Salut^^. Pai, cam asta ar trebuii sa fie primul meu fic (am mai inceput unele dar n-am reusit sa scriu mai mult de 2 pagini).
I can't hate you
Capitolul I
Frunzele cutreierau strazile nu tocmai pasnic, iar alaturi de vant maturau strazile capitalei nipone. Soarele nu se sinchisi sa fie prezent pe bolta cereasca. Cetatenii japonezi aglomerau strazile, inca un factor al vietii monotone. Studentii mergeau grabiti spre o noua zi de "parnaie", dupa prea dulcea vacanta de vara. Printre ei, iata-ma pe mine, un adolescent in prima sa zi de liceu. Ma numesc Yukimura Matt Aikazawa, sunt jumatate britanic, jumatate japonez, mama fiind o incantatoare britanica cu suflet larg, iar tata un cunoscut procuror nipon. Sunt saten, cu ochii de o nuanta de verde smarald destul de placuta. Am urmat clasele primare si gimnaziale la o prestigioasa scoala din Londra si am locuit cu mama, tata fiind foarte ocupat. Invat destul de bine, desi urasc scoala mai mult decat orice. Imi doresc doar sa scap de ea, de parinti, de orasul asta blestemat, sa plec inapoi la Londra, sa locuiesc singur si sa fiu linistit. Cu parintii am totusi relatii bune, desi intotdeauna este loc de mai bine. Nu ma sinchisesc sa trec de la conversatiile zilnice, bazate pe scoala, starea mea de sanatate sau nevoi, la chestii sentimentale. Pur si simplu ma comport ignorant, dar totusi nu cu aere de nesimtire. Locuiesc singur, intr-un apartament spatios din Tokyo, fiindca mama a ramas la Londra, iar tata isi petrece majoritatea timpului in America, acolo avand un lant de magazine pe langa slujba sa de procuror. Nu am prea multi prieteni si nici nu socializez foarte mult, doar imi ironizez colegii si le blochez gandirea nu prea fluenta cu replici destul de dure, mai dure decat loviturile sub centura. Nu particip la ,,faimoasele" lupte de strada, desi am practicat karate in copilarie si natatie. Cel mai mult discut cu Mizuki, prietena mea cea mai buna de la o varsta frageda, de cand imi vizitam bunica din partea tatalui la varsta de 5 ani. E sincera, draguta, amuzanta, dar cam prostuta si usor manevrabila.
*
- Vrei sa te trezesti? spuse Mizuki, care ,,intamplator" era peste mine, ,,incercand" sa ma trezeasca.
- Nu, nu vreau, dar din moment ce esti aici, nu cred ca mai pot dormi... Deci, cat e ceasul?
- E 7:15, desteptule, ridica-te din pat, e prima ta zi de liceu!
- Si asta-i un mod prin care te lauzi ca esti mai mare ca mine, sau ce? zic destul de ragusit si somnoros, chiar nu aveam chef sa o-ntampin de dimineata, desi nu ne-am vazut de la inceputul verii, de cand am terminat scoala. Si se pare ca nu erau doar zvonuri, ci chiar se ,,prostise". Inainte nu avea tupeu nici sa intre-n camera, era destul de timida, iar acum se suie peste mine. Nu vreau sa par ciudat, dar m-a deranjat gestul, adica, mai bine-mi trantea un pumn in mecla decat sa se suie peste mine si aici specific ca fata-i era foarte apropiata de a mea. Lasand toate chestiile astea, pana si vestimentatia era destul de diferita, avea niste strampi cu ,,gaurele", o fusta scurta neagra, ceva mai jos de fund, destul de stramta, un tricou decoltat, o jacheta de piele oarecum draguta si niste cizme pana la genunchi, tot din piele. Sincer, dupa mine, ori se ducea pe centura, ori mai nou era motociclista. Si cred ca pariez pe prima varianta.
Ma-mbrac rapid, cu Mizuki dupa mine si plec spre scoala.
Vantul batea destul de tare, dar nu pot spune ca era frig, ci chiar era pe placul meu. Mereu mi-au placut toamna si iarna si mereu am urat vara. Mai ales ca vizitele la bunici le faceam cel mai des iarna, in vacanta de Craciun, cand tata avea putin mai mult timp liber. Mereu am ales sa merg la bunici decat in vacanta cu parintii. Mai ales ca mama ma pupa tot timpul iar tata-mi smotocea parul, de parc-as fi eu pisica lor de companie, sau ceva de genul.
