I Hate Love

[Alle]

Disclaimer: Nu detinem nici un personaj din anime-ul / manga-ul Naruto si nu facem profit pe urma acestor personaje / intamplari.

Cum ideile ne bantuie, eu si Ella am decis sa facem un fic impreuna. Eu una vreau critica cat mai dura. Sper sa va placa. Va urez: Lectura Placuta!

I Hate Love

Capitolul 1

- Totul se inrautateste -

Sakura:

Doamne, bine ca s-a terminat! Am avut niste emotii, credeam ca o sa uit si sa respir, dar din fericire nu s-a intamplat asta. A fost un interviu ingrozitor, iar partea cea mai rea a fost atunci cand a venit si celalalt tip, de parca nu imi era si asa destul de rusine. Se uita atat de ciudat la mine, cine stie ce o fi crezut. Probabil a zis ca nu sunt intreaga la minte. Ma rog, acum ma intereseaza daca voi primi sau nu postul, sper sa-l primesc, chiar am nevoie de el.

Imi scot telefonul din geanta pentru a-mi chema un taxi. Taximetristul ma informeaza ca in zece minute, cel mult, va fi aici. Oftez plictisita, dupa care ma asez pe un scaun de langa mine. Nu peste mult timp, iese si acel barbat bine facut, cu acei ochi abisali si sclipitori. Vine spre mine. Eu fac niste ochi mari si mirati. Ce vrea de la mine? Dar chiar cand vrea sa-mi spuna ceva, apare o femeie in fata lui. Acea femeie era imbracata intr-o bustiera neagra, prin care i se vedea sutienul, lasand sa i se vada buricul, deasupra avea un palton lung, pana dupa genunchi, alb cu pete negre si o fusta mini, argintie. Doamne, cum putea sa arate, si mai avea si doi copii langa ea. Ea se indreapta spre el, sarutandu-l pasional si lung, Dar lui se pare ca nu prea ii placea. Cred ca este sotia lui, dar nu prea se vede ca el ar iubio atat de mult. Ea ii spune:
- Iubitule, sau vrei sa-ti zic sotiorule, vrei mergem acasa si sa-mi zici cat de mult ma iubesti? Sau ai prefera sa mergem in oras sa ma rasplatesti cu ceva pentru iubirea pe care ti-o port? Brunetul se uita dezgustat la ea, dupa care ii spune cu dispret:
- Nu suntem casatoriti, deci nu-mi mai spune sot, este de ajuns iubit, ai inteles? Acum stai un pic, trebuie sa fac ceva inainte de a pleca. Aceasta se uita cu o urma de nervozitate la el, dupa care ii spune ca ea il asteapta afara, cu copiii. El incuviinteaza din cap, apoi vine spre mine. Eu ma uit la ceas si imi dau seama ca ar fi trebuit sa vina taxiul. Ma ridic repede de pe scaun pentru a iesi afara. Dar, spre marea mea uimire, barbatul ma apuca de mana si imi zice sa stau un pic si ca nu imi face nici un rau. Ii spun repede ca ma grabesc si ca nu am timp. El mai adauga ca trebuia sa-mi spuna ceva foarte important. Oftez, apoi ma indrept, alergand, spre iesire.

