Incercarea nu are moarte[...+16]

[Ryuu]

Cred ca am aparut pe aici destul de des si fara sa continui vreun fic. Patetic, stiu. Insa acum sunt hotarat>_<[ ati mai auzit-o? priviti-ma,asta voi face :))]
Mai intai sa va spun ca unele repetitii au fost menite sa fie acolo, eu le-am pus,cam enervante.
O sa incerc sa remediez in timp.
[Nu va asteptati la cine stie ce. Vreau sa ma perfectionez T_T" daca reusesc]
Lectura placuta!

Incercarea nu are moarte

~Prolog~

Stateam in fata ei si o priveam cu furie. Imi doream sa ma napustesc asupra ei insa mintea si sufletul imi spuneau altceva. Ele imi controlau fiecare muschi din mine.
Simteam cum sangele fierbea in ea, cum se plimba prin venele alea gata sa fie taiate, sfasiate...
Placerea de a bea sange cald.... asta simteam in acel moment. Era speriata, iar asta se putea simti din privirea ei plina de teama, teama ce ma hranea din ce in ce mai mult.
Am facut un pas inainte, ea unul inapoi.
Imi doream din rasputeri sa-i murdaresc parul ei blond cu rosu aprins, rosul sangelui. Doream sa-i rup hainele de pe ea si sa-i desenez o pentagrama cu lichidul ce i se scurgea usor din corp, dupa ce faceam miscarea. Doream sa... sa o omor.
Deja vedeam in mintea mea imaginea trupului ei, palid, plin de rosu si intins pe asfaltul rece, iar lichidul ce trebuia sa o tina in viata, sucul meu preferat, scurgandu-se printre crapaturile drumului, mai ales formandu-se o balta unde sa ma scald cu placere.
Doar imagini... Doream sa vad in realitate totul, asa ca am ATACAT. Tipetele ei nu ma impresionau cu absolut nimic. Imi placea ca hrana sa mi se zbata in maini, era mai palpitant. Mi-am aratat dintii perfect albi si ascutiti dupa care, cu o miscare rapida, am penetrat jugulara, cu ajutorul lor. Sangele a inceput sa clocoteasca si mai mult in ea, dar si in mine.
E TIMPUL PENTRU HRANA.

Cu toate ca faceam asta, detestam totul.

1
Tarfa de sange, trafa noptii

Sunt un monstru si nu o spun cu draga inima. Incerc mereu sa gasesc un antidot impotriva a ceea ce sunt, dar nu imi e usor. Trebuie sa omor ca sa traiesc, iar ura asta nu are limite.
Urasc noapte, urasc ziua, urasc soarele,luna... Urasc absolut tot ce ma inconjoara,dar mai presus de toate, MA URASC PE MINE, si sunt mandru.
O parte din populatie, cam 87% sa zic, este mandra de ea. Eu fac parte din acel grup, acea lume inferioara.
Sunt o creatura a noptii. Ucid de trei-patru ori pe noapte, cate cinci victime in... hmm cinci ore. De ajuns?
NU
O parte din corp imi spune sa ma opresc din ceea ce fac, dar ma gandesc la tot si la toti. Alta parte imi spune sa continui.
Ajung mereu in acel punct in care nu stiu ce sa mai fac, insa imi ascult inima si ... continui. Las sangele sa fiarba in vene atunci cand vad o tarfa de pe marginea drumului, cu gatul dezvelit. Simt cum vreau sa-i frang venele si sa ma hranesc din lichidul rosiatic ce o tine in viata, ce ii traverseaza intregul corp.
Uneori ma abtin, alteori... ATAC.
Simt mai mereu nevoia de a ma hrani cu sange cald, sangele tarfelor, oamenilor de rand, chiar si cu cel al diavolilor.
Da. Vampirii si diavolii se diferentiaza, daca nu stiai. Prin ce?
Noi vanam oamenii, ei vaneaza vampiri. Noi omoram oameni, ei omoara vampiri.
Interesant pentru ei, dezastru pentru noi.

