Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Ingerul iubirii[gravitation]

#11
Ce pot sa-ti mai spun? M-am lasat prinsa in mirajele tale.Povestea devine din ce in ce mai interesanta.Deja sunt dependenta de ea.O adoor asa kum te ador si pe tine.
Slava Domnului, ca Shu nu este bolnav!Ma bucur k nu are nimik dulceata asta de baiat cu parul roz, ochii fermaecatori si si un suflet pur.
Imi place cum ai facut-o pe Ayaka,akum nu ma mai enerveaza,frumos din partea ei ca l-a lasat pe Shu sa locuiasca cu ea.
Sper ca nu devine enervanta ca ii rup parul din cap!!
Astept urmatorul capitol cu si mai mare nerabdare!
Sunt si voi ramane mereu fana ta nr 1!
Te pup dulce!:zuppy04:

#12
Capitolul 5 Umbra ingrijorarii

Shuichi se trezii din somn cu senzatia ca este privit. Deschise ochii si vazu chipul celei mai dragi fiinte din lume.
-Buna dimineata, Yuki!
-Buna dimineata! Te-ai trezit in sfirsit, Shu! Te simti bine?
-Ma simt foarte odihnit.
-Pai...e si normal . Ai dormit mai mult de 30 de ore.
-Cum? De ce m-ai lasat sa dorm atit de mult? Am filmari... Doar ti-am spus...!
Shuichi se ridica din pat si incepu sa-si caute hainele. Yuki ii puse o mana pe umar si il opri.
-Potoleste-te! Faci un dus, te imbraci, mergem la un restaurant sa mancam si te duc eu la filmari.
-Dar hainele mele sunt la Ayaka!
-Nu mai sunt .Le-au dus ea si Hiro la noi acasa si ti-au lasat aici doar haine de shimb
-Trebuie sa vorbesc si cu medicul despre actele de externare...
-Am rezolvat eu totul. Nu te mai agita atit de mul!

Mai tarziu , in restaurant, Shuichi incepu iar sa-si faca griji:
-Filmarile vor dura mult... s-a pierdut mult timp pretios din cauza mea... Probabil K este foarte suparat...
-A fost si el ingrijorat pentru tine ca toti ceilalati. Nu i-a placut de loc ca nu i-ai spus ca esti bolnav. Cat despre filmari... cand a venit la spital sa vada cum te simti spunea ca au lucrat deja tot ce nu necesita prezenta ta, au schimbat putin scenariul si nu mai este prea mult de filmat. Astazi se vor termina filmarile.
-Asta chiar este grozav! Nu voi ajunge acasa prea tirziu. Am sa-l rog pe Hiro sa ma aduca si pe mine in oras cu motocicleta.
-Sa crezi tu , Shu! Am sa vin sa te iau eu de la filmari. Nu am de gand sa te scap din ochi, mai ales ca trebuie sa am grija ce faci cu tratamentul.
Ochii lui Shuichi se umplura de lumina.
- Chiar faci tu asta pentru mine?
-Sigur... Si regret ca nu am facut asa mai de mult.


Eiri opri masina in marginea drumului, inainte de a ajunge la locul unde au loc filmarile. Fara un cuvant isi lua iubitul in brate si-l saruta indelung. Se oprira intr-un tirziu cu parere de rau.
-Asta e un fel de sarutare de "La revedere! " Shu! Stiu cat de mult tii la chestia asta.
-Tie nu ti-a placut?
-Nu mi-a placut de loc... ca nu avem timp de mai mult de atat. Dar... ajungi tu acasa, iubitul meu!
Obarajii lui Shuichi devenira brusc purpurii.

La lucul unde este instalat studioul in aer liber Eiri sta pe unul dintre scaunele pentru staff si priveste spre locul unde se filmeaza. Touma se apropie de el.
-Iti place?
-Da... Am citit si scenariul . Cred ca va iesi un videoclip bun. Am vazut si ce au filmat pina acum. E bine!
-Ramai pana se termina filmarile?
-Nu. Am ceva de facut, dar ma intorc sa-l iau pe Shuichi.
-Ce ai tu de facut este in legatura cu comandarea unui pat nou, a cateva zeci de metrii de voal alb si violet, a zeci de lumanari parfumate, boluri de cristal si petale proaspete de trandafiri albi?
Eiri se incrunta:
-De unde stii tu despre asta, Touma?
Celalalt incepu sa rada:
-Se pare ca iubitul tau va avea parte de o noapte foate speciala cu ocazia impacarii voastre! Sa redecorezi dormitorul de dragul lui...
-Te-am intrebat ceva! spuse pe un ton periculos.
-Bine... bine... A fost doar o intamplare. Ai avut telefonul inchis cat ai fost la spital si furnizori au sunat la mine , pentru ca nu te gaseau. Asa am aflat ce ai comandat. Din cate se pare aveai de gand sa te impaci cu el oricum.
-Sigur ca asta vroiam sa fac. Tu nu intelegi,dar eu nu pot sa traiesc fara el.
-Am inteles, Eiri: Despartirea asta aproape v-a distrus pe amandoi... Nu am sa mai permit sa se intample una ca asta. Cred ca nu trebuia de la inceput sa fiti impreuna, dar, daca s-a intimplat... trebuie sa ramina asa.
-Ma bucur ca ai inteles intr-un final. Acum chiar trebuie sa plec.
S-au indreptat amindoi spre masina. Eiri mai privi o data spre iubitul sau , dar se incrunta brusc:
-Touma, cine este tipul care sta langa camera numarul 2 si nu-l scapa pe Shu din ochi?
-Un fan... Ii aduce mereu mereu mici cadouri si flori, dar Shuichi nu il baga in seama . I-a dat o data un autograf si atat.
-Nu-mi place cum il priveste.
-Cam la fel il privesti si tu, Eiri...
-Tocmai din cauza asta. Nu vreau sa-l vad in preajma lui Shu.
-Ti-am spus ca nu-l baga in seama!
-Nu-mi place sa-l vad langa el! Si nu cred ca eu il dezbrac din priviri.
A ridicat mana si i-a facut semn lui Shuichi. Acesta le spuse ceva celor de langa el, apoi veni in fuga.
-Pleci deja,Yuki?!?
-Da , dar ma intorc repede.
-Bine! spuse si il strinse de mina. La revedere!
-La revedere ,iubitul meu!


Eiri se dezmetici incet. Simti pe obraz un suflu usor. Zambi si deschise ochii. Shuichi doarme profund, ghemuit in bratele lui. Il saruta usor pe buze. Acesta a deschis ochii:
-Yuki... E dimineata?
-Nu, iubitul meu. E noapte.
-Te iubesc!
-Si eu te iubesc! Dormi!
Il lua iar in brate si il mangaie usor pe par pana ce il simti adormind iar.Ii aranja suvitele roz care ii cad peste ochi. Zambi privind chipul dulce pe care il adora. Incerca sa-ai aduca aminte cum si cand au ajuns in dormitor. Au plecat de la studioul de filmari direct la unul dintre cele mai scumpe restaurante din oras. Mirat Shuichi il intrebase: "Nu era mai comod sa mincam acasa? Crezi ca e bine sa iesim in oras atit de repede dupa ce presa a aflat despre impacarea noastra? " " Nu prea ma intereseaza ce crede presa despre noi. Vreau sa fiu sigur ca vei manca . " " Puteam manca acasa fara sa se uite toata lumea la noi. " Eiri zimbise: " Ma tem ca atunci cand vom ajunge acasa , eu cel putin nu am sa ma gandesc la mancare. "
Mancasera privindu-se in ochi, iar in lift se lasasera cuprinsi de pasiunea care mocnea de atata timp, sarutandu-se inebuniti. Se oprisera doar cat strabatusera holul pana la intrarea in apartament. Dincolo de usa orice opreliste disparuse. Din momentul in care usa se inchisese in urma lor
Eiri nu-si mai ducea aminte de nimic altceva decat de trupul fierbinte care palpita de dorinta in bratele sale si de infinita placere pe care i-o oferea. Rafinatul aranjament de boluri in care pluteau lumanari parfumate, petalele de trandafiri raspandite peste tot, patul cel nou cu stalpi inalti ornati cu voaluri ramasesera neobservate.

Cateva ore mai tarziu Shuichi se trezi din somn, deschise ochii si crezu ca viseaza. In lumina tulbure din camera plutesc in jurul lui voaluri albe si violet,iar camera este plina de un parfum ciudat, ametitor. A dat usor la o parte mana lui Eiri care se odihneste peste pantecele lui si s-a ridicat din pat. Privi uluit in jur .Patul in care au dormit este nou, asternutul si covorul sunt acoperite cu petale albe de trandafir, ditre care unele sunt lipite de corpurile lor, iar lumina vine din cateva boluri de cristal mat. Se aseza pe covor langa unul dintre ele si vazu ca inauntru plutesc luminari parfumate. Intinse mainile si se juca in fumul parfumat amuzandu-se privind umbrele de pe pereti.
Eiri se trezi si el. Simti imediat ca iubitul lui lipseste din pat.Se ridica speriat,dar se linsti vazandu-l langa bol jucindu-se cu umbrele.Simtii ca prin vene ii curge foc in timp ce-i priveste trupul gol in lumina tremuratoare a luminarilor.Cobora incet din pat, merse pana in spatele lui, il cuprinse in brate si incepu sa-i sarute gatul si umerii.In primul moment celalalt se incorda speriat,apoi se lasa moale in bratele lui. Ii lua mana si incepu sa-i sarute degetele unul cate unul. Isi intoarse capul si ii spuse incet:
-Yuki...Te vreau!... Acum!
Eiri il lua in brate si il intinse pe covorul acoperit cu petale parfumate si se supuse incantat porunci fierbinti ce-i fusese soptita .