Brunetul ramane acolo, in fata scaunului cu gura cascata. Dar ce, doar nu se astepta ca o sa fac eu ce vrea el, cine se crede el? Oh, nu, nu se poate! Am uitat ceva, dar ce? Ma uit mai atent la lucrurile din jurul meu si vad ca imi lipseste telefonul. Ma aflam la primul etaj al cladirii mari, in fata usii, de unde se putea observa cu usurinta un taxi care astepta pe cineva, pe mine. Ofetez adanc. Trag aer in piept, dupa care ma duc repede inapoi sa-mi iau telefonul. Eram atat de grabita, trebuia sa ajung repede la bunicul meu, care avea probleme cu inima. Chiar cu jumatate de ora inainte de a intra la interviu, ma sunase si imi spusese ca era sa ajunga la spital. Off, sunt atat de stresata si ingrijoratra si fara aceasta veste ingrozitoare. Acum imi mai uitasem si telefonul, cat de aiurita pot fi. Locul unde l-am uitat se aflat la etajul opt al cladirii, iar spre marele meu noroc, nu mai era curent. Lifturile nu mergeau si trebuia sa o iau pe scari, unde nu era nici lumina si mai aveam si tocuri. Se putea mai rau? Pai, de fapt, da, dar nu mai conteza. Incep sa alerg prin acel intuneric ingrozitor, bineinteles, reusind sa cad de cateva ori si sa-mi rup un toc. Nemaipomenit! Cu greu, ajung intr-un final in fata scaunului, unde inca se mai afla telefonul. Il iau si imediat incepe sa sune, dar cu o secunda dupa ce raspund, o mana din spatele meu ma atinge, iar eu scap telefonul, activandu-se difuzorul. Ceea ce aud ma socheaza, dar nu atat de tare cum ma uimeste omul care se afla in spatele meu. Este chiar....

Va rog sa ma scuzati ca este atat de scurt, dar saptamana trecuta si urmatoarele doua am multeeeee de invatat si, nah.

[Rose ^^]

Buna, scumpa. Ma bucur sa vad ca ai un nou fic. Bun, ma bucur sa vad ca nu te vei supara de critica, pentru ca am ce critica.

Titlu: e misto ca e in engleza, dar putea fi si mai interesant. Ceva care sa ne capteze cu adevarat. Inceputu e cam sec. Adica puteai sa incepi cu ceva descriere, ce simtea fata...Ma bucur ca nu ai zis cum se mai intalneste "am uitat sa ma prezint..am parul.." ma rog, imi place.
Descrierea: e cam seaca, adica nu este multa. Serios acum, unde sunt sentimentele... trebuia, ti-am zis sa descrii acele emotii mai bine. "si acu tremur toata, zici ca-s o gaina in fata morti.." si deasemenea sa spui ce interviu a dat, adica pentru ce post. Cum ti-am zis, descrierea nu prea e si ma astept la mai mult de la fata mea;;) Nu-s cam multe intamplari pentru un capitol? Adica puteai spune ca bunic'su o ajuns in spital in al doilea capitol sau ma rog, nu chiar in primu. Indroduci prea multe si asa grabesti putin actiunea.

Dialogul, chiar puteai sa-l excluzi si sa nu oferi acea informatie cum ca nu ar fi casatoriti aia doi. Adica inainte sa vad dialogul eu imi imaginam ceva cu adevarat interzis. Doi casatoriti pana ce apare alta si aia divorteaza...asa mentineai un suspans mai mare, si avea mai mult mister. Atrageai atentia si ne captai si asta era bine. Pacat..

Sper sa nu indepartezi personajele de tine, adica sa le faci un contur de-al tau. Sa incerci sa te pui in locul sau/ei si sa incerci sa simti ceea ce simte personajul respectiv si dupa sa redactezi.
Ideea, pana acum numi pot forma o idee, sper sa fie fierbinte, intens si palpitant, iar la originalitate am sa vad pe parcurs.
Greseli nu am vazut, sa aveti grija, la fel si pentru semnele de punctuatie. Sfat: incearca sa nu faci propozitii scurte si banale, ci fraze lungi si frumoase, daca poti. Si eu stiu ca daca ai o propozitie scurta si dupa vine un "dar" nu pui punct si incepi a doua, pui virgula si continui cu "dar"..intelegi.

Sper ca nu te-am suparat, dar critica e constructiva. Aveti grija si astept next. Va rog sa ma anuntati. Spor la scris girls si bye>:D<

Muchos besos. :*

[Sho-Yo]

Buna

Se pare ca nu am avut norocul sa dau eu prima comm nu ca ar conta dar se pare ca simtuirle mele la fic'urile proaspete au de suferit in ultima vreme.
Acum la fic:
Plashe muuut ideea si cred ca alec brunet sa fie...Sasuke sau Sai si desi ma indoiesc ca ar fi.
Descriere ai si plashe cum descrii si pacat de Sakura care si'a rupt un toc din cate am inteles, curentul nu era si trebuia sa ajunga la etajul opt
Actiunea imi plashe deasemenea si dialogul nu este sec.
Sakura vad ca apre ceva tupeu daca pot sa'i zic asa si nu primeste ordine.
Fic'ul imi plashe si te'as ruga sa ma anunti de continuarea cat mai repede.

