In inima noptii

[Eve.]

Multumesc pentru critici si acum sper sa fi facut mai bine.As vrea sa va mai zic ca primul capitol l-am editat.Aici aveti niste poze cu personajele:
Ellion:


Byron:


Serena:


pandantivul:


In inima noptii
~part. 2~


Acum sa va prezint in continuare.Eram ametita si vesela,dar totusi eram vesela.

Ellion urca scarile in graba dar este oprita de catre vampir.
-Unde pleci?zise vampirul cu o voce hotarata.
-Sa-mi iau haine si alte lucruri.
-Nu o sa ai nevoie. Haide ca plecam inainte sa se trezeasca.
-Dar nu am cum asa...atat reusi sa mai zica Ellion ca vampirul o lua in brate si iesi pe usa.
-Ce faci? Lasa-ma jos!
-Stai linistita.
Si dintr-o data doua aripi negre au iesit din spatele vampirului. Cei doi au plecat spre necunoscut.

Avea niste aripi de-a dreptul spectaculoase,iar felul in care privea ma simteam precum un cub de gheata ce se topeste in strafundul iadului. Dupa o lunga perioada de liniste am fost curioasa sa-i aflu numele. El imi raspunse cu o raceala in voce:

-Byron, Amongst Byron de Witter.

Parca si acum imi rasuna acele cuvinte in sufletu-mi mut.
Am pornit impreuna spre necunoscut. Credeam ca nu mai ajungem. Am zburat pentru prima data. Am ajuns in fata unui castel vechi de 100 de ani. Portile de fier s-au deschis indata ce am ajuns auzindu-se un scartait puternic. Am pasit incet pe cararea luminata de lumanari. Din cand in cand cate un liliac isi facea aparitia incercand sa ma sperie. Luna era mult mai mare ca deobicei si avea o culoare ciudata�un mov cutremurator. Dupa ce am intrat in castel ochii mei incercau cu greu sa se acomodeze cu intunericul profund. Byron vorbeste cu un barbat imbracat intr-un costum negru,apoi acel barbat se indreapta catre mine.