Imi aduc aminte de vreme aceea cand am stat fata-n fata cu un diavol negru, cei mai renumiti pentru puterea si felul in care se hraneau. Eram impietrit din cap pana-n picioare din cauza lui. Corpul nu imi actiona, nu se misca. Intepenit, puteam doar sa plang, dar nu eram genul asta de baiat. Timp de doua minute priveam unul in ochii altuia. Pe langa albastrul infinit al ochilor mei, rosu aprins al ochilor lui imi dadea acea stare de neliniste. Stiam foarte bine ca ma va ataca, ma va sfasia in mii si mii de bucati dupa care usor-usor imi va bea sangele ce se scurge pe pamant, printre bucatiile corpului. Printre sute de bucati...
Dorinta aceea de a tipa, de a striga dupa ajutor... Nu o aveam.
Niciun vampir nu poate tipa din tot sufletul dupa acea nevoie de a fi ajutat in momentul cand un diavol sta in fata lui, uitandu-se drept in ochii lui si studiindu-l din cap pana in picioare.
Acea bestie ce ma inspaimanta, arata ca orice om de pe pamant. Muschi, par lung peste umeri, haine normale, cam jerpelite, insa ceva il diferentia de oameni. Privirea si sufletul.
Aceste bestii sunt monstrii creati din frica vampirilor, din frica de a fi ucisi. Ea le-a dat nastere DIAVOLILOR NEGRII cu 200 de ani in urma cand, Lucifer, inspaimantat, i-a creat.
Sa revin acolo unde eram.
Deci privirea lui plina de dorinta de moarte, a mea, normal, ma inspaimanta, cum am mai zis.
Am clipit. Proasta idee.
A atacat.
Am avut noroc in acel moment. De ce? A aparut ea. FIINTA NOPTII, TARFA SANGELUI.
-Se pare ca fara mine nu poti face absolut nimic. Esti penibil baiete.

[Ryuu]

Priveam inainte. In fata mea aparu o fata cam de douazeci si patru de ani, insa era mult mai batrana. Simteam asta. Stiam ca e vampir si avea cu siguranta o varsta de peste, sa zicem, o suta de ani?
Avea par negru ca taciunele cazut in valuri peste umeri. Cateva suvite rebele ii cadeau peste ochii caprui, acoperindu-i, fara ca stralucirea lor mirifica sa se mai observe. Hainele ei erau negre ; purta o mica pelerina cu o pentagrama ca model.
Era vampir de sange, singura rasa de vampiri ce hraneau alti vampiri. Interesant, nu?
Cu toate asta era foarte puternica, sau asa speram. Pana in acel moment auzisesm multe povesti despre astfel de creaturi. Povesti care mai de care ciudate si de necrezut.
Stiam ca un singur lucru este adevarat. Sangele lor era periculos pentru diavoli deoarece ii otravea pe loc, in doua secunde.
In mana dreapta tinea o sabie, cred ca de argint. Nu-mi puteam da seama asa de bine deoarece o bucata din panza perelinei o acoperea. Cu toate ca ochii mei nu mai erau in aceeasi directie cu ai bestiei, nu ma puteam misca si nu intelegeam de ce. Poate era din cauza uimirii mele.
Nu intelegeam ce cauta tipa aici. Si mai ales, ma cunostea? Stiam ca astfel de „chestii” nu prea sar in ajutorul altor vampiri si ii lasa sa moara delectandu-se cu acele scene fantastice la care erau supusi.
-Ai venit sa ma salvezi? Daca da, ce dracu stai asa? Ataca-l! aceste cuvinte mi-au iesit din gura pe un ton autoritar.
Cred ca ii dadeam ordine.
-Taci si priveste. spuse ea rapid
Am clipit. A atacat.
Lupta dintre fata si diavol incepuse. In linistea serii se auzeau loviturile sabii de ghearele puternice ale monstrului. Ma gandeam ce sa fac atata timp cat corpul inca nu-mi raspundea la comenzi. Ma intrebam din secunda in secunda daca ea e la fel de puternica, in aceasta imprejurare mai puternic, decat El, deoarece nu vedeam niciun rezultat. Amandoi se luptau cu vitejie, daca pot spune asa
Speram sa fie, altfel, cina diavolului negru, din seara asta, va fi deschisa cu felul intai, eu, si desert, ea. Sau invers.
Nu puteam sa inteleg prea multe din lupta lor. Rapiditatea celor doi era prea mare, insa un sunet a strapuns linistea serii.
Am facut ochii mari. In negrura am vazut o silueta cazand la pamant, dupa care niste ochii ma privira insistent...
M-am trezit.