[~BreNda~]

Hey, dear, am dat si eu peste acest fic, deci sa incepem. Titlul mi se pare interesant. Nu prea o am eu cu criticile, deci voi sari peste ele si oricum s spus destul Roseta. Nu pot sa imi dau inca seama cat de originala este ideea, dar voi vedea pe parcurs. La fel cum a zis si Sho-Yo cred ca brunetul este Sasuke. Cred ca stiu cine este femeia de langa el, mai ales pentru ca ai zis ca era imbracata groaznic; e Karin nu-i asa? (desi nu sunt sigura)
Spor la scris si nu uita sa ma anunti.:pls:

[^Ciresica^]

Hello la toti! V-am adus nextu sa nu va mai las atat in suspans:P

Sasuke:

Fix de asta mai aveam nevoie pe cap. Sa conduc o revista noua. Ma intreb ce mama naibii a fost in capul lui Shikamaru cand m-a pus pe mine directorul revistei. Dupa ce am coborat din masina, am stat pentru o secunda sa privesc spre cladirea din fata mea. Departamentul de reviste se afla la etajul al treilea. Am coborat din lift si am inaintat pe coridor, catre receptie. Locul parea sa zumzaie de oameni care se grabeau intr-o parte si in alta, cu hartii in mana. Eram atat de obosit si enervat de situatie incat simteam o senzatie de greata. Am trecut grabit mai departe si m-am oprit in fata receptionerei. Trix – secretara mea – avea aspectul stralucitor si lucios al unei devotate adepte a scolii de aplicare masiva a fardului. Sprancenele ei erau pensate pana la limita existentei, conturul buzelor era perfect, iar intregul arsenal de par blond era prins cu agrafe in forma de fluturasi micuti si sclipitori, asezati ordonat.
-Buna ziua domnule Uchiha, spuse Trix cu o voce care suna de parca ar fi fumat patruzeci de tigari pe zi.
-Hey Trix. Ceva nou pentru azi?
-Defapt da... domnul Nara este aici si va asteapta sa intrati si sa incepeti interviurile pentru posturile revistei.
Nu am putut revista impulsului si mi-am dat o palma peste frunte. Cum ma putut sa uit ca interviurile sunt azi? Bineinteles ca inclipa in care am vrut sa intru pe usa dubla, am fost distras de altceva. Mai exact de sotia mea si de copii. Cei doi incepura sa alerge prin receptie si sa zbiere un "Tati" foarte strident. Doamne ce am facut sa merit asta?
-Parca ti-am spus sa ai grija de copii, ii spun putin infuriat lui Kumiko. Azi lucrez pana tarziu.
-Iarta-ma dragule ca te deranjez la lucru, dar ma intrebam daca nu ai putea sa imi dai masina sa ii plimb pe micuti prin oras.
Am oftat zgomotos si am cautat cat am putut de repede cheile de la masina. Dupa ce i le-am dat lui Kumiko, aceasta ma saruta scurt, apoi pleca impreuna cu fetita mea, Kioko, si cu baietelul meu, Kitsune. In timp ce mergeam spre biroul de interviuri am inceput sa ma mai calmez la gandul cat de norocos am fost sa o intalnesc pe Kumiko. Daca nu era ea, acum copii mei s-ar fi plictisit cu nu stiu ce dadaca. Vedeti voi, Kumiko nu e mama naturala a copii lor mei. Fosta mea sotie a murit acum trei ani intr-un accident de masina si am decis sa trec peste si sa imi gasesc pe altcineva pentru copii. Asa am intalnit-o pe Kumiko, la o strandegere de fonduri. Am fost astras din prima de ea, apoi peste un an ne-am casatorit. Prea prins in gandurile mele nu am observat ca ajunsesem in fata usii. Am intrat discret si am vazut pe scaun o tanara fata care tocmai dadea interviul. Shikamaru ma prezenta in fuga, apoi prea prost dispus m-am plasat in spatele mesei, incercand din rasputeri sa ma concentrez la interviu. In timp ce raspunde la fel de fel de intrebari, eu ma balansam pe scaun pe cele doua picioare din spate si o examinam atent. Avea parul de un roz deschis ca o zambila, ochii verzi ca cele mai nepretuite smaralde, iar zambetul ei era atat de vesel incat parca ma binedispuse si pe mine. Dupa alt val de intrebari care de care mai stupide, pot spune ca interviul s-a termina cu succes, dupa parerea mea.
-Iti multumim Sakura, pastram legatura, spuse Shikamaru.
Tanara, Sakura din cate am inteles, dadu mana cu mine si cu Shikamaru, apoi parasi camera.
-Hey mi-a placut de ea, am ras
-Mie nu prea, mi-o taie Shikamaru plictisit
-Am spus ca mi-a placut, am repetat nefiind obisnuit sa fiu contrazis. E de incredere si are potential. Da-i postul.