Mizuki era destul de linistita, nu scotea niciun sunet, dar iata ca m-am gandit eu sa stric linistea ,,iritanta".
- Deci, cum se face ca te-ai trezit asa de dimineata si-ai venit dupa mine?
- Mm, pai... uite, eu..., se balbai Mizuki.
- Tu vrei ceva deci. Spune ce anume.
- Iti spun cand ajungem...
- Hm, probabil vrei sa ma folosesti sa iesi cu cineva, nu? Presupun ca e vorba de cineva din clasa mea.
- Da, ai ghicit, spuse plictisita Mizu.
Chiar ajunsesem la liceu, asa ca ea ma ,,indruma" spre clasa mea, ca vezi Doamne eu eram chior, schiop sau mut, ca ori nu vedeam clasa, ori nu puteam merge pana acolo, ori nu puteam intreba unde este. In fine, in fata usii, Mizuki ma oprii si-mi arata un tip inaltut, roscat, bine-facut, cu ochii negrii si cu o privire ucigatoare, sau asa mi se parea mie ca tot se holba la mine.
- Vezi tipul ala? zise Mizuki.
- Nu, nu-l vad draga, nu vad nici ca se holbeaza la mine si ma sperie si daca o sa mi-o incasez sau ceva de genul din vina ta...
- Taci si asculta-ma, ma intrerupse. Tipul ala, numit Sou o da, ca si-mi pasa mie- e prieten cu un alt tip cred si eu ca-i prieten cu un alt tip, chiar cred ca e prieten cu multi tipi- care-mi place mie, ok? Deci, te-as ruga sa te-mprietenesti cu el, adica cu amandoi, iar la urma iti voi explica eu tot. Dar deocamdata fa ce-ti spun, te rog...
- Si de ce-as face-o?
- Fii atent, m-am intalnit de multe ori cu tipul asta si-mi cam face ochi dulci, deci te rog...
- Sunt foarte atent, si observ ca esti o mica curva si nu-s doar zvonuri, zambesc eu inocent in timp ce intru-n clasa.
Heh, macar am scapat de ea, nu? Acum sa vedem cu ce ,,mistocari" o sa am de-aface, ca de la prima vedere, in timp ce mergeam prin liceu am vazut destui musculosi cu cea mai probabila lipsa de neuroni.
M-asez frumos intr-o banca mai retrasa, asteptand sa-nceapa orele. In timpul acela, uitandu-ma la pereti da, si inca foarte frumosi, ce pot spune- se-aseza langa mine un puradel, cum imi place mie sa-i numesc, nu ca ar si fi asa, si surpriza, chiar cel care se holba la mine, acel Sou sau cum naiba i-o zice.
- Salut papusica, spuse el.
- Scuze, nu cred ca seman cu vreuna din papusile tale de colectie cu care inca te mai joci... sau esti cumva gay si ai si probleme cu vazul?
- Hei, mai usor ca ti-o iei...
- Lasa-l ma, il intrerupse un coleg care se-aseza langa mine si-l dadu la o parte pe Sou. Cred ca el trebuie sa fie colegul meu de banca, un tip blondut, slabut, dar inalt si cu niste ochi intr-adevar frumosi, de-un albastru ceruleum incantator. Eu sunt Shin, se recomanda el, colegul tau de banca, desigur daca vrei. Sau preferi matahala accea? graise zambind inocent.
- Eu sunt Yukimura si nu, multumesc, prefer sa stau cu tine. Apropo, mersi ca l-ai zgornit pe ,,nenea".
- Nehehe, ce nume frumos, Yuki-chan. Si pentru nimic, macar sa nu fii tu violat din prima zi, imi comunicase razand.
- Adica? intreb usor intrigat.
- Eh, vorbim alta data despre asta, okay, Yuki-chan? spuse amuzat.