2
Timpul ~ partea 1

M-am trezit realizand ca totul a fost un vis, un vis ce- l aveam de acum doi ani, aproape in fiecare noapte. Nu stiam ce era cu el, insa ma stresa.
Am inceput sa privesc speriat prin camera spatioasa. Am observat ca o parte din tablourile de pe pereti erau cazute pe podeaua rece, de parca eu luasem parte la lupta cu trupul din realitate iar tablourile erau bestia. Am dat jos pilota ce ma acoperea, si am pasit usor pe parchetul laminat de o culoare splendida-asta credeam eu.
Eram inca nedumerit de visul din care ma trezisem, cel pe care il detestam de prima oara de cand l-am avut, de cand acele imagini odioase au inceput sa-mi strabata gandurile in fiecare noapte. Parca nu doaream sa mai adorm.
Eh... totusi speram ca si faza cu... vampirul, sa fie un vis, adica sa fiu o persoana normala, sa merg in discoteci fara sa frang gatul cuiva la fiecare trei minute, sau doua secunde. Sa „vanez” fete, tarfe mai bine zis, si sa ma distrez in fiecare noapte cu ele, sa le fac sa se simta cum nu s-au mai simtit niciodata, iar intr-un final sa le arunc in strada ca pe niste carpe de care nu mai ai nevoie de ele, carpe rupte, folosite.
Insa sunt o creatura a noptii si nu pot schimba asta.
Camera mea era imbibata in intuneric. Da. Lumina soarelui imi facea rau, foarte mult rau. Perdelele groase si negre, din matase cred, nu lasau niciun strop de lumina sa patrunda in camera. Parca era un mormant, un mormant la etajul cinci al unui bloc.
Am traversat usor incaperea pana la un birou unde am vrut sa incep sa scriu intr-un carnet. Defapt era un caiet mai mic in care mereu, dupa ce ma trezeam, scriam visul ce l-am avut, facand o legatura intre tot ce am mazgalit prin caiet.
Am luat pixul in mana dupa care am atins cu pasta paginile caietului. Am constatat ca e gol. Niciun pic de culoare nu se asternea pe foaie oricat de mult incercam. Am aruncat pixul in perete. Cred ca deja s-a strans o gramada mare acolo. Doua sute treizeci si patru de foi scrise si cam douazeci si cinci de pixuri sau stilouri consumate. Da. Imi place sa tin socoteala.
Am deschis sertarul biroului de unde mi-am luat un creion. Atata mai aveam.
„-Trebuie sa-mi fac provizii in materie de pixuri.” am gandit in acel moment
Am inceput sa scriu, insa nu prea mult. Usa de la intrare se auzi trantindu-se.
Incet, mi-am intors capul spre hol, am luat repede un tricou pe mine, dormisem fara unul, seara trecuta, doar in pantaloni imi facusem somnul de frumusete,daca pot spune asa, si m-am ascuns dupa perete cu un cutit in mana. Umblam cu asa ceva mai mereu, camera era plina ce cutite, sabii, pusti si toate cele necesare pentru a omori un diavol.
Nu imi erea teama. Nu era prima persoana care intra in apartament si o omoram. Imi facea uneori placere sa omor fara sa gust putin din sange. Defapt, dimineata sau in amiaza mare, lichidul rosu nu avea un gust asa de bun ca noapte.
Mi-am pregatit cutitul in momentul in care auzeam pasii apropiindu-se de camera mea. Eram gata sa atac, cand...
-Nu te asteptai, nu?
Am privit uimit.

