*
In drumul spre apartament mi-am facut cumparaturi .
La cateva strazi mai sus de locul unde locuiesc , exista un supermarket , ca in toate cartierele dealtfel . Dar supermarketul acesta e special pentru mine pentru ca de aici imi fac toate cumparaturile . Tin minte ca pentru prima data am stat jumatate de ora lipit de vitrina cu dulciuri . Vanzatoarea , o femeie intre 20-25 de ani , cu parul scurt , roscat , ochi cenusii si foarte patrunzatori mi-a aratat tot felul de sortimente pe care pana atunci nu le observasem , desi treceam destul de des pe langa aceasta vitrina pentru ca este in drum spre raionul cu lactate si carne pe care il frecventez .
Toate prajiturile mi se pareau delicioase doar prin simplul fapt ca le priveam cum stau cuminti . Probabil era de vina si mirosul combinat al tuturor gamelor de specialitati . Imi placeau prajiturile cu frisca dulce , caramel si multa dar multa ciocolata . De cum intrasem , in stanga mea se inalta o vitrina din sticala , cu un ax gros din metal , ce se invartea . Pe etajerele ce se rasfirau precum niste crengi , se roteau lent torturi de diferite feluri . De la torturi cu fructe pana la cele doar de ciocolata sau doar de frisca . In cele din urma m-am decis in privinta sortimentelor . Am luat un tort cu fructe si multa frisca , preferata mea , prajituri cu caramel si ciocolata , si pentru ca sa fie in casa , multe multe bomboane , de toate felurile , aromele si sortimentele .
Am trecut pe la raionul cu lactate apoi mai incolo spre cel cu carne . Nu puteam sa uit de legume si de fructe asa ca am luat cam din fiecare cate ceva si mi-am facut drum spre casa , unde am platit .
Cand am iesit din magazin soarele devenise mai puternic , dar inca mai persista aerul rece . N-am mai luat taxiul desi aveam multe cumparaturi , dar am ajuns cu bine spre casa .
Am urcat linistit scarile , am dat si de o doamna de la etajul trei , o profesoara ce iesise la pensie de curand , ce iesea sa-si ia ceva pastile . Stii cum e cu boala asta , cand esti batran , mi-a spus coborand scarile atenta . Cateodata , chiar si atunci cand nu sunt in stare , afisez un zambet cald , poate cateva secunde bune , fiecarui om pe care il intalnesc , pe strada , in scara de bloc , trec de acele persoane , dar zambetul inca persista , fara motiv .
Am urcat , treapta cu treapta pana am ajuns in fata usi . Mi-am lasat plasele jos , cautandu-mi cheia prin buzunare . Aveam o stare de veselie ce usor mi-o puteam infrange prin incruntari ale fetei , chiar si cand nu gaseam cheia . Simteam ca dincolo de usa , e acelasi lucru , dar cumva diferit . Aveam impresia ca in momentul in care voi gasi cheia , o voi baga in iala si voi rasuci apasand pe clanta mana imi va impietri pe aceasta , nemaiputand sa intru inauntru . Usa se deschise larg , aproape ciocnindu-se cu peretele din spatele ei iar cateva raze ce veneau de la geamul mare imi scanteiau in ochi . Am intrat inauntru , in acea liniste de mormant , insa in care caldura se mentinuse , unde ceasul de pe perete ticaia nervos , aratand unu fara cinci minute . Ciudat , usa de la dormitor era inchisa ; m-am dus la bucatarie , am lasat toate cele cumparate pe masa si am observat cu uimire ca bolul cu legume ramasese in aceeasi pozitie in care il lasasem cand am plecat , cu tot ce spalasem in el intact si parca toata camera era neschimbata . Acea veche si inalta masa , frigiderul ce huruia silentios si se oprea , chiuveta cu cateva pete de apa pe ea .
M-am repezit spre usa dormitorului pe care am deschis-o fara sa fac mult zgomot . Inauntru era un intuneric dens , pentru ca jaluzelele erau trase , propabil Yuri nu voia sa fie deranjat de lumina , si nu puteam vedea aproape nimic . M-am ghidat singur pana la fereastra si am rasucit lantul lung pentru a face lumina . Am privit , din instinct patul pentru a-l vedea . Si imediat ce i-am descoperit picioarele sufletul meu si toata fiinta a strigat inauntru : este ! . Ma linistisem , cumva , stiind ca inca mai e , ca nu plecase , asa ca am inceput sa ma dezbrac de haina groasa , de camasa , de pantaloni , de tot ce mai aveam pe mine pana am ramas gol . Simteam ca din nou raspir , intregul meu corp isi primeste oxigenul pe care il merita . Am facut dus , cu apa calda din care ieseau aburi grosi ce se inaltau pana la tavan si se pierdeau incet-incet .
