Greseli [shonen-ai / yaoi]

[chrissta]

1. Apus insangerat

Eu sunt monarhia absoluta a gandurilor mele.

Ultimele raze ale soarelui capatau nuante rosiatice in ochii sai intunecati si plini de admiratie. Zambi stins, gandind ca inca o zi se pierduse, urmandu-le pe cele ce se scursesera din vacanta de vara. Uneori se intreba ce vrea de la viata, in ultimul timp nefacand altceva decat sa se distreze cu noii sai prieteni, gustand din placerile vietii, dupa cum chiar ei spuneau cu o mandrie stupida.
Vazuti dintr-o alta prisma, pareau niste vagabonzi, iar asta nu era prea departe, dar nici prea aproape, de adevar. Dar el nu era ca ei. Era diferit si o stia bine. Amicii sai erau niste tipi ignoranti, ciudati in adevaratul sens al cuvantului si fara o prea mare incarcatura intelectuala, ce ascultau rock toata ziua in barul de la marginea Sibiului. Niste baieti simpatici si cooperanti, mult prea prietenosi fata de impresia pe care o ofereau necunoscatorilor.
Isi trecu mana prin parul negru si drept, ravasit de vantul ce-i batea in ceafa. Incerca din rasputeri sa se amageasca singur ca starea de moleseala ce-i acaparase simturile se datora apusului melancolic, si nu alcoolului baut fara masura. Nu dorea sa accepte ca se numara printre acei tipi ce beau pana ametesc, desi adora starea de beatitudine in care ajungea in fiecare seara. Si totusi, el era un tip diferit, cu prea multa siguranta si exercitiu intelectual pentru a se purta ca un idiot, cu toate ca deseori o facea.
Gandi ca poate Franky avea dreptate cand spunea ca un tip de nivelul sau avea nevoie de escapade pentru a nu innebuni, dar trebuie sa-si pastreze si controlul. El gresise, renuntand la control pentru senzatiile tari dupa care tanjise inca din generala si care il puteau aduce in pragul disperarii pe un tip fara personalitate. Nu era si cazul sau, totusi, fiind constient ca avusese noroc sa detina o finete mascata ce-l deosebea de ceilalti si-i dadea acel aer de baiat crescut un puf. Nu departe de adevar, insa, caci se nascuse intr-o familie bunam ce avusese grija sa-l invete bunele maniere si de la care mostenise o inteligenta fantastica. Parintii sai avusesera grija ca el sa fie un tanar simpatic si curtenitor, indrumandu-l catre cel mai bun liceu din oras. Nu-i interzisesera nimic, iar consecintele nu puteau fi trecute prea usor cu vederea, dar erau multumiti, atata timp cat Alex era olimpic la stiintele exacte si isi dadea tot interesul pentru a urma Facultatea de Arhitectura din Bucuresti. Restul lucrurilor era problema lui, si numai a lui.

Ofta adanc, reflectand pentru cateva secunde la viata ce , brusc, n-o mai recunostea. Tot ceea ce credea era de poveste, iar cel mai dureros lucru era ca el era constient de asta. Il deprima gandul ca inca nu reusise sa-si gaseasca o imagine proprie a lumii in care traia ... si ura ca se deprima din orice nimic.
Si-ar fi dorit sa poata fi si el un ignorant ca toti ceilalti, fara pareri proprii sau ganduri melancolice. Se simtea cu mult prae sensibil si incerca din rasputeri sa acopere asta, ca pe o boala ce-i acapara intreaga imunitate. Nu plansese pentru nimeni, niciodata, dar asta nu insemna ca e un tip puternic, ci doar ca inca nu gasise o persoana care sa-i merite atentia sau gandurile pretioase. Timpul lui era alcatuit din secunde, iar secundele formau momente in care incerca sa scape de mediocritate, macar prin gandurile complexe si intrebarile existentiale la care gasea raspunsuri si interpretari la care nu multi s-ar fi gandit. Prea putini ii cunosteau aceasta latura vunerabila , iar cei apropiati realizasera diferenta minora ce-l deosebea de ei, dar se grabisera in a-l cataloga ca fiind 'destept' si nimic mai mult. Dar Alex nu era numai destept, ci si incredibil de creativ. Avea mintea asemeni geniilor, fara sa scape si de starile de rau pe care si le cauza din prea multe implicari. Era constient ca nu avea creierul suficient de dezvoltat pentru a se asemui celor ce au ramas in istorie datorita incarcaturii intelectuale, dar se scuza spunand ca e prea lenes pentru a se pune in valoare suficient. Era constient ca nu dorea sa fie catalogat astfel, pentru ca isi putea pierde si ultima speranta ce avea legatura cu viata sa , primind in schimb doar munca, iluzii si vise ce nu s-ar fi putut implini vreodata. Era curios si stia ca niciodata nu s-ar fi putut rezuma la a afla doar o parte din adevarurile incomplete.
Nu merita sa-si piarda intimitatea si demnitatea de a avea ganduri ce nu trebuiau spuse, deoarece oamenii nu i-ar fi putut intelege nicicand felul ciudat si complicat de a gandi, cu toate ca , odata inteles acel mecanism special , cu totii s-ar fi minunat despre cat de simplu este mecanismul dupa care functioneaza universul.

Unghiile ingrijite si foare scurte bateau in masa de plastic, tradand o parte din plictiseala ce pusese stapanire pe el. Nu o putea numi plictiseala, caci mintea-i era precum un labirint in care se ratacea descoperind. Se simtea, intr-un fel ciudat, agasat de discutiile zilnice, ce nu aveau niciun sens si nu duceau nicaieri. Isi duse tigara la gura, ceramd silentios un foc. Observa ca era obosit, fara niciun chef de distractie, ca in alte dati, in care chiar el 'inaugura' sticla de bere. Ii spuse vocii interioare, ce nu-l lasa sa scape de realitate, ca numai apusul era de vina, reusind sa-l dea peste cap din nou, creind acea atmosfera intima de care dusese lipsa prea mult timp.