[perenelle]

E vampirita aia sexy nup?Salut.Sincer imi place ficul tau.E simpatic...desi trebuie sa recunosc ca tipul ala m-a cam speriat (e prea sadic,chiar si pentru un vampir)Imi place ca ai putin dialog,multa descriere si ficul e bine plasat in pagina.Dupa greseli gramaticale nu m-am uitat si sper sa nu existe.E un capitol foarte bun si astept nextul.
P.S
Am fost prima!!!

[Ryuu]

Thx ca ai trecut pe aici si ma bucur ca-ti place. ^_^


-Rich, am nevoie de ajutorul tau si-mi cer mii de scuze ca am dat asa buzna.
Continuam sa-mi privesc amicul meu de o viata- era si el vampir- ce statea in pragul usii de la dormitorul meu. Am aruncat cutitul si l-am invitat pe unul dintre fotolile camerei, dupa care am pornit spre bucatarie de unde, din micul frigider, am luat doua doze de bere, si reintors in dormitor, am intins una din doze in fata amicului.
-E bere. Nu te astepta la sange. Daca vrei du-te si ucide, nu sunt banca de sange. am spus imediat ce el a desfacut cutia si s-a uitat dezamagit la lichid.
-Nici nu ma asteptam. spuse pe un ton cam ironic
Era dezamagit, dar trebuia sa inteleaga ca asta era un bloc unde se faceau vizite mereu in camere.
L-am privit cu atentie. O suvita din parul lui roscat atarna peste ochiul drept, restul parului era prins intr-o coada, pe spate. Privirea lui era atintita, cu ochii aceia albastrii, pe doza de bere. O stranse puternic.
Mi-am coborat privirea la hainele lui. Nu stiu cum de nu observasem inainte, dar erau rupte.
Fara sa spun ceva, m-am indreptat spre dulapul meu personal si am ales o pereche de blugi albastrii, de firma, si o camasa neagra, si ea tot de firma. Nu purtam toate cacaturile ce erau vandute pe piata.
I le-am aruncat in brate spunanadu-i sa se imbrace. Nu a mai mers la baia din capatul holului, ci s-a schimbat in camera.
In timp ce-si dadea tricoul verde deschis jos, ranile i se vedeau si mai clar. Sangerau, erau adanci. Sangele aproape se inchegase la suprafata.
-Asteapta! Ma duc sa caut prin trusa medicinala sa vad daca mai am spirt. Trebuie sa-ti dezinfectez ranile. Pana cand ma intorc gandeste-te cum imi vei explica totul si cum sa nu bagi din top. I-am spus pe un ton calm, indreptandu-ma spre o debara unde tineam unele lucruri.
Cand m-am intors el deja isi luase hainele si privea absent la berea din fata sa. Nu stiam ce era in inima lui, dar stiam ca trebuia sa aflu cu orice pret. Ranile alea ii erau facute de ceva sau mai rau... de cineva.
-Asculta... Stii ca incurand te voi intreba ce ai patit asa ca in timp ce iti voi curata ranile imi vei spune totul. I-am zis pe un ton calm
-Lasa. Imi spuse scurt si repede. Se vor vindeca de la sine, nu vreau sa dai cu toate chestile prostesti peste rani.
L-am privit uimit. Nu intelegeam unde ii era gandul, dar nici nu mai indrazneam sa-l intreb ce se intamplase, de ce parea asa ingrijorat.

Am stat minute in sir fara sa vorbim unul cu altul, pana cand el a spart tacerea din camera.
-Rose! A fost luata.... a fost luata de ei. Se vor hrani cu ea. Ah! Daca eram... daca eram mai puternic o puteam proteja, dar mi-am petrecut toate vacantele distrandu-ma cu toate tarfele si nu m-am antrenat deloc. Spunea toate aceste cuvinte in timp ce isi cufunda fata in maini si lasa cateva lacrimi sa-i curga.
Continua: Priveam cum se lupta din toate puterile cu El. O auzeam cum striga, cum ma implora sa o ajut, dar am stat ca prostul ascuns, nu voiam sa ma omoare si pe mine. A luat-o. A plecat cu ea. Sau asa credeam. Erau doi... iar unul din ei... facu o scurta pauza dupa care continua... unul din ei m-a atacat, insa eu am reusit sa scap. Parea a fi un diavol cam slabut. Rose insa...
-Gata! I-am spus repede, fara sa-l las sa termine propozitia. Am inteles ce ai patit. Acum este mult mai important sa o salvam din ghearele lor. Spuneam cuvintele fara sa le gandesc.
Rose era cea mai buna prietena a lui Alen. Defapt era iubita lui. Era vampir si ea, un vampir mai batran, cam doua sute patru zeci si cinci de ani, insa si Alen avea o varsta apropiata ei. S-au cunoscut in urma cu zece ani la o intrunire a vampirilor in Taramul... am uitat numele.
S-au placut de prima data si au trecut prin greutati nenumarate, impreuna. Nu s-au despartit niciun moment, doar acum.

