Fituica de la miezul noptii

[Moony691]

Multumesc mult pentru pareri.
Saint Ocea, referitor la sfatul tau, incercasem asa ceva in alte chestii, dar nu sunt sigura ca am reusit sa obtin efectul pe care il doream. Vei vedea ce a iesit.
Gabytsswh- mereu pe faza, mereu supraapreciind niste afurisite de cuvinte...Draga de tine!
OK, am terminat.


Potop


Ţesăturile plumburii ale norilor sunt sfâşiate din când în cand de fulgere. Nemiloase, rapide, ucigătoare. Nu după mult urmează profundul tunet a cărui glas bubuitor rosteşte în cuvinte demult uitate sentinţa la moarte a tuturor.
Plouă.
Legiuni de picături reci, mari şi grele asaltează lumea, mai întâi mângâind-o în semn de rămas-bun, iar apoi în ritm din ce în ce mai alert. Stropii războinici strigă victorioşi când zăgăzurile odata sfinte se rup, eliberarea lor mult visată înfăptuindu-se în sfârşit.
Fără încetare.
Daca ar mai fi rămas cineva care să numere, ar fi ştiut că atacul celest dura de o lună, frate cu cel biblic, însă nu mai are cine. Pământul înmuiat o ia la vale fără contenire, constucţiile metalice plâng cu lacrimi de rugină, blocurile zac într-o rână, nimic altceva decat cutii ce-şi protejează chibriturile stinse, oamenii.
Sub mii de nuanţe, de la azuriu până la maroniu, apa cucereşte întreaga lume, stăpânind-o, modelând-o cu o încetineală dureroasă şi sigură după bunul ei plac. Cascadele vuiesc, râurile înspumate gonesc turbate înspre oceane, iar lacurile fierb. Noua înstăpânire doreşte cu orice preţ să spele orice amintire a perioadei în care fusese doar un bun al omenirii.
Aceasta e furia apei,odată ocrotitoare a vieţii, acum răzvratită împotriva nepăsării trecute, una din uneltele Lucrării Divine cerându-şi drepturile.
Potop.