E aproape seara, Eiri s-a trezit de putin timp. Privi livingul, apoi merse in hol. Aici sunt imprastiate pe jos hainele cu care pe care le-au purtat cu o zi inainte. Se apuca sa le stringa si le duse in masina de spalat. Se intoarse in living, lua telefonul, si suna la restaurant pentru a comanda ceva de mincare. Nu are de gind sa gateasca. Se intoarse cand auzi zgomot in spatele lui. Shuichi sta zambind in usa dormitorului.
-Te-ai trezit de mult?
-Nu. Cum te simti?
-Bine! Am sa fac un dus.
-Foarte bine. Eu astept sa vina mancarea comadata ,apoi pui tu masa pana ma spal si eu.
-Nu vrei sa asteptam sa vina mancarea si sa facem dus impreuna?
-Si sa mancam maine...? Nu! Treci la dus, ispita vie ce esti! spuse aruncand cu o perna spre el.
Dupa masa se asezara amandoi pe canapea. Shuichi se ghemui in bratele iubitului sau. Isi aseza capul pe umarul lui.
-Te simti bine, Shu?
-Da... De ce ma tot intrebi?
-Ai cearcane!
Shuichi zimbi :
-E numai vina ta! Dupa atatea ore de iubire... incepu sa rada.
-Ce e de ras?
-Cand ne schimbam, dupa filmari, baieti se amuzau. Spuneau ca ai sa ma tii in dormitor 3 zile si 3 nopti.
-Nu au gresit cu prea mult. Acum vorbind serios, inainte sa mancam erai alb ca varul. Mi-a fost frica sa nu lesini.
-Nu am lesinat.
-Stiu, dar ne-am pierdut capul amandoi si nu ti-ai luat medicamentele si nici nu ai mancat mai mult de 24 de ore. Nu trebuie sa se mai intample asa ceva.
-Mie mi-e bine! Nu-ti mai face griji!T u te simti bine? Stomacul tau e bine?
-Sigur ca da!
Cantaretul isi lipi obrazul de pieptul iubitului lui:
-E atit de bine cand ma tii in brate... spuse el. In noptile alea cand eram in casa lui Ayaka simteam ca nu ma vei mai tine in brate niciodata, ca nu mai vrei sa fiu iubitul tau.
Lacrimi fierbinti ii aluneca pe obraji. Celalat ii sterse fata cu blandete.
-De ce plingi acum?
Departe de a se opri, continua sa plinga incet:
-Acolo la spital, cand te-am vazut palid si ... medicii spuneau ca te vor opera... am crezut... am crezut ca mor de disperare. Nu vreau sa te pierd!
-Nimic rau nu se poate intimpla acum. Totul e bine. Trebuie sa te odihnesti! Ai primul concert din noul turneu peste doar cateva zile.
Shuichi il privi incantat :
-Imi dai voie sa merg in turneu? Parca ai spus ca...
-Ca eu voi hotari daca mergi sau nu. Daca te simti bine ai sa mergi. Ai spus ca esti bine!
-Grozav atunci!
Eiri il privi o clipa si se simtii tentat sa-l cuprinda in brate si sa-l sarute, dar in minte ii aparu imaginea lui zacand inconstient pe patul spitalui, cu masca de oxigen pe fata si perfuziile infipte in brat. Se opri si respira adanc incercand sa se linisteasca.
-S-a intimplat ceva, Yuki?
-Ma gandeam doar ca este minunat ca suntem iar impreuna. Nici noptile mele nu au fost prea bune in lipsa ta. Daca as fii stiut ca esti bolnav as fi inebunit de grija.
-Atunci... esti fericit ca stau acum in bratele tale?
-Sigur ca da , prostutul meu!
-Si eu sunt foarte fericit!
Isi propti capul pe umarul lui si inchise ochii. Curand adormi zambind. Celalalt continua sa-l tina in brate fara sa se sature sa priveasca trasaturile dulci ce pastreaza dupa atata timp acelasi aer de inocenta ca in noaptea in care s-au cunoscut.
Un timp continua sa stea asa, tinandu-si iubitul in brate, apoi brusc deveni atent. In ultimele raze ale asfintitului ce cad pe peretele livingului se proiecteaza o silueta, silueta unui barbat. Il aseza pe Shuichi pe canapea si se apropie incet de fereasra. Lasa jaluzele pana la podea si privi printre betele de bambus. Pe acoperisul cladirii de vis-a-vis sta un barbat care tine in mana o camera performanta de luat vederi. Desi nu se vede prea bine pana acolo a reusit sa-si dea seama ca este acelasi tip care ii paruse suspect pe platoul de filmari. Isi duse iubitul in dormitor si se sigura ca nu exista nici o cladire in jur de pe care sa poata fii urmariti, apoi lasa jaluzelele si aici. Se intoarse in living si privi incruntat pe ferastra. Tipul a disparut, dar asta nu-l linisteste de loc. Telefonul care a inceput sa sune brusc l-a facut sa tresara. Ridica imediat si raspunse incet:
-Alo?! Buna mister K! Tocmai voiam sa te sun.
-A... Buna , domnule Eiri! Am sunat sa intreb daca Shuichi s-a hotarit ce facem cu turneul.
-Daca eu am hotarat ce va fii cu turneul...
-Ma rog...
-Ei bine... Turneul va avea loc, desigur, dar eu ma ocup din acest moment de tot ce inseamna legatura lui Shuichi cu cariera lui muzicala si voi impune cateva conditii care nu vor fii negociate!
-Cum?!
-In cazul in care nu le acceptati , Shuichi nu va merge in nici un turneu!
-Sa auzim!...ofta K.
-In primul rand vreau ca timpul dintre doua concerte sa fie ceva mai mare. In nici un caz nu vor mai avea loc doua concerte intr-o zi. In al doilea rand , in timpul concertelor Shu va avea o jumatate de ora de pauza, in care sa se odihneasca . In al treilea rand vreau sa aiba garda de corp tot timpul, fara ca el sa stie...
-De ce ? S-a intimplat ceva?
-Am sa-ti explic eu. In ultimul rind... Am sa vin si eu cu el in turneu.
-Ce e cu garda de corp? Are legatura cu tipul despre care Touma spunea ca nu ti-a placut la filmari?
-Da! Tipul ne-a urmarit la restaurant si adineauri era pe acoperisul cladirii de vis-a-vis.
-Sigur nu era vre-un reporter?
-Absolut sigur!
-Bine! Totul va fii asa cum ai hotarat tu. Tipul ala nu se va mai apropia de el. Am eu grija de asta, spuse K aparent linistit, dar vocea ii e plina de ingrijorare.Stie foarte bine ca Eiri nu este un tip isteric, deci ceva grav se intampla.

Pe acoperisul cladirii, asezat pe jos si ascuns dupa balustrada de beton sta un barbat tanar, brunet, cu trasaturi aspre, dar destul de frumoase. Are la urechi castile unui aparat de ascultare la distanta, orientat spre apartamentul celebrului autor de romane de dragoste. Se incrunta auzind ce vorbeste acesta la telefon. " Deci s-a prins... Nu-i nimic" Privii o fotografie cu autograf din care Shuichi zambeste. "Vei fii ai meu! Am sa te fac sa intelegi ca tipu asta nu te merita, si am sa-ti ofer tot ce doresti tu! "
"Gravitation canot held responsible for people falling inlove."

Albert Einstein
[Imagine: chibi_1420.gif]
Arget, chibi-ul lui Argenta

#13
Wau!D-zeule,devine din ce in ce mai interesant!Stai sa-mi trag rasuflarea.In primul rand, ma bucur ca ai postat azi.Abia asteptam.Ma ingrijoreaza tipul ala care tot il urmateste pe Shu.Daka se atinge de el il bag in cimitir!:zuppy09:
Sa nu indrazneasca !Imi place, atitudinea protectoare a lui Yuki,bine k si-a dat seama ca tipul ala e suspect si a cerut protectie pt Shuichi.
Spor la scris si astept cu nerabdare urmatorul capitol.:perv:
Te pup si nu uita ca Sydney Bristow e fana ta nr 1 pentru totdeauna!:love:
I LOVE YOU!:love:

#14
Capitolul 6 Mostenirea


Eiri sta proptit de peretele din spatele sali de concerte si priveste peste capetele tuturor spre iubitul lui. Ca de obicei ,cand se afla pe scena, Shuichi este stralucitor, dar putini stiu ca de asta data culoarea minunata din obraji a fost luata din trusa de farduri, iar tonusul din cea cu medicamente.
Spectacolul este deja dincolo de jumatate, iar Eiri abia asteapta sa se termine. Este ultimul spectacol din turneu, maine totul se va fi terminat si iubitul lui va continua tratamentul contra anemiei in mod constant si sub supravegherea medicului. Acesta fusese de parere in urma cu doua saptamani, ca Shu ar trebui sa intrerupa turneul,din cauza ca este mult prea obosit si starea sanatatii s-ar putea inrautatii. Nu avusese succes, desigur. Solistul nici nu dorise sa discute despre asta. "Nici nu se pune problema de o intrerupere a turneului! Mai sunt doar cateva spectacole. Voi fii bine. " Dar nu era chiar asa. Peste oboseala si boala, aici , in Kyoto mai aparea o alta problema: Shuichi nu se putea odihni prea bine. Problema nu era noua ,asa se intampla de fiecare data cand ajungea in oras. Avea cosmaruri groaznice din care se trezea plangand. Lui Eiri nu-i spusese decat ca avusese un accident de masina in copilarie si fusese foarte grav ranit. Se intamplase pe drumul dintre Kyoto si Tokyo si nu-i placea sa vorbeasca despre asta.
Adevarul este ca nici Eiri nu e prea fericit sa se intoarca in orasul in care a crescut. Faptul ca tatal lui s-a opus relatiei pe care o are, ar fii doar un motiv, cearta cu bunica lui ar, fii desigur, celelalt motiv. Kyoto nu un oras placut pentru nici unu dintre ei.
"Uff! Bine ca se termina! Vreau un concediu luung ,in care sa fim doar noi doi,fara fani, fara paparatzii, fara galagie! Nu vrei si tu ,Yuki?" Asta ii spusese inainte sa urce pe scena. Zambi. Sigur ca vroia asta. Nu era gelos pe fanii iubitului lui, ar fi fost o prostie, dar, dupa atatea luni de turneu il dorea un timp doar pentru el.
Gandurile lui s-au inrerupt brusc atunci cand a simtit o mina pe bratul. S-a intors brusc. In fata lui sta o femeie micuta de statura, imbracata intr-un kimono sobru de matase, cu parul coafat traditional si incaltata in papuci de lenm. Inconjurata de atatia tineri purtand haine moderne, pare chiar ireala.
Eiri o privi incruntat:
-Ce cautati aici, doamna?
Batrana zimbi:
-Vreau sa vorbesc putin cu fiul ficei mele.
-Ai venit de pomana intr-un loc pe care il detesti. Nu vei putea sa faci ceea ce vrei, eu nu ma despart de el, orice vei spune tu!
-Nu am venit sa-ti cer asta.
-Nu ma intereseaza de ce ai venit! Nu am uitat ca i-ai distrus viata mamei mele si ca acum cinci ani te-ai straduit sa o distrugi si pe a mea!
-Imi pare foarte rau, Eiri! Ti-am mai spus: nu am venit pentru ca sa va fac rau tie si iubitului tau, ci pentru a sta de vorba cu tine.
-Perfect! Ce ai sa-mi spui?
-Nu-ti pot explica acum. Vreau sa vorbim acasa, dupa concert.
-Eu nu vin fara el!
-Sigur ca vreau sa vina si el. Este o problema care va priveste pe amindoi.
Eiri se incrunta iar:
-De cate ori sa-ti spun ca...
-Nu vreau sa va despart. Stiu ca ma consideri vinovata de moartea mamei tale, dar ar trebui sa stii ca oricat de mult te-a durut pe tine, eu am suferit si mai mult. Chiar daca ma certasem cu ea , era copilul meu!
Tanarul nu-i raspunse, asa ca ea continua:
-Sunt batrana si nu stiu cat voi mai trai. Vreau sa ma impac cu tine...si cu iubitul tau, pentru ca s-ar putea sa va fii facut mai mult rau decat va amintiti voi.
-Bine... Vom veni dupa concert in casa ta, dar nu-ti voi permite sa-i faci lui rau. Daca se intampla asta, incetezi sa mai fi ruda cu mine!
-Da... Ayaka avea dreptate. Ai devenit un barbat incredibil de aspru.
Dar el nu o mai priveste. Pe scena ultimul cantec se apropie de final si se grabeste spre culise.

Shuichi a iesit de pe scena si s-a proptit de un decor. Colegii de trupa l-au inconjurat ingrijorati:
-Te simti bine,Shu?
-Vrei sa chemam un medic?
-Nu.Totul e bine...
In secunda urmatoare il zarii pe Eiri si ii zimbi, apoi o vazu si pe batrina femeie imbracata in kimono. Simtii ca nu mai are aer si se prabusi inconstient pe podea.

Isi revenii incet si vazu intai chipul ingrijorat al iubitului.
-Yuki...
-Bine ca te-ai trezit!
-Unde sunt?
-La spital. Tocmai ti s-a trminat perfuzia.
-Imi pare rau... Esti suparat pe mine?
-Tu ce crezi? Am motive sa fiu?
-Da . Ti-am promis ca va fii totul bine si aproape am lesinat pe scena.
-Asa e... Ei bine , daca o singura data se mai intimpla sa ignori sfaturile medicilor, sa nu ma asculti pe mine si sa te adun de pe podelele scenei...
-Ma parasesti? intreba cu lacrimi in ochi.
-Nu. Nu te parasesc, dar iti promit ca nu mai urci pe scena niciodata in viata ta!
-Yuki!
-Nu glumesc, Shu-chan! Esti prea important pentru mine , ca sa te pierd din cauza ca esti incapatanat.
Il ridica in brate si-l saruta pe gura. Au trecut minute bune pana cand cei doi sa se desprinda din imbratisare.
-Vei ramine in seara asta cu mine, aici?
-Nu , Shuichi! raspunse foarte serios, dar tristetea din ochii celuilalt il facu sa zambeasca si sa continue. Nu raman si nu ramai nici tu.
-Vrei sa mergem la un hotel?!
-Nu.
-Dar e mult prea tarziu sa plecam spre Tokyo.
-Nu plecam nici la Tokyo.
-Nu inteleg... sau... bunica ta...
Zambi amar:
-Deci ai vazut-o... ei bine... da. M-a rugat sa stam de vorba.
Chipul dulce al lui Shuichi se inegura. Nu spuse nici un cuvant.
-Stiu ca nu-ti place, dar vreau sa rezolv aceasta problema o data si pentru totdeauna.
-Bine, Yuki! Facem cum vrei tu, poti sa mergi acolo, daca vrei. E familia ta . Eu nu am dreptul sa te opresc.
-Merg doar daca vii cu mine!
-Eu... Nu... Ea ma uraste! Nu... Nu pot sa merg in casa aia!
-Stiu cat de greu este ceea ce iti cer sa faci, dar numai asa va intelege ca nu ne poate desparti.
Ofta din greu, iubitul sau nu intelegea ca fiecare vorbea despre altceva. Zambi:
-Bine, iubitul meu! Am sa vin cu tine.
Cantaretul isi duse mina la frunte.
-Yuki... Nu stiu ce e cu mine ... sunt foarte obosit..
Celalalt zambi si il mingiie cu blandete:
-Este din cauza ca am cerut medicului sa-ti bage si un sedativ in perfuzie. I-am spus ca ai avut multe insomnii in ultimul timp.
-Bine, dar... bunica ta...?!
-Voi sta eu de vorba cu ea. Tu ai sa dormi, pentru ca esti obosit si bolnav, dar vei fi linga mine.
-Esti sigur ca este bine?
-Da. Ai sa dormi, iar eu am sa te tin in brate, am sa te alint si am sa am grija de tine. Inchide ochii si dormi! Nu-i voi permite sa-ti faca rau. Te vei trezi la Tokyo.
Se ridica ametit si isi propti capul de iubitul lui. Acesta il lua in brate ca pe un copil . Aproape adormit murmura:
-Nu stiu... Ea vrea sa ma vada distrus... ca pe Kenshin...
Eiri se incrunta, dar intelese ca iubitul lui e mult prea adormit sa mai ii explice ce a spus. Se multumi sa-l sarute pe gura pana ce simtii ca somnul l-a cuprins complet.