-Cum dracu sa o salvam din mana lor cand or sa ne astepte cu sute de diavoli la poarta sau poate au si devorat-o. Mi-a spus pe un ton ridicat.
Am fost prost pentru ca spusesem toate acele cuvinte cand stiam clar ca sansele de a o salva erau de unu la un milion.
Odata ajuns in taramul diavolilor, puteai fii omorat cum treceai granita sau chiar inainte. De ce? Aveau o paza buna.
Imi amintesc ca acum cinci ani am ajuns aproape de granita impreuna cu un prieten, defapt un var. El a sfarsit tragic cand s-a lasat descoperit. Cam douazeci sau treizeci de diavoli negrii l-au intampinat, fiecare purtand la ei cate o arma; o sabie, poate un pistol. Toti au atacat in acelasi timp, iar el a fost ucis pe loc. Nu avea cum sa le faca tuturor fata. Erau mult prea multi pentru un singur vampir.
Din fericire eu am scapat fara a avea o rana, insa pata aceea de dezastru produsa in fata mea, nu mi-a mai disparut din minte, exact ca o pata murdara ce nu iese de pe hainele jegoase. Am incercat de sute de ori sa uit tragedia, insa nu am reusit deloc.

Nu i-am mai spus nimic lui Alen. Nu doream sa imi sara la gat si sa ma omoare din simplul fapt ca era suparat, distrus de pierderea lui Rose.
Aveam amandoi nevoie de ajutor si acest ajutor trebuia gasit cat se poate de repede.
Nu o puteam lasa acolo, mai ales daca era in viata.

[ultimate wulf]

Joe Le Taxi uuuh... ador ce ai scris. Suspansul ma omoara. Vreau cat mai repede urmatorul capitol si cred ca m-am indragostit de micul vampiras.

[Amy :3]

Uzzzz!!! Ce tare:XX: Diavolii:X:X!!Vampirii:X:X!! Un fic pe gustos me:X:X
Nextuu nextuu cat mai repede posibil;;) da;;)?

[SnowFlake.]

Bună ~ Sunt sigură că nu te aşteptai să mă vezi pe aici [ nici eu de altfel, nu ştiu ce mi-a venit ].
Titlul e atrăgător şi îmi place, dar totuşi + 16 ? Mă simt discriminată, am aproape 15 : - w. Până acum acţiunea decurge normal, nu ai grăbit-o ; dialogul nu este sec deloc şi îmi place cel mai mult dintre toate ; iar descrierea este şi ea, cea a sentimentelor mai mult. Vânător zici ? Vampiri ? Devine din ce în ce mai interesant : >. Numele personajelor sunt alese cum trebuie şi ai făcut o alegere bună când te-ai descis să narezi la persoana întâi. Vreau next-ul ;; ).
Spor >:D<.

[Addeh]

In primul rand,ai grija la cuvinte ca am vazut repetitii ale cuvintelor: ''tarfa'' , ''diavol'' s.a..
trafa-tarfa
Cred ca e singura greseala ce am observat-o:)) Deci e ok pana acum...:-?Ficul tau pare mai mult un SF,dar pt mn nu conteaza,e bn.:)
Am mai vazut ca la inceput,ma refer la primul capitol,cand scriai cu litere mari,cand cu mici.Nu e nevoie sa folosesti Caps Lock pentru a sublinia furia personajelor sau fericirea,frustrarea etc.,ok? Intelegi u...Cam atat am avut de comentat,imi place felul tau de a scrie,atenti la greseli.:) Te pup:*

