19-04-2011, 06:53 AM
Mersi pentru sfat:)vad ca nu am mult succes dar totul are un inceput.Si da acele randuri pline de atat adevar sunt scrise de mine:)
~continuarea~
Amintirea mortii lui Naruto nu dispare din capul meu, ma uit in oglinda,imi dau jos rochia mov si iau din dulap o rochie albastra cu bretele de un albastru inchis.De ce a trebuit sa moara putea sa ma ucida pe mine in schimbul lui, nu merita asa ceva, el era cea mai buna persoana pe care o cunosteam, mereu avea pe fata un zambet luminos incat ma contagia cu fericirea lui de cate ori eram suparata.De cate ori il auzeam spunandu-mi,,Surioara draga nu fii suparata!", el era pentru mine, fratele pe care nu l-am avut.Cui am sa-i spun toate necazurile pe care le am, cui sa-i mai impartasesc secretele mele, cine o sa imi mai guste mancarea, chiar daca avea un gust rau, sincera sa fiu nu prea ma pricep la bucatarie, el mereu imi spunea ca era gustoasa si stiam ca spune asta doar ca sa ma faca sa ma simt ca o mare bucatareasa, cui sa-i mai spun toate astea?De ce viata ai luat aceasta persoana de langa mine,cu ce ti-am gresit? I-au poza de pe noptiera de langa patul meu si dintr-o data imi amintesc ziua in care l-am cunoscut!
Flashback
-Buna!Eu ma numesc Naruto tu cum te numesti?
-Ma numesc Sakura, spuse o fetita de 5 ani,strangand in mana un ursulet.Uite ursuletul, ai tu grija de el?
-Desigur!
End of flashback
Pe fata mea apar cateva lacrimi, dintr-o data simt ca totul se invarte cu mine, si cad jos pe podeaua rece. Deschid ochii incet si il vad pe Sasuke in fata mea, care statea pe marginea patului tinandu-ma de mana.Aud o voce:
- A avut un soc emotional puternic,isi va reveni in cateva zile, dar numai sa nu faca mult efort.Aceea voce era a medicului, se pare ca intre timp ce am fost lesinata a chemat un medic.
Cum sa nu ma simt bine cand stiu ca sufletul lui Naruto a plecat de pe Pamant sau poate inca bantuie pe lumea aceasta pentru a-si bantui ucigasul.
-Va rog lasati-ma singura!Sasuke ma saruta dulce pe frunte, iar apoi impreuna cu medicul au iesit din camera mea. Eu strangeam la piept fotografia echipei sapte.
Intre timp in sufragerie:
-Te rog sa o supraveghezi se vede ca ceva a afectat-o puternic!Dar ce ?
-Prietenul nostru Naruto a murit acum cateva zile,spuse Sasuke trist, a fost un soc pentru ea , il cunoaste inca din copilarie.
Sa va spun intreaga poveste despre mine,Sasuke si Naruto. Suntem niste suflete lovite de viata, parintii nostri nu ne-au mai vrut si ne-au lasat la un orfelinat, acolo totii trei ne-am cunoscut si s-a legat o legatura foarte puternica intre noi trei, am crescut ca fratii, dar eu il cunosteam pe Naruto inainte de venirea lui Sasuke la orfelinat, el a fost primul meu prieten.Am crescut impreuna, am mers la aceeasi scoala si suntem la aceeasi liceu.
In sufragerie:
-Eu trebuie sa plec asa ca cheamama daca mai apare ceva!spuse medicul iesind pe usa.Sasuke urca repede scarile si bate la usa camerei mele.
-Pot intra?spuse Sasuke.
-Da, intra.Observa poza cu totii trei de cand eram mici.
-Ce bine era atunci, toti trei am fost foarte uniti,spuse Sasuke melancolic.
-Iti jur ca nu o sa am liniste ...
VA urma...
~continuarea~
Amintirea mortii lui Naruto nu dispare din capul meu, ma uit in oglinda,imi dau jos rochia mov si iau din dulap o rochie albastra cu bretele de un albastru inchis.De ce a trebuit sa moara putea sa ma ucida pe mine in schimbul lui, nu merita asa ceva, el era cea mai buna persoana pe care o cunosteam, mereu avea pe fata un zambet luminos incat ma contagia cu fericirea lui de cate ori eram suparata.De cate ori il auzeam spunandu-mi,,Surioara draga nu fii suparata!", el era pentru mine, fratele pe care nu l-am avut.Cui am sa-i spun toate necazurile pe care le am, cui sa-i mai impartasesc secretele mele, cine o sa imi mai guste mancarea, chiar daca avea un gust rau, sincera sa fiu nu prea ma pricep la bucatarie, el mereu imi spunea ca era gustoasa si stiam ca spune asta doar ca sa ma faca sa ma simt ca o mare bucatareasa, cui sa-i mai spun toate astea?De ce viata ai luat aceasta persoana de langa mine,cu ce ti-am gresit? I-au poza de pe noptiera de langa patul meu si dintr-o data imi amintesc ziua in care l-am cunoscut!
Flashback
-Buna!Eu ma numesc Naruto tu cum te numesti?
-Ma numesc Sakura, spuse o fetita de 5 ani,strangand in mana un ursulet.Uite ursuletul, ai tu grija de el?
-Desigur!
End of flashback
Pe fata mea apar cateva lacrimi, dintr-o data simt ca totul se invarte cu mine, si cad jos pe podeaua rece. Deschid ochii incet si il vad pe Sasuke in fata mea, care statea pe marginea patului tinandu-ma de mana.Aud o voce:
- A avut un soc emotional puternic,isi va reveni in cateva zile, dar numai sa nu faca mult efort.Aceea voce era a medicului, se pare ca intre timp ce am fost lesinata a chemat un medic.
Cum sa nu ma simt bine cand stiu ca sufletul lui Naruto a plecat de pe Pamant sau poate inca bantuie pe lumea aceasta pentru a-si bantui ucigasul.
-Va rog lasati-ma singura!Sasuke ma saruta dulce pe frunte, iar apoi impreuna cu medicul au iesit din camera mea. Eu strangeam la piept fotografia echipei sapte.
Intre timp in sufragerie:
-Te rog sa o supraveghezi se vede ca ceva a afectat-o puternic!Dar ce ?
-Prietenul nostru Naruto a murit acum cateva zile,spuse Sasuke trist, a fost un soc pentru ea , il cunoaste inca din copilarie.
Sa va spun intreaga poveste despre mine,Sasuke si Naruto. Suntem niste suflete lovite de viata, parintii nostri nu ne-au mai vrut si ne-au lasat la un orfelinat, acolo totii trei ne-am cunoscut si s-a legat o legatura foarte puternica intre noi trei, am crescut ca fratii, dar eu il cunosteam pe Naruto inainte de venirea lui Sasuke la orfelinat, el a fost primul meu prieten.Am crescut impreuna, am mers la aceeasi scoala si suntem la aceeasi liceu.
In sufragerie:
-Eu trebuie sa plec asa ca cheamama daca mai apare ceva!spuse medicul iesind pe usa.Sasuke urca repede scarile si bate la usa camerei mele.
-Pot intra?spuse Sasuke.
-Da, intra.Observa poza cu totii trei de cand eram mici.
-Ce bine era atunci, toti trei am fost foarte uniti,spuse Sasuke melancolic.
-Iti jur ca nu o sa am liniste ...
VA urma...