Simteam un oarecare tremur in oase , o plangere prelunga dar muta a gandurilor si nu-mi dadeam seama de ce . Deodata mintea mi se golise , ajungeam sa-mi caut cuvinte pe care sa mi le spun , fara motiv , avand nevoie de un stimul . Cand m-am asezat pe capatul patului , o senzatie de bine mi-a relaxat muschii incordati . Parca ma chema ceva spre perna moale , in jumatatea de pat rece dar confortabila , langa un corp aparent inert , dar cald . Mi-am luat boxeri din dulap , prima pereche ce mi-a cazut in mana si un tricou si m-am asezat in pat . Am tras cearsaful de pe jos invelindu-l pe Yuri dupa care pe mine cu el si am simtit o usurare enorma , senzatia dulce ce te prinde mereu intr-un somn linistit .
Visam , sau doar erau niste imagini in mintea mea , ce apareau din senin , controlate parca de cineva . Ma aflam in plina zi , in fata unor vitrine , pe care le priveam in gol pentru ca nu puteam sa inteleg ce erau acele lucruri expuse . Fara mea se zarea cateodata in geamul de sticla si imi parea ca o umbra ce ma urmareste , imi da tarcoale , se lasa privita pentru o secunda si dupa ce clipesti nu mai e , te face sa te intorci dar nu o mai gasesti . Nu puteam sa vad ce e in spatele meu pentru ca ma intorceam imediat spre vitrina , privind-o . Se facea seara , pentru ca se intuneca si-mi puteam vedea fata , mainile , hainele cu care eram imbracat . Aveam aceiasi ochi inexpresivi , de gheata ce se priveau cu cei de pe geam , parul negru cu cele doua suvite lasate sa cada pe langa obraji . Aveam insa fata umbrita , pe o parte mai intens , pe cealalta cu cateva pete .
Am deschis ochii speriat , fara sa fac vreo miscare . Priveam tavanul fara sa clipesc , pana am simtit in ochi ceva ce ma sageta. Lacrimi se formau in jurul orbitelor apoi se scurgeau pana ajungeau la perna . Pe piept il aveam ghemuit pe Yuri . Era cald , rasuflarea lui respandindu-se pana pe pielea mea , mana dreapta traversandu-mi burta . N-a mai durat mult , pana s-a trezit si el , poate din cauza ca incercam sa-l dau de pe mine . Capul ghemuit la piept se zvarcoli putin si si-l ridica . Isi deschise ochii micuti si fara sa fie deranjat de diferenta de lumina , pentru ca nu exista , camera fiind invaluita intr-o penumbra , ma privi curios dar fara sa spuna ceva .
- Imi cer scuze ca te-am trezit .
Dar el a dat din cap in semn dezaprobator si s-a lipit iar la pieptul meu .
- Ma bucur ca te-ai intors ...
- Da . Si eu ma bucur ...
Astfel , am ramas amandoi tacuti aproape jumatate de ora . In acele momente nu era nimic straniu ca el sa stea pe pieptul meu , sa ii simt mana pe burta , plimbandu-se cateodata , nici macar sa-i simt si in acelasi timp sa-i aud respiratia fierbinte . Nu se temea de mana mea ce-l tine dupa umeri , degetele ce se jucau cu obrazul umarului lui caldut sau momentele cand il trageam si mai aproape de mine .
Aveam impresia ca lumea devenea mai mica , mai neinsemnata , ca cerul se ascundea mai mult de noi si lumina de la geam se scurgea mai vie prin crapaturile jaluzelelor , ca el imi intelegea miscarile fara sa fie nevoie de cuvinte , ca atunci cand ma jucam cu pielea lui privirile erau ca o recompensa pentru mine , ca in fine , ne simteam mai bine cand eram amandoi .
- Ai dormit de dimineata ?
L-am intreb , parca amintindu-mi ca uitasem sa fac acest lucru .
- Da ...
Mi-a raspuns ridicandu-se in sezut . Bratica groasa a maieului i-a cazut pe antebrat iar el si-a ascuns barbia si buzele in spatele umarului rotund . Am zambit cand l-am vazut cat de copil poate sa fie , cata gingasie poate sa emane .
- Cati ani ai ?
L-am intrebat din curiozitate . Fara lui s-a luminat dar a stat tacut cateva secunde , uitandu-se spre mine , oarecum mirat .
- Saptesprezece ani . Dar nu par , nu ?
- Nu , nu pari . Parca esti mai mic .