[Ryuu]

Ma bucur ca ati trecut pe aici. Imi pare bine ca va place. Iata capitolul 3


Capitolul 3
In cautarea adevarului

„-Va trebui sa o salvez cu pretul vietii mele.”
Aceste cuvinte mi se repetau mereu in gand.
Am stat pe ganduri pret de cateva minute, dupa ce Allen plecase, indurerat, dupa care o mica idee mi-a venit in minte. Am deschis usa din lemn de stejar a dulapului, de unde am luat o jacheta neagra, imbracand-o. Mi-am luat si un pistol din sertatul comodei, pentru orice eventualitate, dupa care am plecat grabit pe usa apartamentului, trantind-o puternic astfel incat zgomotul sa se auda in tot blocul. Nu stiam de ce facusem asta.
Am coborat grabit scarile, nu mai aveam rabdare sa astept liftul ce mereu ajungea cu intarziere de cinci minute dupa ce apasam butonul. Patetic. Aceasta tehnologie, sa-i zic asa, lasa de dorit.
In drumul meu lovisem cateva persoane ce urcau scarile. Nu conta.
Am iesit pe usa blocului. Soarele scanteia pe cerul senin. Parca era o minge ce luase foc pe o apa limpede. O minge ce era gata sa sara din centul apei spre lume, distrugand-o.
Oamenii erau linistiti. Parca nu stiau de existenta mea, a diavolilor sau a sfarsitului ce va veni. Ei credeau ca toate acele corpuri neinsufletite, care erau secatuite de sange si abandonate pe la marginea strazii, erau atacate de un caine sau urs, ci nu de vampiri.
Ii priveam pe toti cu ura in suflet. Uneori imi doream sa fiu ca ei; normal. Stiam ca acest lucru avea un pret: puteam fi eu unul din oamenii prinsi de vampiri. Nu-mi doream sa mor astfel.
Cu toate astea mereu ma gandeam la modul in care voi muri sperand ca acesta sa fie unul demn pentru un vampir. Nu doream, asa cum nici altii nu voiau asta, sa fiu omorat de un diavol sau un vanator de vampiri, care inca nu-si facuse un loc in oras.
Am pasit cu usurinta pe trepte in jos. Pasul imi era calculat. M-am indreptat spre centrul orasului, unde aveam sa gasesc, sau mai bine zis sa caut, mai multe infomatii ce ma vor ajuta pe mine si pe Allen sa o salvam pe biata Rose, de care inca nu aflasem daca mai era sau nu in viata. Speram sa fie.
Mi-am pus o pereche de ochelari in ochi, lumina soarelui nu imi era chiar daunatoare, mie, insa era enervanta. Mi-am bagat ambele mani in buzunarele pantalonilor, pasind alarmat, de data asta. Stiam ca fiecare secunda este necesara pentru salvarea lui Rose.
In fata mea se inaltau cladiri de o minunata istorie. Pe fiecare omorasem cate un om. Pe fiecare sangele se scursese. Pe fiecare... ma hranisem.
Am grabit pasul de indata ce am vazut ca o cladire gigantica, daca pot spune asa, mi se inalta in fata. Era destul de veche, crapaturile demonstrau asta. Nu se reconstruise de o suta de ani. Lumea credea ca este ceva lasat de la Dumnezeu, ceva sacru. Nici cand a fost vremea cutremurului, cel mai mare, nu s-a distrus. Au aparut doar cateva crapaturi noi.
Biblioteca ascundea sute de secrete, sute de carti din care sa aflii secrete. Istoria ei este una plictisitoare. Stiu ca o auzeam mereu pe la coltul strazii, noapte. Fiecare spunea diverse povesti, probabil niciuna reala. Am preferat sa nu le ascult pe toate.
Ajuns in fata cladirii, in fata mi-a iesit gardianul. Nu intelegeam care era rostul sau.
-Daca doriti sa intrati, aratati-mi permisul de trecere. Spuse scurt, privindu-ma cu ochii mari de parca eram o insecta ce trebuia strivita.
Mi-a scos mana dreapta din buzunar tinand strans un carton in mana. I l-am intins tipului. Arunca cateva priviri peste el dupa care se intoarse in mica camaruta, sa-i zic asa, din fata bibliotecii, apasand pe un buton. Totul era in regula.
Portile metalice mi s-au deschis in fata mea, cu un scartait insuportabil. Ulei. Ei nu au auzit de ulei.
O noua lume parca imi aparuse in fata. Cu toate ca marea cladire a orasului si nu fusese reconstruita, trotuarul si exteriorul, mai exact gradina, erau mereu modificate. Imi amintesc ca anul trecut erau niste fantani imprejmuite cu trandafiri rosii ca sangele. Era o placere sa stai si sa te uiti gandindu-te la persoanele ce pierisera, persoanele secatuite de sange.
Acum era totul schimbat. Trotuarul era pavat, cu mici crapaturi. Cate o banca de o parte si de alta a lui. Erau ambele galbene. Nu intelegeam de ce foloseau cu totii aceasta culoare pentru a vopsi bancile. Era stupida. Cateva tufe de trandafiri albi erau inaltate pe arcadele din lemn. Cateva flori ofilite, altele gata sa infloreasca.
Ajuns in fata usii, am pasit cu precizie pe fiecare treapta. Am apasat cleanta. Usa de marmura se deschise in fata mea. Mii de lumini straluceau pe tavanul alb, rafturi pline cu carti se inaltau si un mic birou unde se afla directoarea bibliotecii. In centru stiam ca exista un loc unde fotolile si cateva calculatoare isi faceau odihna.
Am mers catre femeia mai batrana. In timp ce ma apropiam mai mult de ea, ridurile sale erau mult mai vizibile. Pielea era prea zbarcita. Un costum negru format din fusta si un sacou, sub care se afla o camasa, imbraca corpul, probabil plin si el de zbarcituri.
-Vreau sa stiu daca exista carti despre mituri. Carti ce sa-mi dea mai multe informatii despre strigoi, vampiri si toate creaturile ce nu exista. I-am spus, pe un ton ironic, imediat ce am fost aproape de ea, pentru a ma auzi. Sigur batranetea isi puse amprenta si pe auzul ei.
A ridicat capul din sutele de foi pe care le avea in fata.
-In sectorul cinci, Mituri si Legende. Credeam ca este foarte evident. Te rog sa ai grija cu toate cartiile. Au o vechime si sunt foarte firave. Paginile nu sunt in stare perfecta, se pot rupe cu usurinta si nu cred ca ai vrea sa platesti toate cartiile. Te-ar costa o avere.
Am clatinat din cap. M-am indreptat spre sectorul cinci. Umblam printre mii se rafturi cu diverse carti. De bucatarie, de dragoste si alte prostii.