Eram absolut disperat. Unde puteau sa fie? Bantuiam etajele cladirii de birouri cautandu-mi odraslele, care se pare ca aveau chef sa se joace de-a v-ati-ascunselea. Kumiko, mergea in spatele meu, la fel de ingrijorata sau vrand sa para astfel. Mergeam rapid, cu expresia fetei incruntata si uitandu-ma in toate partile dupa copii mei. Peste cateva momente, i-am vazut tinand de mana o tanara domnisoara. Pe masura ce ma apropiam am cunoscut-o din prima pe fata. Era Sakura... fata care daduse interviul cu cateva mnute in urma. Kioko si Kitsune alergau spre mine pana cand ma prinsesera de unul dintre picioare, smiorcanindu-se.
-Taaatiii! E vina lui Kumiko! Spuse Kitsune
-Asa e, il completa sora lui. A inceput sa vorbeasca la telefon, spunandu-ne sa nu ne miscam de pe scaun... apoi dupa ce ne-am plictisit am venit sa te cautam si ne-am pierdut.
-Uite, ii zic intocandu-ma spre Kumiko si indemnandu-i pe micuti sa se duca la ea. Ai grija de ei, mai las-o moale cu telefonul si de data asta incearca sa nu-i scapi din ochi, bine? Azi lucrez pana tarziu asa ca ai face bine sa ai grija de ei.
Aceasta aproba din cap, ii lua pe fiecare de manuta si pleca spre lift. Am oftat usurat, apoi m-am intors spre rozalie multumindu-i ca i-a gasit pe copii a stat cu ei. Aceasta imi raspunse cu unul dintre acele zambete simpatice ale ei. Brusc, incepuse sa se uite prin jur, apoi se apropie de mine si ma intreba daca ar avrea vre-o sansa sa primeasca postul. Se retrase imediat, asteptand un raspuns, in timp ce eu inca incercam sa ma dezmeticesc. Imediat, i-am spus ca are mari sanse sa primeasca postul dorit. Fix in acel moment Shikamaru iesi pe usa de sedinte tipand.
-Sasuke! Te-am cautat peste tot! Treci mai repede in sala de sedinte. Asteapta noul redactor-sef venit tocmai din Londra sa puna revista asta pe picioare. Nu vrei sa o faci pe domnisoara Ino Yamanaka sa astepte prea mult nu?
Mi-am dat ochii peste cap si i-am zambit Sakurei semn de ramas bun. M-am indreptat cu pasi marunti spre sala de sedinte, stiind ca ma astepta o dupa-amiaza foarte lunga.


