egoist si de nepasator. Ceea ce vazuse in casa in care Taro il tinuse pe Shu il facuse sa se gandeasca iar la asta. Tipul acela, asa dement cum este, se straduise sa aranjeze un apartament asa cum credea el ca i-ar putea placea lui Shuichi. Nu putea permite ca tipul acela sa se straduiasca mai mult ca el sa-si arate iubirea. Nu glumise deloc atunci cand ii ceruse sa se gandeasca daca i-ar placea sa locuiasca in viitoarea piramida din golf. Vrea de acum incolo tot ce este mai bun pentru iubitul sau.

Se apropie incet de pat si il privi pe cel ce doarme. Razele lunii lumineaza trupul micut si subtire. Acesta pare sa viseze ceva, se intoarce in sonm si tricoul i-se ridica destul de mult peste talie pentru a lasa sa se vada pielea ce are luciri satinate. Ii atinse incet acea pielea moale facadu-l sa tresara .
Se ridica in sezut si-l priveste speriat:
-Oh... Yuki... stii ca m-ai speriat?
-Dar tu stii ca m-ai speriat cand am vazut ca nu esti in casa?
Brusc au inceput sa rada amindoi. Eiri se urca in pat si-l facu sa se legene destul de tare. Shuichi se lipi de el si asta a a facut sa piara orice echivoc despre ce avea sa se intample in continuare, daca el existase cumva. Isi strecura mana sub tricoullui si incepu sa-i mangaie usor pielea, apoi cobora incet spe zone mai intime.
-Ah! Yuki... reusi sa rosteasca printre gemete.
Imediat celelalt incepu sa-i ridice tricoul si sa sarute fiecare bucata de piele descoperita. Incerca sa se concentreze la fiecare loc pe care buze lui trebuie sa-l atinga,dar isi simti ceafa si urechile sarutate incetisor si umed. Un vulcan se declansa in trupurile lor si amandoi stiu ca exista un singur mod de a stinge focul. Hainele lor zburara in toate partile si nici unul dintre ei nu baga de seama cat de tare se balanseaza mobila de gradina cu ei. Sunt mult prea imbatati de dragoste pentru a lua seama la altceva.

Mai tarziu, in noapte, Shu se trezi stropit de picaturi reci. Se ridica buimac din bratele iubitului sau. Acesta se trezi si il privi mirat.
-Ce ai patit?
-Cred ca ploua... Mi-e frig...
Scriitorul se intinse dupa telecomanda aflata in apropiere si tasta inchiderea terasei, il trase inapoi in asternut si intinse invelitoarea peste amandoi.
-Acum e bine?
-Da ...
-Atunci dormi!
A doua zi dimineata Eiri se trezi inaintea iubitului sau. Acesta doarme ghemuit ca o pisica. Se bucura ca doarme mai mult decat de obicei. In ultimele cateva nopti l-a surprins cu privirea atintita in tavan, fara sa poata se doarma. Nu l-a intrebat ca are, pentru ca daca ar vrea sa-i spuna, i-ar spune si neantrebat. Probabil se tema de o alta aparitie a lui Taro, dar cel putin astazi nu vor fi in pericol. In mijlocul multimii venita le lansare nu le poate face rau.


Lansarea a inceput de cava timp. Acum Seiren vorbeste despre noul roman. Shuichi priveste de undeva, din lateral, cum fanii, sau mai bine zis fanele, se apropie de iubitul sau pentru a-i cere autografe. Este foarte fericit ca prezenta lui aici nu le-a deranjat pe aceste femei inebunite dupa Yuki Eiri. K spusese ca o parte din nefasta lui aventura ajunsese in presa si toata lumea era probabil inpresionata de curajul de care daduse dovada. Oricum ei erau de destul timp impreuna ca toata lume sa le accepte relatia.
Flashul unui aparat foto luci in incercarea de a prinde in cadru oamenii adunati la lansare. Ceva metalic intoarse stralucirea si asta ii atrase atentia cantaretului. Privi atent si intr-o fractiune de secunda realiza cine este femeia prea fardata si ce are de gand sa faca. Nu striga de teama ca-l va face sa actoneze mai repede, inainte sa aiba timp sa-l salveze pe Yuki. In ultima clipa, chiar cand primul foc a pornit din pistolul lui Taro, Shuichi s-a arunca disperat in fata iubitului sau. Rafala de gloante il lovi in plin si se prabusi in sangrerat in bratele lui. Acesta il prinse fara ca macar sa inteleaga prea bine ce se petrece.
Nici macar nu baga de seama ca unul dintre gloante l-a lovit in umar. A cazut in genunchi tinandu-l pe Shuichi in brate.
Taro, la randul lui este la fel de uluit. S-a aruncat si el in genunchi langa singura fiinta din lume pe care a iubit-o vre-o data in viata lui.
-Ce am facut? Ce ti-am facut? repeta in nestire tinand in palme micuta mana plina de sange.
Isi aminti cuvintele rostite inainte de a pleca: " Daca vrei sa-l ucizi pe el, ai sa ma ucizi pe mine! " Isi tinuse in mod atat de crud cuvantul.
Duse degetele insangerate la buze si in momentul in care le atinse rasuna un singur foc de arma si un glont ii sfarama tampla ucigandu-l pe loc. Ceva mai departe din revolverul tinut de K iese un fir de fum.
Shuichi ridica incet mana spre orazul lui Eiri. Il mangaie usor umplandu-l de sange pe fata.
-Esti bine, Yuki? L-am oprit?
-Da l-ai oprit.
-Atunci e bine.
Ii tine in brate trupul insangerat si il mangaie usor pe par.
-Stai cuminte ,Shu! Nu vorbi.
El nu pare sa-l auda.
-De ce te vad prin ceata? ... Sunt fumigene? ... Sunt pe scena?
-Da, iubitul meu, esti pe scena.
-De ce se sting luminile ... se face frig?
-Shuichi! Ramai cu mine. Nu inchide ochi!Te rog!
-Yuki...T e iubesc!
Capul ii cazu moale pe umarul iubitului sau, acesta il stranse al piept disperat, inecandu-se de plans.
-Te rog, Shu-chan, nu muri!

[Argenta]

capitolul 14 Probleme,vise,sperante


Eiri isi tine iubitul in brate si il leagana incet, ca pe un copil. Nu aude nimic din tot ceea ce se intampla in jurul. Nu vede ca Seiren, Thouma si badyguardul lui sunt prabusiti , plini de sange. Priveste chipul livid al lui Shuichi si incearca sa-i auda bataile inimii, dar aude nimic. Nu poate sa creada ca este adevarat. Cum sa se intample asa ceva, exact acum, cand el credea ca sunt in suguranta? ! ? ! ? ! Ii mangaie in nestire obrajii si parul. Isi simtii umarul ranit si abia acum observa ca este plin de sange. Ii vine ameteala,dar se bucura.
-Iubitul meu... asteapta-ma doar putin... am sa vin si eu cu tine... sopti in momentul in care a simtit ca lesina.
S-a prabusit tinandu-l inca in brate.

"In timpul lansarii celui mai nou roman al celebrului scriitor Yuki Eiri a avut loc un sangeros atentat. Un barbat deghizat, se pare fan al nu mai putin celebrului Shuichi Shindou solistul trupei Bad Luck, amantul scriitorului, a deschis focul in mijlocul multimii adunate. Irakusa Taro se pare ca este cel vinovat de rapirea aceluiasi Shindou in urma cu trei luni. Probabil scriitorul ar fi fost ucis in timpul atacului daca amantul sau nu ar fi intervenit salvator. "
Hana inchise nervoasa televizorul inglobat in telefonul mobil. De ore intregi toata presa parca a inebunit. La fiecare buletin de stiri acelasi lucru comentat in fel si chip. Isi priveste nepotul, aflat inca sub anestezie, dupa operatia suferita.
Acesta se misca si deschise ochii. Indeparta masca de oxigen de pe fata si privi in jur mirat. O vazu pe pe bunica sa, care ii zambeste.
-De ce sunt aici?
-Ai fost ranit la umar si ai pierdut destul de mult sange. A fost nevoie de operatie pentru a putea extrage glontul.
-Ar fi trebuit sa ma lase sa mor... spuse el cu amaraciune.
Hana zambi cu bunatate si-l mangaie pe obraz.
-Daca tu mureai, lui ce ii spuneam cand se trezea, dupa operatie?
-Lui... Cui...
-Iubitului tau.
-Bunico.. .iubitul meu a murit incercand sa-mi salveze viata.
-Nu, Eiri. Desi ti-a salvat viata si a fost ranit de vre-o sapte gloante, in mod miraculos, Shuichi e viu.
-Cum? ! ? ! ? ! E...
-E viu, copile. Il opereaza acum.
Scriitorul se ridica in sezut si se propti de perne.
-Am... crezut ca a murit si ca voi muri si eu...
-Ve-ti fii bine amandoi.
Privi in jur mirat.
-Cum de Thouma nu este aici?
-Este in salonul alaturat. Probabil ca acum isi revine si el dupa operatie. Sora ta este cu el.
-A fost deci ranit... E grav?
-Nu e foarte grava nici rana lui si nici cea a fetei aceleia... cea care iti editeaza cartile.
-Seiren... Ticalosul acela a facut un adevarat dezastru. Cine a mai fost ranit?
-Nimeni. Dar tipul angajat de cumnatul tau ca garda de corp... el a fost ucis pe loc.
-Ingrozitor. Vreau sa vad ce face Thouma.
-Nu ai voie sa te ridici din pat. Am sa merg eu sa vad cum se simte si sa-i spun surorii tale ca ti-ai revenit.

Eiri sta pe marginea patului si priveste spre iubitul sau, care este inca inconstient. Este intubat din cauza ultimei operatii pe carea suferit-o, mai dificila decat prima. Shuichi fusese lovit in plin de rafala de gloante si se alesese cu nu mai putin de sapte gloante in corp. Unul se oprise langa coloana vertebrala. Medicii spuneau ce e un adevarat miracol ca celelalte nu atinsesera decat muschi, piele si coaste. Extragere a gloantelor durase mult si fusese facuta in doua operatii difetite, intai le scosesera pe cele din tesuturile moi, apoi se ocupasera si de cel de langa coloana. Nu puteau sa spuna insa, daca si cat de afectata va fi mobilitatea membrelor inferioare. Asta se intamplase cu o saptamana in urma, dar ranitul nu se trezise inca. Continua sa fie intr-o satare de coma, nu foarte profunda, dar coma. Nimeni nu poate spune cand isi va reveni din ea.
Intre timp se intamplasera multe lucruri si, aflase multe lucruri. Cei de la politie se hotarasera in cele din urma ca, daca Taro este mort, nu poate sa fie si plecat in America. Facusera o perchezitie atenta a apartamentului din Tokyo, iar ce descoperisera acolo ii lasase pe toti masca. Intr-una dintre camere peretii erau tapetati numai cu fotografii, majoritatea in marime naturala ale lui Shuichi. Tot acolo era o plasma enorma. O data pornita imaginile erau socante, inregistrase absolut tot ce se intamplase in cele trei zile in care victima sa de acum ii fusese prizonier. Mai gasisera si alte dvd-uri cu inregistrari facute in timpul turneului in camarele pe care cantaretul le ocupase in diferite hoteluri. Altele erau filmari cu ei doi: intrau in diferite cladiri, cand cautau un apartament si cand au ales mobila. Un alt set continea inregistrarea tuturor intalnirilor lui cu Seiren. Atunci cand le-a vazut s-a gandit ca nebunul poate credea ca il insala pe Shuichi cu Seiren. Acest lucru s-a adeverit atunci cand, tot politistii i-au dat sa citeasca o copie a jurnalului lui Taro. Ultima insemnare fusese facuta in ziua in care avusese loc lansarea si suna asa: " Astazi se va termina cu acest ticalos. Iubitul meu va afla ca nu-i merita iubirea si il insala cu acea femeie. Ii voi pedepsi se amandoi, iar daca eu voi muri, sau voi fi prins, am avut grija ca Shuichi sa fie fericit si sa nu mai aiba nevoie sa urce pe scena niciodata. " Aflase repede si la ce se referea spunand asta. Transferase tot ceea ce ii apartine pe numele cantaretului. Se intreba cu ii va spune iubitului sau asta. Totul este o adevarata nebunie.

O bataie timida in usa l-a facut sa ridice privitrea. Usa s-a deschis incet si in pragul ei stau Ryuichi si Fujisaky.
-Am venit sa vedem cum va mai simtiti.
-Eu sunt bine ,dar Shu nu si-a revenit inca.
Ryu se apropie de pat si isi privi prietenul mirat.
-Ar trebui sa stie ce nu e bine sa doarma atat de mult . Trebuie sa se trezeasca totusi. Eu ce am sa fac acum cu astea? spuse aratand spre cele cateva baloane pe care le are in mana.
-Ai putea sa la legi de capul patului.
Se pare ca raspunsul lui Eiri il face fericit. Aproba vesel si se apuca sa lege sforile baloanelor. O clipa se opri:
-Vrei sa leg cateva si de patul tau?
-Nu este nevoie. Shu se va bucura atunci cand are sa se trezeasca.
-Da... Mai ales ca in curand s-ar putea sa primeasca destul de multe, zambi Fujisaky.
Scriitorul il priveste mirat, asa ca explica:
-Ryu a vorbit cu reporter la intrare si i-a spus ca este dezamagit ca pana acum fanii Bad Luck nu i-au transmis lui Shuichi nici un fel de mesaje de insanatosire grabnica . S-ar putea ca imaginea lui, cu baloanele in mana si spunand chestia asta sa tansmita un anumit mesaj.
-Da! Nu ar fi minunat ca in salonul vostru din spital sa fie plin numai cu baloane?
-Sigur... Cine nu ar dori o camera plina de baloane? spuse Eiri cu un zambet stramb si incerca sa schimbe vorba. Ati fost si pe la Thouma?
-Da. De acolo venim. Se simte mai bine. A spus ca dupa ce ii schimba pansamentul va veni putin pana la voi.
-Foarte bine. Ma bucur ca a iesit din spital atat de repede. De ce nu i-ai lasat si lui citeva baloane?
-Eu am vrut, dar a zis ca e mai bine sa vi le aduc voua.
-Grozava idee.
-Apropo de fani, facu Shuguru, parca au inebunit cu totii. Imediat dupa ce au anuntat in media ce s-a intamplat cu voi, toate CD-urile Bad Luck, Nittle Grasper si toate romanele tale au disparut pur si simplu de pe rafturi si nu doar noile aparitii, ci tot ce exista in librarii si magazine de muzica. Orice drama are un efect ciudat in randul oamenilor.
Inainte deplecare Ryuichi se apropie de pat si mangaie mana intinsa pe cearceaf.
-Crezi ca il doare?
-Nu stiu. Sper ca nu.
-Ai sa-i spui cand se trezaste ca vreau sa se faca bine repede si ca eu cred ca este cea mai curajoasa fiinta din lume? intreba printre lacrimi.
-Sigur ca am sa-i spun.

A ramas iar singur cu iubitul sau. Se apleca peste pat si il saruta pe frunte. O lacrima ii aluneca de pe obraz si cazu pe buzele lui Shuichi. Ar prefera sa fi fost el ranit, dar sa nu il vada asa. Se intreba cum este posibil ca o fiinta atat de micuta, de fragila si de dulce sa fie in stare sa faca atatea lucruri extraordinare. Paloarea face ca trasaturile lui sa fie mai dulci si mai delicate ca niciodata. Ar vrea atat de mult sa poata sa-l stanga in brate si sa-l duca undeva, unde sa fie liniste si macar pentru un timp sa nu fie decat ei doi. In urma cu zi se externase si Seiren. Aceasta il intrebase daca s-a gindit la posibilitatea unei casatori. " Am sa aranjez eu totul. Imediat ce se face bine si poate suporta o calatorie ce avionul plecati in America . " Fusese atat de precauta incat il luase in partea cealalta a camerei si ii vorbise la ureche motivand ca cei aflati in coma aud ce se vorbeste in jurul lor, si ar ea vrea sa fie un secret.
Pentru o clipa Eiri inchise ochii si isi imagina cum ar arata mutrita iubitului lui cand l-ar interba daca vrea sa se casatoreasca. Zambi. Ar fi, desigur, adorabil.
Un geamat usor il facu sa tresara. Il privi si vazu cum pleopele ii tremura usor, apoi deschide ochii incet. Pare speriat de tubul care ii iese din gura. Imediat Scriitorul apasa butonu care cheama asistenta medicala, aceasta si un medic il scapara pe Shuichi de tub.
Epuizat dupa manevra destulde nesuferita, ii zambi celei mai iubite fiinta din lume.
-Yuki...
-Da, dragostea mea.
-Esti... bine? Nebunul... acela... a... Vrut... sa te omoare.
-Nu a reusit. M-a aparat un inger mic si dulce, cu par roz si ochi violet.
-Sunt... foarte fericit... Va fi... bine.
-Asa este. Medicii sunt foarte multumiti de tine. Ai sa te faci bine, dar nu trebuie sa faci nici un efort.
-Sunt foarte... obosit...
-Atunci inchide ochii si dormi putin. Cand te vei trezi, voi fi langa tine.
-Te iubesc!
-Si eu te iubesc!