Il intinse pe asternulul gros de matase si-l inveli cu grija. Hana il privi zambind. Nu crezuse ca-l va vedea vreaodata pe nepotul ei, atat de ironic, cinic si dur, fiind ata t de tandru cu cineva."E la fel ca ea si iubeste la fel ca ea."gandi. Ani de zile interzisese sa-i vorbeasca cineva despre iubitul lui Eiri. Refuzase sa vada fotografii, afise sau inregistrari cu el. Il ura pentru ca din cauza lui nepotul ei preferat incalcase hotararile familiei si rupsese legaturile cu ea. Totul fusese asa pana in urma cu aproape un an, cand unul dintre fii fiului ei, trecuse pe langa ea fluturind o fotografie. I-o luase din mina si o privise incremenita. Din imaginea alb-negru zambea un chip extrem de dulce: "De unde ai tu asta?"intrebase. "Mi-a facut Tathshua rost de ea.Nu faci rost prea usor de un autograf de la el,mai ales ca eu nu l-am vazut niciodata.Mi-a promis si bilete la concertul care va avea loc aici, in Kyoto.",explicase copilul entuziazmat."Ce concert?Al cui?Eu vorbeam despre baiatul din fotografie.""Cum? Nu stii cine este, bunico?""Nu stiu?"Baietelul o privise uluit de parca ar fi spus ca nu stie cand se sarbatoreste anul nou."Este Shuichi,iubitul unchului Eiri!Cum poti sa nu stii asa ceva?"In secunda aceea crezuse ca cerul se va prabusi peste ea. Trimisese copilul in alta parte si , cu greu se tarase pana la micul altar pe care se aflau un vas cu flori si fotografia ficei sale,Midori.Statuse in genunchi acolo mult timp , poate ore intregi. Midori gasise ,de dicolo de moarte un mod de ai spune ca nu a avut dreptate.
Acum Hana se aseza langa nepotul ei.
- Nu crezi ca se va trezi, daca noi vorbim langa el?
-Nu se va trezi. Sedativul il va tine adormit inca 12 ore.
-Poate e mai bine asa.
-Da...Nu stiu de ce ,dar ai un efect cumplit asupra lui. Este convins ca il urasti!
-De fapt are si de ce sa creada asta. Ultima data cand m-a vazut m-am purtat ca o cotoroanta. Atunci speram sa nu-l mai vad niciodata, acum am reusit atit de greu sa-l fac sa revina in casa mea.
-Shuichi nu afost niciodata aici.
-Ba da.
-Cand?
-In urma cu 20 de ani.
-Cu 20 de ani...Nu inteleg...
-Tu ai uitat probabil de asta, spuse batrina si ofta.
Scoase din buzunarul aflat in maneca kimonoului o fotografie pe care i-o intinse. Eiri privi incremenit cele patru persoane, un barbat, o femeie si doi copii, care zambesc din vechea imagine. Femeia este Midori, mama lui, cu care seamana atit de bine, barbatul parea fi Shuichi, doar ca are parul brunet si ochii albastrii, iar copiii... Dadu din cap neancrezator, apoi intoarse fotografia pe parte cealalta. O mana nesigura de copil scrisese: "Kenshin, Midori, Eiri si Shuichi peste putin timp vom fii o familie"
-E scrisul meu... Cum am putut sa uit... Tu vrei sa-mi spui acum ca... Nu poate fi adevarat!
-Ba da, Eiri! Iubitul mamei tale, cel pentru care intentase divortul, cel alaturi de care a murit in accidentul acela cumplit, a fost tatal iubitului tau.
Eiri isi acoperi fata cu mainile. Scrisese atatea romane si acum viata lui incepea sa devina mai incredibila decit oricare dintre ele.
Hana il mingiie pe obraz:
-Te simti bine?
-Da , dar cum am putut sa nu-mi dau seama? Nu i-am uitat niciodata pe Ken si pe fiul lui, dar nu m-am gindit ca Shu al meu... Am stiut ca au murit amindoi in accident impreuna cu mama ...
-Si eu am crezut la fel pina acum cateva luni ,cand am vazut o fotografie cu iubitul tau. Mi s-a parut de necrezut asemanarea lui cu Kenshin si am cerut unui detectiv particular sa faca cercetari. In accident au murit doar tatal lui si mama ta, el a fost grav ranit si a stat in coma aproape un an. In timpul acesta a fost adoptat de fratele lui Kenshin si de sotia lui. Cand si-a revenit era complet amnezic, iar noii lui parinti nu i-au spus niciodata nimic, pentru a nu-i provoca o noua suferinta. Presupun ca el nu stie.
In mintea lui Eiri au inceput sa se desfasoare cu viteza o multime de imagini: cosmarurile lui Shuichi, aparute dupa ce fusese prima data in Kyoto, vizita la cimitir, cind ii spusese parca jenat ca este mormantul unchilui lui, Ken,emotia de la mormantul mamei lui, cuvintele rostite inainte dea adormi: "vrea sa ma vada distrus, ca pe Ken" . Se apleca si mangaie obrazul iubitului sau adormit.
-Sarmanul de el... Ce povara a dus...
-Nu cred ca isi aduce aminte!
-Ba da, bunico... Ba da! Cred ca el a stiut de la inceput.

Shuichi se trezi din somn si privi mirat camera traditionala in care se afla.
-Buna dimineta, Shu!
-Buna! Unde suntem? Ai spus ca vom fii in Tokyo...
-Stiu ce ti-am promis, dar am ramas aici pentru ca bunica mea vrea sa-ti ceara iertare pentru ce s-a intimplat acum 20 de ani.
Cintaretul se ridica din asternut si isi privi iubitul cu tristete:
-Ti-a spus deci, iar acum...
Lacrimile ii inecara glasul si izbucni in hohote de plins.
Eiri il lua in brate , il mangiie si il saruta indelung.
-Nu plinge, iubitul meu! Stiu cit de greu a fost sa duci aceasta povara... De ce nu mi-ai spus?
-Nu ma urasti?
Celalalt il privi mirat.
-De ce sa te urasc? Ai suferit aait de mult!
-Eu am scapat si ea a murit... Si... nu veau sa ma urasti pentru ca eu traiesc!
-Din cate imi aduc eu aminte mama te-a iubit foarte mult, la fel ca pe mine. Cat ai dormit m-am straduit sa-mi amintesc tot ce s-a intimplat atunci. M-a ajutat si bunica. Ea spunea ca mama dorea ca sora si fratele meu sa ramana la tata, iar eu sa raman la ea. Ar fi vrut sa fim toti patru o familie.
-Da... si eu imi amintesc asta. As fi fost fratele tau...
-Esti al meu! Vino! Vreau sa te faci baie, sa te inbraci si sa mergem sa vorbim cu bunica.
-Ea ce spune?
-Ca din cauza ca ea si tata nu au fost de acord cu funeraliile comune pentru Midori si Kenshin, ei au continuat sa se iubeasca prin noi. Iubirea nostra este mostenirea lasata de ei.


Putin mai tarziu , imbracati in tinute sobre si oficiale ,in fata micului altar pe care se afla fotografia unei femei si unui barbat,ce le seamana uluitor de mult, Eiri si Shuichi primeau scuzele unei femei batrine, convinsa ca in urma cu 20 de ani cearta pe care o avusese cu fiica ei provocase un accident fatal.
Nu stiau insa ca nu departe un barbat din ce in ce mai nerabdator asculta totul cu un microfon performant.
"Gravitation canot held responsible for people falling inlove."

Albert Einstein
[Imagine: chibi_1420.gif]
Arget, chibi-ul lui Argenta

#15
In primul rand, imi cer scuze ca nu ti-am dat aseara comm.Sti ca nu m-am simtit bine...ma rog sa trec peste asta.
Incredibil,era sa fac infart!Nu se putea ca Shu si Yuki sa fie rude!Slava domnului ca nu sunt!Nu stiu ce sa-ti mai spun dekat k totul e perfect si imaginatia ta e atat de...incredibila si mereu ma faci sa citesc cu sufletul la gura!!!
Esti cea mai tare si abia astept urmatorul capitol.Sa nu ma faci sa astept prea mult...rabdarea nu e punctul meu forte.
Abia astept!!Ja ne!!
Pupici!Pupici!:zuppy02:
:zuppy04:....
PS.Care draku tot asculta cu microfoane performante?Se crede la CIA?Sa nu-mi spui k este dobitokul care l-a rapit pe Shu.Sa mai indrazneasca sa se atinga de el ca il bag in cimitir!:zuppy09:Dak ii trag una vede numai trenulete cu dulciuri!:zuppy09:Sa nu indrazneasca!:zuppy09:

#16
CAPITOLUL 7 Cosmarul

Eiri s-a trezit din somn cu senzatia ca ceva nu e in regula. Adormise asteptind sa se termine enisiunea pe care iubitul lui o urmareste in living. Priveste in jur si constata ca el nu e in pat . Se ridica oftand si merse in living. Aici Shiuchi sta ghemuit cu genunchi la piept pe coltar . Stie ca asta inseamna ca are probleme care il framanta si stie si care sunt acestea. Crezuse ca odata dezvaluita taina ce o purta in suflet de atatia ani, starile melancolice vor disparea, dar se indesisera, de fapt. Atunci se ferea sa nu fie vazut ganditor, pentru a nu fi intrebat de ce, acum autocenzura disparuse. Scriitorul mustaci nu prea multumit, apoi zambi. Stia cu sa-i spulbere gandurile triste. Se apropie incet si-l saruta pe gat.Shuichi tresari violent si il privi speriat:
-Ce s-a inamplat?
-De ce nu esti in pat?
Cantaretul se relaxa:
-Pentru ca nu m-a invitat nimeni,raspunse zambind.
-A...Domnul are nevoie de invitatie speciala...
Il cuprinse in brate si incepu sa-l sarute,mangaindu-i cele mai intime zone. Savura sunetele pe care iubitul lui le scoate, aflat deja in pragul extazului. Il amuza uneori sa testeze puterea pe care o are asupra lui, facandu-l sa atinga paroxismul placerii doar prin mangaieri si sarutari. Se opri doar cand ii simti trupul inmuinduse, ochii ii devenira mari, cu privirea opaca, iar de pe buzele uscate abia ii iese respiratia intretaiata. Isi trecu incet degetul aratator peste buzele lui:
-Consideri ca te-am invitat in pat?
-Ihi...
Il ridica in brate si il simtii cum isi incolaceste bratele in jurul gatului.
-Yuki... Stii ca m-ai facut sa simt ca zbor?
-Da?!... Ei bine,iubitul meu, mai ai de zburat, spuse asezandul in asternutul de matase.
Brusc Shuichi se rasuci il trinti pe pat si se urca deasupra.
-Te inseli, Yuki! E rindul tau sa zbori.
-Crezi ca esti in stare sa ma faci sa zbor? inreba privind provocator.
-Ai sa vezi tu, domnule Uesugi!
Incepu sa-l sarute lent, atingind fiecare portiune de piele. Eiri simte cum prin trupul deja incalzit de jocul erotic de pe canapea, incepe, cu fiecare sarutare, sa cuga, nu sange, ci lava incinsa. In momentul cand simti ca pierde complet controlul, se rasuci ,la randul sau trantindu-l pe Shu in pat. Acesta protesta:
-Nu-i cinstit! Era randul tau sa...
Ii inabusi protestele cu sarutari.
-Yuki...nu...oh...Yuuukiiii...


