Doctor moarte la comanda

[Miranda.]

Disclaimer: Nu detin nici un personaj nici animeul Naruto, si nici nu fac profil de pe urma acestora.

O sa realizez un fic de mijloc: nu o sa folosesc multa descriere ca sa nu plictisesc pe nimeni, o actiune putin grabita ca sa-i nu-i innebunesc pe altii, dialog o sa fie ca le plac unora. Si vreau sa vad daca imi reuseste.

Daca imi lasati un comentariu o sa va las si eu


CAPITOLUL I (Cimintirul de apa)

Sasuke:

Vocea subtirica si placuta a micutei flori de ciresi se aude usor prin incapere, mi-as dori ca sunetul sa ramana inchis aici si sa se auda mereu ecoul acestuia. Privirea blanda si copilaroasa a acesteia ma topeste cu atata usurinta, picioarele mele parca nu mai simt parchetul maro ce se afla sub noi, iar camera parca se misca in toate directile. Ochii ei verzi se uit la mine si un zambet mic apare in cotul gurii mele, iar dupa cateva secunde mica bucata de fericire zambeste si ea la randul ei, dar si mai vesela. O iau in brate si inima imi bate tare, ochii mei mai au putin si dau apa la soareci de atata bucurie, nu mai stiu pe ce planeta sunt, pur si simplu acum nu contez decat eu si ea.

~~FLASHBACK~~

Fug repede fara sa ma uit in urma nici o clipa, nu vreau sa vad omul mortii cum se aproprie ca sa ma duca in lumea cealalta. Lacrimile care de obicei exprima tristete si bucurie, la mine acestea simbolizeaza teama profunda si tortura prin care trec. Pasii mei ma lasa usor cate usor, pamantul plin de frunze maroni dispare in vazduh precum o poza pe care o aruncam, acum simt ca merg cu capul in jos nestiind daca acesta pe care sunt este pamantul sau cerul. Respratia mea este accelerata si din cauza oboselii, plamanii mei parca au foc in interior ca altfel nu-mi explic de ce anume ii simt arzatori.

Padurea este plina de trunchiurile copacilor batrani si tineri care au marimi si forme total diferite, ramurile acestora formeaza o coroana infricosatoate deasupra mea. Iarba ofilita de vremurile geroase care vin din nord sunt acum pe jor acoperind solul precum o patura colorota, fiecare in parte avand o istorie vasta a copacului din care a provenit. Pietrele cu a lor culoare se uita in jur si tac precum mutul la targ, dar stiu tot ce se intampla. Vietuitoarele sarmane cu a lor viata mirifica privesc prin ochii lor o lume diferita, poate unghiul din care privesc acestea este mai bun fata de-al nostru, oamenii nu vad decat ce este rau, dar ce este bun si important pierd din amanunt.

Mintea mea zboara la lucruri frumoase si la toate momentele pe care l-am avut alaturi de bunii mei amici. Un zambet apare in coltul gurii mele si eu simt pentru a doua oara pamantul de sub mine, o bucurie si mai mare ma cuprinde datorita acestei intamplari care pare scoasa dintr-u film prostesc si fara rost. Niciodata nu asi fi crezut ca o sa ma bucur sa stiu unde este sus, si unde este jos. Dar bucuria mea devine din ce in ce mai mare, uit pentru cateva minute de chinul pe care l-am dus in acest loc al iadului.

Ochii mei inchisi precum noaptea fara luna se uita in jur precum la o carte de matematica, aceasta materie o iubesc atat de mult incat il iubesc mai mult pe cel care ma urmareste. Incep sa sar de bucurie stiind ca nu mai sunt urmarit, aceasta idee ese sustinuta de sunetul voci lui care nu a mai stiga. Atent voie mare ma impiedic de o piatra si cad cu o viteza sunatoare atigand pamantul rece si iarba uscata. Imi vine sa plang dar acum ma simt fericit simtind bucuria de-a atinge un obiect cat sunt viu, doar cand esti la un pas de moarte realizezi cat de uimitoare este natura din jur.

-In sfarsit te-am prins maria ta, chiar imi faceam griji ca o sa-mi scapi. Sper ca privelistea de jos este foarte buna deoarece in adancuri nu o sa vezi nimic altceva decat praful asta maro numit: pamant. Cand o sa ne vedem in alta viata sa-mi povestesti si mie cum este sa mori ingropat de viu.

-Lasa-ma! Dami drumul! Te rog din tot sufletul meu sa ma lasi in viata, sunt atat de mic si nici nu pot sa spun ca cunosc viata. Cruta-mi viata si iti promit ca-ti dau toata averea mea, te fac bogat. ma rog eu la el ca un las.

Acum o lacrima coboara usor din ochiul meu lasand in urma ei o dara plina de spaima, si multe altele sosesc dupa ea ca sa-mi dovedeasca lasitatea de care dau dovada. Natura parca sta pe loc, timpul care acum nu-mi lasa ocazia de-a reusi sa fac ceva in plus, acum este mut si scos din priza. O frica surda se aduna deasupra mea exact la fel ca o umbra care indica tristetea din surdina, dar eu acum am negrul mortii ce ma cheama la ea. Totusi experienta de-a muri sub mormane de nisip si namol nu este chiar atat e rea incat sa spun c-o detest, dar nici bucuros nu sunt stiind ca asta imi este sfarsitul.

Nu stiu cum deoarece firul gandurilor mele a fost scos din vedere si acum aleg inca o data pe aceasta zi ca sa imi scap viata mizerabila. Pasii mei acum sunt rapizi precum a unui caine care alerga dupa prada sa, teama din pasi cred ca ajunge si la sol pentru ca simt ca el tremura, sau pur si simplu este alta iluzie a mea. Obrazul meu plin de apa cristalina provenita de la cristalele fierbinti denumite prin cuvantul sfant: "lacrima", acum sunt racite de briza rece a vantului care se loveste de mine si de componentele naturii divine.

In fata mea se arata maretul rau cu apa rece si curata in care isi fac veacul mii de specii de vietuitoare, o noua lume in care oxigenul devine apa. Ma uit in spate s-il vad pe "el" cum inca este dupa mine, se aproprie din ce in ce mai mult de corpul meu si scheletul firav pe care il detin incepe sa tremura incat scoate sunete parca la acordeon. Ma uit pentru inca o mini secunda la rau si imi iau inima in dinti, acesata bate atat de tare incat oricine o poate auzi din departari. Curajul meu incepe sa dea roade asa ca sar ca dementul in apa rece precum ghiata, corpul meu tremura din cauza temperaturii scazute din acest univers acvatic. Mintea mea se inchide odata cu ochii mei abisali, nu mai stiu in ce directie ma duc sau unde anume o sa ajung, dar acum ma simt in pace si pregatit sa calc intr-un univers de bazm, numai daca nu ajung in Iad. Presiunea enorma ma impinge inspre fundul intunecat a apei, fara sa mai am vreo scapare din acest cosciug de apa.

~~ END FLASHBACK~~
_______________________
Nu stiu daca am greseli, acest capitol a fost scris acum mult timp.

De asemenea nu ma intrebati ce cuplu este la mijloc, o sa vad ce credeti voi prin comentariile vostre si o sa-i aleg, vreau sa realizez un fic exact cum va doriti.

Nu o sa se inteleaga forte multe lucruri, de asemenea "omul moarte" reprezinta persoana care vrea sa-l omoare pe rolul principal.

[Biscu' iz back ^^]

Un nou fic . Perfect.
Deci sa vedem :
-Chiar ai o gramada de descriere aici, pe alocuri ambigua si incurcata, in alte parti scartaie.
-Folosesti figuri de stil prea puternice pentru felul tau de a scrie si poate sa sune exagerat la un moment dat.
-Ai grija si cand schimbi timpurile verbelor, e prea brusc.
-Naratiunea este buna zic eu si actiunea cam grabita.
-Greseli de tastare au fost cateva dar le-am scapat si oricum nu cred ca avea rost sa le rescriu. -Greseli de exprimare nu am vazut .
Nu prea am priceput pe alocuri ideea : deci el [ Sasuke sau Sai cred ] era undeva cu Sakura presupun [ " micutei flori de ciresi " ] [ Nu SasuxSaku te roog ] apoi la urmatorul paragraf alerga in padure de cineva care vroia sa il omoare ? Cand a trecut de la o actiune la alta ?
-Apoi ai folostit cateva comparatii sau epitete [ nu le inteleg ] absurde gen : " omul mortii " suna aiurea nu te supara, mai sunt unele insa nu le mai rescriu.

Ideea pare originala si sper ca o sa o inteleg in urmatorul capitol. Mult succes la scris si anunta-ma cand il pui .
h*u*g*s (>^,^)>

[Rose ^^]

Buna dear. Pai am vazut ficul asta si sa lasam si un com.
Ideea imi place. Ceea ce ma omoara, dar o si iubesc este acel mister.ai zis tu ca nu vrei sa ne plictisesti cu descrierea, te anunt ca nu ne plictisesti. eu una o vad necesara. In acest capitol ai descris frumos totul si mai captivat. Ai avut acel mister, suspans bine accentuat. Greseli eu nu am vazut, actiunea mi se pare ok. Adica nu e fugarita si dialogul e la locul lui, nimic nu e pus la intamplare. Totul e aranjat frumos, mai ales in pagina.
Nu am ce sa spun despre idee, continut. Inca nu stiu ce ne vei pune, cum vei aranja povestea.
Astept next si sper sa ma anunti. spor la scris si bye

[Sho-Yo]

Ooo... scuze ca nu ti'am dat de aseara comm dar adormeam pe tastatura...Cat despre fic chiar imi plashe ideea si sa fiu sincera nu am mai intalnit ideea in alta parte deci e originala. Horror? O... deabia astept sa vad ce se mai intampla deoarece m'ai lasat in suspans deoarece nu prea stiu cine e acel baiat care fuge... Astept sa vad cine este si vreau sa vad continuareamai ales ca titlul e destul de interesant si deabia astept sa vad ce legatura are si cine e doctorul.
Deci anunta'ma si pe mine cand pui continuarea si spoi la scris si idei multee!

[Miranda.]

Sper ca o sa va placa acest capitol.
Asa cum v-ati obisnuit de la celalat fic al meu "INDIUS love" nu o zic povestea personajelor direct, o sa las un suspans profund ca sa va innebunesc.

Capitolul II
(False prezentari)

Micuta fetita de sapte ani ma pupa usor pe obraz si placa din biroul meu lasandu-ma singur si pustiu ca acum multi ani, fara nici un ajutor sau o scapare. Imi dresc sa fie iar aici si sa ma imbratiseze, sa-i simt din nou gandirea de copil si vorbele sale pline de iubire. Pentru mine acest inger a devenit cel mai pretios lucru din lume, de fiecare data cand il vad nimic si nimeni nu ma mai intereseaza, iar acest lucru va ramane asa pe veci. Dar din pacate iar ma prinde melancolia singuratatii si ma trezesc din nou in amintirile mele sumbre si copilaresti, lucruri care au fost inainte sa ma arunc in lac:

~~FLASHBACK~~

- Nu vreau sa mai merg! Suntem niste copii, avem doar sapte anisori, iar acele persoane sunt adulti in toata regula. Nu putem continua sa ne punem viata la incercare, avem multi ani de trait, si eu nu vreau sa fiu omorata de tanara. spune o fata speriata uitandu-se la mine si la ceilalti prieteni ai nostri, cu o teama care ii se observa pe chipul angelic.
Tanara fata are parul blond precum spicul graului, iar reflectiile sunt scoase parca din imaginatie, blondul pur prinde noante diferite pline de viata. Lungimea firelor ajunge delicat pana la mijlocul spatelui mangaindu-l cu a lui finete. Ochii de un gri sters sunt plini de blandete si de o seninatate pura. Glasul ei de obicei este bland si cu o muzicalitate care topeste inima celui care o asculta, dar acum aceasta voce maiastra prinde pe alocuri si unde reci si curajoase, rar intalnite la aceasta copila.

-Termina! Daca tu vrei sa pleci nu ai decat, noi nu te retinem pe loc. Trebuie sa fim puternici ca sa castigam, nu sa fim niste fricoase care se sperie si de propria umbra. Daca tie frica dute si joaca-te cu papusile, eu o sa merg mai departe. Nu mie frica de moarte, ba chiar ii rad in fata, eu sunt un luptator acum si pentru totdeauna. ii raspunde chiar varul ei cu un curaj plin de stima.
Parul lui castaniu cade in valurile soarelui prizand o stalucire proaspata a acestei culori pamantii, iar firele au aceeasi lungime ca la fata, doar ca sunt prinse la varfuri. Ochii la fel ca a verisoarei lui sunt insa reci si distanti, plini de indiferenta si rupti de sentimente, taria cu care priveste trezeste inferiotate oricui o vede. Caracterul lui dusmanos si fara pic de mila, prezinta si un curaj uriasi, care ar misca muntii din loc doar ca sa-si dovedeasca puterea si superioritatea fata de ceilalti.

Vreau sa le spun sa inceteze, dar simt o mana cum imi opreste vorbele, astupand gura cu o forta potrivita. Aceasta mana este barbateasca, puternica si plina de bataturi, insa are un inel maricel in forma de stea cu sase colturi. Ma simt intr-o cusca si nu pot scapa, sansa de-a iesi este mica, si poate nici nu exista. Acelasi lucru il patesc si prietenii mei, tinuti sub puterea celor mari, incercand din rasputeri sa scape din aceasta stramtoare ucigatoare. Imi vad prietenii cum se indeparteaza de mine fiecare luand pe un alt drum, si iesid din aria mea vizuala. Prietenii mei dragi se indeparteaza, parca plecand pentru totdeauna de langa mine, lasandu-ma mai singur decat am fost dupa moartea parintilor mei. As vrea sa plang, sa-mi inghit amarul in lacrimile cristaline, sa uit de existenta mea, dar nu pot, trebuie sa lupt ca sa traiesc, nu vreau sa ajung in ceruri pana sa-i cunosc pe cei care mi-au facut atat de mult rau.

~~END FLASHBACK~~

Un ciocanit delicat ma trezeste din amintiriile astea dureroase, un glas bland ma inteaba daca poate intra, raspunsul meu nu inceteaza sa apara la cateva secunde dupa pronuntare.

In fata mea apare o fata bruneta cu parul lung pana la jumatatea spatelui, reflectiile intunecate se deschid alocuri, dar revin la intuneric in zonele unde nu ajunge razele calde ale soarelui. Ochii sunt negrii ca abisul profund, dar blandetea ce iese din privirea ei opreste intunericul sa fie atat de diabolesc, dandu-i o noanta de fericire si lumina. Vorbele ies usor prin buzele carnoase de culoare rosie, dintii albii apar la fiecare zambet seducator, care ii fura chipul cu a lui alura fericita si plina de bunatate. Picioarele sunt zvelte incat mersul ei pare calculat si elegant in acelasi timp, degetele de la mana sunt subtiri si lungi, parca a unei cantarete la piant, formele rotunjoare al saniilor si a fundului ( suna oribil, stiu, dar nu stiam ce sa scriu) ma innebunesc si imi trezesc momente nocturne si pline de caldura.

-Ma bucur sa te cunosc, numele meu Bella Allonso, am venit ca sa ocup locul de psiholog. Aici este CV meu, am luat note mari, spre ca o sa ma ridic la asteptariile cerute la aceasta unitate de invatamant atat de cunoscuta. imi spune ea in timp ce zambeste si-mi imaneaza cu incredere dosarul.
-Ma bucur sa te cunosc, bine ai venit la noi! Numele meu este Dave del Roust, sunt directorul. ii raspund eu mintind in legatura cu indentitatea mea, si punandu-i pe tava numele meu fals, in timp ce ma uitam pe dosar.

Mai vorbim putin, dar nu mult, ca am ore si trebuie sa plec, dar inainte de asta il chem pe administrator s-o conduca pe domnisoara in camera. Dar o s-o revad curand, poate chiar diseara, si o sa ma bucur de-a ei frumusete poate mai multe zile de acum inainte. Daca sunt director asta nu inseamna ca nu trebuie sa ma prostesc, trebuie sa am si eu o viata amoroasa, nu? La gandul acesta imi apare un zambet viclean pe fata mea prefacuta si plina de minciuni rostite, fara sete de oprire.


________________
Sper ca va placut, daca am greseli imi cer scruze, dar nu le-am putut observa pe toate. Sper sa apara mai multe comentarii, cel putin cinci, vreau sa stiu si eu daca continui ficul sau nu.

[Alle]

Vai, nu stiu cum de nu am trecut pe aici pana acuma, cat de nesimtia pot fii. Deci imi place foarte mult ficul tau. este superb, imi place mult de tot cum descrii. Si vreau sa continui ficul, si sunt sigura ca nu sunt singura care vrea asta, pe bune este foarte fain. Actiunea este ok, nu este fugarita de nimei, ceea ce este foarte bine, greseli de tastare nu prea cred ca am vazut, sunt cam adormita sa mai observ asta acum. Pai, cam atat am avut de spus, in rest iti urez multa imaginatie in continuare, multe idei si spor la scris si la idei. Si, daca nu este prea mare deranjul, te rog eu mult de tot sa ma anunti si pe mine cand pui nextul. Te pup cat de dulce pot eu Bye

[Rose ^^]

Pam pam, am venit si eu. Mersi ca mi-ai spus. Ca intotdeauna e frumos si cu misteru ma omori, nu stiu cum faci, dar nimic nu ne dezvalui sau macar sa ne dai o sansa sa ne imaginam de ce va fi.
Descrierea e foarte frumoasa, ai ales figurile de stil foarte bine, greseli absente. Actiunea e ok..cel ce a povestit e Sasuke, corect? La fel si Dave del Roust, ca a zis chiar el ca e nume fals
iar nu imi dau seama de ce cuplu va fi..Ca mi-am adus aminte, Sakura cand apare in scena, abia astept sa o vad.
Spor la scris.

Kiss

[Sho-Yo]

Buna
Deci descrierea prezenta si la datorie, actiunea se deruleaza lent dar totosi in viteza, dialogul bun asa, nici prea mult nici prea putin si nu este plictisitor. Acel mister care invaluie fic'ul intr'o mantie neagra si inpenetrabila este de'a dreptul molipsitoare iar ideea este geniala, pur si simplu geniala.
Esti un geniu iar acest fic este o lucrare de geniu iar misterul mi plashe. El este unul din lucrurile care mi plashe la un fic
Deci tine'o tot asa si vreau sa aud de o continuare in viitorul apropiat!

[Zuzy Is Angell]

heyz am trecut si eu pe aiki...vroiam sa-ti dau comm mai devreme, dar lenea asta e cam mare.
sa vedem din primul cap nu am inteles f multe
descrierea e buna, dialogul e pus la locul lui si supansul a trecut de limita normala
sunt atatea intrebari care mi le pun si nu pot sa le dau de capat. el e print ? parintii au murit acum e director? el a fost rapit sau cv de genu? sau o sluga vroia sa-i faca felul? si multe alte intrebari de genul asta.
astept next cat mai rpd si sper ca din cap urm sa inteleg mai multe

anunta-ma

[Search]

Heei. Uite-ma si pe aici.
Daca nu-ti plac criticile prea dure, mai bine nu citi.
Deci... Glumeam evident :]]. Fic'ul este genial! Imi place sincer. Ideea e originala si tot restul. Am vazut atat in primul cap. cat si in al doilea cateva mici greseli de tastare, dar ideea a acoperit totul. A, da. In primul capitol am vazut si o micuta cacofonie "ca cunosc". Dar nu-i bai. Si de ce sa nu continui fic'ul? Doamne fereste. Ma ti ca pe ace soro si imi place sincer chestia asta. Cred ca banuiesc ce o sa se intample intre cele doua personaje deja prezente. Sau nu? Nu stiu. O sa ma lamuresc in capitolul trei. Sau patru. Sau cinci :]]. Deci astept next'ul. Sa ma ti la curent. La 360 daca trebuie :]]. Inca ceva. Mi se pare ca tu mi-ai spus la fic meu sa numai pun adaugari in mijlocul unui fic. Sau nu tu. Nu stiu. Ideea e ca ai pus "( suna oribil, stiu, dar nu stiam ce sa scriu)". Nu suna chiar asa de oribil si paranteza nu-si avea locul. Totul curgea lin, cand ma izbesc de paranteza asta xD.
Hai ca te-am lasat. Trebuie sa plec si pe la scoala .
Hugs <3 !

Bafta la scris.