- Casper, hai inauntru !
Il auzi pe Franky in spatele sau , strigandu-l pe una din nelipsitele porecle, si il urma numaidecat in bar, ceva mai fericit ca urma sa scape de dulcea tortura ascunsa in privelistea de afara.
Frank sau Franky, cum il numeau ei, era colegul si prietenul sau cel mai bun, un tip aproape la fel de interesant ca si el, care il insotise inca din generala. Cu el fumase prima oara, alaturi de el gustase alcoolul de care devenise ciudat de incantat, el ii ajutase sa se reinventeze in acea perioada sumbra, in care-si injectase tot felul de prostii. Tot Franky fusese cel ce-l indrumase catre barul de rockeri din gara si ii gasise luminita de la capatul tunelului. Lui i-ar fi putut ierta orice, fiind constient ca numai datorita lui isi pastrase demnitatea nepatata si ca el, si numai el, ii intelegea gandurile si deciziile ce erau din start catalogate ca fiind eronate de catre necunoscatori.
Il admira, acum mai mult ca oricand, vazandu-l cu cata daruire vorbea despre evadarea viselor inchise in temnita de mediocritate. In momentele in care il auzea spunand unele lucruri imposibile, pana si el credea ca totul este real si ca simplul fapt ca amicul sau credea in ele le facea sa prinda viata.
Ii privi in treacat parul saten, lung si drept, lasat sa curga pe spate , remarcand tricoul negru purtat de acesta, blugii taiati si lanturile agatate de curea ce se loveau de coapse.

-De unde ai tricoul asta ?
Intreba, incercand sa nu para curios. Avea slabiciune pentru My Chemical Romance si nu putea trece cu vederea versurile din Teenager ce pareau aruncate pe tricoul acestuia . They're gonna clean up your looks / with all the lies in the books/ to make a citizen out of you .
- Mi l-a cumparat sora mea din Mall, zicea ca e la reducere.
Ii raspunse, zambind in sinea sa. Obtinuse efectul dorit, fiind sigur ca Alex urma sa-si achizitioneze unul la fel, desi ura sa poarte haine pe care le mai vazuse si la altii deoarece ii stirbeau personalitatea . Uneori, ideile fixe ale tanarului il amuzau.

Odata intrat in barul inecat in fum, reusise sa-i distinga silueta lui Adi, ce dadea din cap pe Inis Mona , melodia cu care tanarul ii obsedase saptamani de-a randul. Il saluta in treacat si se indrepta catre masa din spate, unde erau stransi amicii sai si multe cunostinte. Se aseza pe un scaun, in timp ce dadea mana cu toti. I se parea amuzant ca nici macar nu conta daca se cunosc sau nu, caci, odata intrati in bar, cu totii erau prieteni, avand in comun mai mult decat cateva band-uri pe care le ascultau sau berile impartite. Nu de putine ori , acei baieti il ajutasera mai mult decat si-ar fi putut inchipui ca-l putea ajuta cineva.

_________________________________________________________________________________________________

[Yaoi Queen]

Deci am citit ficul.. si mi se pare interesant. Si baietii astia... par a fi cam emo -_-" (Bine, n-am nimic impotriva)
Ziceai ca la marginea Sibiului? XD Eu sunt din Sibiu si ma intreb daca e la R&B(de pe langa gara) sau Nadine (Doar k asta e in centru:)) ) bine.. atata timp kt e din Judetul Sibiu si Orasul Sibiu :))
Chiar cunosc si pe cineva Casper :)) dar nu cred ca el corespunde descrierii tale pt k el e un idiot XD
Revenind la poveste, imi place si astept sa vad cum decurg restul lucrurilor :)
Deci spor la treaba ^__^

[chrissta]

Kaname?Gackt , cred ca trebuia sa specific de la inceput, dar n-am crezut ca o sa mai fie cineva din Sibiu pe aici. Greseala mea... Baietii sunt rockeri , iar intalnirea are loc intr-un bar de rockeri (nu vreau sa-i fac reclama, dar cred ca o sa-ti dai seama despre ce e vorba).
Casper a fost un nume luat la intamplare, nicidecum numele unui baiat sau ceva de genu. Sincer, nu cunosc niciun Casper. Toata chestia e pura fictiune. Iar faptul ca am ales Sibiul ca oras de desfasurare se datoreaza numai faptului ca eu cunosc Sibiul si mi-ar fi mult mai usor de descris decat orice alt oras.
Nu e vorba de R&B (din cate am inteles, e pe undeva pe langa Balea, nicidecum in gara), iar Nadine e prea de fite pentru mine.
Cred ca asta aveam de lamurit.
Merci pentru incurajari!


ashya_love, iti multumesc mult pentru cuvintele de bine. Sper sa nu te dezamagesc in continuare


Ar trebui sa pun poze cu baietii, dar inca nu am gasit ceea ce cautam (prea emo pozele) si nici nu am foarte mult timp. Dar am sa pun si ceva poze in curanda.

Iar acum, continuarea...



2. Inger

Realitatea e doar o iluzie, insa una foarte persistenta. - Einstein

Prin obscuritate, reusi sa-l distinga pe David coborand scarile alaturi de un necunoscut. Il privi atent pe baiatul ce nu parea sa aiba mai mult de cinspe' ani, reusind sa zareasca cu greu hainele nu foarte mulate in nuante triste ce ii tradau trupul slab. Ramasese usor uimit , zarind pielea alba ce lucea intr-un fel ciudat, reflectand lumina palida provenita de la becul slab. Il astepta sa se apropie cat mai mult pentru a reusi sa catalogheze trasaturile frumoase ale fetei ca fiind aproape feminine, vag cunoscute, ar fi putut spune, chiar. Parul castaniu ce capata reflexe blonde ii parea extrem de moale si se vedea ca e spalat cu multa grija. Ochii ii captasera imediat atentia ; mari si ciocolatii. Pareau doua pete de culoare aruncate cu o precizie uimitoare pe tenul alb si mat. Cu concentrare maxima, incerca sa gaseasca diferenta dintre tenul sau extrem de palid, ca sculptat, si cel al necunoscutului, intr-o nuanta de alb viu. Pentru prima oara in viata si-ar fi dorit sa nu mai fie atat de sters, cu toate ca-si iubea paloarea. Gandi ca arata ca un mort pe langa noul venit, ce parea mai viu si mai frumos decat orice alta persoana cunoscuta, cu toate ca era , poate, la fel de palid ca si el.
Inca de cand il vazuse pasind calm pe scari trasese concluzia ca era un baiat ingrijit, dar , vazandu-l cum se misca cu o gratie de care baietii erau nedemni, cum privea fara sfiala si isi mentinea ritmul fara sa tradeze nicio emotie, intelesese ca nu era numai ingrijit, ci si greu de intimidat.

Isi trecu, nervos, mana prin parul negru, dorind ca acesta sa fie mai lung pentru a-i lungi si drumul parcurs de degete, ce-i ocupa mintea. Se simtea incomod , iar gandurile sale nu pareau dornice in a-l desprinde de realitate. I se parea ciudat sa admire frumusetea unui baiat, cand el era cu mult prea complex pentru a-si pierde vremea cu fleacuri. Recunoscu ca poate se grabise catalogandu-l ca fiind 'un fleac', dar era cu mult prea frustrat vazand ca frumusetea lui macabra palea in preajma adolescentului... iar el nu il putea uri, ci doar admira.

Avea noroc pentru ca isi stapanea atat de ine emotiile, fiind sigur ca ceilalti nu reusisera sa observe mica lui scapare. Reusise sa se trezeasca la timp din starea de hipnoza care-l cuprinsese. Un deja-vu dis la extrema, reinviat de unul dintre nenumaratele vise neintelese.
Privise uimit cum ceilalti il salutau pe strain deoarece, oricat ar fi cautat in minte, nu mai gasise nicio imagine sau vreun moment in care sa ii distinga trasaturile. Pana si Franky se apropiase de el si ii stransese mana in felul in care le-o strangea numai celor pe care-i cunostea bine si ii respecta... iar asta insemna ca tanarul era un tip inteligent. Probabil ca mai venise pe-acolo cand fusese el la mare, dar nu statuse dacat o saptamana, iar Frank nu-si face prieteni atat de repede.

Isi privi amicul apropiindu-se cu baiatul . Incerca din rasputeri sa se concentreze, dar nu isi putea muta privirea ce-l cerceta flamanda pe copil, incercand sa desluseasca chipul atat de familiar, dar cu mult prea necunoscut. Privirea aceea, tenul alb, fata frumoasa... Aerul pe care-l emana il ducea cu gandul la perioada nu de mult apusa a adolescentei sale in care visa , tinand-o de mana. Uneori regreta ca daduse cu piciorul la tot ceea ce era frumos, sufocat de prea multa iubire si fericire. Nicicand nu trecuse prin atatea emotii puternice , iar totul il lovise din plin, facandu-l sa realizeze ca nu merita sa tina pe loc un inger ce avea aripile gata de zbor. Stia ca ea il iubea si ca ar fi ramas alaturi de el indiferent de situatie, dar lui totul ii era strain. Fusese singura ce-l intelesese si-l indragise fara sa astepte nimic in schimb, iar sentimentele ce-l legau de ea il innebunisera. Era un copil, desigur, ce nu avea decat idealuri marete si timp pe care dorea sa-l piarda... Deseori regreta ca formase acea prapastie si ca renuntase la a o mai asculta si gandea ca nu i-ar fi mai spus sa plece daca totul s-ar fi repetrecut. Dar astea erau numai pareri, iar Alex devenise constient ca o dorea doar ca pe o salvare, nu ca pe o consoarta pe care s-o iubeasca.
Prins in ganduri, nu realiza cand intinse mana si stranse falangele lungi, fine si mate, ca de pictor, ale tanarului. Era uimitor cat de mult aducea a ea .
Il privi in ochi, usor intimidat, si rosti un simplu : 'Alex'.
- Paul ...
Reusi sa distinga pe buzele ca de ceara.
- Paul Barbulescu...
Rosti si Frank, reusind sa-l cutremure. Gandi nervos ca era doar o coincidenta de nume, dar fuse brusc dezamagit de amicul sau.
- Da, acel Barbulescu. Fratele Helenei.
Daca ar fi putut fi posibil, in acel moment Alex ar fi devenit palid . Isi simtea trupul greu, gandind ca, printr-o ironia a sortii, cea pe care refuzase s-o iubeasca asa cum trebuia , ii reaparea in cale, fara ca el s-o caute. De prea multe ori o visase si ii dusese dorul , dar nici macar acum nu dorea s-o revata.
- Ai cunoscut-o pe sora mea?
- Da, am fost prieteni buni.
Minti, nestiind cum sa ii explice lui Paul ca relatia dintre el si sora sa nu putea fi catalogata ca fiind una de amicitie, trecand cu mult pragul. Tanara a fost prima si singura fata la care tinuse cu adevarat, cea de care era nedespartit in vacanta dinaintea inceperii liceului si pana pe la jumatatea clasei a noua. Ea ii fura saruturi si ii marturisea sub clar de luna cat de mult il iubeste. Poate ca si el o iubea, dar se simtea cu mult prea sufocat pentru a ii ramane alaturi. Era frumoasa, cu tenul asemeni fratelui sau si parul moale, ce-i cadea pe spate in valuri. O considera o persoana interesanta, plina de personalitate si fara vreo jena. Cu ochii vesnic machiati in negru si buzele usor rozalii, nu era deloc comuna celorlalte fete, iar hainele negre , gotice, o deosebeau clar. Inca de la cinspe' ani avea o sumedenie de tatuaje si pierce-uri , iar toate acestea nu faceau decat sa-l atraga. Personalitatea ei il imbolnavea, incepand sa devina dependent de ea. Stia ca, ramanand alaturi, chiar putea ajunge s-o iubeasca, dar a refuzat categoric aceasta solutie. Tanara era cu mult prea sufocanta, iar iubirea ei nu ii mai deschidea orizonturi, iar asta l-a determinat s-o paraseasca fara sa-i dea vreun motiv anume. Trecusera doi ani de atunci, iar uneori se intreba ce mai facea tanara, daca-si gasise pe altcineva sau se refugiase in pictura... ca de obicei.
- Ce mai face?
Adauga, fara un real interes. Recunoscu in sinea lui ca mai mult dorea sa intretina schimbul de replici dintre el si tanar, si nu sa afle detalii deloc interesante din viata tinerei. Regreta, insa, intrebarea imediat ce il auzi pe baiat vorbind resemnat.
- Helena e moarta. S-a sinucis anul trecut.