Ino:

Ma uitam atenta printre C.V.-urile candidatilor pe care ii alese Shikamaru, si care credea ca au destul potential pentru postul optat. Nici nu m-am obosit sa imi ridic ochii, cand Shikamaru incepu` sa tipe prin holurile birourilor, cautandu-l pe directorul revistei. Oamenii care urla se gasesc cu duhuiul in lumea revistelor. In plus, ei erau prinsi in Iadul Termenului Limita, dar asta e cu totul alta poveste. Peste cateva momente Shikamaru intra in sala insotit de un barbat, directorul probabil. M-am ridicat de pe scaunul din piele neagra si m-am dus sa il intampin. Cand am ajuns in dreptul lui mi-a strans usor, dar ferm mana. Imi placea aspectul acestui Sasuke, dupa cate am inteles ca il cheama mai apoi. Inalt? Bun! Brunet? Bun! Bine platit? Bun! Dupa, ne-am asezat la masa de alun, lunga de un kilometru. Am inceput sa il ascultam pe Shikamaru care ne spunea planurile lui pentru revista.
-Ma gandeam ca numele revistei sa fie Luxury Famme. Tineresc, elegant, la moda, sexy, asa vad eu lucrurile. Mai ales sexy, Ino. Si nimic foarte inteligent.
Imediat mi-am dat seama ca tipul e prea obsedat de sine. Am oftat adanc si mi-am indreptat privirea spre Sasuke, care parea ca incerca sa fie atent la ce spune Shikamaru, dar esua lamentabil.
-Asa, si acum sa va spun personalul. Trix, secretara lui Sasuke va fi si asistenta ta Ino, apoi mai este si aditorul tau adjunct, o femeie pe care o cheama Sakura, continua el uitandu-se cand la mine cand la brunet. Mai e si Temari, care va fi in principal editorul de frumusete si moda, dar va contribui si la editarea generala. Dupa este si Kiba, directorul de design si Sasori care se va ocupa de problemele administrative, de contabilitate si toate cele.
Dupa, Shikamaru se opri brusc. L-am privit timp de cateva secunde, asteptand sa imi povesteasca si de restul personalului, dar acesta tacea in continuare.
-Asta e? Cinci oameni? Cinci? Intreb neputand sa ma abtin
Imi venea pur si simplu sa rad de toata treaba asta. Pe cand lucram la Femme in Londra pana si secretarea mea avea o secretara. Dar Shikamaru nu ma baga in seama. Incepu` sa vorbeasca despre un buget generos si nu stiu ce comisioane. Dupa cateva ore, timp in care gura lui Shikamaru nu mai tacea din gura, imi venea sa ma dau cu capul de toti peretii. Eram atat de obosita si gandul la camera micuta si dezgustatoare de hotel in care am fost cazata incepuse sa ma atraga din ce in ce mai mult.
-O sa incepti de luni si cu asta am incheiat sedinta noastra. Succes!
Am plecat ca o furtuna din cladirea de birouri. Mi-am oprit un taxi, iar dupa ce i-am spus soferului unde sa ma duca, mi-am sprijinit capul de bancheta si am inchis ochii, incercand sa ma calmez.

[Rose ^^]

Buna. Mersi ca mi-ati spus. Pai imi place..in principal e destul de dragut.
Descriere: mai e ceva de munca, mai ales la sentimente, puteai accentua acel sentiment de frica, de tata ingrijorat al lui Sasuke mai bine, a fost, dar se mai putea. Greseli nu am vazut si ma bucur, actiunea e linistita. Da surpriza sa o mai vad si pe Ino pe aici. Deobicei se pune Hinata, dar ma bucur ca a-ti schimbat... imi place unde plasati actiunea. Aveti grija pe viitor si succes.
Spor la scris
Muchos besos:*

[Miranda.]

Un nou fic. Ma bucur sa te gasesc si aici ^Ella^, parca mai ai un mic in parteneriat cu o alta fata, dar nu conteaza. MIe mi-a picat putin mintea la sotia lui Sasuke, daca este sotia lui, aceasta este intrebarea. KittyKat a spus ca nu este sotia lui ( "- Nu suntem casatoriti, deci nu-mi mai spune sot, este de ajuns iubit, ai inteles? " ), dar ^Ellla^ ca da ( " Vedeti voi, Kumiko nu e mama naturala a copii lor mei. Fosta mea sotie a murit acum trei ani intr-un accident de masina si am decis sa trec peste si sa imi gasesc pe altcineva pentru copii. Asa am intalnit-o pe Kumiko, la o strandegere de fonduri. Am fost astras din prima de ea, apoi peste un an ne-am casatorit. " ). Deci care este situatia, este sau nu sotia lui ? Poate este o alta fata ? Nici nu stiu.

Mie mi-a cazut atentia la asta, dar nu mai am ce comenta.

Bye :bye:

[^Ciresica^]

Sa fiu al naibii daca am observat... Deci nu pe bune, cum de am sarit partea aia? Miranda^_^ esti cam bulversata nup? Pai hai ca iti explic eu cum sta toata treaba. Sasuke are sotie. Cred ca KittyKat s-a grabit putin si nu a fost atenta la ce scria, dar Sasuke este insurat. Asa am stabilit de la inceput... sper ca te-am lamurit ^.^

[Miranda.]

^Ellla^ imi pare rau sa te dezamagesc, dar sunt mai picata din luna ca de obicei, m-ati incurcat si m-ati descurcat ca sa incurcati din nou. Fetelor, nu va suparati pe mine, dar cred ca era mai bine la inceput, atunci macar aveam o intrebare, acum am doua, iar acest lucru nu este bine tinand cont ca peste cateva zile dau alta teza. KittyKat mi-a spus la profilul meu (http://animezup.com/forum/member.php?act...e&uid=5102 -uitate ca sa vezi) ca nu sunt casatoriti, acum tu apari si spui ca sunt. Imainte ma intrebam daca sunt sau nu, acum am alta problema, care are dreptate. Cred ca este importanta aceasta sotie in planul lor, poate prea importanta dupa parerea mea. Dar intr-un fel sper sa aiba dreptate Ella, ar fi mai super s-o vad pe Sakura cum distruge o casnicie, ar fi ceva original. Sper sa fie casatoriti, va rog...cu o cireasa in varf.

Cat depsre fic, este minunat, spre sa ma anuntati cand puneti una dintre voi continuarea.

[Alle]

Hey lume! Am adus nextul. Va anunt de la bun inceput ca este un esec total, doar ca saptamanile astea au foat cam agitate si nu am avut cum sa scriu. Imi cer mii de scuze pentru cat de groaznic este capitolul dar promit ca ma voi revansa daca viitoare, va fii mult mai lung si totul va fi bun la urmatorul capitol.

I Hate Love

Capitolul 4

- Sperietura -

Sakura:

Cat m-am speriat! Credeam ca era un violator sau brunetul acela care vroia sa-mi spuna ceva mai devreme, dar a fost doar un baietel. Un copilas foarte dulce, care era insotit de surioara sa. Probabil s-au pierdut de parinti, saracutii. Vai, ce draguti puteau fi acei capoilasi, iti venea sa-i mananci. Acum a trecut toata acea teama. Cat de fericita sunt, nu-mi vine sa cred ca o sa primesc postul. Totusi, cred ca nu ma voi multumi doar cu atat, vreau sa ajung mai nsus. Cred ca voi baga mana in foc si il voi intreba pe tipul acela, pe care inca nu stiu cum il cheama, daca pot fi secretara ... sau asistenta, sau orice altceva mai interesant. Ma intreb unde mi-a disparut telefonul, era pe jos acum doua minute. Doamne, inca nu pot sa cred ceea ce am auzit. Dar de unde o fi avut numarul meu de telefon, adica nici macar nu ma cunoaste. Oare ma insel eu? Sigur era ea? Da, adica nu are cine atcineva. Cred ca, mai mult ca sigur, era sotia, sau iubita, ma rog nu stiu ce o fi, a brunetului misterios. Ea mi-a zis ceva de genul: ”Sa nu te prind ca te atingi, ca vorbesti sau ca te va interesa iubitul meu, daca nu ma asculti vei regreta amarnic. Ai inteles nenorocit-o?”. Ce a vrut sa zica? Nici macar nu il cunosc, de ce m-ar interesa? Doamne, cred ca femeia aceea este nebuna la cap. Sa revenim ce ceva cu adevarat important, la bunicul meu, care nu stiu cat de bine se simte, iar eu am intarziat acasa, destul de mult. Off, cand ma gandesc ca nici macar nu stiu cum sa ajung acasa. Orasul acesta e mare, iar eu m-am mutat aici doar de o zi. Oh, nu, acum imi dau seama ca azi trebuia sa vina mobila, iar eu sunt inca aici, nefacand absolut nimic. Ma intreb ce face bunicul, sunt foarte ingrijorata pentru el. Incep sa chicotesc incet. Acum imi dau seama ca a revenit lumina, cat de ametita sunt si eu. Ma uit in jos, spre pantofi, amintindu-mi cum mi s-a rupt tocul pe scari. Oftez iritata, dupa care ma aplec sa-mi iau telefonul, care era sub scaunul pe care am stat acum un sfert de ora. Nu stiam cum voi ajunge acasa, deoarece nu mai aveam nici baterie la telefon, nici prea multi bani, iar pantoful meu nu mai avea un toc si mie imi era cam greu sa merga fara acel toculet. Imi indrept privirea spre peretele din fata mea. Era vopsit cu o culoare de crem deschis iar in sus erau doua diplome frumos scrise.

Timp de doua ore am stat pe acel scaun, holbandu-ma la pereti si nefacand absolut nimic. Cred ca s-ar putea sa dorm aici, avand in vedere ca nu exista nici o modalitate de a ajunge acasa. Sunt atat de plictisita si de obosita. Imi simt oasele din ce in ce mai grele cu fiecare minut care trece, ochii mi se inchid incet, parca obligandu-ma sa ma culc aici. Ma ridic brusc, ducandu-ma spre canapeaua din sala de asteptare, de la etajul sase. Meregeam cu incetinitorul, simtindu-mi picioarele ca fiind din piatra. Ma durea atat de rau glezna dreapta, deoarece atunci cand mi s-a rupt tocul am calcat prost si mi-am cam intors glezna. Imi simt toate oasele picioarelor ca si cum ar fi rupte. Ma doare ingrozitor, de fapt acesta durere ma omoara, ma imobilizeaza, ma enerveaza. Este foarte enervant sa nu pot sa fac nimic si sa ma doara in halul asta toate oasele, mai ales cele ale picioarelor. Acum am ajuns in sfarsit la lift. Doamne, dar mult mi-a mai luat, cred ca au trecut vreo zece minute deja. Apas cu greu butonul pentru a veni liftul si ma rezem de peretele de langa mine. Peretele era recisor, facandu-ma sa tresar la contactul cu pielea mea. In mai putin de un minut liftul se afla aici. Urc plictisita in el, asteptand sa se inchida usile. Acum imi dau seama de ceva, iubita brunetului nu mai este aici. Acum doua ore era inca aici, ma intreb unde este si daca a plecat. Hmm, ma rog, nu prea ma intereseaza de fapt. Se pare ca nu a durat prea mult sa ajung in sala de astepare. Usile gri, din fier se deschid imediat.

Wow, acum raman total socata. Fac niste ochii mari, cat cepele si raman cu gura cascata. Incepusem sa tremur inspaimantata. Eram total derutata. Ce se intampla, cumva adorimsem in lift si asta este un cosmar? Nu, este imposibil. Doamne, mi-e atat de frica. Uitasem sa respir deja, imi era teama sa fac vreo miscare, deoarece acea persoana din fata mea avea un pistol intr-o mana iar in cealalta un cutit, cam prea ascutit dupa mine. Dar ce cauta aceasta pesoana aici si ce vroia de la mine? Ma uit in jurul meu, dar nu vad nimic care m-ar putea ajuta. Ofetez descurajata, dupa care vad ca aceasta persoana se apropie de mine din vce in ce mai repede. Cand vine langa mine raman mai socata. Tot nu-mi vine sa cred ca acest om este chiar.....