Se trezi din somn dimineata. Privi in jur si ofta. Iubitul lui sta pe marginea patului si priveste trist cerul. Dadu din cap necajit. Se straduise atat de mult sa-i alunge tristetea, dar nu reusise decat pentru o noapte. Se ridica incet,ii cuprinse umerii cu bratul:
-Ce e in mintea ta, Shu-chan?
-Nimic... Eu sunt prost.
-Sa nu mai spui niciodata asta, iubitul meu! Si... incearca sa nu te mai gandesti la chestia asta. Nu are rost!
-De ce crezi ca stii la ce ma gandesc eu?
-Pentru ca stiu fiecare bucatica din trupul tau mai bine ca tine, pentru ca stiu ce inseamna fiecare zambet, sau lacrima, sau oftat si stiu si ca de cand ne-am intors te gandesti tot timpul: "Ce ar fi fost daca nu ar fi fost accidentul acela?". Nu e asta?
-Ba da ! Tu esti grozav! Nu exista taine pentru tine!
-Nu, doar te cunosc bine. M-am gandit si eu la asta si nu mi-a placut, pana la urma, la ce concluzie am ajuns.
-Cum poti sa spui asta? intreba indignat.
-Asculta-ma: Daca totul ar fi fost bine si ei ar fi trait, divortul s-ar fi declarat, eu as fi fost incredintat mamai mele, iar ea si Ken s-ar fi casatorit.
-Si nu era bine?
-Pana aici ar fi fost bine. Probabil Ken m-ar fi adoptat pe mine, iar mama pe tine si am fi fost o familie fericita.
-Probabil am fii... incepu, dar se opri brusc.
Eiri zambi si-l saruta pe obraz. Stie ce vrea sa spuna el si ca tace pentru a nu-l rani.
-Stiu la ce te gandesti! As fi mers cu voi in America, pentru ca tatal tau locuia acolo, iar tu te-ai nascut acolo. Probabil incidentul de la New York nu ar fi avut loc...
-Ai fi fost scutit de multa suferinta.
-Da... dar ar fi aparut alte probleme.
-Ce probleme?!? Ar fi fost perfect!
-Nu! Tu ai fi fost fratele meu mai mic, nu iubitul meu... Si cine m-ar fi invatat pe mine sa iubesc?
-Am fi invatat sa iubim privind cat de mult se iubesc ei.
-Da... Si daca ma indragosteam totusi de tine? Iti dai seama ce scandal ar fi iesit?
-Nu se putea intimpla asta!
-Nu... Dar vietile noastre ar fi fost cu totul altfel... Si la asta nu-mi place nici macar sa ma gandesc!
Shiuchi isi lipi obrazul de umarul lui:
-Daca ne gindim asa...ai dreptate! Eu in 5 ani nu m-am gindit la asta niciodata.
Eiri il privi zimbind amar:
-Stiam eu ... ca ti-ai dat seama de la inceput!
Il lua in brate ca pe un copil.
-Spune-mi, cum ai aflat!
-Am inceput sa-mi amintesc cam la un an dupa ce am iesit din coma. Am gasit o fotografie identica celei pe care o are bunica ta si am pus intrebari parintilor mei. Mi-au spus adevarul... Ca de fapt sunt fiul fratelui mai mare al celui caruia ii spun "tata", ca mama mea naturala a murit la putin timp dupa nasterea mea, acolo, in America, tata m-a adus in Japonia sa-mi cunosc familia de aici. Apoi a cunoscut o doamna minunata cu care dorea sa se casatoreasca, dar a fost accidentul si ei au murit. Am intebat ce ti-sa s-a intimplat, dar mi-au spus ca tatal tau le-a interzis sa incerce sa ia legatura cu tine... Cand te-am vazut atunci, in parc, m-am gindit ca te cunosc de undeva.
-De asta ai tot aparut atunci in calea mea? Si eu, idiot infatuat, am crezut ca esti atras de mine...
Obrajii lui Shuichi de venira purpurii:
-Erai si incredibil de atragator, ai fost si foarte critic cu versurile mele ,si asta facea totul mai greu. Cum puteam sa intreb un tip super frumos, care in mod clar ma detesta daca este fiul celei care fusese la un pas sa fie mama mea?!? Apoi a aparut Mika, iar tu m-ai sarutat si am renuntat sa te mai intreb ceva. Am hotarat ca doar mi se pare. Nu puteam risca sa te supar, dar cand Tathshua m-a dus in Kyoto... In casa tatalui tau si pe drumul de intoarcere... mi-am amintit adsolut totul, spuse printre lacrimi. Fiecare detaliu, fiecare cuvant pe care ei l-au spus...
Se opri inecat de hohote de plans. Eiri il mangaie cu blandete, dar nu incerca sa-l opreasca . Avea nevoie sa planga, pentru ca toata durerea sa fie spalata de lacrimile prea mult inabusite. Cand se opri ii spuse:
-Ar fi trebuit sa-mi spui...
-Daca ma goneai cu adevarat de langa tine?
-Am facut-o de atatea ori , iar tu ai revenit mereu.
-De data asta nu as fi revenit, ai de ce sa ma urasti. Tatal meu e motivul pentru care mama ta s-a certat cu familia ei si in final a si murit.
-Nu, Shu, mama a facut exact ce trebuia sa faca, daca ea l-a iubit pe Ken asa cum stiu eu ca l-a iubit , asa cum te iubesc eu pe tine! A fost doar destinul lor sa moara si al nostru sa fim amanti, nu frati. Mai tii minte cum ne-am despartit atunci?
-Cred ca plangeam...
-Da . Bunica tipa la ea, iar pe mine m-a tras in curte, tu ai inceput sa plingi...
-Midori m-a luat in brate...
-A spus ca se va intoarce sa ma ia dupa pronuntarea divortului. Ken o tinea dupa umeri, iar ea spunea ca vom fi o familie in curand. De asta am scris pe spatele fotografiei. E ultima imagine pe care mi-o amintescin legatura cu ei....
Au ramas asa, imbratisati, tacuti, mult timp.

Shuichi se dezmetici primul. Se desprinse din imbratisare si zambi fericit.
-Multumtesc, Yuki! Ai fost minunat de bun cu mine zilele astea. Nu am sa ma mai gandesc la ce ar fi putut fi. Suntem impreuna, ne iubim, iar ei cred ca acolo unde sunt, sunt fericiti ca este asa. Trebuie sa ne continuam viata! Nu ti-e foame?
Eiri il privi o clipa uluit. Parca a renascut, zambeste si pare iar iubitul lui zapacit, prostut si vesnic fericit. Ii zimbi:
-Sigur ca mi-e foame! Am sa gatesc eu.
-Eu vreau la desert inghetata.
-Nu cred ca avem.
-Ma duc sa cumpar pana faci tu de mancare.
Se imbaca rapid si iesi pa usa fredonind. O secunda mai tarziu Eiri isi aminti ca nu mai are tigari, trase repede hainele pe el si se repezi pe balcon. Privi in jos . Shiuichi tocmai iese din cladire:
-Poti sa-mi iei si tigari, Shu? striga.
-Sigur ca da! raspunse celalalt razand.
In acel moment o masina opri din viteza langa el. Un barbat deschise portiera si il trase in masina, iar aceasta demara. In balcon barbatul blond incremeni . Tipatul lui disperat sparse linistea cartierului:
-Shuichi!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
"Gravitation canot held responsible for people falling inlove."

Albert Einstein
[Imagine: chibi_1420.gif]
Arget, chibi-ul lui Argenta

#17
Ce pot sa mai spun???Decat ca il adooor.Imi place comportamentul lui Yuki asa trebuie sa se comporte dak nu vrea sa-l i-au eu la trei.
Bay,imi bag ceva in ala care a indraznit sa-mi rapeasca bomboana roz.Il omor,il calk pe cap,il termin!!!Care e cel mai apropiat cimitir?
Are norocul ca nu suntem fata-n fata ca i-as arata eu!:zuppy09:
In legatura cu tine baby honey,vei ramane mereu cea mai tare!!!:zuppy04:Abia astept sa vad ce o sa se intample in capitolul urmator!
Dak ala se atinge si de un singur fir din parul bomboanei roz...o sa vada el ce o sa pateasca!:zuppy09:
Te pup!:zuppy04:
:love:...

#18
CAPITOLUL 8 Neputinta

Shuichi il auzi pe Eiri. Ridica privirea si ii zimbi:
-Sigur ca am sa-ti cumpar si tigari!
In acelasi moment auzii zgomotul unor frane si simti cum cineva il zmuceste si ii acopera fata cu un tifon mirosind intepator. Simti ca lesina si mai apuca sa auda strigatul disperat al iubitului sau.
Si-a revenit dupa un timp, chinuit de o durere insuportabila de cap si cu un gust cumplit in gura. Nici macar nu e in stare sa gandeasca absolut nimic.Simti cum o mana ii ridica bland capul si ii da sa bea un lichid cu gust placut.Curand durerea de cap si gustul rau din gura au disparut si s-a cufundat intr-un somn profund.
Eiri a simtit, in primul moment ca inebuneste. Intr-o secunda s-a repezit in jos pe scari. In fata locuintei s-a oprit . Masina a disparut , desigur de mult. A oftat: ' Ce a fost in capul meu? Probabil sunt deja departe." A mers in garaj , a luat masina si a demarat spre cea mai apropiata sectie de politie.
Ceva mai tirziu sta pe canapeaua din living. Usa s-a deschis si in apartament a navalit Touma.
-Ce s-a intimplat? Ce este cu paza de la usa ta? a intrebat privind in jur. Si unde este Shindo?
-Shu a fost rapit?
-Ce????
Ii explica tot ce se intimplase cu putin timp in urma.
-Crezi ca a fost tipul care v-a urmarit inainte de turneu?
-Sigur ca da. A incetat doar pentru a ne face sa lasam garda jos.
-Poate fi si vreo banda specializata in rapiri de celebritati si cerere de recompense.
-Asta a spus si ofiterul cu care am vorbit. Sa stau acasa si sa astept. Poate ca vor suna sa revendice rapirea si sa ceara o recompensa. Au montat un aparat sa inregistreze eventuala cerere.
Intinse mana si mangiie marginea pernei lasata pe canapea cu o noapte in urma. Thouma il privi curios:
-V-ati certat?
-Nu! Ce-ti veni?
-Atunci de ce a dormit pe canapea?
Celalalt facu o grimasa dispretuitoare:
-Nu a dormit pe canapea. S-a uitat pana tarziu la o emisiune tampita
Tacura amindoi un timp. Scriitorul ancearca sa-si tina in frau sentimentele, care trec de la disperare, la neputinta si la furie. Cumnatul sau se gandeste cum ar putea sa rezolve situatia, de mult nu s-a mai simtit in dificultate.
Il supara si faptul ca nu a fost anuntat de ce s-a intamplat.
-Cu cine ai mai vorbit?
-Cu familia lui si cu Hiro. Probabil el si Fujisaki vor venii aici impreuna cu mister K.
-Ar fi trebuit sa ma anumti si pe mine, reprosul din vocea lui e foarte clar.
-Imi pare rau... M-am gindit doar la cei care tin la el. Desigur... presedintele N.G. ar fi trebuit sa fie anuntat. Shuichi e angajatul tau...
-Termina! In primul rand e iubitul tau si asta e tot ce conteaza acum. Am s-o sun pe Mika, terbuie sa stie.
-Imi pare rau , Thouma! Trebuia sa va anunt si pe voi. Ma bucur ca esti aici!
In curand in apartament au ajuns K, cei doi membrii ai trupei, Mika si Maiko. Sora lui Shuichi pare disperata , iar cealalta incearca sa o linisteasca. Fujisaki si Thouma vorbesc amandoi la telefon in cate un colt al camerei. Managerul de la Bad Luck se plimba nervos prin camera cu un automat in mana.
Eiri ii priveste pe toti. E bine ca sunt aici si stie ca fiecare dintre ei a venit de dragul lui, sau a lui Shuichi, dar ar vrea sa fie singur cu gandurile lui. Se ridica de pe fotoliu.
-Unde pleci?
-Vreau sa stau putin intins.
In dormitor inchise usa si se intinse pe pat. Inchise ochii si isi lipi obrazul de perne. Asternuturile motolite pastreaza mirosul lui Shuichi. Incerca sa-si stapaneasca disperarea si neputinta. Politia i-a spus sa astepte linistit acasa si a pus paza la usa sa, dar asta nu rezolva nimic. " Oare ofiterii care se ocupa de rapiri stiu ce le cer celor apropiati de cei rapiti? Stiu cum te simti cand ai fii in stare sa rascolesti o lume intreaga si ti se spune ca nu ai voie sa faci nimic? "
Ultimele zile cu Shichi fusesera minunate. Niciodata nu se sintise mai apropiat de iubitul lui. Povestea ametitoare despre parintii lor si tot ceea ce Shuichi ii povestise despre ce dorise el atunci cand se intalnisera prima data, il facuse sa vada totul intr-o alta lumina. Micutul cantaret tinuse in suflet ani de zile
o taina care il chinuise, la fel si gindul ca daca nu ar fi avut loc accindentul totul ar fi fost altfel. Shu spunea ca ar fi preferat sa fie frati acum si el sa nu fi trecut prin cosmarul de la New York, dar el nu putea spune asta. Sa-l tina im brate si sa stie ca e iubitul lui este singurul lucru bun din nenorocirea din urma cu 20 de ani, iar Eiri nu ar schimba nimic din toate astea.
Ii e groaza cind se gandeste ce i s-ar putea intimpla , aflat singur si lipsit de aparare in bratele unui nebun.
Se ridica din pat si se indrepta spre fereastra. Priveste orasul. Undeva, acolo cineva tine prizoniera fiinta cea mai importanta pentru el din inreteaga lume. Intr-o clipa , furia umbri disperarea si neputinta. Ar vrea sa-l aiba in fata sa doar cateva clipe pe tipul acela. Probabil l-ar ucide cu miinile goale... Ar vrea sa poata tipa si plange. O clipa zambi. Asta ar face , desigur, Shuichi. Ar plinge si ar urla, apoi s-ar linisti si ar gasi ceva extraordinar care ar rezolva totul. Ofta si , brusc ochii i-se umplura de lacrimi. Le lasa sa curga pe obraz. "Te rog, Shu-chan, gaseste un mod sa scapi, sau sa-mi spui de unde sa te iau."
O bataie in usa l-a facut sa-si stearga repede lacrimile.
-Intra!
Mika intra cu o tava pe care sunt sandwich-uri si un pahar de lapte. Le aseza pe noptiera si se apropie de el.
-Cum te simti?
El o privii fara sa raspunda.
-Ar trebui sa mananci ceva!
- Nu mi-e foame.
-Esti foarte stresat si daca nu mananci... Vrei sa ajungi iar la spital cu hemoragie stomacala?
-Nu...
-Politia il va gasi, sau cei care l-au luat vor cere o rascumparare.
Barbatul se aseza pe pat si manca, apoi bau laptele.
-Ce ai pus in lapte? Are un gust ciudat.
-Un sedativ... Trebuie sa te linistesti.Iarta-ma!
-Sa nu mai faci niciodata asta! Nu ma ajuti cu nimic!
Femeia il mangie pe obraz:
-Esti fratele meu si trebuie sa te protejez. Mereu voi face trebuie ca sa te protejez .
-Nimeni nu poate sa protejeze pe nimeni ... de iubire.
-Nu de iubire vreau sa te protejez, desi... finca esti atat de indragostit suferi acum. Ma temeam ca , acum, cand ai aflat cum a murit mama, va schimba relatia voastra.
-Pai... S-a schimbat... E mult mai importanta pentru mine. Nu e doar iubirea mea, e mostenirea mea. Il iubesc... asa cum a iubit si ea.
-Credeam ca te va tulbura faptul ca ti-ar fi putut fi frate.
-Nu! Sunt trist ca mama si Kenshin au murit atat de tineri, dar sunt fericit ca el e iubitul meu.
-Si el? Cum a primit vestea?
-A fost cel care a stiut de la inceput. Si-a dat seama cand m-a vazut in parc, prima data, pentru ca....
-Semeni cu mama.
-Da , asa m-a recunoscut.
-De ce nu ti-aspus?
-Cine stie?
Se intinse pe pat si inchise ochii. Adormi sub efectul medicamentului.

Shuichi se trezi incet. Brusc isi aduse aminte ca s-a intimplat ceva cand Eiri ii spunea sa-i cumpere si lui tigari. Deschise brusc ochii si vru sa se ridice , dar cazu inapoi . Mainile ii sunt prinse cu catuse, imbracate in blana, de marginile unui pat mare, cu asternuturi de matase. Privii speriat in jur. Camera in care se afla este foarte mare, mobilata cu mobila occidentala, de cea mai buna calitate. Ferestrele sunt largi si acoperite cu perdele de voal. Nu stie unde se afla si il ingrozeste faptul ca nu se poate misca. "Probabil m-a luat de pe strada tipul despre care spunea Yuki ca ne urmareste. " Isi aminti apoi strigatul disperat al iubitului sau. "Yuki... probabil s-a speriat... Ah! Trebuie sa fac ceva! "
Usa s-a deschis si a intrat un barbat inalt , brunet,care ii pare vag cunoscut.
-Ei... te-ai trezit ? Cum te simti?
-Tu... Ce vrei de la mine?
Necunoscutul se aseza linga el pe pat si-l mingie bland pe obraz.
-Nu vreau sa-ti fac rau, stai linistit! Te am adus aici pentru ca te iubesc!
-Cum?! Cine esti tu?
-Cum nu-ti aduci aminte? Doar am fost cu tine in fiecare zi de filmare. Ti-am scris si o multime de scrisori, dar asa zisul tau iubit probabil nu ti-a spus. Esti grozav,stii?
Cantaretul il privii ingrozit. Isi aduse aminte ca tipul acesta era la filmari. Ii ceruse si un autograf, primise si scrisorile, era in perioada cand el si Yuki erau despartiti si ravasele de amor doar il enervasera. Le gasise in rulota si nu stia de la cine sunt. Le aruncase pur si simplu.
-Nu inteleg de ce m-ai luat de pe stada? Lasa-ma sa plec de aici!
-Nu am sa te las. Vei ramine aici pana ai sa intelegi ca eu te iubesc mai mult de cat tipul ala! El nu te merita. Am vazut cum se poarta cu tine. Ai sa ramai aici pana vei intelege ca nu poti sa-l iubesti pe el. Pe mine ma iubesti de fapt, dar inca nu ti-ai dat inca seama!
-Nu esti zdravan!!!Ce ai de gand cu mine?
-Ne vom iubi
-Nu! ! ! !
-Ba da! Ai sa vezi... Va fi grozav!
Se apleca apeste el si vru sa-l sarute pe gura, dar Shuichi se zbatu, asa ca se vazu nevoit sa renunte.
-Din fericire stiam cat de incapatinat poti fii, iubitul meu!
Ii arata o siringa cu lichid transparent in ea.
-Asta te va face mult mai cooperant.
Ii tinu mina nemiscata si infipse acul in vena, injecta incet lichidul.