[Moon princess]

Ia te uita ca am ajuns si eu pe aici! ^^
Titlul mi-a atras atentia daca ma crezi, pentru sincer suna un pic ciudat : Incercarea nu are moarte . sincer mi se parea ca suna mai frumos: Incercarea moarte n-are. parera mea.
insa, din fericire, nu a fost cum am crezut eu ca va fi, un fic plictisitor, dupa titlul acesteia.
si sincer ma bucur ^^
ideea e chiar frumoasa, vampiri si toate alea...f fain imi place :x
Descrierea e exact cum imi place mie, cam ceva de genu scriu si eu :)) serios acuma ..ador descrierile, si probabil din acest motiv citesc numai ficuri ce contin muuulta descriere,
descrii f frumos sentimentele protagonistului curios. se pare ca vrea sa afle radacinile vampirilor, cred
anyway, imi place la nebunie ..
dialog, naratiunea, actiunea, nu mai stau acuma sa comentez ca toate sunt ok, exact cum imi plac ( considera-te norocos pentru faptul ca imi place muuult ficul tau..asta pentru ca eu sunt mai pretentioasa cand vine vorba de ficuri ...)
ok, deci, astept nextu, chiar m-ai facut curioasa. te rog sa ma anunti si pe mine cand pui capitolul 4 .merci ^^ :*

:bye: