I hate that I love you!

[RosetteFoxy]

Hey! Ceao! ^_^! Pai am mai realizat un fic, foarte frumos, dupa parerea mea. Am pus mult suflet in el si inca pun. Ficul imi apartine de drept in intregime. Personajele si caracterul lor imi apartin cu exceptia pozelor, care nu sunt realizate de mine ci de alti autori.Sursa de unde am recrutat pozele este internetul!Vor fi exceptii in care vor fi poze facute de mine(rpc). Sper ca v-am lamurit! Enjoy it!

Varsta minima: +16
Gen: Romance,School life, Supernatural, Action
Limba: Romana
Observatii cu privire la continut:-Posibil limbaj vulgar
Tipul de comentariu solicitat: Simplu, Avansat, Critica simpla, Critica avansata
P.S. Va rog criticati ficul nu autorul.
P.S2. Este primul meu fic ^^

I hate that I love you,

Ce sunt baieti? Va spun eu! Sunt doar niste trupuri incarcate cu energii negative care n-au suflet. Toti sunt la fel de egoisti, mincinosi si plini de sine.Cel mai bun lucru pe care il stiu sa-l faca este sa raneasca sufletele fetelor. Cea mai mare greseala a mea a fost sa am incredere intr-un baiat si am sfarsit ranita pe plan psihic si sentimental. Pentru a ma distrage de la toate acestea, am practicat Aikido, acesta este un stil arte martiale de autoaparare, dar si de atacare. Este un stil vechi…dar nu intru in detalii. De ce am practicat acest tip de arte? Fiindca am vrut sa realizez ca pot fi mult mai mult decat un baiat si din lipsa fortei si autoaparari. Am vrut sa fiu puternica, sa pot infrange un baiat sau o “matahala” fara ca el sa ma raneasca si sa-si bata joc de mine. Cand am fost la sensei-ul de arte martiale numit Ueshi Tsukioma, acesta ma intampina-se nu prea frumos.

Flashback

-Ohayo sensei Ueshi Tsukioma, am venit la lectiile necesare pentru Aikido! Spun eu unindu-mi palmele si facand o aplecaciune.
-Ohayo…micuto, dar Aikido nu este un stil pentru fete! Spune acesta razand.
-Vreau sa devin puternica, nu ma intereseaza! Ce e diferit intr-o fata si un baiat? Toti suntem egali! Spun plangand.
-Oy..nu mai plange si intra ca incepem! Spune acesta luandu-ma de dupa umeri invitandu-ma inautru unde se aflau o multime de baieti.

End of flashback

Aveam doar sapte anisori cand am inceput acesta activitate! Imi aduc si acum aminte de prima lovitura si primul meu adversar, desi profesorul mereu imi repeta acele cuvinte : “Sa nu intri intr-o lupta, in competitie cu el, ci cu tine insuti!” , intelegeam acele cuvintele, dar eu ma incapatanam sa-l vad pe cel din fata mea ca pe un adversar, doar perioada de inceput. Hei, am o idee, hai sa trecem in prezent.
Ma trezesc somnoroasa si ma intind ca o pisica ,iar ochii mei de culoarea sangelui se opresc pe ceasul de pe noptira ce indica ora sase dimineata. Merg si-mi fac toaleta, dupa care ma schimb de pijamale intr-o uniforma gri cu negru specifica scoalei Kyo Kushin! Cobor in bucatarie, unde mananc un mar, imi iau manusele albastre de vara ale uniformei si ma incalt, dupa care plec la statia de autobuz. Arat abonamentul soferului si ma duc pe bancheta din spate. Imi scot castile din geanta si incep sa ascult muzica. La urmatoarea statie intra un baiat un pic mai inalt ca mine cu parul de carbune si ochii de un rosu aprins. Acesta priveste pictisit cu niste casti verzi si imbracat cu uniforma scoalei mele. Acesta fiind reprezentata de o pereche de blugi bleo deschis ca marea si de bluza fara maneci atasata de o camasa alba si la gatul camesei o funda lejera verde. Acesta parcurge drum pana pe scaunul din stanga mea. Oare cum se face ca are aceasi uniforma ca din scoala mea? Nu l-am mai vazut. Da, stiu ce ganditi. Ca de unde sa stiu eu pe toata lumea. Uite ca o stiu de nevoie pentru ca sunt presedinta consiliului elevilor, iar pe baiat nu l-am mai vazut. V-a trebui sa-i prezint scoala, ce eroare, nu putea fi o fata? Soarta ma pedepseste crunt. Dintr-o data ma sageata inima asa ca scancesc in timp ce ma aplec si tin strans mana in dreptul inimii.
-Hei, ce-ai patit? Intreaba acesta uimit. Nu ii raspund la intrebare. Oh…doamne! Ma doare din ce in ce mai tare! Imi incoltesc niste lacrimi, dar nu vreau sa fac vre-o scena sau sa atrag atentia asa ca ma sterg repede la ochii.
-Stai sa te ajut! Spune baiatul cu cine stie ce intentie. Cand sa ma atinga l-am impins si il lovesc fara sa vreau in mana, ca si cum as fi parat o minge.
-N-am nevoie de ajutorul tau! Spun cu ura si incep sa tremur. De ce intervine mereu acea amintire nenorocita!

Flashback

-Nu mai putem continua!Imi zice un baiat cu parul ca mahonul si ochii ca doua cristale mov.
-Dar Kai…ai zis ca ma iubesti, ca ai sa stai cu mine! Spun plangand.
-Bine ai spus, am zis, in trecut…imi pare rau, dar ne despartim! Spune acesta plecand cu nepasare cu mainile in buzunar. Cad in genunchi si pentru prima data ma lua un junghi in inima.

End of flashback

[RosetteFoxy]

There we going, am zis sa pun nxtul chiar daca nu mi-a lasat nimeni comentariu. Presupun ca nu a fost prea captivant, dar sper ca cu nextul acesta se v-a schimba situatia ^^ Enjoying :


De aici a venit si sagetile de durere, care imi ranesc inima ca pe o jucarie folosita. Da asa ma simt, cel putin acum doi ani m-am simtit in ultimul hal. Autobuzul se opeste, iar eu cobor repede si rasuflu usurata. Mai aveam un pic si mai ca simteam ca ma sufocam in acel vehicul. Ma uit in telefonul meu, care in acest moment imi foloseste pe post de oglinda, si imi observ parul prins in doua codite cu funde negre-albastrui. Ajung in fata usii clasei mele si aud o galagie de parca ar fi primul razboi mondial. Deschid usa negra ca negura noptii si dintr-o data se face liniste.
-Kira-chan! Ma striga Aiko, o fata cu parul si ochii de caramea, foarte copilaroasa, iubitoare si afectuoasa ca semnificatia numelui ei. Este imbracata intr-o uniforma diferita de a mea, camasa alba prinsa cu o fonda albastra la gat, o vesta albastra cu maneci lungi si o fusta criponata alba spre gri, eu am o uniforma unicata pentru ca cum am mai spus sunt presedinta consiliului elevilor.
-Ce s-a intamplat? O intreb pe fata, care respira agitat. Aceasta isi trage sufletul si imi spune secadat :
-Kira-sempai iar a ..a …spune acesta, dar déjà am sters-o sa-l caut pe Kira, un baiat cu parul ca soarele si ochii ca cerul senin cu tente verzui. E un baiat care ii place sa ma enerveze. Da, exact cum ati auzit! Este un baiat popular printre fete cat si printre baieti, iar din pacate numele noastre sunt identice. Mereu imi face probleme asa ca trebuie sa ma ocup de ele. Ma uit atent pe culuarele scoli si merg la etajul al doi-lea, unde se afla clasa lui. Urc etajul si il vad pe acesta cu o fata langa el care plange. De ce Doamne trebuie sa-l vad pe dracusorul asta cum refuza fete?
-Takumi Kira ce-ai mai facut de data asta? Il intreb pe baiat, care avea pe urechi o pereche de casti ca baiatul din autobuz.
-Misaki…ce placere sa te vad…eu tocmai terminam! Spune acesta scotand limba jucaus si intra in clasa lui. Merg la fata si ii spun sa se linisteasca si sa intre la ore. Cobor la etajul unu si intru in clasa, unde ma disculp pentru intarziere si incep sa i-au notite din ce ne preda profa. Se suna de pauza, iar elevi incep a convorbi unii cu ceilalti. Of…am aproximativ trei ani de cand sunt in liceul asta. De ce aproximativ? Pentru ca suntem in 29 Februarie si mai am un an si-am terminat cu liceul. Maine e intai Martie, oare ce sa le fac cadou baietilor? Cred ca nu o sa fac nici un cadou, nu merita nici unul! Dintr-o data imi vine in minte o amintire:

Flashback

Ma uit intr-o foaie, unde imi explica unde se afla clasa mea, nevazand pe unde merg am dat peste cineva, mai exact un baiat.
-Hei! Esti chior, cap patrat? Il intreb revoltata pe baiatul blond cu ochii albastri.
-Uuu…ce intepata mai esti, dar ca sa nu fiu nepoliticos iti raspund la intrebare: Nu cred ca sunt chior, cel putin asa vad eu. Ar trebui sa te mai uiti pe unde mergi. Spune acesta calm, cu un zambet ”binevoitor”.
-Hai ca ma lasi rece cu replicile tale de doi bani! Ii spun si acesta zambeste. Dupa care mai adaug strigand: Ciudatule! De ce? Pentru ca zambeste chiar daca l-am insultat. Ce baiat enervant, déjà il urasc! Gandesc rautacios.

End of flashback

Mai ales bagaciosu’ ala de Takumi ! Aii…ce ma calca pe nervi. Se aude un sunet incantator, acela fiind clopotelul ce anunta libertatea copiilor de dupa gratiile invataturii. Imi scot materialele pentru ora urmatoare de biologie si ies pe holurile scolii si verific daca totul e in regula.
-Hei nu fugiti! Strig catre doi baieti care se harjonesc. Acestia se opresc din activitatea lor si se uita spre mine dupa care acestia o i-au la sanatoasa.
-Lasii! Spun pentru mine, dar se pare ca un baiat cu parul negru si ochii rosii ma auzi.
-Se pare ca baietii nu te au la inima. Spune acesta plctisit. Este baiatul din autobuz. Merit eu asta? Sa ma intanlesc cu el.
-Nici nu vreau sa ma aiba. Spun rautacios si serioasa. Hai sa iti prezint scoala si imprejurimile scolii! Ii propun baiatului, este datoria mea de presedinte sa intampin nou venitii.
-Nu este nevoie prez. ! Spune bagaretu’ ala blond.Oh…prieteni presupun, Las ca vezi tu! Ma prefac ca n-aud si merg mai departe fara sa-l bag in seama.
-Laso! Spune acesta destul de serios, desi ciudat… nu l-am auzit niciodata sa vorbeasca serios.
-Cu mine vorbesti piticanie? Ii spun indiferenta privindu-l de “sus”, chiar daca este mai inalt ca mine.
-Sa mergem Kakeru! Spune acesta serios, aruncandu-mi o privire trista, suparata,ranita? Oare l-am ranit? Dar la ce ma gandesc eu, ce-mi pasa mie de el?
Sunetul asurzitor anunta reluarea activitatilor scolare si mergem in laboratorul de biologie unde se afla clasa lui Kira. Ce naiba cauta ei aici?
-Ora asta o facem impreuna cu clasa a 11-a C! Spune profa cu vocea ei pitigaiata. Astept ca toti sa ia loc, asa sunt eu, mai respectuasa. Nu am nimic daca stau in picioare. Gramada de fete se duc langa scaunul liber din stanga lui Kira , iar cel din dreapta este ocupat de Kakeru. Kira le zice ceva imperceptibil pentru mine si vad cum fetele se risipesc ca razele soarelui. Singurul scaun liber ramas este cel de langa blond.
-Domnisoara Misaki, i-a loc! Spune aceasta.
-Prefer sa stau in picioare doamna profesoara! Ii spun politicoasa, dar acesta insista si imi spune ca o supar. Eu, sa nu par necizelata am luat loc cu mare efort. Imi venea sa urlu, iar inima imi batea din ce in ce mai tare. Oare pentru ce? Nu as vrea sa ma intepe inima chiar acum. Mi-am uitat penarul, iar profesoare déjà a inceput sa scrie pe tabla.
-Hei Kana! Strig la o fata cu parul ca abanosul si ochii ca cerul instelat. Este o fata la locul ei si linistita.Acesta se uita spre mine si ma intreaba ce s-a intamplat, iar eu ii cer un pix. Se scuza si imi spune ca nu are.
-Maka! Da-mi un pix! Ii cer Makai, sora Aikai. Este energica si identica ca sora ei, doar ca are parul si ochii ceva mai inchis cu breton. Acesta imi raspunde negativ, iar eu oftez. Chiar nimeni nu are un pix, ce Doamne?!
-Yuka! Spune-mi ca ai un pix! Spun plangandu-ma. Este o fata cu parul blond-saten cu ochii de un albastru sters, este timida, dar foarte de treaba. Aceasta imi da un pix si incep in sfarsit sa scriu de pe tabla. Kira isi pune mana pe scaunul meu isi incepe sa traga de el.
-Takumi Kira termina! Ii spun soptit si rastit.
-Ce sa termin? Nu am facut nimic! Spune acesta prefacandu-se suparat.
-Atat de multa placere iti face sa ma tachinezi? Il intreb retoric, fiindca raspunsul este evident.
-Nici n-ai idée! Spune el razand.
-Domnisoara Misaki si domnisoru’ Takumi, vad ca amandoi aveti de impartit ceva! Spune profa’ furioasa. Din cauza lui, am ajuns sa mi se faca observari la ore.
-Esti un bleg! Ii spun blondului si-mi i-au caietul cu pixul si ies din laborator fiindca s-a sunat. Merg la ultima ora, aceasta fiind preferata mea si totusi nu prea.. Incep sa mananc o prajitura cu frisca cand Takumi intra, urmat de ceilalti. Ceilalti incep sa se antreneze in timp ce eu imi savurez desertul dietetic pentru nu a-mi cadea greu la stomac fiindca urmeaza ora de antrenamente. Termin prajitura, dar nu observ ca m-am atins cu frisca in coltul gurii, dar se pare ca a observat altcineva pentru mine, fiindca Kira a venit rapid spre mine si se apropie de chipul meu , iar eu ma uit uimita de aparitia lui prea apropiata si simt ceva moale cum curata frisca ramasa. Da, este limba lui! E nebun? O sa mi-o plateasca.
-Mmm...dulce! Spune acesta aratand ca i-a placut.
-Cum ai indraznit geniu ambulant! Ii spun scapand pe gura vrute si nevrute.
-Hei, nu stii ca-i criza, Utsukushī! Sper ca esti pregatita! Imi spune acesta, ma enerveaza la culme cand ma gandesc, a parut ca un repros, dar ma calmez treptat, iar profesorul Kandou intra in sala!Acesta are parul gri si ochii negri. Acesta ne aliniaza in linie dreapta si ne situeaza in perechi de doi acestia fiind Masutā to buki! Da, sunt in echipa cu Takumi Kira, baiatul pe care il urasc cel mai mult. Acesta ne striga numele pe rand la fiecare echipa.

[ohaio_angel]

Oi...primul fan la acest fic ^^ he, he, he
Ti-am citit capitolele si sunt interesant de ciudate..:))...cam grabesti actiunea in cea de-a doua parte/capitol, dar descrierea asa per total este buna la fel ca dialogul care cuprinde un limbaj bogat ..(cu multe ''injuraturi'', poate nu chiar asa de mult).
Kira, asta cred ca este numele fetei, imi place intr-un fel cum redai personalitatea ei, totusi asta imi aminteste cu un anime, nu stiu cum se numeste..adica nu mai stiu, dar este destul de amuzanta asa cum este ea, cu bune si rele.
Acum baiatul blond care o tachineaza, cred ca este indragostit de ea, este redat bine acest fel de a se comporta fata de ea^^
Nu am inteles fraza asta: ''-Nu este nevoie prez. !'' ce vrea sa spuna blondul..si cred ca ma poti ajuta^^"
A da, incerca sa nu mai fie asa multe de Flashback si End of flashback cam strica, mai ales in primul capitol/parte ca sunt prea multe(din punct de vedere estetic), nu zic de unul, ca nea se mai intampla sa ai nevoie de el :))...imi place ca in a doua parte este decat unul.., dar care si ala are ceva ce nu suna bine , era mai bine, pe scurt sa fie descris.
Poi cam asta a fost opinia mea, in legatura cu fic-ul tau si meriti un Like...
Spor al scris..

P.S. Titlul este bine ales si atrage atentia ^^

[RosetteFoxy]

Salut, ohaio_angel, multumesc de comm. In primul rand multumesc pentru sfaturi si da, arata inestetic primul capitol. Cred ca te intrebi de ce nu am rescris sau modificat, Nu prea stiu cum sa-ti spun, dar este primul meu fic. Stiu nu este scuza. Nu vreau sa ma dau mare sau sa primesc mila sau bonusuri fiindca este primul meu fic. Daca era vorba de asta , puteam pur si simplu se mentionez gen: Comentariu simplu , primul meu fic. Stiu, tu nu ai zis nici vorba de asa ceva, dar ca sa te lamuresc in mare. Cam de asta, nu prea mi-am dat seama de estetica primului capitol. Multumesc o sa iau in considerare sfatul
Lamuriri: *-Nu este nevoie prez.* s-a referit ca nu este nevoie sa-i arate ea imprejurimile baiatului cel nou. Multumesc, ma bucur foarte mult ca ti-ai spus parerea ^^
[Posturi unite]
Well, here next :P :
Acesta ne striga numele pe rand la fiecare echipa.
-Shi no kira kama! Striga proful.
-Prezenti! Spunem amandoi odata, ceea ce ma enerveaza.
-Sincronizare perfecta! Spune domnul Kandou incet, dar eu l-am auzit. Eu pot simti sufletele si pot sa garantez ca nu ma potrivesc deloc cu Takumi. Sufletul lui este energic, glumet, dezordonat, indraznet, certaret, mandru, iar al meu este linistit(rare ori), serios, ordonat, vulcanic, indraznet(de obicei), certaret(mai mereu) si orgolios. Este o diferenta de la cer la pamant, nu?
-Doresc sa stiu cat ati evoluat, iar fiind zis am sa va dau o proba speciala! Spune acesta. Oare ce proba? Ce-i mai trece prin mintea acea bolnava? Mda...profu nostru, e putin ciudat, putin mai mult. Dar sincer una mie imi place caracterul lui. Pe cine pacalesc? Ciudatul!
Acesta ne spune ca fiecare grupa v-a fi repartizat intr-un sector diferit din padure. V-a trebui sa colectam fiecare echipa zece cristale de diferite culori.
-Ce se intampla daca nu colectam cele zece cristale? Intreaba un baiat.
-Nu cred ca vrei sa stii! Spune profu cu o privire infricosatoare de nebun.
-Va voi testa abilitatile si inca un lucru, dar asta v-a trebui voi sa il descoperiti. Sa mergem! Fiecare cu coechipierul langa voi! Spune profu, desi stie ca eu niciodata nu o sa ma inteleg cu Kira. Desi nu ne intelegem sub nici o forma, sunt cea mai buna arma si el cel mai bun manuitor. Chiar nu-mi convine ca el ma poseda intr-un fel, pff...ce naspa. Ajungem la destinatie si eu cu Kira suntem repartizati in sectorul trei. De ce sectorul ala? E cel mai greu dupa parerea mea. Acolo sunt cele mai multe si grele capcane, nu mai zic de multitudinea de monstri. Mi se pare mie sau domnu' Kandou a facut asta intentionat.Ce incearca sa obtina de la noi? Numai el stie.
-Incepeti! Spune acesta, intrerupandu-mi gandurile. Sa incepem ce? E nebun.
-Kira! Spune acesta, iar eu ma transform in secera si pornim in forta!
***********
Am colectat noua cristale de la cei noua monstri, dar pur si simplu ultimul nu-i de gasit.
-Ia o pauza, ma transform eu! Spune Kira si acesta se transforma in secera. Da asa-i, putem sa ne transformam amandoi. Imi place cand il domin, intr-un fel sau altul.
-De ce nu-l gasim, unde dracu e piatra aia nenorocita! Spun nervoasa, iesindu-mi din minti.
-Uou ce limbaj frumos, ia-o mai usor. O sa gasim piatra! Spune acesta optimist. Mda cum sa nu.
-Vrei sa zici ca am nervii slabi? Spun revoltata.
-Am zis eu asta? Intreaba blondul, simtindu-se atacat.
-Nu , dar...
-Ahhhh....ce-i asta? Cearta intre iubiti, as spune ca sunt scarbita, dar dat faptul ca este o cearta pot spune ca ma bucur! Spune o fata cu parul negru cu tente albastre si cu o furca inconjurata de un sarpe.
-Daca nu gresesc, ultima bila e la tine! Spun eu hotarata. Ce alt motiv ar avea nu?
-Nu, nu gresesti! Spune aceasta. Kira-kun se transforma in secera si incepem sa ne luptam. Amandoi facem rezonanta sufletului, din doua sa facem unul, dar se pare ca nu putem. Ce dracu se intampla. Trec peste, lamuresc mai tarziu. Fug inspre ea si incep sa o atac din toate partile, dar ea avea trei sabii plasate pe spate si bara cu ele toate loviturile mele.
-Sa te vad eu acum frumusico! Spun si imi ridic limita puteri si vad cum aceasta incepe sa gafaie.
-Ce e? Deja a obosit, eu abia am inceput! Spun si imi strang sufletul sai-l las prada nebuniei. Stiu ca nu-i bine, dar e prea puternica.
-Kira nu! Nuu te lasa prada! Striga blondul la mine, dar in zadar, deja simteam cum sangele imi fierbe peste limita normalului, pupila ochiului mi se dilateaza si frica, natura, totul dispare si-mi vad doar inamicul. Simt o furie interioara, o presiune, o nerabdare nemarginita care ma face sa rad cu putere si sa las secera jos. Deodata incep sa alerg cu o viteza mult mai mare decat la inceput si de-odata mana mea trece prin inima ei. Ii scot inima si bruneta ramane inmarmurita si moare sub ochii mei. Vrand sa-i inghit inima cineva ma prinde de maini inainte sa fac asta. Este Kira-kun, dar chiar nu ma pot impotrivi, sufleul mie inghitit de intuneric. Nu pot! Sunt controlata, imi pare rau, dar chiar nu pot sa ma impotrivesc, e mai puternic decat mine.
-Te credeam mai puternica Kira! Raspunde dracului, nu-i amuzant deloc! Tipa acest, iar eu uitandu-ma inca controlata si hipnotizata, doua margele imi aluneca pe obraji, pierzandu-se dupa barbie.
-N...u p-pot sa ma im-im-p..potrivesc! Spun fortat fiindca abia puteam vorbi. Nici sa vorbesc nu-mi da voie. Il vad pe Kira cum se apropie din ce in ce mai mult de chipul meu si ma strange tare in brate aproximativ un minut. Acesta vede ca sunt in aceasi stare, asa ca se panica. Nu l-am vazut niciodata asa...aceea fata nu si-a aratat-o niciodata, cel putin nu mie. Ma simt bine si in acelasi timp. Ma simt bine sa vad ca-si arata reactia adevarata, iar pe de o alta parte nu-mi place ca se chinuie pentru mine
Huh! Done here and waiting for comm.

[ohaio_angel]

Hey, I am here...
So...pana la urma acest capitol are ceva actiune si intr-un fel bine descris desi ai lasat totul pe ultima suta de metri. Nu am ce comenta la partea cu asezatul in pagina, bla, bla, bla, gramatica pentru ca este bine, poate dialogul este cam mult desi contine in anumite parti descriere si

Sufletul lui este energic, glumet, dezordonat, indraznet, certaret, mandru, iar al meu este linistit(rare ori), serios, ordonat, vulcanic, indraznet(de obicei), certaret(mai mereu) si orgolios..

Nu era nevoie de paranteze aici, totul face parte din ce gandeste Kira si daca vrei sa fie explicat folosesti cuvintele pur si simplu asa cum sunt.
Capitolele sunt unele scurte altele lungi, totul este cam decalat desi nu ai spus ca vor fi capitole doar continuarea de unde ramane.
Ce pot comenta si asta este partea mea favorita sunt personajele.Desi se urasc(asta arata)..in adancul sufletului emana un mister de iubire nevorbit, iar ultimele propoziti ma fac sa vreau sa aflu ceva mai mult.
Nelamuriri:Poi, nu inteleg ce sunt cu acele transformari?...stiu ca la Gen ai pus supernatural, dar nu gasesc logica la ce fel de puteri supranaturale au....si ce sunt de fapt.De preferat terbuia in descriere puse, in poveste...
Oke...imi place fic-ul si sa vedem ce aduci nou..
Bafta la scris ca ai talent...

[RosetteFoxy]

So, here I am with the next :
ohaio_angel :) he he merci de comm ^^
Nu l-am vazut niciodata asa...aceea fata nu si-a aratat-o niciodata, cel putin nu mie. Ma simt bine si in acelasi timp. Ma simt bine sa vad ca-si arata reactia adevarata, iar pe de o alta parte nu-mi place ca se chinuie pentru mine.****
Deschid ochii incet, dar lumina puternica ma face sa ii inchid din reflex. Ii deschid incet, incercand sa ma obisnuiesc cu albul peretilor si cu mirosul groaznic de medicamente. Da, ma aflu intr-un spital. Oh tin minte ca m-am luptat cu fata aia, iar ea imi bara toate atacurile, dupa nu-mi mai aduc aminte. Ma uit in camera si abia acum il observ pe blond cum doarme pe fotoliul de langa patul meu.
-Ce dragut esti cand dormi! Spun incet ca pentru mine, dar se pare ca baiatul auzi.
-Doar cand dorm? Spune acesta surazand.
-Ce? Eu...nu la asta ma referem...stii tu .Ma balbai incercand sa ma scot, dar pe usa intra doctorul, care imi spune ca m-am refacut complet si ca trebuie sa semnez fisa de externare. Incuviintez din cap si acesta pleca dupa fisa.
-De cand sunt internata? Il intreb pe Kira, gandindu-ma ca crec' am dormit vreo doua ore.
-Esti internata de trei zile! Spune acesta serios cu fata obosita.
-Ce face? Tu glumesti nu? Cum trei zile, doar nu eram pe moarte, doar am lesinat presupun! Spun isterica uitandu-ma la baiat, ce dezaproba trist. Vrea sa zica ca am fost pe cale sa mor? Adica stai putin, e prea mult.
-Te-ai lasat prada nebuniei si ... stii tu... fata care ne-a atacat...ai uciso, dupa ai lesinat! Imi spune acesta, desi am senzatia ca asta nu e tot. Peste noi doi se lasa o liniste mortuara, care nu-mi facea placere. Pe usa intra doctorul care ma pune sa semnez in trei locuri, dupa care imi spune ca pot pleca, dar pentru siguranta sa ma conduca o persoana acasa. Acesta recomanda sa ma odihnesc cel putin doua zile si sa nu fac nimic ce mi-ar afecta corpul. Kira iese o data cu doctorul lasandu-mi timp sa ma schimb si sa pornim acasa. Desi ii spusem docturului ca nu este nevoie ca blondul sa ma duca acasa...degeaba ma consumam, am acceptat ca sa ma lase , astefel nici vorba. Ma shimb repede...se pare ca nu cu aceleasi haine ...ci noi. Ohh mama...sigur si-a facut griji, ea mia adus hainele. Ies din salon si merg incet spre casa, codusa de blondul indrumat de mine. Nu avea idee unde locuiesc evident, de ce ar sti? Ajung si-mi i-au la revedere, dupa care murmur un mersi si-i trantesc usa in fata.
-Mama, am sosit! Strig nici prea tare nici prea incet. O vad pe mama cum apare bucuroasa, fiindca imi aude vocea.
-Oh draga mea esti bine? Doamne cate griji mi-am facut fetito! Imi spune imbratisandu-ma strans plangand de fericire cred.
-Mama nu-ti fa griji, acum sunt perfect sanatoasa. Spun repede si-i zic ca merg in camera mea.
-Kira vreau sa vorbim ceva, asa ca te astept mai tarziu in salon. Spune mama cu o fata destul de serioasa. Asta nu e de bine. Cand imi zice numai Kira si pe tonul asta nu prevesteste nimic bun.Eu dau afirmativ din cap si incep sa urc scarile obosita de la atata dormit. Peste putin timp merg jos si o strig pe mama sa vina in salon. Aceasat iese din bucatarie cu o cana cu ce-ai ajungand mirosul de menta pana la mine.
-Nu stiu cum sa iti spun Kira, ma tem de reactia ta. Spune aceasta stresata cu privirea in pamant. Oftez usor si ii prin mana in palma mea si ii spun sa continue.
-Ah...nu vreau sa mai lupti! Nu vreau sa mai fii ranita! Era cat pe ce sa te pierd, intelegi?! Vreau sa te transferi la o alta scoala. Spune aceasta mai plangand si foarte suparata. Atunci am inghetat si i-am dat drumul, departandu-ma usor socata.
-Dar nu poti. Scoala asta, lupta este viata mea.Sunt vie mama, nu am murit. Acolo am toti prietenii si prietenele, nu-mi poti face asta! Spun plangand si ridicand tonul.
-Vezi, ce ti-am zis! Nu vreau sa suferi, dar este cel mai bine pentru tine! Imi spune aceasta plecand Suparata si furioasa merg sus in camera mea si incep sa trantesc totul. Ies din casa in guga cu ochii lacrimand. Ma duc si ma ajuez pe o banca din apropiere. In departare vad o silueta foarte incetosata, cred ca din cauza lacrimilor.
-Wow Kira-chan tu esti? E prima data cand te vad plangand? Ce-ai patit? Te doare ceva?
-Aiko-chan, ma doare foarte tare inima! Ii spun fetei, iar aceasta ramane masca. Aceasta imi spune sa mergem la infirmerie, dar eu o contrazic.
-Nu intelegi, inima mea nu poate fi tratata de nimeni. Aceasta se uita ciudat la mine cu o privire intrebatoare. Mama vrea sa ma transfer de la scoala asta. Ii spun fetei, tinand privirea in pamant. Nu vreau sa vada ca plang, este prea dureros. Fata nu mai zice nimic, ramanand inmarmurita de vestea primita. Din cauza ca era sa mor si acum sta cu sufletul la gura la orice batalie a mea. Se teme, dar exagereaza. Fata nu mai schita nimic, pur si simplu statea cu fata in pamant, dupa care vorbeste:
-Kira-chan nu fi trista, ai sa te putin in apripiere nu? Inseamna ca ne putem vedea. Spune aceasta zambind si animandu-ma si pe mine. Asa te vreau frumoaso! Imi zice din nou surazand, dupa care isi ia la revedere si pleaca grabita. Oare de ce asa in graba? Hmmm. Cine stie, poate o astepta mama ei sau ceva de genu. Mai stau un sfert de ora prin parc, gandindu-ma ca nu este chiar asa de rau sa ma mut, dupa care ma intorc acasa.
-Mama am venit! Ma duc sa-mi fac bagajele, cand ne mutam? Intreb mai mult fortata. Nu stiu de ce, dar cand o vad pur si simplu ma cuprinde o stare de iritatie.
-Maine pe la ora 8-9 seara. Transportul este plin si de asta mergem asa tarziu. Spune acesta zambind. Cum poate sa surada, in timp ce eu simt cum mii de cutite imi perforeaza inima. Chiar nu o intereseaza, nu ii pasa catusi de putin de parerea mea? Se pare ca nu. Urc scarile nervoasa si merg in camera mea trantind usa. Adorm plangand si incep sa plutesc pe culmi.
Soarele patrunde prin fereastra, deranjandu-ma si trezandu-ma. Casc prelung si ma intind usor, dupa care ma dau jos din pat si-0mi fac toaleta. Se pare ca mama s-a ocupat deja de transferul scolii. De nu, venea si ma trezea. Cobor scarile si ma duc in bucatarie si-mi pregatesc o felie de paine cu margarina acoperita cu dulceata si un pahar cu suc de portocale. Se pare ca mama este plecata, mda toata ziua. Este ocupata cu tranzactii si chestii legate de mutare. Merh in salon si dau drumul la teve, luand o gura de paine si sorbind din suc. Linistea este intrerupta de cateva batai puternice in usa.
-Acum vin, doar un moment! Strig in timp ce ma indrept spre usa. Tu? Intreb eu vazandu-l pe Kira in fata usii.


Stiu, din nou mult dialog, dar chiar nu am putut evita, acesta este stilul meu si asta e :) Ma las purtata de val si atunci franc iti spun ca nu ma uit cum scriu :)) .

[ohaio_angel]

De data asta pot fi de acord cu tine..este chiar bine..woh..este super capitolul asta...este aproape schimbat total fata de celelalte care au avut si momente proaste (he, he, he)....O schimbare as putea spune radicala...Acum Kira este in ipostaza sufletului sensibil asta este pur si simplu dulce, mai ales ca blodul a venit la ea in fiecare zi so sweet.
Da, mutarea brusca de la o scoala la alta implica multe mistere ce ascunde mama ei ( boon...curiozitate de omoara pisica aici)
Finalul mi-a placut mult...asa bang, a venit si blondul la ea la usa...
Inspiratia nu te lasa nici sa respiri, dar cu un efort se poate transforma in ceva frumos...
OK, nu am nimic negativ de adaugat :))..doar multe felicitari...
Spor la scris *hugs*

[RosetteFoxy]

Here i am with the next ;)) sorry pentru intarziere ohaio_angel , multu pentru comentariu :)

-Acum vin, doar un moment! Strig in timp ce ma indrept spre usa. Tu? Intreb eu vazandu-l pe Kira in fata usii.
-Eu, in piele si oase. Putem vorbi un moment? Intreaba acesta cu o fata serioasa. A doua oara cand ii vad expresia asta.
-Intra! Ii spun si ii deschid usa, acesta pasind in casa. Acesta in multumeste si ia loc pe canapea. Ma uit la el, intreband din priviri ce cauta aici.
-Ce naiba se intampla? Te muti, iar eu aflu abia acum? Sunt partenerul tau, putina consideratie nu ar strica. Spune acesta nervos din cale-afara.Aici are dreptate, nu mai pot sa-l contrazic. Imi v-a fi dor sa ne ciondanim toata ziua.
-Ahh e dificil, te inteleg, dar intelege-ma. Am aflat abia ieri, a fost un soc, doar Anko stia si ea ti-a spus nu? Il intreb pe blond.
-Da ea, fiindca daca nu , nu eram acum aici. Esti insensibila, te gandesti numai la tine. Ce-i cu tine? Pleci fara sa-ti iei ramas bun de la nimeni? Intreaba acesta rastit. Are din nou dreptate, ma gandesc numai la mine.Pfff cat de infantila pot fi. Imi vine sa mor, dar ma abtin. Viata mea are destul de frumoasa pana ieri.
-Maine seara la 8 plec, dar ne mutam in urmatorul oras. Deci ne mai putem vedea cu toti. Spun incet, mai fara glas. Tu ai idee cum ma simt? Tu ramai aici cu ei, iar eu? Pun o intrebare retorica, alunecandu-mi doua lacrimi pe obraz. Nu ma mai pot abtine, este prea drastic pentru mine. Imi acopar fata cu palmele mele, vrand sa nu ma vada ca plang. Simt deodata cum doua brate mi inconjuara trupul tinandu-ma strans. Erau bratele lui, atat de calde si calme. Imi ofera o stare relaxanta. Ma incolacesc usor ajungand cu capul sub scorbura gatului sau. Simt cum imi depune un sarut pe par si oftez usor. Cat de bine este, o senzatie foarte intensa ce nu o pot exprima in cuvinte. Imi duc mainile si il imbratisez si eu, strangandu-l si apropiindu-l mai mult decat se poate.Ma simt invaluita de o perdea invizibila plina de multe sentimente amestecate.Imi ofera protectie si speranta. Nu stiu, sunt foarte vulnerabila in momentul asta.
-Sa stii ca nu eu, cum sa zic ...spun eu dand in balbaieli. Acesta bufneste in ras, dupa care imi spune:
-Sigur, stiu! Mangaindu-ma pe cap usor. Ce-mi place cand face asta. Nu stiam ca poate fi atat de tandru, mai ales dupa cate i-am facut. Crede-am si aveam impresia, de fapt eram sigura ca ma uraste si dispretuieste.
~Peste un an~
A trecut un an si el n-a venit sa ma viziteze, nici eu nu m-am dus! Traiasca orgoliul. Am terminat liceul in sfarsi, astazi fiind ziua mea. Da ziua mare pe care am asteptato cu multa ardoiare, sa fiu majora. Ma imbrac intr-o bluza bleo si o pereche de blugi albi pe mine. Imi mai i-au un hanorac akb cu un scris pe el si paltonul negru deasupra. Cobor jos si o sarut pe mama spunandu-i ca ma duc inapoi, ca ma intorc de unde am plecat acum ceva timp.
-Kira, te rog ai grija pe drum! Imi soune aceasta ingrijorata. Si in plus la cine te duci, unde o sa stai? Ma intreaba acesta uimita.
-Mama, stii prea bine unde ma duc si unde stau. Am rezistat cat am putut, dar e in zadar eu nu "l"-am uitat si nici pe ei. Spun cu voce joasa, dupa care ii fac din mana si-mi iau cizmele negre cu platforma si inchid usa facandu-i din mana mamei. Stiam ca mama v-a intelege, avea mai multa incredere in mine acum. Relatia noastra s-a strans mult mai mult. Cobor din tren incet, stiind ca nimeni nu prea este iesit afara. Merg si iar merg, cu gandul ca ma voi reintanli cu el. Daca are prietena? Ce-o sa fac? Inima incepe sa-mi bata destul de repede si faptul ca are prietena ma ingrozeste. Scutur capul in semn negativ sa scap de ganduri. Mai aveam putin si ajungeam acasa la mine, vechea mea casa. Mama n-a vandut-o! Stia ca ma pierde o data cu casa. Acum ca are o slujba foarte bine plaita puteam sa vin si cu masina, dar am vrut sa vin pe picioarele mele, sa revad totul. Sa recunosc drumul, ce s-a schimbat si ce nu. Ma prabusesc la pamant, asta insemnand ca am dat peste ceva sau cineva.
-Dar ce papusa singurica si frumoasa avem aici. Amice se pare ca azi avem noroc, sper ca esti virgina! Spune o matahala de aproape doi metri, curgandu-i balele scarboase. Cand sa ma ridic , celalalt tip putin mai mic decat celalalt ma tranteste la pamant tintuindu-mi mainile . Nu , nu ! Nu vreau, stiu ce avea sa urmeze si nu vreau sa-mi inchipui. Nici macar de primul sarut n-am avut parte, dar sa mai fac sex. Mereu l-am avut in minte pe el. Mereu amintirea lui ma oprea din a avea relatii. Sunt virgina, da sunt si nu mie rusine. M-am pastrat pentru el, doar el mia patruns in inima. Doar cu el ma inchipui, nu pot cu altcineva. Chiar daca nu v-a fi posibi. Stiu, suna de moda veche, dar niciodata , niciodata nu am de gand sa ma schimb fata de cum sunt acum.Da m-am schimbat si pot spune in bine. Acum ma inteleg cu baieti si mi-am dart seama ca nu toti sunt la fel, doar fiindca unul a gresit. Simt cum pielea mea face contact cu zapada. Oh doamne prima matahala era pe mine, mia dat paltonul jos rupandu-i nasturii. Acum tragea de hanoracul ce ma atarna de un brat. Rece, totul e rece si negru in fata ochilor. Am ramas doar in maieul alb ca zapada.

Siii cam atat, sper ca nu am dezamagit pe nimeni :)

[ohaio_angel]

Hay, am 'aterizat' de pe autostrada gata sa iti scriu^^...
Poi, textul este structurat bine, nu am ce adauga la actiune pentru ca nu mai folosesti un dialog gigantic soo...
Am terminat liceul in sfarsit, astazi fiind ziua mea. ( ai macat litera^^ foamea ce face din om)
Da , ziua mare pe care am asteptat-o cu multa ardoiare *ardoare*, sa fiu majora. [i](atentie mare la virgule pentru ca se pot intelege si altceva ^^..)[i]
Ui, ce-i cu sfarsitul, ultimul fragment, surprinzator si bine descris.:))
Te astept si cu next-ul pentru ca nu cred ca-i cazul sa mai mentionez ca-mi place muuult :*

[Lain]

Doar pentru ultimul post. N-am curaj sa ma uit peste tot, cine stie peste ce-as mai da.

Imi v-a fi dor sa ne ciondanim toata ziua.
Corect: imi va fi dor (= o sa imi fie dor)
Tu acolo voiai un verb la viitor. Intotdeauna cand e viitor e fara cratima. Se scrie "v-a" atunci cand timpul este perfect compus ("v" este una din formele de acuzativ/dativ ale pronumelui personal "voi" - vine de la pe voi / pe dumneavoastra / voua / dumneavoastra, iar "a" verb auxiliar) si poti adauga dupa verb (evident, fara a schimba sensul propozitiei si astfel incat ceea ce iese sa fie logic in limba romana) "pe voi"/"voua" sau "pe dumneavoastra"/"dumneavoastra", dupa caz. Aici rolul cratimei este de a lega doua parti de vorbire diferite (pronumele si verbul).

Daca nu-ti place varianta de mai sus, mai simplu: cand poti inlocui verbul tau cu "o + conjunctivul prezent al verbului" si lucrurile inca au sens, e fara cratima. Cand nu poti, e cu cratima.

Exemple:
Imi va fi somn (maine / poimaine / candva in viitor) - este viitor si nu pot adauga "pe voi" sau "pe dumneavoastra", deci se scrie fara cratima
V-a spus (ieri / acum o luna / candva in trecut) - este perfect compus si se poate adauga voua / dumneavoastra: v-a spus voua / v-a spus dumneavoastra, deci se scrie cu cratima
V-a cautat (ieri / acum o ora / candva in trecut) - la fel ca inainte, putem adauga pe voi / pe dumneavoastra, deci se scrie cu cratima

Stiam ca mama v-a intelege, avea mai multa incredere in mine acum.
La momentul acela stia ca o sa inteleaga candva in viitor si nici nu putem adauga pe voi / pe dumneavoastra / voua / dumneavoastra, deci cratima aia nu are ce cauta acolo.

Chiar daca nu v-a fi posibil.
Fara cratima. Nu o sa fie posibil - candva in viitor + nu putem adauga pe voi / pe dumneavoastra / voua / dumneavoastra.


Imi mai i-au un hanorac alb cu un scris pe el si paltonul negru deasupra.
Corect: iau. De la verbul "a lua" (indicativ prezent: eu iau, tu iei, el ia, noi luam, voi luati, ei iau).

Crede-am si aveam impresia, de fapt eram sigura ca ma uraste si dispretuieste.
Fara cratima, deci corect este: credeam. Eu credeam. De la verbul "a crede" (indicativ imperfect: eu credeam, tu credeai, el credea, noi credeam, voi credeati).
Daca ai scris "crede-am", cum de n-ai scris si "ave-am", hm? Sau "er-am"? Atunci cand ai cratima pe undeva, ai cratima cu un motiv. Nu doar de dragul de a avea cratima, asa, ca nu mai puseseram una de mult. Cand nu esti sigura cum sa scrii, gandeste-te de ce s-ar folosi acolo cratima, ce rol ar avea.

Sunt virgina, da sunt si nu mie rusine.
Corect: nu mi-e rusine. De la "nu imi e rusine". Se scrie cu cratima (mi-e) atunci cand il poti inlocui cu "imi e".

Ziua mare pe care am asteptato cu multa ardoiare, sa fiu majora.
Corect: am asteptat-o. De la "am asteptat-o pe ea", ziua aia de 24+ ore adica. De asemenea, "asteptat" este verb la participiu, iar "o" pronume personal, carevasazica parti de vorbire diferite.

M-am pastrat pentru el, doar el mia patruns in inima.
Corect: mi-a patruns (mie). "Mi" este pronume personal, iar "a" verb auxiliar, deci avem din nou doua parti de vorbire diferite pe care le pronuntam legat, iar in scris legatul ala se face cu ajutorul cratimei. Oricum, mai simplu, in general, pui cratima dupa "mi" doar daca poti completa cu "mie".

mia dat paltonul jos rupandu-i nasturii
Corect: mi-a dat. Mie mi-a dat paltonul jos (vezi ce scrisei inainte legat de "mi" si cratima).

Deci ne mai putem vedea cu toti.
Cu totii (doi i). Serios, pana si in vorbire se aude ca-i articulat.

Simt deodata cum doua brate mi inconjuara trupul tinandu-ma strans.
E nevoie de cratima intre "brate" si "mi". "Mi" vine de la "imi", iar cratima ar marca elidarea vocalei "i". Daca nu vrei sa pui cratima, atunci scrii "doua brate imi".
Daca tot sunt aici, corect este "inconjoara".


Mai ai o gramada maaare de alte greseli de o gramada maaare de feluri. Da' ce fac eu e munca patriotica, care are si ea limitele ei. Oricum, citeste mai mult, dar citeste cu grija. Fii atenta la cum e scris ceea ce citesti, nu prinde doar ideea.

"Imi vine sa mor, dar ma abtin." - Genial! Am ras, multumesc.