Atunci intra profesorul de matematica, o persoana care nu-mi parea sa aiba mai mult de douazeci si opt sau douazeci si noua de ani, un brunet, suvitele negre deplasandu-se la cea mai mica miscare pe umerii sai largi. Avea o frunte-nalta, tenul foarte deschis si purta ochelari, cu care-i statea destul de dragut. Stai, dragut? Un tip, dragut? Eu nu am zis asta, sunt sigur ca n-am zis-o, stiu ca n-am zis-o!
Il salutam si trece la prezenta. Acum, serios, clasa noastra suna ca un cor de copii de clasa intai, adormiti si nemancati, care toata noaptea se dadeau masinute-rachetute, salutam pur si simplu stupid. Acel ,,buna ziuaaa" ma adormea chiar si pe mine...
- Aikazawa Yukimura, spuse profesorul. Avea o voce asa groasa, dar in acelasi timp blanda... Aikazawa Yukimura, repeta acesta si ma trezii din meditatie.
- Prezent! raspund eu.
De-aici, ora decurse normal. Asa ca, sfantul clopotel se gandii sa mai si sune, dar cea ce ma surprinde, e urmatoarea replica:
- Yukimura, sa vii, te rog, putin in biroul meu, spuse profesorul. Chiar de la Sou aflasem si ca este directorul, deci cu ceva teama ma ridic si ma duc in cabinetul sau.
- M-ati chemat, domnule? intreb eu.
- Da, ia un loc, spuse el, directionandu-si mana spre un fotoliu.
Ma asez si-l intreb ce s-a intamplat si care este motivul vizitei mele, iar spre surprinderea mea, acesta se ridica si se-apropie de mine.
- Vei afla imediat, zise acesta cu o voce blanda, dar care totusi ma facu sa tremur. Ceva neasteptat de mine... acesta ma apuca de barbie, fortandu-ma sa deschid gura uimit, iar el isi introduse limba in cavitatea mea bucala... simteam ca fierb, ma inrosisem, iar inima-mi batea cumplit, in timp ce el isi misca limba lenes, explorand fiecare coltisor al lacasului meu. Ramasesem fara aer, asa ca acesta se oprii, lingandu-si pervers buzele...
____________________________________________
Sfarsit o3o Etto...stiu,sunt varza la scris.=))
Aa,da, daca se va chinuii cineva sa citeasca, please, critici.^^
I can't hate you
Capitolul I
Frunzele cutreierau strazile nu tocmai pasnic, iar alaturi de vant maturau strazile capitalei nipone. Soarele nu se sinchisi sa fie prezent pe bolta cereasca. Cetatenii japonezi aglomerau strazile, inca un factor al vietii monotone. Studentii mergeau grabiti spre o noua zi de "parnaie", dupa prea dulcea vacanta de vara. Printre ei, iata-ma pe mine, un adolescent in prima sa zi de liceu. Ma numesc Yukimura Matt Aikazawa, sunt jumatate britanic, jumatate japonez, mama fiind o incantatoare britanica cu suflet larg, iar tata un cunoscut procuror nipon. Sunt saten, cu ochii de o nuanta de verde smarald destul de placuta. Am urmat clasele primare si gimnaziale la o prestigioasa scoala din Londra si am locuit cu mama, tata fiind foarte ocupat. Invat destul de bine, desi urasc scoala mai mult decat orice. Imi doresc doar sa scap de ea, de parinti, de orasul asta blestemat, sa plec inapoi la Londra, sa locuiesc singur si sa fiu linistit. Cu parintii am totusi relatii bune, desi intotdeauna este loc de mai bine. Nu ma sinchisesc sa trec de la conversatiile zilnice, bazate pe scoala, starea mea de sanatate sau nevoi, la chestii sentimentale. Pur si simplu ma comport ignorant, dar totusi nu cu aere de nesimtire. Locuiesc singur, intr-un apartament spatios din Tokyo, fiindca mama a ramas la Londra, iar tata isi petrece majoritatea timpului in America, acolo avand un lant de magazine pe langa slujba sa de procuror. Nu am prea multi prieteni si nici nu socializez foarte mult, doar imi ironizez colegii si le blochez gandirea nu prea fluenta cu replici destul de dure, mai dure decat loviturile sub centura. Nu particip la ,,faimoasele" lupte de strada, desi am practicat karate in copilarie si natatie. Cel mai mult discut cu Mizuki, prietena mea cea mai buna de la o varsta frageda, de cand imi vizitam bunica din partea tatalui la varsta de 5 ani. E sincera, draguta, amuzanta, dar cam prostuta si usor manevrabila.