Curand Shuichi isi dadu seama ca nu mai poate nici macar sa-si miste degetele de la maini si de la picioare.
-Am uitat sa-ti spun ca poti sa-mi spui pe nume! Numele meu este Taro!
I-a desfacut catusele de la maini si picioare apoi i-a luat mana in mainile lui. Ii saruta incet fiecare deget in parte, apoi se apuca sa-l dezbrace de haine.
-Pielea ta e minunata stii? ii spuse mangaindu-l cu blandete. Ah... Ce grozav ne vom simti!
A inceput sa-i acopere trupul cu sarutari, devenind in acelas timp din ce in ce mai dornic de amor.
Cantaretul insa, nu simte decat o imensa sila. Drogul i-a anulat doar posibilitatea de a se misca, dar continua sa simta tot ce ii face Taro. Incercarile lui disperate de a se misca nu fac decat sa-l starneasca si mai mult pe violator, iar scancetele ii sunt luate drept semne de placere, asa ca pana la urma renunta sa se mai zbata si sa mai protesteze. I-se paru o vesnicie pana cznd,complet satisfacut, Taro s-a intins langa el si a adormit epuizat. Efectul drogului insa nu a trecut. Aflat in imposibilitatea de a se misca, sau de a spune ceva , victima nu poate decat sa suporte imbratisarea celui care l-a violat, greutatea maini lui peste abdomen si respiratia dezgustatoare pe obraz. Nu mai vrea decat sa moara . Se simte mult mai rau decat dupa pirmul viol. Atunci au fost mai multi si-l batusera pentru a-l putea batjocori, acum este redus la un simplu obiect al placerii unui nebun, o biata papusa gomfrabila cu care un dement isi satisface placerile. Amintirea stigatului disperat al lui Eiri nu ii da nici ea pace. " Oare el ce face acum? Oare ma cauta? Sper ca e cineva cu el sa nu-l lase sa se agite prea mult... Ulcerul lui... Nu pot lasa sa se intample ceva rau cu el. Trebuie sa scap de aici! "
Dar pana una-alta nu prea are ce sa faca. Trupul lui nu poate sa se opuna drogului injectat. Incepu sa planga incet si in curand adormi.

-Nu! Shuichi ,nu! Lasa-l in pace ticalosule!
Eiri deschise ochii. In fata lui Mika il priveste speriata.
-A fost doar un cosmar! Linisteste-te!
Tanarul respira greu si are lacrimi in ochi.
-Tipul ala il viola si ii spunea ca-l iubeste,I ar el nu se putea misca. Plangea doar... Era ingrozitor! Ingozitor...
-A fost doar un vis. Stai linistit!
-Nu a fost un vis! Sunt sigur ca era adevarat.
"Gravitation canot held responsible for people falling inlove."

Albert Einstein
[Imagine: chibi_1420.gif]
Arget, chibi-ul lui Argenta

#19
Super!Nu prea e super...adik bietul Shuichi ce i-a facut boul ala!Bagami-as ceva in el de nenorocit!
Saracul Yuki plezneste de ingrijorare si are cojmaruri...din pacate cojmarurile lui sunt reale!
Shu trebuie sa scape de nebun!!!
Il urasc pe tipul asta!Il distrug!Chisalita il fak dak il prind!Sa-i dea cineva un creier!
Ala eu!Ala eu!Nu va inghesuiti asa cu totii!:zuppy02:
Nu mai am cuvinte,esti cea mai buna si asa sa ramai mereu.
Astept nextul!:zuppy04:
Te pup!
SUNT si am sa raman mereu fana ta nr 1!!!!

#20
CAPITOLUL 9 Evadarea




Eiri sta pe canapea si priveste la televizor. Nu aude, insa nimic din ce vorbeste crainica stirilor. Au trecut trei zile de cand Shuichi a fost rapit si nu are nici o veste despre el. Tot ce s-a putut afla sunt lucruri colaterale. Masina cu care a fost luat si al carei numar el il retinuse a fost gasita cateva strazi mai departe. Fusese furata cu cateva zile in urma si in ea s-au gasit cu adevarat, probe care dovedesc ca e masina folosita de rapitori. Din pacate seturile de amprente ridicate nu sunt in baza de data a politei. Despre tipul care ii urmarea reusise de la inceput sa afle date Thouma : ca este foarte bogat si se ocupa cu afaceri dubioase, la limita legii. Au aflat si ca detine o casa in Tokio, dar la acea adresa a raspuns doar o femeie care a spus ca este menajera, iar domnul este plecat cu afaceri. Ar fi fost,desigur, mult prea prost sa-si tina prizonierul la domiciliul din acte. Politia nici macar nu crede ca el este principalul vinovat, presupun ca invinuirea adusa de Eiri este doar din cauza geloziei pe un fan prea entuziast. Hiro , Fujisaky si toti ceilalati, insa sunt convinsi ca scriitorul nu se insala. Au vazut la filmari comportamentul complet aiurea al tipului. Cei doi veri si mister K s-au agitat sa afle si alte lucruri despre tip, dar fara sanse de reusita. Comform actelor de la vama individul a parasit Japonia cu trei zile in urma, cu destinatia SUA. Autoritatile sunt singurele care o cred, ei, cei pentru care Shuichi este important, considera ca este doar un alibi bine pus la punct.
Linistea camerei este spulberata brusc de sunetul telefonului. Barbatul ridica receptorul plin de sperante si de temeri in acelas timp.
-Alo!
-Buna sera, Eiri!
-Buna seara , bunico!
-Cum te simti?
-Bine... Am umblat toata ziua pe la toate cunostintele tipului aceluia, dar se pare ca nimeni nu vrea sa spuna nimic. O tin una si buna ca e plecat in America.
-Eiri... am facut si eu citeva... tu le-ai spune investigatii. Stii ca familia noastra are multi prieteni, aici in Kyoto. Toata lumea este socata de un gest atat de lipsit de eleganta, ca acela de rapi iubitul unui membru al unei familii de vaza. Prietenele mele si cu mine am inceput sa intrabam in jur despre un proaspat parvenit strecurat in rindurile persoanelor onorabile si am folosit, desigur si fotografia pe care mi-a trimis-o sora ta. Toti acesti parveniti lipsiti de onoare ajung in cele din urma in Gion Kobu... Iar in Lumea florilor plutitoare nu prea exista secrete pe care clienti sa le aiba fata de doamnele din diferitele okiya. Daca stii pe cine sa intrebi, in Gion poti afla orice.
Tanarul deveni nerabdator, stiind ca discursul bunicii ar putea insemna ca ea a gasit o urma a lui Taro. Totusi nu o intrerupse, stiind cat de importanta este pentru ea politetea. Batrana continua:
-Asa am aflat ca acel... individ, numit Irakuza Taro, este un client al atat al doamnelor , cat si al domnilor care... ofera anumite... servicii. Este dispretuit de toate persoanele care fac arta si nu prostitute, pentru ca nu interesat decat de satisfacerea nevoilor lui si nu de arta. Nu este acceptat ca oaspete in nici o okiya. Doamnele au aflat insa, ca acest domn rosteste in anumite momente... intime numele iubitului tau. Adica in mod sigur este persoana cautata.
-Adica este in Gion, bunico?
-Nu: Doar ti-am spus ca nu este primit acolo. A fost insa vazut prin cartierul vechi in urma cu o zi.
-Cum? ! ? !
-Exact cum ai auzit. Nu este plecat din tara deloc.
-Bunico, vin imediat!.
-Asteapta sa aflu mai multe. Probabil cineva iti pandeste miscarile acolo. Ascult-o pe o femeie batrana: Daca afla ca ai plecat spre Kyoto ar putea pleca cine stie unde. Ai incredere in mine: Daca Shuichi este in oras il voi gasi!
-Bine! Astept sa ma suni.
-Noapte buna, copilul meu!
-Noapte buna!
Imediat ce Eiri inchse telefonul, Hiro veni imediat langa el.
-Ce s-a intimplat?
-Se pare ca bunica l-a gasit pe Taro.
Toti au ramas ca trazniti.
-Vrea sa o lasam pe ea sa actioneze mai departe, de teama ca ticalosul ne spioneaza.
-Are dreptate. Ar fi suspect sa plecam acum in tromba spre Kyoto, sau sa luam un avion, sau un tren. Ce a aflat de fapt?
Eiri a inceput sa la povesteasca toata relatarea batanei doamne.
Fujisaky paru sa se amuze:
-Aceste batrane doamne traditionaliste se pare ca au un sistem de informatii mai bun de cat oricine altcineva.
-Asa a fost mereu, facu la randul ei Myka.