_______________________________________________________________________________________________

[Aliss_anime]

Buna!Sunt real surprinsa de descrierea atat de bogata pe care o ai :X :X :X Este primul fic in care am vazut o descriere absolut superba :X Ai folosit si cateva comparatii frumoase,insa nu am putut sa fiu atenta la altceva decat la descrierea ce m-a lasat foarte surprinsa :X Imi place foarte mult acest fic si lucrurile devin interesante.Sunt fana ta numarul 1 :X
Astept cu nerabdare urmatorul capitol si sper sa vi repede cu el :X

Bye and Kiss :-h :X

[chrissta]

3. Rosu mort

Orice existenta privata de libertatea este un fel de moarte. (Michael Aoun)

Tavanul camerei sale nu-i paruse nicicand atat de indepartat.Se afla pe patul acoperit de lenjeria colorata, privindu-l pierdut pe tanarul ce venise special pentru a-i detalia povestea ce-i parea atat de ireala. Inca mai spera ca totul sa fie doar o gluma proasta, dar privirea serioasa a baiatului il facea sa creada ac totul este la fel de real ca si el. Imediat ce aflase, regretele pusesera stapanire pe el, constient ca avea o parte din vina in moartea fetei. Cele mai cumplite scenarii ii treceau prin minte, iar asta il ametea. Il rugase pe Paul sa il urmeze acasa, pentru a-i spune tot, iar baiatul acceptase fara o prea mare greutate. Se bucura ca sora sa nu fusese uitata.
Drumul pana in apartamentul spatios in care locuia cu parintii sai ii paruse mai lung ca niciodata . Isi simtea picioarele moi, iar gandurile sinucigase. Simtae nevoia sa planga, dar realiza si el ca nu-i era de niciun folos. Ar fi vrut sa poata regreta, sa o planga pe fata, sa o iubeasca asa cum ar fi meritat, dar sentimentele pe care le nutrea erau doar de vinovatie. Era constient ca ii fusese o prietena buna, dar mila pe care o avea ii era adresata doar fratelui ei, cel ce parea mai indurereat decat oricine.
Cand intrase pe usa, mama sa il intampinase voioasa. Nu observase faptul ca el era abatut, ci isi indreptase intreaga atentie asupra lui Paul, pe care il tinuse de vorba timp de cateva minute, dupa care ii lasa sa se retraga in camera lui Alex. Inca de atunci nimeni nu rostise nimic, iar tanarul realiza ca tacusera si pe parcursul intregului drum. Oricat ar fi dorit sa vorbeasca, nu putea. Isi simtea gura uscata, iar cuvintele se pierdeau inainte de a fi rostite. Gandi trist ca nici macar nu stia ce ar fi putut spune. Vestea fusese un soc prea mare pentru a mai putea fi stapan pe situatie ca de obicei.
Oricat ar fi cautat in minte, nu gasea motive pentru care fata s-r fi dat batuta. Helena parea o fiinta fragila , dar era cu mult ai puternica decat el . Intotdeauna spunea ca sinuciderea era cea mai mare prostie, neputand concepe de ce oamenii s-ar ucide cand altii doresc doar sa traiasca. Simtae ca fata trecuse peste despartirea lor. Greu, dar trecuse... Nu putea fi asta motivul pentru care se daduse invinsa... dar nici nu gasea altul. Nici nu era de mirare, gandi, deoarece o evitase total din acea zi blestemata.

Il privi in treacat pe Paul, ce era asezat pe un fotoliu si sorbea dintr-o cana cu ceai, gata sa inceapa sa vorbeasca. Ii privea gura deschizandu-se si rostind cuvinte ale caror intelesuri nu le gasea. Brusc nu se mai putea concentra, iar mainile tremurande ii dadeau de gol starea de rau in care se afla. Copilul paru sa observe momentul dificil, astfel incat se opri din vorbit si ii puse mana pe umar, captandu-i atentia. Caldura trupului celuilalt il incalzi, trimitandu-i fiori in tot corpul. Pentru prima oara si-ar fi dorit o imbratisare, dar nu avuse curajul sa i-o ceara.

-Dupa cum spuneam, relua Paul imediat ce il vazu revenindu-si in simtiri, Helena a avut multe probleme pe care a tinut sa le ascunda pentru a nu produce mila sau probleme. La putin dupa cinspe' ani a inceput sa bea si sa fumeze, deprimata de nu stiu ce despartire. Apoi, incetul cu incetul, a inceput cu drogurile , imprietenindu-se cu niste tipi dubiosi.
Brusc, isi simti inima batand cu putere. Avea si el o mare parte din vina, iar tanarul l-ar fi urat in cazul in care afla ca el fusese cel se o parasise. Era u criminal fara voie sau vina, dar tot criminal ramanea. O distrusese... Distrusese o fiinta cu capul pe umeri, sincera si curajoasa fara sa stie ca o facea. Poate ca nu mai avea mantuire, dar singurul sau regret era ca Paul ar fi putut ajunge sa-l urasca.

-Odata devenita dependenta, sora mea vroia mai mult si mai mult... Dar, din pacate, nu mereu avea suficienti bani, asa ca era obligata sa plateasca si altfel... Asta a distrus-o in timp. Am gasit-o la putin timp dupa Anul Nou intr-o balta de sange, in camera ei. Avea venele taiate, iar fata si peretii erau manjiti cu sange. Just like a horse...you died again. . Scrisese pe perete cu lichidul scurs in abundenta, formand o imagine ce m-a torturat in fiece vis. Parul ravasit ii acoperea fata, iar lacrimile mari se contopeau cu fardurile negre. Ciudat, dar mie imi parea ca doarme... Avea un zambet atat de impacat pe fata. In acel moment, parea mai fericita decat oricand. Cu totii m-au compatimit. Nici macar nu aveam paisprezece ani impliniti, iar socul a fost imens.

- Imi pare rau.
Reusi sa articuleze, nestiind ce i-ar fi putut spune baiatului. I se parea dureros de crud ca un copil sa fie nevoit sa treaca prin asta.
-Mie nu...
il surprinse cu replica sa, dar nu ii lasase timp sa isi exprime dezacordul, continuand.
- Moartea ei m-a durut mai mult ca orice, era cea pe care o iubeam cel mai mult, sora care a fost alaturi de mine si m-a ingrijea inca de cand m-am nascut. Dar am inteles ca asta era singura cale. Helena avea principii si o etica deosebita. La inceput si eu am refuzat sa inteleg de ce a facut-o si nu mi-a spus de problemele ei, dar eram prea copil pentru a intelege. Nu avem niciun drept s-o judecam. Putea, desigur, sa renunte la droguri, era cu mult prea puternica, dar, orice ar fi facut, niciodata nu ar fi reusit sa stearga urmele mainilor celor ce n-o meritau de pe opielea alba. Ar fi ramas pe veci patata de cei e veneau si plecau fara sa-i lase vreo implinire, ci numai rani adanci.

Il privi uimit de gandurile sale intelepte., gandind cu regret ca el niciodata nu ar fi putut intelege decizia tinerei. Paul, in schimb, ii descoperise durerea si dorinta de moarte, fara sa traga concluzii eronate ca ei, cei ce pretind doar ca o cunosteau. Trebuia sa-si dea seama ca ,pentru o fiinta ca ea , injosirile si umilinta prin care trecuse erau mai mult decat ar fi putut suporta sau uita. Ea , fiinta pura si sincera, ce, desi adora negrul, isi gasea asemanarea in ochii lui doar cu aripile albe de inger... Ea suferise si murise... Iar vina era numai a lui. Putea sa-i ramana alaturi, s-o sprijine, s-o iubeasca si sa ii arate drumul, dar s-a ascuns fara ca ea sa-l mai poata gasi .

_______________________________________________________________________________________________________

[chrissta]

ashya_love, merci mult de incurajari !Adevarul e ca ma bucura mult sa stiu ca cineva ma citeste si acelui cineva chiar ii place ceea ce scriu. Imi pare rau ca nu am postat capitolul mai curand ; adevarul e ca il aveam scris din vacanta de vara.
Inca odata, merci mult !
:-*

http://bylaauraa.deviantart.com/art/Autu...-138737261 - Helena

http://4.bp.blogspot.com/_30V00mdlp2E/Sf...+fb+24.jpg - Casper / Alex

http://fc06.deviantart.com/fs22/f/2007/3...anshee.jpg - Franky





4. Obscur

Viata este precum o melodie frumoasa, numai versurile sunt o incurcatura. (Hans Christian Anderson)

Draperiile trase lasau lumina soarelui sa-i invadeze camera. Deschise lenes ochii, incercand sa-si puna in ordine toate gandurile. Vroia sa creada ca totul fusese doar un vis urat, un cosmar din care abia se trezise. Dar minunatul parfum ce-i inundase intreaga camera nu-l lasa sa se amageasca. Isi aminti vag chipul lui Paul si , inspirand adanca, ii gasi mirosul aparte... atat de apetisant. Cautand in vise, deduse ca semana cu mirosul ei, doar ca era cu mult mai vag si mai abstract, mai interesant, chiar.
Dadu la o parte cearsaful alb si se grabi spre baie. Isi privi adanc reflexia in oglinda pentru a se recunoaste. Era ciudat sa isi vada parul atat de ravasit si cearcanele adanci de sub ochi. Oricine l-ar fi vazut si-ar fi dat imediat seama ca avusese o noapte grea... Nu prea departe de adevar. Tarziu, in noapte, reusise sa inchida ochii, obosit si obsedat de imaginile tinerei...si ale lui Paul. Nici nu stia ce il durea mai mult : moartea ei sau tristetea adanca a lui. Poate ca amandoua, dar baiatul ii ajunsese in suflet mai mult decat reusise Helena intr-un an de zile. Poate ca erau de vina amintirile ce i le invoca sau inocenta pitita printre siguranta pe care o emana. Poate viata dura sau simplul motiv ca era ca el... daca nu mai bun.
Isi trecu mana prin par si dadu drumul apei sa curga, in timp ce se dezbraca pentru a intra sub dus. Avea nevoie de apa calda pentru a elimina mirosul tanarului ce-i intrase in fiecare por. Simtea nevoia de a se spala pentru a curata crima comisa.

Isi sterse trupul si parul cu un prosop alb si mare, incepand sa se imbrace. Avea de gand sa il viziteze. Inca mai stia unde locuia fata, asa ca nu-i putea fi prea greu.
Tricoul negru si blugii albastri , taiati, ii aminteau de adolescenta, cand era subapreciat datorita felului in care se imbraca. Le dovedise, insa, tuturor ca nimeni nu-l intrecea, asa ca nu mai avea probleme de genul asta. Isi lua tenesii negri si iesi pe usa chiar inainte ca mama sa sa mai zica ceva pentru a-l opri. Odata incoltit in mintea sa, stia bine ca nu ar fi mai scapat de gandul de a-l vizita pe Paul. Dorea prea mult sa-l vada, sa incerce sa-l ajute, crezand ca astfel putea sa-si rascumpere greseala facuta. Gandi ca ii era mai usor sa ajunga cu autobuzul, asa ca se grabi spre statie . Ofta melancolic, amintindu-si de zilele in care se plimba cu ea, amandoi stresati ca nu aveau bilete. Acum era singur, cu biletul in mana si gata sa refaca drumul pe care-l facuse de atatea ori cand o condusese acasa. Recunoscu ca ii era dor de zilele in care era cu ea, poate chiar si de ea. Ii ;ipsea ca persoana, ca prietena, ca tovarasa. Ii lipsea ca fiinta. O iubise... Poate nu asa cum vroia ea, dar el o iubise cu adevarat. Simtea ca e o fiinta care sa merite efortul, dar nu putuse sa ajunga la stadiul acela. Era prea copil pentru a intelege ... si nici macar nu credea in iubire. Nici atunci, nici acum. Pentru el, iubirea era un sentiment abstract de idolizatie. Iar ceea ce simtise el pentru ea era doar o iubire prieteneasca.

Ajunse repede in fata blocului tanarului. Gasise usa deschisa si intra bucuros ca nu mai trebuia sa sune la interfon. Urca usor cele trei etaje si se opri in fata usii de lemn cu numarul 13. Batu cu pumnul si primi un simplu "imediat", mai mult decat disprerat. Il auzi pasind si ii vazu mirarea de pe chip. Parea abia trezit, cu parul ravasit , fiind imbracat intr-o simpla pereche de pantaloni de pijama, lungi si subtiri, in carouri negre.
- Buna! Nu ma asteptam sa fi tu.
- Scuze ca am venit la asa o ora, dar vroiam sa vorbim. Aseara nu eram in apele mele.
Spuse, in timp ce isi umezea instinctiv buzele. Nici nu avea idee despre ce ar fi putut vorbi cu baiatul. Realiza ca ceea ce dorise era sa-l vada si nimic mai mult. Incerca sa gaseasca un motiv plauzibil pentru care sa-l fi deranjat la zece dimineata, dar mintea-i era mai goala ca niciodata.
- Intra ! Eu tocmai imi pregateam sa mananc . Tu ai mancat ceva ?
- Sincer, nu am avut timp.
Raspunse usor jenat. Se simtea penibil sa fie luat la intrebari de un pusti de mai putin de saisprezece ani, cand el mai avea putin si implinea varsta majoratului.
-Ok. Iti plac cartofii prajiti?
Nu-l lasa sa-i raspunda si il ghida spre bucatarie, unde ii inmana un scaun pe care sa se aseze. Il privi cum isi ia sortul de bucatarie si se apuca sa taie cartofii si sa sparga oua, probabil pentru omleta. Realiza ca arata ciudat de frumos chiar si dimineata, cand toti au fetele posomorate. Era ciudat sa-l vada gatind. Era un baiat, iar varsta nu era propice pentru a avea asemenea indeletniciri.
- De ce gatesti singur?
Intreba fara sa vrea, cu mult prea curios pentru a sse reprima.
- De la moartea surorii mele locuiesc singur. Parintii mei si-au cumparat un apartament in Brasov si s-au mutat acolo. Dar eu n-am vrut sa plec, asa ca m-au lasat aici.
Ramase uimit cateva clipe, fara sa reuseasca sa inteleaga cum si-ar fi putut parasi niste parinti copilul . Nici el nu era un familist convins, dar ceea ce aflase incalca valorile morale . Iar acel baiat, Paul, era cu mult mai puternic decat o arata.
- Nu pot sa cred...
Sopti mai mult pentru sine.
- Nu ... Ii inteleg. Au suferit mult , iar casa le amintea de ea. Ea mult mai mult decat puteau suporta, asa ca au plecat. Eu am ramas deoarece vroiam sa continui s-o simt. Era sora mea si o iubeam... inca o iubesc.

In doar cateva secunde revazu toate amintirile ce-l legau de Helena. Era o fire minunata. Probabil , ca sora, era cu mult mai buna. Nici nu-si putea inchipui ce simtise Paul... El nu iubise ca el si nu luptase pentru nimeni.
Probabil ca de aceea se simtea inferior lui. El, un tip cu prea multe calitati... ,tanarul minunat pe care-l invidiau toti. Dorea sa fie ca Paul. Puternic, invingator, iubitor, frumos, minunat. Simtea o deosebita nevoie de a face parte din fiinta lui si nu stia care era motivul. Simtea o nevoie disperata de el, il dorea la pieptul sau, dorea sa-i simta caldura trupului, caci se congelase pe interior. Ii privi buzele si se minuna de cat de frumoase puteau sa fie. Il chemau, il faceau sa uite de tot numai pentru a le simti gustul. Erau rozalii si pareau mai vii ca niciodata. Nicicand nu se mai simtise atras de cineva in felul ala, mai ales de un baiat.Nu ca sexualitatea ar di contat prea mult pentru el. Dar parul lui, pielea , mirosul atat de dulce..., vocea clara, privirea patrunzatoare, felul lui minunat de a fi. Il dorea pe el, mai mult ca pe oricine, mai mult ca oricand. Nu pentru ca era fratele Helenei, ci pentru ca era singura fiinta pe care o plasase deasupra lui. Vroia sa-l protejeze, sa-l stie fericit. Il dorea pentru el... Numai si numai pentru el.

Dori sa se ridice si sa-si urmeze gandurile, dar vocea baiatului il trezi din transa. Atat de minunata... Ar fii dorit sa afle ceea ce-i spunea, dar se pierdea in tonalitatea ei prea tare pentru a mai pricepe ceva. Se trezi, in schimb, cu o farfurie plina de cartofi prajiti si omleta in fata si cu un zambet minunat .
- Vrei si salata ? Maioneza ? Cascaval? Ai nevoie de ceva?
Zambi la randul sau si dadu negativ din cap. Il privi patrunzator in timp ce manca, observand o vaga tenta de roz conturandu-se in obrajii palizi si se intreba cum de cineva putea arata atat de adorabil. Nu se mai satura privindu-l , iar baiatul rosea din ce in ce mai tare. Se simtea ca in filmele cu prosti, fara curajul de a face ceva. Ii era teama. Pentru prima oara, ii era teama sa nu faca un pas gresit, avand in vedere ca amandoi erau baieti. Poate ca si Paul era de parere cu el, ca nu conteaza sexualitatea... sau poate era unul dintre cei ce condamnau homosexualitatea. Poate il dorea si el... sau poate nu. Poate ca nici nu-l placea. Realiza resemnat ca baiatul nici nu-l cunostea prea bine si nu avea de unde sa stie cum e... si nici timp pentru a se indragosti. Dar el o facuse, desi nu se cunosteau nici de doua zile. Asta daca dorinta ce-o simtea se pute numi iubire. Cert e ca-l dorea mai mult decat dorise vreodata pe cineva, mai mult chiar si decat pe sora lui. Poate ca fata vroia sa-si continue iubirea prin el sau l-a trimis ca pe o pedeapsa pentru ca o parasise... Dar Helena nu era asa. Ea l-ar fi iertat indiferent de raul facut... Il iubea prea mult.

Termina de mancat si se scuza, plecand. Era cu mult prea confuz pentru a mai sta in preajma lui. Nu dorea sa faca nimic din ceea ce ar fi putut regreta, asa ca isi lua ramas bun si inchise usa in urma lui, chiar inainte de a-l vedea pe tanar lasandu-se sa cada pe gresia alba a bucatariei.

_____________________________________________________________________________________________

paul

[Hetalia]

Wow Wow Wow, minunat :X:X. Mi-a placut enorm :X. nu mai am cuvinte. A fost atat de frumos, ca nu m-as mai satura din citit. Actiunea este romantica, exact pe placul meu, imi plac la nebunie ficurile in care exista romantism si care nu grabesc foarte mut actiunea, iar ficul tau e un examplu concludent. Ai descris perfect, a fost un pic cam trist, dar mi-a placut. Mai ales ca Paul este mai mic cu doi ani decat Casper, asta face totul mai interesant.
Abia astept continuarea si sper ca o pui repepe :D. Succes si multa inspiratie.
Bye and kisu :*:*:*.