*
- Vrei sa te trezesti? spuse Mizuki, care ,,intamplator" era peste mine, ,,incercand" sa ma trezeasca.
- Nu, nu vreau, dar din moment ce esti aici, nu cred ca mai pot dormi... Deci, cat e ceasul?
- E 7:15, desteptule, ridica-te din pat, e prima ta zi de liceu!
- Si asta-i un mod prin care te lauzi ca esti mai mare ca mine, sau ce? zic destul de ragusit si somnoros, chiar nu aveam chef sa o-ntampin de dimineata, desi nu ne-am vazut de la inceputul verii, de cand am terminat scoala. Si se pare ca nu erau doar zvonuri, ci chiar se ,,prostise". Inainte nu avea tupeu nici sa intre-n camera, era destul de timida, iar acum se suie peste mine. Nu vreau sa par ciudat, dar m-a deranjat gestul, adica, mai bine-mi trantea un pumn in mecla decat sa se suie peste mine si aici specific ca fata-i era foarte apropiata de a mea. Lasand toate chestiile astea, pana si vestimentatia era destul de diferita, avea niste strampi cu ,,gaurele", o fusta scurta neagra, ceva mai jos de fund, destul de stramta, un tricou decoltat, o jacheta de piele oarecum draguta si niste cizme pana la genunchi, tot din piele. Sincer, dupa mine, ori se ducea pe centura, ori mai nou era motociclista. Si cred ca pariez pe prima varianta.
Ma-mbrac rapid, cu Mizuki dupa mine si plec spre scoala.
Vantul batea destul de tare, dar nu pot spune ca era frig, ci chiar era pe placul meu. Mereu mi-au placut toamna si iarna si mereu am urat vara. Mai ales ca vizitele la bunici le faceam cel mai des iarna, in vacanta de Craciun, cand tata avea putin mai mult timp liber. Mereu am ales sa merg la bunici decat in vacanta cu parintii. Mai ales ca mama ma pupa tot timpul iar tata-mi smotocea parul, de parc-as fi eu pisica lor de companie, sau ceva de genul.
Mizuki era destul de linistita, nu scotea niciun sunet, dar iata ca m-am gandit eu sa stric linistea ,,iritanta".
- Deci, cum se face ca te-ai trezit asa de dimineata si-ai venit dupa mine?
- Mm, pai... uite, eu..., se balbai Mizuki.
- Tu vrei ceva deci. Spune ce anume.
- Iti spun cand ajungem...
- Hm, probabil vrei sa ma folosesti sa iesi cu cineva, nu? Presupun ca e vorba de cineva din clasa mea.
- Da, ai ghicit, spuse plictisita Mizu.
Chiar ajunsesem la liceu, asa ca ea ma ,,indruma" spre clasa mea, ca vezi Doamne eu eram chior, schiop sau mut, ca ori nu vedeam clasa, ori nu puteam merge pana acolo, ori nu puteam intreba unde este. In fine, in fata usii, Mizuki ma oprii si-mi arata un tip inaltut, roscat, bine-facut, cu ochii negrii si cu o privire ucigatoare, sau asa mi se parea mie ca tot se holba la mine.
- Vezi tipul ala? zise Mizuki.
- Nu, nu-l vad draga, nu vad nici ca se holbeaza la mine si ma sperie si daca o sa mi-o incasez sau ceva de genul din vina ta...
- Taci si asculta-ma, ma intrerupse. Tipul ala, numit Sou o da, ca si-mi pasa mie- e prieten cu un alt tip cred si eu ca-i prieten cu un alt tip, chiar cred ca e prieten cu multi tipi- care-mi place mie, ok? Deci, te-as ruga sa te-mprietenesti cu el, adica cu amandoi, iar la urma iti voi explica eu tot. Dar deocamdata fa ce-ti spun, te rog...
- Si de ce-as face-o?
- Fii atent, m-am intalnit de multe ori cu tipul asta si-mi cam face ochi dulci, deci te rog...