-Domnisoara,va rog sa ma urmati,zise barbatul catre Ellion facand o plecaciune.
Ellion il urmeaza pe culoarele largi ale castelului,prin bezna,doar lumina lunii mai intra cu greu prin ferestrele acoperite aproape total cu niste draperii mari de culoare violet. Deodata pe unul din pereti se observa o pictura parca parfumata cu vibrari de violet,o pictura in care se poate dezlusi o femeie cu parul auriu si cu ochii verzi precum cel mai stralucitor smarald.
La capatul culoarului se poate zari o usa masiva. Barbatul o pofteste inauntru si zice:
-Domnisoara aici ve-ti sta. Baia este in dreapta patului,iar in stanga se afla balconul. Va urez noapte buna.
-Noapte buna,raspunse Ellion nepasatoare fiind curioasa sa inspecteze camera.
Ellion se indreapta spre dulap,il deschide si ramane uimita cate minunatii se afla in el:rochii de epoca,bijuterii,pantofi si multe alte lucruri de valoare. Ea isi alege o rochie si o probeaza. Apoi adauga un colier de diamante,o bratara stralucitoare si niste cercei subtiri si lungi.
Deodata se aude un zgomot,era usa care se deschise si pe ea intra Byron.
-Arati superb. Parca rochia aceasta a fost croita special pentru tine.
-Multumesc,raspunse Ellion cu obrajii rosi. Astea toate sunt pentru mine?
-Da. Dar acum trebuie sa vii cu mine.
-Bine.
Cei doi pornira,coborara cateva scari si Byron deschise o usa mare din sticla. Ellion vazu o gradina plina de trandafiri negrii si copaci abatuti de soarta. Parca gradina plangea. Cei doi se indreptara spre mijlocul gradinii.iar acolo Ellion ramase surprinsa. In fata ei se afla un cavou din marmura,iar inauntru ,in mijloc se afla o masa lunga din piatra care era luminata de luna violeta printr-o ferestruica. Byron o lua in brate pe Ellion si o intinse pe acea masa. El aduse niste sticlute cu substante de culoare negru,albastru inchis si rosu.
-Acum te voi transforma in vampir,dar tu va trebui doar sa stai nemiscata.
-Am inteles,zise Ellion dand din cap vrand sa fie curajoasa dar inima o trada batand cu o putere uluitoare.
Byron incepu prin a turna substanta albastra pe masa facand in jurul lui Ellion un cerc. Mai apoi ii scrise ceva in latina pe frunte cu ajutorul substantei negre,iar cea rosie io dadu sa o bea. Ochii lui Ellion verzi devenira de-un rosu ametitor,inscriptia de pe frunte incepea sa straluceasca si ii iesira doi colti albi si destul de lungi. Defapt tot corpul lui Ellion incepu sa straluceasca si sa se ridice in aer. Dupa un timp culoarea ochilor reveni la normal,inscriptia de pe frunte nu o mai avea,dar coltii nu disparusera.
-Gata. Acum esti vampir,zise Byron cu o voce victorioasa.
-Da,dar...
Si Ellion nu mai apuca sa zica nimic si se prabusi,dar Byron o prinse in brate. El se indrepta spre castel,iar mai apoi a dus-o in camera ei asezand-o pe patul invelit cu matase alba. Era asa frumoasa,pielea ei in contrast cu asternutul patului,buzele rosii precum sangele arcuite sau formele bine proportionate ale corpului. Byron pleca lasand-o pe Ellion sa doarma intr-un somn adanc.
Dis de dimineata Ellion se trezi cu o durere ingrozitoare de cap. Se indrepta spre baie si se uita in oglinda si constata ca reflectia ei nu era. Speriata se dadu cativa pasi in spate si se calma dandu-si seama ca vampirii nu se vad in oglinda. Isi pregati cada pentru a face o baie cu multa spuma si isi pregati o rochie superba,neagra precum penele corbului. Facu baie si dupa se imbraca si iesi pe balcon. Vedea in stanga gradina de aseara cu pamantul un infinit simtindu-se tresaltand unde ea devenise vampir,iar in dreapta asculta pustiul ce suspina dupa un vals din fanfara. Totul era deprimant,negru,sombru,doar ea era cu zambetul pe buze,iar fata ei radia fericire. Langa ea apare barbatul de ieri cu care vorbea Byron.
-Domnisoara,stapanul va cheama la masa. Va rog sa ma urmati.
-Desigur.
Cei doi mergeau din nou pe culoarele interminabile ale castelului ajungand intr-o sala imensa. Acolo o astepta Byron asezat in capul unei mese pline cu bunatati. El se ridica de la masa poftind-o in incapere si oferindu-i un loc la masa. Ii trase scaunul pentru a se putea aseza Ellion,iar mai apoi se aseaza si el la masa.
-Domnule,mai aveti nevoie de ceva?zise servitorul.
-Nu. Poti sa te retragi.
-Am ramas uimita. Nu stiam ca un vampir poate fi asa de amabil. Tot timpul credeam ca vampirii sunt niste ``persoane`` ale intunericului fara pic de suflet. M-am inselat amarnic.zise Ellion catre Byron.
- Nu toti sunt ca mine. Cand eram mic,mama m-a invatat ca trebuie sa fiu amabil. Dupa ce termini de mancat am o surpriza pentru tine.
-Apropo. Unde sunt parintii tai?
-In mormant,raspunse Byron acaparat de tristete.
-Scuze. Imi cer mii de scuze. Nu stiam. Dumnezeu sa-i odihneasca in pace.
-Asa este.
-Daca ma gandesc mai bine si eu sunt in aceeasi situatie. Mama mea a murit cand m-a nascut,iar tata a murit cand eu aveam 14 ani.
-Hai sa mancam,schimba repede subiectul Byron. Am ceva pentru tine.
-Pentru mine?
Byron se apropie de Ellion cu mainile la spate si dintr-o data ii apare in fata lui Ellion o cutie micuta neagra. Ea este foarte incantata si deschide cutiuta. Acolo descopera un pandantiv in forma de stea pe un lantisor de argint. Byron ii pune la gat lantisorul zicand:
-Arata superb la gatul tau si se asorteaza la rochie.
-Asa este se potriveste cu noua mea personalitate.
-Ai dreptate. Eu ma retrag in camera mea,zise Byron cu o raceala de-ar putea ingheta infinitul,deodata devenise serios.

Atunci l-am privit pe Byron in ochi si m-am apropiat usor de buzele lui vinete. L-am sarutat usor si mai apoi m-am intors cu spatele la el. Byron ramasese surprins dar se intoarse si pleca. I-am urmarit fiecare pas pana cand si umbra lui disparuse. Ceva puternic ma atragea de fiecare data cand ii priveam ochii verzi,nu ma saturam sa ii tot privesc. Nu imi venea sa cred ce am facut. Eram indragostita de el. Simteam ca fiecare secunda fara el nu are sens. Am hotarat sa ii spun cat de mult il iubesc,dar frica ma cuprinse. Aveam unele indoieli in legatura ca nu ma va accpeta,sau nu o sa ma ajute cu noile mele puteri. Pana la urma am renuntat sa ii mai spun. Nu dupa mult timp mi-am adus aminte de Serena si am inceput sa plang in hohote. Am plecat in camera mea urmarind aceleasi holuri interminabile,dar acum era altfel,parca totul de rezuma la 1 metru,nimic mai mult. Ma gandeam cum ar fi sa plec dar asta ar putea-o rani pe Serena. Nu mai eram un om normal,poate imi venea sa o atac. Ce faceam? Nu stiam sa imi controlez puterile. Am hotarat sa mai astept pana voi invata putin despre cum este sa fi vampir si despre puterile mele. Deja dadeam inapoi,ceva nu era bine dar am hotarat sa ma culc. Am tras draperiile,m-am pus in pat si am adormit cu gandul la frumosul meu Byron.

Aceasta este partea a doua impreuna cu niste poze si sper sa va placa.Astept critici si pareri