[Argenta]

capitolul 15 Necazuri

A deschis incet ochii si a privit in jur. Deasupra lui vede chipul zambitor al iubitului sau. Ii intoarse zambetul.
-Yuki... Ce bine ca esti aici...
-Doar ti-am promis ca voi fi aici cand te trezesti. Cum te simti?
-Parca sunt amortit.
-Este normal, esti sub efectul analgezicelor.
-Vreau sa ma ridic putin...Te rog...
-Nu ai voie, dragul meu. Medicul a spus ca nu trebuie sa te agiti prea mult, macar cateva zile, apoi vei putea sa te misti putin cate putin.
Cantaretul intinse mana spre iubitul sau si, abia acum observa umarul pansat. A soptit incetisor:
-Ce ai patit?
Eiri ridica din umeri:
-Nu este mare lucru. Am avut si eu un glont in umar.
-Oh, Yuki... Imi pare foarte rau! Am crezut ca l-am putut opri... lacrimile au inceput sa-i curga pe obraz.
Scriitorul il mangaie parul, apoi il saruta scurt pe buze.
-L-ai oprit. Fara tine am fi fost toti morti, pana sa reuseasca mister K sa-l opreasca pe nebun.Uite ce ai primit! spuse schimband subiectul si ii arata baloanele, care plutesc agatate prin toata camera.
Stratagema a reusit,l-a facut sa zambeasca.
-De la cine sunt?
-Cele de la capul patului tau sunt aduse de amicul tau Ryuichi, celelalte au venit de la fanii tai.
-Ce dragut!
-Ai primit si o multime de jucarii, dar sunt puse pe canapea si nu ai sa le poti vedea decat peste citeva zile. Daca in doar doua zile ai primit atatea, pana te vei putea ridica din pat au sa umple toata camera. Bine ca nu le-a dat Ryu ideea cu de la inceput , ca nu stiu ce faceam cu jucariile si baloanele stranse in inca o saptamana.
Cantaretul il privi mirat:
-O saptamana?.... Inca doua zile?... Nu inteleg! Nu se poate... Lansarea cartii a fost acum o zi, sau cel mult acum doua...
Mana celuilalt ii mamgaie obrazul foarte palid, il saruta iar pe gura, dulce si bland si ii spuse:
-A trecut de atunci o saptamana si jumatate.
-C...cum? ! ? !
-Ai fost in coma o saptamana si o zi, apoi, dupa ce te-ai trezit si ai vorbit cu mine, ai dormit o zi si o noapte.
-Si tu ai stat aici , cu mine , tot timpul? intreba luandu-i mana si sarutandu-i degetele.
-Am reusit sa-i conving sa ne lase in acelasi salon, zambi. Le-am spus ca , daca nu te aduc dupa operatie in salonul unde sunt eu intenat, am sa stau oricum unde esti tu. Asa ca... Te-au adus aici. Cat nu am avut voie sa ma ridic din pat , adica ver-o trei zile , Hana , Maiko si mama ta au avut grija de amandoi.
Shuichi il privi usor speriat.
-Au fost aici? Amandoua? Si... cum s-au inteles?
-Si mama ta si bunica mea sunt doua femei cu capul pe umeri. Au trecut peste ce s-a intamplat acum 20 de ani, spuse zambind. Cred ca noi suntem mai importanti pentru ele in acest moment.
Asta il amuza pe cel imobilizat in pat. Un moment paru sa fie concentrat asupra a ceva, apoi il privi pe iubitul sau speriat.
-Yuki... nu stiu ce se intampla cu mine, spuse printre lacrimi.
Scriitorul ii sterse lacrimile ingrijorat:
-Ce ai patit?
-Piciorele mele... Nu pot sa le misc.
Eiri ridica patura si ii mangaie incet pe picioarele.
-Simti cand te ating?
-Da.Simt asta , dar nu pot sa le misc... De ce? intreba ingrozit.
-Picioarele sunt calde... deci sangele circula, daca poti sa simti inseamna ca nervii sunt in ordine.
Fara sa-l anunte il ciupi de un deget.
-Au ! facu Shuichi. De ce ai facut asta?
-Ca sa iti demonstrez ca este doar o problema de timp pana vei merge.

Au mai trecut aproape doua saptamani. Shuichi sta in patul sau din spital si este foarte deprimat. L-a convins pe Eiri sa mearga acasa macar pentru cateva ore, sa se schimbe si sa se odihneasca. I-a luat destul de mult munca de convingere, de fapt, i-a spus ca vrea sa-i aduca ceva de imbracat de acasa, ca s-a saturat de hainele de spital.
Sta cu ochii inchisi si plange incet. Nu ar fi putut sa planga de fata cu el si simte nevoia sa faca asta. Totul ii pare ingrozitor. In primul rand se simte responsabil pentru tot ce s-a intamplat. Ranile suferite de Yuki , Thouma si Seiren parca il dor mai rau decat propriile sale rani. A citit si el jurnalul lui Taro si s-a ingrozit. A tras deliberat in cei trei, a vrut sa-i ucida, pentru ca a crezut ca ii fac rau . Yuki era in ochii nebunului iubitul infidel, iar Seiren motivul infidelitatii, cat despre Thouma, avea rolul patronului tiranic, cel care ii forteaza sa urce pe scena impotriva vointei. Mai erau pe lista neagra Hiro, Shuguru, Ryuichi, Sakano si mister K. Aproape toti cei apropiati lui fusesera la un pas de moarte. Faptul ca cei trei raniti i-au spus de o mie de ori cat ii sunt de recunoscatori pentru ca le-a salvat vietile nu-l ajuta cu nimic. Nici toata nebunia declansata de presa in jurul gestului sau nu-i este de mai mare ajutor. Il numesc erou si il lauda peste tot. El crede insa ca singurul erou este mister K. Acesta si nu altcineva l-a oprit pe nebun din incercarea de a-i ucide pe toti. Dar cel mai rau se simte din cauza omului care fusese omorat. Aflase ca avea nevasta si copii care depindeau de el...
In afara de asta nici picioarele nu il asculta de loc. Medicii si specialistul in recuperare motorie spun ca, din punct de vedere fizic nu ar trebui sa existe nici o problema... El insa nu-si poate misca picioarele si asta il inebuneste pur si simplu. Cum va putea urca pe scena? Intr-un scaun cu rotile? Ce se va alege de cariera lui? Si relatia cu Yuki... Ce va face? Iubitul lui este dulce si rabdator, dar nu il va putea obliga sa aiba grija de un handicapat. I-se pare ca sitatia lui este ingrozitoare. A intins mana spre noptiera si aluat de acolo un catelus mare din balana alba ca zapada , care tine in brate o inima de catifea rosie si il strinse tare la piept. Este un cadou adus de Seren si doar acest catel impreuna cu baloanele aduse de Ryuichi au mai ramas in salon. Asa cum spusese Eiri camera se umpluse de cadouri: cosuri cu fructe, jucari de toate felurile, bomboane, baloane si multe felicitari. Salonul incepuse sa arate a magazin, iar medicul hotarase ca nu poate sa le pastreze aici pe toate. " Este un spital , nu un stand din parcul de distractii: Daca chiar doriti, domnule Shindou, puteti pastra o jucarie si cateva baloane. " spusese el furios. Din fericire erau de fata Ryuchi, Hiro si Shuguru, asa ca ei il ajutasera sa le sorteze, petru ca Yuki spusese ca el nu se joaca. Cateva animalute de plus le dorise Ryu. O multime de jucarii, dulciuri si baloane le dusese mister K copiilor garzii de corp ucise, iar restul au ajuns la copiii din sectia de pediatrie a spitalului. Felicitarile, insa le-a pastrat pe toate.
O mana care il scutura de umar il aduse la realitate. In camera a intrat Maiko, iar el nu a vazut-o.
-De ce te porti asa cu un biet om bolnav?
-Biet om bolnav.. .li maimutarii sora sa. Eiri m-a sunat sa-mi spuna ca esti singur si sa ma roage sa stau putin cu tine. Imi pare rau ca am intarziat: De ce te miorlaiai?
-Nu miorlaiam! Am probleme cu adevarat. Ce stii tu?
-Sunt sora ta ar trebui sa stiu. Nu crezi?
Baiatul o privi necajit.
-Sunt doar un motiv de nenorocire . Asta e problema mea.
-Vorbesti prosti!
-Nu... Asa este. Uite si tu cate nenorociri am provocat! Yuki este ranit, Thouma este ranit, la fel si Seiren. Daca K nu-l impusca pe Taro , nebunul imi ucidea toti prietenii. Si omul acela nevinovat... au ramas niste copii fara tata.
-Ai facut tot ce ai putut! Cat despre tipul din garda de corp... era meseria lui sa-si pazeasca clientul.
Dadu din cap.
-Poate, dar tot ma gandesc... poate ar fi fost mai bine sa nu evadez atunci.
-Ce! ? ! ?
-Daca eu nu fugeam , nebunul nu ar fi avut motiv sa le faca rau celorlalti.
-Vorbesti aiurea! Ai fi preferat sa-si bata joc de tine si acum?
-Nu stiu... Dar daca asa as fi putut sa-l feresc pe Yuki de rau...
O tuse se auzi in spatele lui Maiko.
-Buna ,Yuki!
Acesta este foarte incruntat, asa ca Maiko isi saruta rapid fratele pe frunte si pleca motivand ca se grabeste.
Scriitorul a lasat pe scaun geanta pe carea adus-o cu el si s-a asezat pe marginea patului lui Shuichi. Nu-il priveste insa si isi trase mana cand acesta incerca sa-l atinga.
-Yuki...
Nici un raspuns.
-Esti foarte suparat pe mine?
-Tu ce crezi?
-Ai auzit ce spuneam...
-Exact! Si ma intreb cam cate prosti pot zburda printr-un capsor asa dragut? Cum a putut sa-ti treaca asa ceva prin minte?
-Te-am dezamagit... Am promis ca nu voi lasa pe nimeni sa te raneasca si uite ce ai patit, spuse mangaindu-i umarul. Iar omul ala... a murit.
-A fost doar vina lui! Tu ii avertizasesi pe Thouma, si asta ma supara, ca nu mi-ai spus mie, ca exista riscul unui atac in timpul lansarii si de asa a angajat o firma de paza. Asta trebuia sa faca: sa prinda criminalul.
-Chiar si asa ma simt foarte vinovat.
Brusc atitudinea lui Eiri se indulci. Il lua in brate,ii culca capul pe umarul sau, apoi il saruta usor.
-Singura ta vina este ca esti foarte dulce si atragator, iar un nebun a luat-o razna din cauza ta. Probabil mai sunt mii de oameni care viseaza la tine. Si eu... pe mine nu ma inebunesti pur si simplu!
-Dar tu nu ai facut ce a facut el!
Frumosul barbat blond il saruta indelung, apoi ii sopti la ureche:
-Habar nu ai tu de ce as fi instare daca te-as pierde...
Imediat, insa il asaza iar pe perne.
-Trebuie sa ma gandesc daca meriti cadoul pe care l-am obtinut! spuse zambind.
-Cadou? intreba calalalt brusc interesat. Ce cadou?
-Pai... am vorbit cu medicul tau si iti permite sa mergi doua zile acasa, daca promitem ca vom fi cuminti.
Shuichi se bosumfla:
-Adica nu avem inca voie sa...
-Adica putem sa ne... jucam putin, dar cu mare grija. Ce zici? Vrei sa vi acasa cu mine?

In dormitor il intinse pe pat si ii scoase incet fiecare haina in parte de pe el.Incepu sa-l sarute bland, cu grija sa nu-i provoace durere. Shuichi il trase insa aproape si ii intoarse sarutarile si dezmierdarile, straduindu-se sa-l si dezbrace. Pasiunea ii facu pe amandoi sa-si piarda aproape capul. Eiri se opri insa inainte de a incalca promisiunea facuta medicilor.
-De ce? il intreba celalalt.
-Pentru ca medici au spus ca nu...
Dar tacu vazind privirea iubitului sau plina de o dorinta mistuitoare dar si de disperare. Intelese ca nu are decat o singura solutie: sa-i ofere o noapte completa de iubire.
Simtii perfect momentul in care micul trup de sub el este cuprins de extaz, il saruta pe gura pentru a amplifica totul, apoi se lasa si el dus de valul de placere intensa.
Eiri se trezi peste noapte, isi lua iubitul adormit in brate si ll duse in patul-balansoar de pe terasa, pe care acesta o iubeste atat de mult. Lua insa din casa si o camera de luat vederi pe care o fixa pe un trepied. Trebuie sa verifice o banuiala pe care o are.
Shuichi se trezi din somn abia cand o raza de soare i-a cazut pe fata. A deschis ochii si i-a zambit iubitului sau.
-Buna dimineata!
-Buna, somnorosule!
-E tarziu?
-Nu. Mancam imediat!
L-a ajuatat sa faca dus, apoi au mancat impreuna la masa de pe terasa.
Un timp, dupa masa ,s criitorul a intrat inauntru motivand ca are treaba si la lasat sa-si faca de lucru cu televizorul, orientat acum spre terasa. Dupa un timp s-a intors si foarte serios a inchis acelasi televizor si a asezat laptopul pe masa.
-Vreau sa-mi spui penru ce nu esti in sare sa te concenrezi putin si sa faci in orele de recupere ceea ce iti cere kinetoterapeutul?
-Nu pot, Yuki... Chiar nu pot!
-Si medicii si omul ala, care se chinuie cu tine in fiecare zi, spun ca nici picioarele tale si nici coloana ta vertebrala nu au nimic. Pur si simplu ti-a intrat in cap ca nu poti si nu vrei sa lupti de loc.
-Nu-i adevarat! Eu vreau, dar chiar nu se poate. Ma inebuniti toti cu predici: tu, Hiro, Ayaka, Maiko, parintii mei, Shuguru, Ryu, K,Mika, bunica ta, pana si Thouma ca trebuie se merg.Nupot! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! Puteti sa intelegeti asta? incepu el sa tipe nervos.
Palma lui Eiri ii opri tirada cand il lovi peste obraz cu sete.
-De ce?
-Taci si priveste aici! ii spuse printre dinti.
Deschise laptopul. Pe el ruleaza un film. Se vede foarte clar patul balansoar si ei doi in timp ce dorm. Data de pe film este de noaptea trecuta.
-Ce e asta?
-Taci si uita-te!
Spre uluire sa totala cantaretul se vazu miscandu-si picioarele si chiar intorcandu-se de pe o parte pe alta in timp ce doarme.
-Deci... pot, facu el privindu-si picioarele.
Se concentra si reusi sa-si miste putin degetele.
-Ai avut dreptate! Era doar frica de vina!
-Stii ca mai meriti o palma?
Shuichi ii zambi radios:
-Chiar ca o merit: De unde ai stiut ca ma misc in somn? E prima noapte cand dormim in acelasi pat...
-Da, dar inca din spital am observat ca uneori adormeai noaptea intr-o pozitie, dar te trezeai in alta. Intai am crezut ca mi-se pare, dar azi-noapte...
-Ce am facut ? il intreba mirat.
Eiri se apleca si-l mangaie pe cap.
-Azi-noapte iubitul meu m-a strins cu picioarele in timp ce faceam dragoste. Asa ca am fost convins ca esti doar un prostut incapatanat. Am luat camera,am setat-o si m-am convins.
Il ridica in brate si-l saruta pe gura.
-Iarta-ma pentru palma aia, dar chiar ma scoti uneori din minti cu incapatanarile tale!
-Iti multumesc! Eu aveam nevoie sa cred ca pot.
-Da? facu intinnzindu-l pe patul-balansoar. Atunci ati face bine, domnule Shindou, sa-mi aratati inca o dat cat de bine puteti sa stangeti picioarele.
-Oh!!! Yuki...

[Argenta]

capitolul 16 Planuri


S-a trezit din somn lent si se simte atat de bine, cum nu s-a simtit de multa vreme. Simte matasea astenutului si aude zgomotul facut de ploaia ce cade pe acoperisul de sticla al terasei. Mirosul arbustilor de iasomie invaluie totul ca intr-un voal. Ii este atat de bine, incat nu-i vine sa deschida ochii. Stie ca nimeni nu i-ar cere sa se dea jos din patul balansoar, dar vrea inca sa leneveasca mintindu-se ca doarme.
Noaptea si dimineata au fost , cu adevarat ca un dar. Eiri l-a facut sa se simta minunat. Se temuse ingrozitor ca nu va mai fi in stare sa faca dragoste vre-o data, dar iubitul sau fusese atat de bun si de intelegator... Nu poate decat sa simta ca il iubeste si mai mult . Zambi fericit gandindu-se ca este cea mai norocoasa fiinta de pe pamant.
In cele din urma deschise ochii si se intinse lenes. Putin mai departe, asezat pe unul dintre fotolii Eiri scrie le laptop. Ridica privirea si se uita la el pe deasupra ochelarilor.
-O... ia te uita cine s-a trezit...
-Am dormit mult?
-Vre-o trei ore. Cum te simti ?
-Bine.
Scriitorul se ridica si se apropie de iubitul sau. Il dezveli si privi pansamentele care protejaza cicatricele ramase in urma tentativei de asasinat. Ranile nu par sa se fi deschis. Ii zambi.
-E bine. M-am temut ca am cam depasit masura si aseara si de dimineta. Cand te iau in brate ma faci sa-mi pierd mintile.
-Dar , Yuki, a fost minunat! M-ai facut sa simt ca sunt viu cu adevarat.
Ii lua mana si i-o mangaie timid.
-Iti multumesc!
-Nu te prosti, spuse celalat tragandu-l de mana si fortandu-l sa se ridice. Sper ca nu ai de gand sa stai toata ziua in pat.
-Ce vrei sa facem?
-De exemplu sa vedem cum poti sa mergi.
Entuziast Shuichi vru sa sara din pat, dar picioarele nu il ajutara , ii tremurara si celalalt il prinse in brate exact inainte de a sa prabusi.
-Yuki, ce se intampla cu mine? De ce nu pot sa stau in picioare?
-Doar nu credeai ca ai sa alergi din prima zi.
-Ba da...
Ofta, ii ciufuli parul, apoi incepu sa rada.
-Esti uluitor de dulce, dar de foarte multe ori esti tare prostut, iubitul meu.
Il lua in brate ca pe un copil si il aseza pe fotoliu.
-Hai sa o luam incet. Nu am mai facut asta niciodata, dar cred ca ar trebui, mai intai sa vedem cat de bine iti misti degetele.

A doua zi dimineta, Eiri l-a dus inapoi la spital , dar numai pentru doua zile, apoi a inceput tratamentul ambulator. Medicii au constatat ca, spre uimirea lor, desi fusese atat de grav ranit si pierduse atat de mult sange, pacientul lor se reface intr-un ritm foarte rapid. Chiar si specialistul in kinetoterapie, care fusese foarte nemultumit de evolutia lui, la inceput , s-a comvins ca totul merge foarte bine. Incet, incet, timpul a inceput sa curga in favoarea lui Shuichi, sau mai bine zis in favoarea picioarelor lui, care au inceput sa-si recapete mobilitatea. In doar doua zile a inceput sa se ridice si sa mearga sprijinit. Mai este, desigur, destul de mult pana va putea sa danseze si sa se miste ca mai inainte, dar toate vor veni cu timpul.
Incapatanarea de dinainte, de a sustine ca nu va putea sa mai mearga niciodata, s-a transformat in incapatanarea de aface cat mai mult si cat mai repede. Primul rezultat a fost destul de neplacut. In prima zi in carea ajuns iar acasa, s-a apucat sa faca exercitiile indicate de specialist, dar in numar de patru ori mai mare, iar urmarea a fost o cumplita febra musculara. Asta l-a invatat, insa ca trebuie sa-l asculte pe Eiri si s-o ia mai usor. Timp de cateva zile a fost nevoit sa suporte dureri cumplite, iar iubitul lui sa aiba grija de el ca de un copil.
-Esti suparat pe mine , Yuki?
-Sunt .
-Imi pare rau ca esti nevoit sa ai grija de mine si ca nu ai timp sa scri...
-Nu fi prost! Nu este vorba de asta. Ma supar ca nu intelegi sa-i asculti pe ceilalati si uite ca intri in tot felul de necazuri.
Cantaretul se bosumfla si nu zise numic, dar scriitorul continua.
-Ce ai vrut sa demonstrezi exagerand in halul asta?
-Vreau sa merg cat mai repede. Nu-mi place sa fiu o povara pentru tine.
-Daca nu incetezi , chiar ma supar rau pe tine. Imi place sa te ingrijesc.
Si nu mintea spunand asta. Chiar ii place sa aiba grija de iubitul sau. Cat timp fusese internat nu permisese personaluilui de acolo decat sa-i aplice tratamentul, in rest, il ingrijise singur. Ii displacea profund ideea ca femeile acelea sa-i atinga iubitul. Acum, pas cu pas amantul lui redevine independent si il cuprinde un fel de nostalgie. Au fost placute zilele in care Shu era complet dependent de el.