Si n-a mai spus nimic , ascunzandu-si fata si mai mult , privindu-ma pe sub gene , rautacios .
- Bine , nu te supara , arati mai ... matur .
Desi nu acesta era cuvantul care sa-l defineasca perfect . Recunosc ca are o trasatura matura , posibil mostenire de familie , ce se evidentiaza mereu in felul de a privi . Nu te priveste mai mult de cinci secunde in ochi , iar atunci cand o face are de fiecare data un altfel de ochi , mai patrunzator sau mai calmant , depinde de situatie . In cele mai multe cazuri , cand te examineaza cu atentie , pare un copil ce isi priveste locul de joaca , o papusa sau o masinuta , gandindu-se , poate , la cum se va distra jucandu-se . Trupul zvelt , ca al unui adolescent , se protejeaza singur cu miscari lascive , tandre , provocand uneori prin felul cum interpreteaza orice vorba sau miscare a celorlalti . Faptul ca de cele mai multe ori este tacut , tradeaza o mentalitate inchisa si calculata .
Are toate calitatile acestea , necizelate , inchise intr-o carapace inca de lapte . Este un copil mare .
- Tu cati ani ai ?
M-a intrebat si am fost surprins sa aud ca vrea sa stie . Curios probabil .
- Douazeci si doi de ani .
Si abia atunci m-am simtit examinat , controlat cu privirea , de catre Yuri . Parca isi vorbea spunand ca nu am atat , dandu-mi alta varsta , recalculand totul . In sfarsit a zambit scurt , apropiindu-se de perna , intinzandu-se .
- N-ai mancat nimic , asa-i ?
I-am spus , coborand din pat . M-am indreptat spre fereastra si am deschis-o . Afara timpul era frumos , arata ca si cum ar fi inca dupa-amiaza . Cateva pasari treceau pe deasupra , pierzandu-se in puncte negre pe cerul alb ca laptele .
- Imi cer scuze , dar nu am putut .
- De ce ? Ti-a fost rau ?
M-am intors spre pat , cercetandu-i privirea pentru a vedea daca Yuri spune adevarul sau minte .
Dar nu mi-a raspuns atat de promp pe cat ma asteptam sa o faca asa ca m-am ingrijorat .
- Spune daca ti-e rau , mergem la un doctor .
- Aaa , nu , doar ca nu obisnuiesc sa mananc atat de dimineata . Stai linistit nu e nimic .
- O sa tin minte sa nu “te oblig†sa mananci dimineata . Dar daca te simti rau sau altceva de genul asta , sa-mi spui . Bine ?
- Bine .
A ras dandu-se din pat , venind spre mine . Atunci am putut observa mai bine trasaturile sale ; era mai inalt decat imi paruse prima oara , cu umerii lati , talia ingusta , brate lungi , dar fara ca muschii sa i se observe . Cu cat inainta spre lumina ce venea dinspre geam , ochii ii scanteiau , privirea cu care ma urmarea relaxandu-ma .
- O sa ai grija de mine mereu ?
M-a intrebat apoi si-a strecurat mainile printre mainile mele ce atarnau pe langa corp , grele , strangandu-ma ca un inel de mijloc . Am simtit cum degetele lui urca pe spatele meu , ca niste serpi prinsi in captivitate ce se tarasc spre a putea evada .
- Sigur ca o sa am grija de tine . O sa am grija pana iti vei gasi familia ...
Si in stransoarea aceea , ce ma sugruma cu fiecare secunda ce trecea , am simtit ceva nou in comportamentul lui . Ceva din el se retrase unde ii era locul iar noul iesise la lumina . Si-a ridicat barbia si m-a privit trist , cu ochi de catelus abandonat .
- Si daca iti spun ca nu am familie , ma crezi ?
- Cum nu ai familie ?!
M-am mirat privindu-l drept in ochi . Simteam ca nu minte , de fapt tonul vocii ma ingrijora cel mai mult si starnea in mine o repulsie de moment .
Nu-mi raspunse , dar se dezlipise de mine atat de greu , parca cu un regret pe care doar el il stia din ce cauza si imi spuse ceva ce imi opri respiratia , opri timpul din mine , m-a facut incapabil sa mai clipesc . Oare atat de mare sa fie durerea lui , mi-am spus atunci , un tremur cuprinzandu-ma .
- Vreau ca tu sa fii familia mea …
- O sa fiu … ce vrei tu sa fiu .
I-am soptit , prinzandu-l de umeri .
__________________________________________
ashya_love
Multumesc in primul rand pentru reply si pentru ca imi citesti ficul .
Sa te lamuresc : Ian este profesorul iar Yuri este baiatul care sta in apartamentul lui . Sper sa mai treci .