[chrissta]

Hei! Scuzati intreruperea indelungata , dar nu am stiut daca citeste cineva porcaria asta. Totusi, in cazul in care exista cineva, eu postez. Daca sunt interesati, astept reply sa vad si eu daca mai are rost sa scriu la el sau ar trebui sa-l las in pom.

5. Scrum

Gravitatia nu e responsabila pentru oamenii care cad in patima dragostei. - Einstein

Ii tinea fata-n maini, sarutandu-i buzele tremurande. Ii simtea pielea catifelata gadilandu-l cu mult prea placut. Buzele pe care le sugea cu putere erau cea mai dulce tortura ce ar fi putut-o primi. Dumnezeu il iubea.
Mangaia chipul alb, de ceara, continuand cu parul. Mana stanga si-o tinea pe mijlocul subrtire, de copil, tragandu-l mai aproape astfel incat sa simta caldura si mirosul desprins din visele de vara. Constata entuziast ca avea cele mai moi buze, cu mult mai moi decat cele ale Helenei, care se dadea cu balsam inainte de a-l lasa s-o sarute. Da, desi parea ca are pielea la fel ca ea, nu era deloc la fel... cel putin, nu pentru el. Pielea lui parea mult mai fina fina, iar buzele mai rozalii, mai placute la atingere, mai dornice de a fi sarutate. Era cu el, in camera alba , si nu se mai satura de prezenta ce-i provoca dependenta. Oh, cat putea sa-l iubeasca! Era [i]copilul lui[/i]

Se trezi mai obosit decat fusese inainte sa se culce. Apa curgea siroaie pe el, tradand agitatia ce-l stapanise. Constientiza cu regret ca totul fusese doar un vis...unul al naiba de real si de fericit pentru un simplu muritor.
Privi pe fereastra intredeschisa soarele insangerat, gata sa se stinga. Dormise mai mult decat isi propusese. Ridica telefonul de pe noptiera si vazu nenumaratele mesaje primite de la Franky, asa ca se decise sa-l sune. Deja stia ce vroia tanarul, asa ca isi cauta un tricou larg, albastru inchis si o pereche de blugi negri , dupa care se duse la baie pentru a se pregati sa iasa in oras. Trebuia sa se relaxeze.
Iesind in hol, isi anunta mama ca pleaca si pleca spre statie. Avea nevoie de aer si de o ocupatie care sa-l il scoata pe Paul din cap. Iar Frank nu l-ar fi lasat sa se plictiseasca. S-a intreptat spre gara, gata de o noua seara pierduta pe ritmuri dure si sticle infecte de bere.

Odata ajuns in bar, il zari pe Franky la intrare, asteptandu-l ca de fiece data. Incerca sa ajunga la o decizie; nu stia ce era mai bine : sa-l intrebe sau nu de unde-l cunostea pe Paul. Stia ca tanarul nu s-ar fi suparat , dar nu dorea sa fie prea insistent cu intrebarile sale. Uneori se purta mai ceva ca un detectiv; nu trebia sa dea de banuit.
- De ce nu mi-ai raspuns la telefoane? Am sunat ca un nebun.
- Am dormit putin...putin mai mult.
Raspunse cu o voce sugrumata de dorinta, in timp ce se lasa condus. Nu-i placea sa fie tras la raspundere, dar stia ca avea de dat explicatii pentru cele mai banale chestii.
In cateva secunde coborasera scarile vechi. Isi fraca usor ochii, incercand sa se acomodeze cu lumina vaga , produsa de singurul neon al incaperii. Cu greu reusi sa distinga chipurile tuturor celor prezenti. Observa chipuri necunoscute, printre care si cateva fete . Nou veniti, isi spuse fara a da prea mare importanta.
Se aseza la masa obisnuita, din coltul cel mai indepartat, ticsita de sticle de bere. Isi aprinse o tigara, inspirand adanc fumul ce-l innebunea. Inspecta barul aparent linistit cand vazu usa de la baie deschzandu-se.
In clipa in care il zari pe Paul iesind, tinand de mana o fata bruneta, isi simti pulsul crescand. O furie necontrolata puse stapanire pe el, fiind urmata de o durere acuta. Isi simtea capul pleznindu-i si inima intepata. Pentru prima oara era dezarmat, ucis de o simpla imagine ce nu putea sa-l ocoleasca. Ar fi vrut sa tipe, sa sparga, sa plece, ar fi putut plange, chiar... In schimb, zambi fals si goli o sticla de bere de pe masa.
Il observa pe Paul inspectandu-l, privindu-l prea insistent. Ii intinse mana si ii spuse un simplu 'buna!' si nimic mai mult, decis sa-l evite copmplet. Isi muta imediat privirea catre tanara ce-l insotea. Trebuia sa recunoasca , era destul de draguta... Cu parul acela negru tuns bob si ochii de un verde crud; nu era foarte inalta, avea pielea alba si era destul de slaba...dar nu ii parea sa fie suficient de draguta pentru a lua rangul de prietena a baiatului. Pentru el , nimeni nu era atat de frumos incat sa merite acest privilegiu. Poate doar el.
O vazu sarutandu-l , iar intreaga furie nemotivata se transforma in deziluzie. Stia ca nu avea niciun drept asupra lui, dar nu se putea stapani. De ce el, de ce trebuia el sa fie pus in situatia de a suferi din dragoste? Poate pentru a-si rascumpara greseala, suferind la fel cum a suferit si Helena .Sau poate pentru ca ceea ce simtea era imoral din toate legile firii.
Isi intoarse privirea dezamagit si pleca la baie. Nu dorea sa mai stea in preajma lor; ii era cu mult prea greu sa se stapaneasca.
Lasa apa sa curga si isi sprijini mainile de chiuveta, in transa. Cand inchidea ochii, reusea sa revada sarutul celor doi. Nu dorea sa devina senitmental, dar, daca era nevoit sa planga vreodata, acela era cel mai propice moment. Momentul in care realizase ca sperantele lui sunt neintemeiate. Nu visa un vis in doi.
Nu auzi usa deschizandu-se si nici nu il vazu pe Paul privindu-l ingrijorat. Era cu mult prea distrat pentru a trai realitatea. Se afla suspendat intr-o lume paralela, in care exista doar el... El si gandurile lui.
-Alex ! Alex ! Esti ok?
Zambi stins, vazandu-si motivul idolizatiei ingrijorat. Se intreba ce rost mai avea sa zambeasca si sa spuna ca n-are nimic, cand se simtea cu adevarat rau. Nu dorea sa para slab sau dornic de mila, asa ca incerca sa fie cat mai rece. Il privi cu superioritate, pentru prima oara, si isi drese glasul pentru a fi hotarat si a elimina usorul tremur. Nu trebuia sa arate ca-i pasa.
- Probabil de la prea multa bere. N-am nimic. Du-te inapoi la prietena ta ! Ea are nevoie de tine, nu eu.
Pleca el primul, simtindu-se vulnerabil. Nu suporta ideea de a-l vedea cu acea domnisoara, dar nu avea motive pentru a se opune. Nu putea decat sa stea la masa si sa indure. Oricum nu mai avea somn si nu dorea sa ajunga sa bantuie strazile ca un bezmetic.
Isi comanda o bere, si inc-o bere, pana ce bau suficient pentru a se ameti. Tragea fumul de tigara in piept si radea cu gura pena la urechi. Era euforic, uitand de dragostea neimpartasita ce-l lovise. Isi trecu mana dreapta deasupra gatului uneia dintre fetele noi, o roscata destul de draguta ce il privise intreaga seara. Era o amica de-a iubitei lui Paul, o anume Nicole, iar asta il facea sa se simta si mai apropiat de baiat si de framantarile lui.