Zilele au trecut si starea sanatatii solistului celor de la Bad Luck a inceput sa fie din ce in ce mai buna. Nu pare sa fi ramas cu nici un fel de sechele in urma atentatului. Poate din nou sa alerge si sa se miste asa cum vrea .Nu este, insa ,chiar atat de fericit cum sperase ca va fi in ziua in care medicii il vor declara complet vindecat. Faptul ca este sanatos i-a adus si un lucru nu prea placut. A fost chemat la politie pentru a da ultimile declaratii in legatura cu tot ceea ce se intamplase din momentul in care fusese rapit de Taro si pana ce acesta trasese rafala de pistol automat in timpul lansarii de carte. Din cate a inteles de la politisti Eiri a incercat sa amane cat mai mult aceasta audiere, motivand ca iubitul sau este prea slabit pentru a suporta un interogatoriu. Ofiterul care se ocupa de caz ii spusese in zadar ca nu este vorba de un interogatoriu, ci de o procedura de rutina, fara de care nu putea fi declarat inchis cazul. Scriitorul isi sustinuse punctul de vedere pana cand actele medicale nu au mai putut sa-i serveasca drept scuza pentru a nu-l aduce pe Shuichi la sectie. De fapt el incercase sa il scuteasca complet de aceasta noua corvoada. Si chiar fusese o corvoada. Politistii ii aratasera lucrurile de care Eiri se straduise din greu sa-l fereasca: oribilele inregistrari facute de criminal in timpul perioadei cat fusese prizonier. Aflase tot acum si de cele filmate cu camere acunse in dormitoarele de la hotelurile la care fusese cazat in perioada turneului. Ii dadusera si actele contului pe care Taro il deschisese pe numele lui si in care depusese toate sumele rezultate din vanzare a tot ce individul acela detinuse vre-o data, dar si actele casei din Kyoto in care fusese tinut prizonier. Ii apartineau de drept si nimeni nu putea sa conteste asta. Putea sa faca tot ce vrea cu bunurile acelea. Aflase si un lucru bun. Mister K nu avea sa fie acuzat pentru uciderea lui Taro. Se considera ca a actionat in legitima aparare.

Acum Shuchi sta pe terasa. Se simte umilit ca atat de multa lume a vazut cum a fost tinta poftelor unui nebun. Iar faptul ca au vazut si inregistrarile in care el si iubitul sau fac dragoste ii place si mai putin. Bine macar ca Eiri le ceruse atunci cand aflase de ele motivand ca existenta lor le lezeaza dreptul la intimitate si asfel putuse sa le ia inainte de a ajunge in mainile presei. Daca pana acum nici una dintre inregistrari nu ajunsese la nici o televiziune inseamna ca nu au existat, din fericire copii. Ofta necajit. Nu se poate abtine sa nu il urasca pe Taro chiar si mort. Pana si suma enorma de bani il pune in dificultate. Se gandeste ce ar putea face cu ea.

Eiri s-a intors . A trebuit sa-l duca pe Shuichi acasa si sa plece iar in oras motivad ca are treaba la editura. Nu mintise foarte mult , mersese sa stea de vorba cu Seiren , care fusese in America, pentru ca, asa cum ii promisese sa aranjeza toate amanuntele legate de casatorie. Se pare ca totul decurge perfect, drept care a facut si rezervarile pentru biletele de avion.
S-a asteptat ca iubitul lui il iasa inainte foarte curios sa afle amanunte despre cum au decurs discutiile legate de noua carte, pe care urmeaza sa o scrie, dar acest lucru nu s-a intamplat. L-a zarit , in schimb stind pe balcon si parand foarte abatut. Sa-l vada asa este lucrul care nu ii place de loc. Vrea , pe cat posibil sa-l ferasca de orice griji. Isi lasa lucrurile in birou si a iesit si el pe terasa. Cantaretul l-a observat da aceasta data si s-a ridicat sa-l intampine.
-Ce bine ca ai venit! A fost bine? Le-a placut ideea ta?
-Da. Tu ce faceai aici, asa de cuminte?
-Ma gandeam...
-Stii ca nu-mi place se te vad facandu-ti probleme! Gata,totul s-a terminat.
-Asta asa este. Nu merita sa-l lasam pe Taro sa ne strice viata si dupa ce a murit. Ramane totus de vazut ce vom face cu banii de la el.
Scriitorul se incrunta:
-Nu ai nevoie de banii aia!
-Stiu, Yuki, dar ar trebui sa-i folosim la ceva, spuse zambind.
-La ce te-ai gandit? il intreba luandu-l in bate si asazindu-se pe un fotoliu.
-Uite... Din cauza lui au suferit cinci persoane. Sa folosim banii ca pe o compensatie pentru cei raniti si pentru familia celui mort.
-Dar lui Thouma si Serenei nu le poti da bani, s-ar simti jigniti.
-Stiu asta . Lor le vom cumpara un cadou, ceva ce si-ar dori.
-Si banii care ne-ar reveni noua? Cu ei ce ai sa faci?
-Ce ai zice sa plecam pentru cateva luni intr-o cruaziera? Ti-ar placea?
Eiri il saruta lung pe gura si apoi ii raspunse:
-O cruaziera pe un vas de lux, unde sa uitam de nebunia din ultimul timp? Cred ca are sa-mi placa. Poate aranjam asta cat suntem in America.
-In America?! se mira iubitul lui.
-Da. Am de rezolvat ceva in legatura cu contractul cu editorul meu din America si vreau sa vii cu mine. Ce zici?
-Abia astept! Mergem si la Dysney-Land?
-Sigur ca da.
Fericit il saruta lung pe gura, apoi spuse privindu-l rugator:
-Yuki...
-Ce s-a mai intamplat?
-Am putea sa dam o petrecere pentru prietenii nostri, ca sa sarbatorim ca am scapat de Taro?
Scritorul il privi nemultumit.
-Stii ca nu-mi plac petrecerile.
-Nu va tine mult si nu se va face prea mare deranj. Te roooog!
-Bine, dar te ocupi tu de organizare.
-Sigur ca da! ii raspunse entuziast si il imbratisa cu putere.

[Argenta]