Shuichi este intins pe pat si priveste absent tavanul. Nu poate sa-si dea seama nici macar ce ora este, daca este zi sau noapete. Fereastra are jaluzele de metal prin care lumina nu trece, iar el a pierdut de mult notiunea timpului , din cauza ca este apoape tot timpul sub influenta drogului. S-a trezit din somn de putin timp si pentru prima data de cind este aici, a putut sa se dea jos din pat. Ferestrele si usa sunt incuiate si nu exista in camera telefon sau televizor. Rapitorul lui i-a lasat doar o farfurie cu mancare, apa si medicamentele pentru anemie. A mancat si a luat medicamentele, pentru ca stie ca doar asa poate gasi cum sa evadeze. Incearca sa nu se gindeasca la Yuki acum, pentru ca l-ar cuprinde disperarea. Stie ca in mod sigur el il cauta si isi face griji , ca si toti ceilalti prieteni ai lui. De dragul lui si al lor trebuie sa invinga neputinta, disperarea, ameteala, greata si durerea continua de cap. Situatia este prea grava pentru a fi timp de plans si tangiure, trebuie sa scape!
Deveni atent. Se aude zgomotul facut de cheie in broasca. Inchise ochii si incerca sa para adormit.
Usa se deschise si Taro intra incetisor. Privi spre pat si vazu ca prizonierul lui doarme. Zambi. Il lasase singur apoape o zi intreaga si credea ca-l va gasii treaz, dar probabil a adormit. Ii convine, pentru ca nu la legat de pat si daca ar fi treaz ar fi dificil sa-i administreze doza de medicament. Iesi pentru a aduce trusa medicala. ncet o puse pe noptiera si o deschise. Lua o fiola cu medicament, o desfacu, apoi ii trase continutul intr-o siringa. Constata in monentul cand se pregatea sa ii faca injectia ca nu mai are desinfectant si vata. Lasa totul pe noptiera si pleca dupa vata si alcool.
Micutul lui prizonier a inteles imediat ca ar putea fi singura lui sansa. Cu o viteza uluitoare lua siringa, o ascunse sub perna, apoi lua o alta desfacu rapid o fiola pe care scrie "glucoza" si trase din continulul ei pina ajunse pistonu la acelas nivel cu cel din cealalta siringa. O asaza in locul celei pe care o ascunsese sub perna, apoi se intinse iar in pat, in aceasi pozitie ca inainte. La timp, pentru ca Taro se intoarce. In timp ce acesta se pregateste sa-i infiga acul in vena, Shuichi se roaga sa nu bage nimic de seama.
Urma cel mai cumplit cosmar pentru cantaret. Intai s-a prefacut speriat si confuz cand acul s-a infipt in carnea lui. L-a rugat printre lacrimi sa inceteze, dupa care a mimat faptul ca drogul a inceput sa-si faca efectul. Restul insa se dovedi mult mai greu. Se vazu nevoit sa suporte tot ceea ce ii facea Taro fara ca macar sa schiteze un gest, desi ii vine sa urle si sa-l loveasca. Singura lui grija este sa nu ajunga mainile celuilalt sub perna si sa gaseasca siringa.
Taro incepu sa-ai mangaie victima pe umeri si pe piept.
-Vezi ca nu-ti fac nici un rau? Vreau sa te simti bine cu mine si sunt convins ca deja a inceput sa-ti placa ce iti fac. Vezi? continua ridicand un flacon colorat. Am cumparat pentru tine cel mai scump ulei de masaj. Sigur vei aprecia mirosul si finetea lui.
Continua sa-l mangaie si sa-l sarute. Cu fiecare data cand face amor cu el e parca si mai inebunit de trupul pe care il poseda. S-a temut ca dupa prima data se va satura, dar nu este asa. Cu fiecare minut il doreste mai mult. Sigur nu se va putea satura niciodata.
Dupa ce termina adormi cu capul pe umarul victimei sale. Acesta insa, exact asta astepta. Dupa ce se convinse ca doarme profund se ridica incet din pat, fara sa-l trezeasca. Lua siringa cu drog de sub perna, apoi cauta catusele si cheia. Ii prinse una dintre ele pe mana iar cealalta de marginea patului, apoi ii prinse mana si ii injecta repede serul in vena. Taro deschise ochii speriat .
-Ce se intimpla?
Incerca sa se ridice din pat dar catusele il opira sa se apropie de Shuichi. Acesta il priveste cu ura.
-Isi face repede efectul, cu cat te zbati mai mult, cu atat mai repede.
-Ce vrei sa faci?
-Am sa plec de aici.
-Ai sa te duci la Yuki Eiri?
-Poate...
-Am sa-l ucid!
-Ai sa ma ucizi pe mine, daca ai sa incerci!
-De ce faci asta? Eu te iubesc!
-Nu. Esti doar un violator nebun!
Continua sa-l priveasca pana drogul si-a facut efectul, apoi i-a lasat cheia catuselor pe noptiera si a plecat.

Ajuns pe strada constata ca este noapte si orasul ii este strain. O porni aiurea pe strazi fara sa stie unde merge. Curind recunoscu orasul, este Kyoto si un nou val de disperare il cuprinse. Singurele persoane pe care le cunoaste aici sunt bunica si tatal lui Eiri si Ayaka. Nu poate cere ajutorul niciunuia dintre ei. Obosit se aseza pe vine si se propti de un perete. Incepu sa planga incet. E singur intr-un oras strain, fara bani si fara sa cunoasca pe nimeni, la sute de kilometrii distanta de casa. Il doare capul si ii e rau. Ar vrea sa fie acasa in bratele iubitului sau, desi asta nu se va mai putea intampla niciodata, nu dupa compromisul cumplit facut in seara asta pentru a scapa. Isi cuprinse fata in maini. " Cum voi putea sa fiu iar cu el cand l-am lasat pe nenorocitul ala sa faca ce a vrut cu mine, desi nu eram sub efectul drogului, numai pentru a scapa. " Un singur gand isi facu loc in mintea lui: moartea. " Acesta este singurul lucru onorabil pe care il mai pot face acum. "
In urmatorul moment incremeni. O masina s-a oprit in dreptul lui si s-a deschis portiera. Din ea insa nu cobori Taro, ci o batrana micuta imbracata in kimono. Ingenunche in fata lui si il mingaie pe obraz. O recunoscu imediat:
-Doamna Hana...
-Eu, copile! I-am promis lui Eiri ca am sa te gasesc si norocul te-a scos in calea mea mult mai curand de cat credeam.
-Stai linistit! Am sa am eu grija de tine.
Ceru soferului sa-l urce pe bancheta din spate a masinii, apoi urca si ea. Ceru telefonul mobil al soferului si forma un numar.
-Alo? Eiri?
-Da, bunico! Ai vesti pentru mine?
-Vorbeste cu cineva! spuse dandu-i telefonul tinarului.
-Yuki?
-Shu... Esti bine?
-Da ... Cred ca da. Dar tu?
-Sunt bine! Plec spre tine acum!





Gion kobu-cartierul gheishelor din Kyoto
okiya-casa de gheishe
"Gravitation canot held responsible for people falling inlove."

Albert Einstein
[Imagine: chibi_1420.gif]
Arget, chibi-ul lui Argenta



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  [Yaoi] Ingerul Negru si Trandafirul Mortii PervyTeoYaoi_Shinee 43 26.812 06-07-2013, 10:22 PM
Ultimul răspuns: Loli Ari
  [Naruto] Ingerul intunecat al vieti mele (sasusaku) natynaty 2 3.422 11-08-2012, 01:56 AM
Ultimul răspuns: pink.Ang3ll
  Ingerul negru ( Sakura ) O@n@ 82 141.065 09-05-2011, 10:56 PM
Ultimul răspuns: Sayonara
  Ingerul Negru si Trandafirul Mortii PervyTeoYaoi_Shinee 1 2.658 21-03-2011, 09:30 PM
Ultimul răspuns: PervyTeoYaoi_Shinee
  Ingerul iubirii -Gravity sezonul 2 Argenta 13 11.802 16-08-2010, 01:57 PM
Ultimul răspuns: kame.
  Ingerul iadului destramat [+16] until_we_bleed 3 3.628 09-02-2010, 12:41 PM
Ultimul răspuns: Verrine
  Ingerul cu chip de om Emm` :x 13 14.249 25-04-2009, 11:31 PM
Ultimul răspuns: chrissta
  Sakura (ingerul lunii) sakura-97 6 5.490 01-03-2009, 10:30 PM
Ultimul răspuns: Annya
  Gravitation-fik Flash 7 7.127 26-12-2008, 12:29 PM
Ultimul răspuns: Flash
  Gravitation $w33ty 5 6.214 09-03-2008, 03:13 PM
Ultimul răspuns: $w33ty


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)