FluturaÅŸi de prin capul meu

[Ada]

[edit Aly]Tip Critica Permisa: Stil / Limbaj / Idei / Forma / Gramatica.

Ok, deci nu oi fi eu marea expertă la poezie. Dar încerc măcar să-mi dau silinţa:D. Criticile sunt binevenite>:D<.

O rază de speranţă

Chiar am crezut…că aş putea spera
Că o particică din inima ta…va fi numai a mea.
Mi-am imaginat şi am trăit o lume de nedescris!
Dar, ca de obicei, totul a fost numai un vis…

Acum stau si mă uit pe fereastră…
O floare albă în zarea albastră,
Un copil jucându-se bucuros
Lângă o fetiţă îmbrăcată frumos.

Ah, iar de tine îmi amintesc!
Închid fereastra şi în jur privesc:
O lume umbrită, de care aş vrea să uit.
Dar mă trezesc într-un colţ… plângând…

În câteva clipe, trăite ca o şoaptă,
Suferinţa pătrunde în sufletul meu îndată.
Lacrimile reci pe obrajii îmbujoraţi
Se întind de-a lungul ochilor îndureraţi…

Dar…o lumină jucăuşă în cameră pătrunde
Şi discret…în inima mea se ascunde.
Îmi dau seama că am suferit prea mult pentru tine.
Şi că viaţa continuă şi la rău, şi la bine!

[Miss Serenity]

Imi place poezia ta...are muzicalitate...iar ideile curg frumos...nu par fortate.
Vad ca folosesti genul de rima pereche (aabb), cu exceptia strofei trei...unde pe final pierzi rima...dar muzicalitatea continua sa existe...deci este ok.
Imi place ideea ce o transmite, si ma bucur ca nu te-ai rezumat la o poezie scurta si la obiect...strofele sunt putin mai elaborate si pentru asta primesti inca o bila alba.
Astept urmatoarele poezii si iti urez succes in continuare.

[Ada]

Mulţumesc foarte mult pentru comentariu:)


O lume colorată

Aş vrea ca cerul să fie mereu albastru safir…
Norii cei pufoşi şi albi să lumineze multe priviri…
Ziua şi noaptea să-şi încredinţeze verighete,
Razele aurii ale soarelui să ne atingă discrete,
Iar stelele argintii, de pe mantia strălucitoare
Să evoce acele nopţi de vară fermecătoare…
Aş vrea ca florile, atât de pure, firave şi delicate,
Albastre, roÅŸii, albe sau multicolore
Să etaleze în lumina soarelui frumuseţe si eleganţă,
Iar parfumul lor să se simtă de la mare distanţă…

Iar oamenii?...nu, oamenii nu-i pot colora…
Doar Cel de Sus are puterea de a-i modela…

[Miss Serenity]

Foarte frumoasa cea de-a doua poezie...ca sa fiu sincera mi-a placut mai mult decat prima.
Iar finalul...eu una nu m-as fi gandit la asa ceva...felicitari...chiar ai gasit un mod frumos de a o finaliza.
Astept urmatoarele poezii...asa ca succes!

[Ada]

Încă o dată, mulţumesc pentru comentariile date, A. Tatiana>:D<. Şi mă bucur că ţi-au plăcut poeziile mele:).
Soo... poezia ce urmează e scrisă în clasa a VI-a, deci aveam cam 12 anişori :)), iar " O rază de speranţă" în clasa a VII-a. Sunt dedicate aceleaşi persoane...

Fiecare zi…

Fiecare zi petrecută fară tine,
Devine mai tristă pentru mine…
Si mă gândesc: ce-a fost între noi?
Doar o poveste în două culori,
Fără flori, fără petale,
Doar cu lacrimi amare…

Amintirile sunt singurele care mă-ncălzesc,
Sunt lacrimile care mă ajută sa trăiesc…
Mă ajută să ascund un suflet uitat
Pentru că tu…departe m-ai lăsat…

Dar, când privesc la gândurile mele,
Realizez…m-am rănit singură cu ele…
Încerc să alung persoana pe care o doresc,
Însă sentimentele apar şi le retrăiesc…
Doar o iluzie mi-am creat…
O iluzie greu de îndepartat…
Revin uşor la realitate…Şi totuşi nu reuşesc…
Pentru că pur şi simplu…TE IUBESC…