capitolul 17 Pregatiri de drum


Petrecerea s-a terminat. Apartamentul atat de linistit in care locuiesc Eiri si Shuichi a fost plin de lume care a vorbit, a ras , a mancat si a baut. Scriitorul nu s-a gandit pana acum niciodata ca locuinta lui ar putea sa fie gazduiasca atatea persoane deodata chiar si pentru cateva ore. Totusi, de dragul entuziasmului aratat de iubitul lui, a incercat sa se bucure de acest eveniment. Se amuza in timp ce il privea cum incearca sa fie o gazda exemplara. S-a invartit toata seara printre oaspeti si a incercat sa faca tot posibilul ca fiecare dintre ei sa se simta bine.
Cand in urma cu cateva zile ii spusese cam ce planuri are pentru petrecere fusese foarte clar:
-O.K am fost de acord sa facem aici o petrecere,dar acesta nu a fost ideea mea,asa ca sa nu te astepti sa ma ocup eu de ceva.Te intereseaza cum te descurci cu invitatiile,decoratiunile,mancarea si bautura.Sa nu te aud ca te miorlai ca nu te descurci,ca nu te ajut.
-Am inteles.Nu am sa te deranjez cu nimic.
-Bine...Si sa nu vad dezordine in casa dupa ce se termina.A doua zi plecam in America si vreau sa fie totul curat.
-Nu va fii deloc mizerie.Am sa am mare grija.Imi permiti sa folosesc si livingul si terasa?
-Sigur ca da.
Aproape o saptamana Shuichi se straduise din rasputeri sa fie totul cat mai bine.Avusese si putin noroc.Atunci cand auzisera de petrecere, Hiro si Ayaka se oferisera sa-l ajute.Impreuna cu ei cumparase decoratiuni,comandase mancarea si bautura,care fusesera aduse de firma de catering cu o ora inainte de sosirea invitatilor.Se straduise sa-i fie de ajutor si Ryuichi,dar,asa cum era de astepta mai mult ii incurcase.Era atat de fericit ca poate sa le fie de ajutor,incat nu putuse nimeni sa-i spuna sa se potoleasca.Eiri ar fi fost dispus sa o faca el,dar se multumise sa priveasca doar.
-De ce nu il ajuti putin?Ai fi putut rezolva totul in jumatate din timpul pe care l-a folosit el,il intrebase Mika.
-I-am spus ca nu vreau nici o petrecere,dar daca el vrea sa se descurce singur.
-E prima data cand il lasi sa se descurce singur.De ce faci asta?
-A dovedit ca poate sa infrunte un psihopat.Cat de greu ii poate fi sa organizeze o petrecere?
-Vreti sa va mutati impreuna in America?
-Nu .Ce ti-a venit?
-Ma...gandeam si eu...ca prea te-a apucat asa de-o data sa-l iei cu tine pentru cai verzi pe pereti.
-Mika...
-Daca vrei sa faci ceea ce cred eu,ai tot sprijinul meu.Sunteti impreuna de prea mult timp.Trebuie sa faci ceva.
-Bine, Mika,vreau sa legalizez in State relatia cu el,dar vreau sa fie o surpriza.
-Am inteles.Este prea tarziu sa venim si noi la acest eveniment?
-Adica tu si Thouma?
-Da...cred ca si Maiko ar fi fericita sa fie ,cu voi, acolo.
-Bine!Am sa-ti explic unde va fi ceremonia,dar daca sotul tau strica totul, nu mai existati nici unul pentru mine.
-Nu-ti face griji.Cred ca si el s-a convins ca Shuichi chiar te merita.
Discutia nu-i placuse chiar nici un pic.Nu crezuse ca este chiar atat de usor de citit.Contrariul i se confirmase intimpul petrecerii,cand Hiro si Shuguru au venit langa el.Chitaristul l-a privit patrunzator,fara sa spuna insa nimic.Celalat insa incepuse discutia destul de timid:
-Stiti...domnule Eiri, am vrea sa va spunem ca si pentru noi Shu este foarte important.Am vrea sa aveti grija de el.
-Am de mult timp grija de el.Nu trebuie sa-mi spuneti voi.
-Da,se incrunta Hiro,ai grija de el...dar se intampla ca acum cateva luni, cand l-ai dat afara din casa ca pe un animal.Daca veti face pasul acesta, pentru el totul va fi mult mai serios.Urmarea unei alte despartiri va fi in mod sigur mai rea decat anemia de care abia s-a vindecat.
-Nu inteleg ce vreti sa spuneti.
Chitaristul se incruntase nervos:
-Poate ca Shu nu prea are obiceiul sa-si aduca aminte ca are un creier pe care il poate folosi,dar noi am inteles ce pui la cale.Daca te duci in America sa te casatoresti cu el doar pentru ca-i esti recunoscator ca ti-a salvat viata,mai bine o lasi balta de acum.
Isi aprinsese nervos o tigara.Cei doi il enervau cumplit,dar intelegea de ce se poarta asa.Intr-un fel le era recunoscator pentru grija ce i-o purtau iubitului lui.Oftase si spusese:
-Am hotarat ca vreau sa fac asta inainte de atentat,asa ca nu va mai faceti atatea griji...Si sa nu-i spuneti!
-Bine,dar vrem sa fim si noi de fata.
-V-a spus Maiko?
-Nu.Eu mi-am cat seama ca ceva nu este in ordine,iar Shuguru a intrebat unde trebuia si a aflat despre demersurile tale.
-Adica stiti deja si unde va fi si cand?
-Sigur.Vom fi acolo.

Acum ,cand petrecerea s-a sfarsit ,sta pe un fotoliu si priveste cum Shuichi stange decoratiunile atarnate de patul-balansoar.Toate celelalte urme ale petrecerii:farfuriile si paharele de unica folosinta si resturile de mancare au disparut deja in cateva cutii mari de carton.Asa cum a promis nu a ramas nici un fel de urma de mizerie.
-E bine acum,Yuki?
-Bravo!Te-ai descurcat minunat.
-Atunci fac si eu un dus.Ma simt groaznic,transpirat si murdar.
-Iar eu merg sa-mi fac bagajele.
-Eu le-am termnat deja.

Cu bagajele lui a terminat repede,dar cele ale iubitului lui i-au dat batai de cap.Acesta pur si simplu a aruncat cateva schimburi intr-o geanta de voiaj.Necajit le-a scos pe toate ,le-a impaturit frumos si le-a asezat iar in alta,mai mare ,in care a pus si alte lucruri despre care crede ca va avea nevoie.Nu are cum sa-i impacheteze nimic mai elegant,dar este pregatit pentru asta.Vor lua totul de acolo.
A iesit din dormitor si a mers direct pe terasa.El sta proptit cu coatele de balustrada si priveste orasul,pe care colina unde este construta cladirea in care locuiesc, il domina.Nu este inca foarte tarziu,dar luminile au inceput sa se aprinda deja.Ii cuprinse umerii cu bratul.
-Ai terminat?
-Da.Auzi...pe tine cine te-a invatat sa faci un bagaj?
Shuichi zimbi vinovat.
-Le-am cam pus claie peste gramada.Asa e?
-Da. Le-am pus eu cum trebuie si am mai pus cateva.Daca vrei sa plecam in cruaziera cred ca doar cateva schimburi nu vor fi de ajuns.
-Multumesc!
Isi lasa capul pe umarul lui.Un timp a ramas asa,tacut respirand aerul inserarii.Cuprins de magia monentului Eiri sa apleca incet vrand sa-l sarute pe gat,dar exact in acel moment cantaretul intoarse capul.Nici nu a observat ce avea de gand celelalt.
-Stii,spuse el,am fost foarte bucuros astazi ,cand am vazut ca surorile noastre au inceput sa se inteleaga bine.Ar fi minunat daca ele s-ar impieteni.
-M...da.Ar fi cu adevarat dragut sa se imprieteneasca.
-In dupa amiaza asta chiar aratau ca doua pustoaice care isi impartasesc secrete.Oare ce aveau de chicoteau atata?
-Cine stie?Poate e in legatura cu copilul pe care il asteapta sora ta.
-Da.Poate ai dreptate.De un timp se poarta chiar mai ciudat decit se purta cand a fost insarcinata cu primul copil.
-Cine stie?Femeile insarcinate pot fi ciudate.Mi-e sete .Vrei sa-ti aduc si tie ceva?
-Nu.
Se propti iar de balustrada in timp ce iubitul sau a mers in bucatarie.A scos din frigider o sticla de sampanie si din o cupa de cristal.Desi nu i-a spus nimic,nu i-a placut deloc faptul ca la petrecere a folosit vesela de unica folosinta.I-se pare cam lipsit de eleganta,desi este foarte practic.
A sezat cupa pe balustrada si a umplut-o cu sampanie.
-Sigur nu vrei si tu?Nici la petrecere nu ai baut aproape nimic.
-Stii ca nu tin la bautura.Un pahar de sampanie si nu ma mai tin pe picioare.
Eiri bau din pahar,apoi zambi.Lua inca o inghititura si se apleca peste iubitul sau,isi lipi buzele de ale lui si ii transfera lichidul in gura.Acesta inghiti si vru sa protesteze,dar nu avu ragaz.Gura ii este iar plina de sampanie.
-Yuki... a reusit sa articuleze in cele din urma,dar cel strigat nu are cum sa-l auda.A observat un strop de sampanie care ia cazut pe gat si se straduieste sa-l recupereze cu limba.Gustul sampaniei pe pielea iubitului sau l-a facut sa-si piarda mintile.I-a coborat kymonoul de pe umeri,apoi i-a turnat pur si simplu o parte din bautura pe corp.
-Yuki...strici sampania...
-Oh... nu... cand e pe pielea ta este delicioasa,spuse oprindu-se o clipa apoi reancepand sa-i acopere trupul cu sarutari.
Printre gemete si sarutari Shuichi sopti:
-Imi mai dai sa beau putin?
Imediat primi o portie generoasa de bautura,care il facu sa aiba impresia ca totul se invarte cu el.Simti cum este luat in brate si intins pe balansoar,dar protesta speriat.
-Nu aici,sunt prea ametit,daca ne leganam mi-se face rau.
Flacarile ce la-au cuprins trupurile nu i-au lasat sa ajunga decat pana pe podeaua livingului.
S-au oprit epuizati mult timp mai tarziu..Scriitorul s-a dezmeticit primul.S-a ridicat si i-a intins iubitului sau mana.
-Hai sus de acolo!Nu vreau sa te imbolnavesti.
Primi un raspuns alintat:
-Mi-ai dat sa beau si nu pot sa ma tin pe picioare...
Auzindu-l a inceput sa rada si l-a ridicat in brate ,ducandu-l pana in patul din dormitor.
-Sa stii ca va trebui sa platesti transportul,ii spuse cu un zambet foate plin de inteles.
-Ar trebui sa fim cuminti,bangui cantaretul.Sa nu pierdem avionul...
-Nu-ti face griji.Avionul decoleaza la ora 7 seara.