Il privi de pe canapeaua invechita. Lumina nu batea prea puternic, dar reusea sa ii distinga fiece miscare. Gandi resemnat ca Alex intrecuse masura cu bautura . Si-ar fi dorit sa-l poata opri, dar nu avea niciun drept sa faca asta. Nu dorea sa fie din nou catalogat ca fiind un ciudat.
Privea cum lumina palida a becului ii facea parul negru sa straluceasca atat de frumos. Ce contrast minunat intre par si piele ! Si-ar fi dorit sa aiba si el parul la fel de negru si de minunat ca al lui. Macar o parte din frumusetea macabra ce-l fascina.
Pana si felul in care fuma era diferit. Incercase si el, dar nu reusea sa stranga de filtru cu atata patos ca si Alex, iar respiratie nu-i era deloc calma , in total contrast cu a tanarului. Fumul expirat de el se inalta maret, pe cand al lui se incurca in suvitele castanii. Chiar si in acea ipostaza pacatoasa, parea un zeu printre ei, simplii oameni. Un gand de-al unui poet nebun, ratacit in bezna noptii.

Observa ca il evita, iar simplul gand ca tanarul ar fi avut vreun motiv pentru care nu l-ar mai dori in preajma lui il innebunea. Incercase sa fie subtil, fara sa se agate prea mult si nu intelegea de ce il indepartase. Poate ca era pacat sa gandeasca asta, dar dorea ca Alex sa-l fixeze cu privirea ca atunci cand fusese la el acasa. Nicicand nu vazuse niste ochi atat de frumosi, interesanti si calzi. Straluceau ca doua faruri in noapte, iar asta il cutremura.
Il zari miscandu-se si se alarma brusc, crezand ca vrea sa plece. Nu pleca, in schimb ii facu loc lui Nicole, o prietena de-a lui Alice, langa el. Simtise inca de pe atunci ca urma sa se intample ceva mai mult decat el si-ar fi dorit, tanara urmarindu-l pe tot parcursul serii.Din nefericire, nu se inselase, la nu foarte mult timp, vazandu-l pe Alex trecandu-si buzele peste ale ei chinuitor de incet. Dupa felul in care se miscau, banuia ca e un sarut frantuzesc, iar expresia de invingatoare de pe chipul fetei ii facu sa ofteze. Se simtea frustrat, nervos, gata sa ucida.El , un pacifist convins. Poate ca nu avea niciun sens, dar nu vroia sa-l vada pe Alex sarutandu-se cu ea. Era cu mult superior pentru a-si pierde timpul cu una ca ea... Pacat ca nu si el gandea asta.

- Paul , esti bine ?
O auzi ca prin vis pe Alice, ce parea ca are o voce ingrijorata. Nici nu isi mai amintise de ea, prea ocupat pentru a-i supravegheze pe Alex si Nicole. N-o mai percepuse langa el, sarutandu-i obrazul, ignorand-o total inca de cand brunetul iesise din baie.
- N-am nimic. Sunt pur si simplu obosit.
-Ok, renunta fata la a-l mai trage la raspundere, deloc convisa de spusele lui. Dar , nu ma mai strange asa tare de mana.
Mana ei era stransa ca intr-o menghina de a lui . Ii dadu drumul. Regreta iesirea, dar nu se stapanea prea bine. Nici nu stia ce i se intampla, dar decise ca era timpul sa-i puna punct. Nu avea niciun motiv pentru care ar fi continuat sa-l supravegheze, asa ca isi muta privirea spre prietena lui, care ii accepta gestul mai mult ca incantata.

______________________________________________________________________________________________

[Hetalia]

Deci (nu e estetic sa incep cu "deci", dar asta e :P), povestea asta este absolut superba, nu am cuvinte sa descriu cat de mult imi place :X. Te rooog, continu-o, mor dupa ea, e atat de... superba.
Acum, sa revenim la ale nostre. Ai descris frumos si capitolul a fost lung, asa cum trebuie. Prima parte a capitolului, cea cu scrisul inclinat, mi-a placut la nebunie. Cat si-ar fi dorit Alex sa nu fie un vis, dar cat mi-as fi dorit eu :X...
Fetele alea sunt folosite, in viata reala nu e un lucru bun, dar in ficul asta imi place ideea. Se vede de la o posta ca cei doi se plac, wow, abia astept un sarut, de ala frantuzesc, ard de nerabdare. :D.
Bun, ce sa mai zic, ai avut vreo doua greselute, dar nesemnificative (de tastare), se intampla tuturor, in rest, e foarte bine. Actiunea m-a atras atat de mult, incat nu mai conteaza nimic altceva decat ea.
Succes in continuare si multa inspiratie. Astept cu nerabdare urmatorul capitol.
Kisu and bye :*:-h