- Sunt foarte atent, si observ ca esti o mica curva si nu-s doar zvonuri, zambesc eu inocent in timp ce intru-n clasa.
Heh, macar am scapat de ea, nu? Acum sa vedem cu ce ,,mistocari" o sa am de-aface, ca de la prima vedere, in timp ce mergeam prin liceu am vazut destui musculosi cu cea mai probabila lipsa de neuroni.
M-asez frumos intr-o banca mai retrasa, asteptand sa-nceapa orele. In timpul acela, uitandu-ma la pereti da, si inca foarte frumosi, ce pot spune- se-aseza langa mine un puradel, cum imi place mie sa-i numesc, nu ca ar si fi asa, si surpriza, chiar cel care se holba la mine, acel Sou sau cum naiba i-o zice.
- Salut papusica, spuse el.
- Scuze, nu cred ca seman cu vreuna din papusile tale de colectie cu care inca te mai joci... sau esti cumva gay si ai si probleme cu vazul?
- Hei, mai usor ca ti-o iei...
- Lasa-l ma, il intrerupse un coleg care se-aseza langa mine si-l dadu la o parte pe Sou. Cred ca el trebuie sa fie colegul meu de banca, un tip blondut, slabut, dar inalt si cu niste ochi intr-adevar frumosi, de-un albastru ceruleum incantator. Eu sunt Shin, se recomanda el, colegul tau de banca, desigur daca vrei. Sau preferi matahala accea? graise zambind inocent.
- Eu sunt Yukimura si nu, multumesc, prefer sa stau cu tine. Apropo, mersi ca l-ai zgornit pe ,,nenea".
- Nehehe, ce nume frumos, Yuki-chan. Si pentru nimic, macar sa nu fii tu violat din prima zi, imi comunicase razand.
- Adica? intreb usor intrigat.
- Eh, vorbim alta data despre asta, okay, Yuki-chan? spuse amuzat.
Atunci intra profesorul de matematica, o persoana care nu-mi parea sa aiba mai mult de douazeci si opt sau douazeci si noua de ani, un brunet, suvitele negre deplasandu-se la cea mai mica miscare pe umerii sai largi. Avea o frunte-nalta, tenul foarte deschis si purta ochelari, cu care-i statea destul de dragut. Stai, dragut? Un tip, dragut? Eu nu am zis asta, sunt sigur ca n-am zis-o, stiu ca n-am zis-o!
Il salutam si trece la prezenta. Acum, serios, clasa noastra suna ca un cor de copii de clasa intai, adormiti si nemancati, care toata noaptea se dadeau masinute-rachetute, salutam pur si simplu stupid. Acel ,,buna ziuaaa" ma adormea chiar si pe mine...
- Aikazawa Yukimura, spuse profesorul. Avea o voce asa groasa, dar in acelasi timp blanda... Aikazawa Yukimura, repeta acesta si ma trezii din meditatie.
- Prezent! raspund eu.
De-aici, ora decurse normal. Asa ca, sfantul clopotel se gandii sa mai si sune, dar cea ce ma surprinde, e urmatoarea replica:
- Yukimura, sa vii, te rog, putin in biroul meu, spuse profesorul. Chiar de la Sou aflasem si ca este directorul, deci cu ceva teama ma ridic si ma duc in cabinetul sau.
- M-ati chemat, domnule? intreb eu.
- Da, ia un loc, spuse el, directionandu-si mana spre un fotoliu.
Ma asez si-l intreb ce s-a intamplat si care este motivul vizitei mele, iar spre surprinderea mea, acesta se ridica si se-apropie de mine.
- Vei afla imediat, zise acesta cu o voce blanda, dar care totusi ma facu sa tremur. Ceva neasteptat de mine... acesta ma apuca de barbie, fortandu-ma sa deschid gura uimit, iar el isi introduse limba in cavitatea mea bucala... simteam ca fierb, ma inrosisem, iar inima-mi batea cumplit, in timp ce el isi misca limba lenes, explorand fiecare coltisor al lacasului meu. Ramasesem fara aer, asa ca acesta se oprii, lingandu-si pervers buzele...
____________________________________________
Sfarsit o3o Etto...stiu,sunt varza la scris.=))
Aa,da, daca se va chinuii cineva sa citeasca, please, critici.^^