[Argenta]

capitolul 18 Zborul



S-a trezit din somn si s-a ridicat fara tragere de inima din pat. Daca nu ar trebui sa plece la aeroport, i-ar placea sa mai stea in pat si sa mai dormiteze un timp, dar nu se poate. In mai putin de o ora trebuie sa ajunga Thouma. El s-a oferit sa-i duca la aeroport. Asa ca se ridica fara chef din asternut si o porni spre baie. Dupa un dus rapid reveni in dormitor. Shuichi nu s-a trezit inca din somn il mai lasa sa doarma cateva minute pana termina de imbracat. Se decise cu greu sa-l trezeasca. Se aseza pe marginea patului si il mangaie incet pe obraz.
-Shu...trebuie sa te trezesti, altfel chiar pierdem avionul.
Acesta deschise ochii, intai incet, lenes, apoi mari. A sarit din pat si a privit in jur speriat.
-Oh... Yuki... e atat de tarziu... Vai de mine... de ce nu m-ai trezit?
Barbatul blond a inceput sa rada.
-Stai incet! Nu trebuie decat sa faci un dus si sa te imbraci. Mai este timp destul.
Dupa dus reveni in dormitor si incepu sa se imbrace bombanind:
-Trebuia sa ma trezesti! Tu esti imbracat iar eu... Si doar ti-am spus ca asta se va intampa...
-Nu ti-a placut? il intreba usor incruntat.
-Ba da... dar e atat de tarziu.
-Nu este. Doar trebuie sa te imbraci. Ti-am pregatit lucrurile.
Cantaretul privi lucrurile pregatite de iubitil lui: un tricou, o bluza mai larga si un pantalon lung.
-Nu sunt cam groase?
-La inaltime mare este frig. Nu am de gand sa te vad bolnav!
-Bine... am sa mor de cald ,mormai tragand pantalonii de el.
Eiri zambi. Gaseste ca iubitul sau este de-a dreptul adorabil si ar fi tentat sa-l sarute, dar asta chiar i-ar face sa piarda avionul.

Thouma a venit sa-i i exact le timp. In timp ce Shuichi isi aranjaza bagajele in porbagaj Mika ii sopti fratelui sau:
-Esti sigur ca se simte bine? Arata destul de rau.
Intr-adevar solistul este palid si are cearcane adanci sub ochi. Iubitul lui zambi:
-Nu-ti face griji. Totul este in ordine.
-Eiri esti sigur ca nu face o recidiva anemia aia?
-Nu. E doar obosit. S-a trezit cu un sfert de ora inainte sa veniti voi.
Brusc sora lui ii citi in priviri motivul palorii si cearcanelor celuilalt si intoarse privirea jenata ca deschisese discutia despre ceva atat de intim. Pe drum si-a privit fratele de cateva ori, dar de fiecare data acesta este ocupat de discutia pe care o poarta cu Shuichi. De cand a inceput relatia dintre ei doi a fost uimita de cat de repede se atasase de pustiul acela dulce si zapacit. Totusi nu-si inchipuise niciodata ca-l va vedea indragostindu-se din ce in ce mai tare, pana la a deveni complet dependent de el si fizic si psihic. Se gandi si la planul pus la cale impreuna cu Ayaka si Maiko. La inceput paruse o nebunie, atunci cand Ayaka le chemase prima data sa stea de vorba. Acum insa, cand lucrurile evolueaza atat de bine, se gandeste ca cea care ar fi trebuit sa fie sotia lui Eiri avusese o idee, pe cat deciudata, pe atat de buna. " Oare fata asta il mai iubeste inca? Cred ca intr-un fel ii iubeste pe amandoi si vrea sa-i vada foarte fericiti. Si eu vreau sa-i vad foarte fericiti. "

La aeroport lucrurile au decurs cat se poate de rapid. Inainte sa intre in terminalul de imbarcare Thouma i-a soptit cumnatului sau:
-Ne vedem California. Avem avion direct maine.
-Bine! Iti multumesc pentru ca ai venit sa ne conduci.
-Pai trebuia.Ceilalati au plecat cu avionul de dimineta si nu as fi vrut sa plecati cu un taxi.
-Multumesc inca o data.!
-Drum bun!
-La revedere!
In avion, Shuichi a vrut, cum era de asteptat sa stea la geam. Priveste incantat in jur. Nu este prima data cand zboara, dar este prima data cand face asta cu clasa business. Se aseza in fotoliul moale si comfortabil apoi si-a pus timid mana peste mana iubitului sau. Stie ca cesta detesta orice semn de intimitate in public, asa ca se astepta sa fie respins. Spre totala lui uluire Eiri ii inconjura protector umerii cu bratul.
-Ti-e bine?
-Da. Imi place sa zbor, dar nu imi plac la nebunie decolarile si aterizarile. Am impresia ca-mi va pocni capul.
-Stii ca nu-mi place sa te vad ingrijorat. Are sa fie bine.
In timpul decolarii l-a tinut aproape in brate, atat cat le-au permis centurile de siguranta. I-a simtit obrazul lipit de umarul lui si respiratia usor sacadata pe fata. Trupul ii tresare din cand in cand si de fiecare data suspina incet. Ii prinse barbia intre degete, l-a sarutat pe gura si nu i-a dat drumul de cat atunci cand s-a auzit semnalul care anunta ca pot sa desfaca centurile.
-Multumesc, Yuki! Mi-era foarte frica. Nu stiu de ce sunt atat de prost. Am zburat de atatea ori si totusi . . .
-Nu-i nimic.
-Sunt un fricos . . .
- Tu . . . in nici un caz. Ai fost in stare sa zbori cu un avion militar supersonic la New York si inapoi in aceiasi noapte de doua ori.
- Mi-a fost foarte frica, dar . . . era vorba de tine. Trebuia sa te gasesc si sa nu ratez nici concertul din debutul turneului . Sunt prost si fricos . Si de Taro mi-a fost frica . . .
- Dar l-ai infruntat . Sa fi curajos inseamna sa-ti infrunti frica . De ce mai iti este frica tie?
- De. . . Mi-e frica. . . sa nu te superi pe mine atat de rau incat sa ma parasesti definitiv. Nu as putea trai cu asta.
- Nici eu , asa ca nu-ti mai face griji.
Le-a intrerupt discutia stwardesa care a veni sa ii intrebe ce doresc sa manance . Eiri selecta din meniu.
- Si de baut ce ati dori? Sampanie, vin, wisky, cognac?
Scriitorul isi privi o clipa iubitul, apoi zambi:
- Un pahar de vin alb si un pahar de lapte.
Au mancat in tacere, apoi:
- A fost gozav. Mi-era foarte foame.
- Nu am mancat nimic astazi, normal sa-ti fie foame.
-Ba da. Parca am mancat pe la prinz cava . . . Inainte sa adormim.
-Numai tu esti de vina ca nu am adormit mai devreme.
-Eu?
-Sigur ca da, ispita vie ce esti!
Au inceput sa rada amandoi.
-Sa cred ca te-ai saturat azi noapte de sampanie, Yuki?
-Nu, dar am descoperit ca este mult mai buna cand e pe umerii tai si nu cred ca voi dori sa o beau altfel de acum incolo, ii sopti la ureche facadu-i obrajii sa devina purpurii.
Isi lasa iar capul pe umarul lui.
-Stii . . . inca mi-e somn.
-Atunci dormi. Avem drum lung de facut. Zborul dureaza cam 14 ore.
Shuichi se ghemui in fotoliul mare si confortabil, iar in curand se cufunda intr-un somn profund. Dupa un timp se rasuci si ajunse aproape sa cada, asa ca Eiri il prinse in brate. Chema inca o data stwardesa si-i ceru doua paturi si doua perne. Cobora fotoliul pana la cea mai apropiata pozitie de orizontala, apoi il aseza cu girja. Ii puse o perna sub cap, dupa care il inveli .

Priveste in jur. Nu este prea multa lume la clasa business. Doar un barbat care doarme mai in fata, iar pe fotoliul de via-a-vis de ei o batrana doamna foarte eleganta care vorbeste engleza cu un accent cat se poate de britanic. Vazandu-l ca se uita in jur, aceasta ii zambi si-i spuse:
-V-am tot privit inca din aeroport. Sunteti un cuplu foarte reusit. Rareori am vazut o fata atat de dulce cum este iubita dumnevoastra.
O clipa barbatul se lupta sa nu arate cat de uimit l-a lasat acesta declaratie, apoi a zambit spunand politcos:
-O... Va multumesc!
Bartana continua.
-Pare foarte tanara... nu sunteti casatoriti, nu?
-Nu, spuse el brusc, apoi continua. Nu inca! Ne vom casatori peste doua zile.
-Felicitari, domnule! Sunteti un barbat cu adevarat norocos!
-Va multumesc!
Il privi pe Shuichi. Este inca putin palid, dar paloarea ii face trasaturile sa para si mai suave decat de obicei. Desigur, imbracat in bluza goasa care ii invaluie corpul, este destul de greu pentru cineva care nu-l cunoaste sa-si dea seama ca este baiat. Se apleca si-i saruta obrazul. Nu conteaza catusi de putin daca este fata sau baiat, pentru el este fiinta cea mai atragatoare din lume, pe care o iubeste cum nu a crezut ca va fi in stare sa iubeasca si cu adevarat se vor casatori peste dou

[Argenta]

capitolul 19 La New York




Shuichi s-a trezit din somn putin confuz. A simtit ca nu este in pat, ci pe un fotoliu. "De ce dorm pe un fotoliu?"se intreba fara sa deschida ochii. "Nu-mi aduc aminte sa ma fi certat cu Yuki. " I-a deschis speriat si a privit in jur. Pe fotoliul alaturat iubitul sau a adormit cu ochelerii pe nas si cu cartea pe genunchi. Zambi si ii lua mana, i-o saruta si ramase cu obrazul lipit de ea. Din fericire nu l-a trezit din somn. Il privi si un val imens de caldura ii invada sufletul. Inchise ochii coplesit de intensitatea sentimentului de iubire care l-a cuprins. Daca ar fi doar ei doi, l-ar strange in barate cat poate el de tare si l-ar inabusi in sarutari, dar aici nu se poate. E adevarat, ca la decolare, atunci cand era paralizat de frica, Eiri l-a sarutat, dar el nu are acest curaj. Cumva este totusi bine, pentru ca ce simte el nu are nici un fel de legatura cu sexul. A inteles asta vazand inregistrarile cu "sejurul "lui la Taro si imediat pe cele facute de nebun in camerele de hotel. In timp ce era posedat de acel individ se intrebase cum poate cineva sa suporte de buna voie sa faca asa ceva. Cum ar fi posibil ca un om sa accepte sa fie atins in modurile si in locurile unde era atins el atunci. Cand vazuse filmele fusese de-a dreptul uimit. Taro se straduia sa faca exact ce vazuse ce ii facea Yuki atunci cand se iubeau in camerele de hotel. Nu-i venea sa creada. Aceleasi gesturi, facute de iubitul lui il dadeua senzatii delicioase, il faceau sa se simta in Paradis, facute, insa, de violator ii porvocau doar durere, greata si disperare. Se gandise ca s-ar simti aproape la fel de umilit si daca oricine altcineva, afara desigur de Yuki, ar face asa ceva. Nici nu vrea sa se mai gandeasca la asta.

Ofta si saruta inca o data degetele pe care le tine prizoniere in mana sa. Privi in jur si vazu ca doamna care ocupa fotoliul de vis-a vis ca il priveste zambind radios. Brusc simti ca fata ii ia foc, intelegand ca ea a vazut micul lui gest de tandrete. A zambit incurcat si a intors capul spre hublou. " Oare a vazut si cand Yuki m-a sarutat? " Se intreba si fata ii deveni de-a dreptul purpurie.
Dedesupt trec cu viteza capmpii, munti, ape si orase. Se stramba nemultumit. Isi dorise foarte mult sa vada oceanul, dar adormise. . . desi probabil fiind noapte tot nu ar fi vazut nimic. Nu il afecta prea mult acest lucru, pentru ca este mai fericit ca niciodata. Toata comportarea pe care Yuki o are in ultimul timp, incepand cu caldura si intelagerea aratate atunci cand a fost bolnav si in perioada de dupa rapire, increderea pe care avut-o sa-l lase sa aleaga apartamentul si o parte din mobila, apoi sa organizeze peretrecerea si terminand cu invitatia de a-l insoti in America, il fac sa simta ca in sfarsit este iubit cu adevarat.

Pe Eiri il trezi o zguduitura brusca a avionului. Isi simte degetele prinse ca intr-o menghina. Deschise ochii si isi vazu iubitul ca este compet ingozit. Are ochii mariti de groaza, abia daca mai respira si ii strange mana convulsiv. Imediat il cuprinse in brate si il stranse la piept soptindu-i linistitor:
-Nu este decat un gol de aer! Se va termina imediat. Nu se intampla nimic rau.
Cand totul se linisti chema swardesa si-i ceru doua pahare cu suc natural, apoi cauta in bagajul de mana cateva flacoane de medicamente. O parte din pastile le inghiti el, celelalte i-le intinse lui Shuichi.
-Ce sunt astea? Am terminat cu pastilele!
-Sunt vitamine si alte suplimente alimentare pe care le vei lua toata viata ta de acum incolo.
-Yuki,nu...
-Taci! Eu nu vreau sa te vad iar prin spital.
-Bine ,spuse in cele din urma fara chef. Am sa le iau.
Inghiti cuminte pastilele impreuna cu sucul de fructe.

Au ajuns la New York pe o vreme cumplita. Rafalele de ploaie si grindina au facut aterizarea destul de dificila si de stresanta pentru calatori si in primul rand pentru Shuichi. Micutul solist a avut nevoie de tot sprijinul fizic si psihic al iubitului sau si acceptat rusinat, dar recunoscator, grija pe care i-o acorda acesta.
Inainte sa iasa din terminal au privit furtuna ce isi face de cap dincolo de peretii si usa de sticla.
-Va fi destul de greu sa gasim un taxi pe vremea asta, se planse cantaretul.
-Nu avem nevoie de taxi!
Celalalt il privi perplex:
-Vrei sa mergem cu metroul? Sau pe jos?
-Cum iti pot trece asemenea prosti prin cap? Tu nu ai vazut ca am inchiriat o masina?
-Cand? M-ai lasat doar putin timp cu bagajele in sala de asteptare. Nu aveai timp sa faci formalitatile.
-Sigur ca nu. Le-am facut online inainte cu doua zile de plecare.
-Esti genial!
-Atunci mai ramai putin cu bagajele pana ce iubitului tau genial merge sa ia masina si sa o aduca sub copertina, ca sa nu facem dus pana le bagam in portbagaj.
Inainte de a iesi pe usa il prinse de barbie si-l saruta scurt pe gura.
-Yuki,suntem in public, protesta Shuichi.
-Aici nu conteaza. Suntem in America si nu este ca acasa , culmea impolitetii sa saruti pe cineva in public.
Incepu sa rada si pleca spre parcare.

Reveni rapid cu o masina super-moderna. Iubitul sau il asteapta deja dincolo de usile de sticla, asa ca totul dura extrem de putin si masina demara in tromba. Dupa putin timp au ajuns intr-un apartament elegant. Cantaretul isi aseza geanta pe un scaun din living.
-E gozav ca ai inchiriat si o locuinta.
-Nu am inchiriat nimic. Este apartamentul lui Thouma.
-Hmm! Stiam ca are un apartament aici, dar nu m-am stiut ca vom locui in el.
-Nu imi place sa profit de bunatatea lui, dar nu vreau sa avem cine stie ce surprize in dormitor.
-Asa este. . . ofta amintindu-si de filmele din timpul turneului. Cine face dus primul?
-Ma lasi pe mine?
-Sigur!
Inspecta apartamentul, apoi intra incetisor in baie. Stranse lucrurile lasate pe jos si le duse in living, apoi cauta un halat si prosoape in sifonier.
-Ti-am adus prosoape. Le las aici, spuse din usa bai.
Usa cabinei de dus se deschise:
-Vino putin! Vreau sa-ti spun ceva.
-Ce?
-Doar nu o sa urlu in toata casa.
Se apropie de cabina si, in momentul urmator, se trezi tras sub dus. Eiri ii inabusi orice tentativa de protest in sarutari fierbinti. Tricoul,pantalonii si lenjeria zburara in citeva minute prin toata baia. Cabina de dus nu le permite sa se indeparteze prea mult unul de celalat, asa ca toata spuma de pe trupul sciitorului a ajuns pe cel al iubitului sau. Razand acesta lua recipientul cu gel de dus.
-Ce ai de gand sa faci, copil nebun?
-Sa te sapunesc.
-Nu. Eu fac asta.
-Te inseli, spuse desfacand capacul si turnandu-i gelul corp.
-Ah ce meriti tu...
Il prinse de umeri, dar palmele ii alunecara pe brate, pe talie si mai jos fese, de unde ajunsera urgent in zona intima. Il mangaie lent si bland facandu-l sa se propteasca de el ametit. Bratele lui Shuichi ii mangaiara mai intai spatele apoi se incolacira in jurul gatului, iar buzele ii cautau flamande gura. Brusc isi simti trupul ridicat in brate si proptit de faianta. Il stranse si mai tare de tema ca va cadea.
Rafalele artificiale de ploaie ale dusului i-au adus la realitate, dar incercarea de se clati unul pe celalat de spuma, ii arunca iar in bratele pasiunii.

Aproape o ora mai tarziu scriitorul reusi, in sfarsit sa se imbrace.
-Acum voi intarzia la editura din cauza ta!
-Din cauza mea? Ce vina am eu?
-Ce ai cautat in baie?
-Vroiam sa. . . dar se opri cand intelese ca celalalt se amuza pe seama lui.
Ii arunca in cap cu perna, pe care evident o capata imediat inapoi.
-Esti rautacios. . .
-Iar tie nu-ti place de loc .Sa lasam asta. Nu despacheta bagajele.
-De ce? Ai zis ca stam mai mult.
-Ramanem in State, dar nu aici. Maine in zori avem un avion spre California.
-California? Ce treaba ai acolo?
-Nu vrei sa gasim cruaziera aia si sa scapi de vint si ploaie?
-Ba da. Va fi grozav. Intarzii mult?
-Nu .In doua ore sunt inapoi.

In aceasi seara Shuichi se ghemui in brate iubitului sau.
-Stii, Yuki. . .Doamna aceea din avion se uita atat de mult la noi . . . M-a vazut cand iti sarutam mana, si probabil si cand ai avut grija de mine.
-Stiu ca se uita la noi, dar nu este nici o problema. Aici e absolut normal sa te saruti in public.
-Stiu, dar...
-Este o doama foarte draguta. Am vorbit cu ea cat dormeai. A fost amuzant.
-De ce ?
-A crezut ca esti fata. Cea mai dulce fata vazuta de ea de ceva timp.
Il stanse bland in brate si au adormit asa. Nici unul dintre ei nu vrea acum sa faca dragoste. Fiecare vrea doar sa simta caldura trupului celuilalt si sa-i auda bataile inimi.