Fituica de la miezul noptii

[Moony691]

Buna.
M'am intors,nu c-ar conta.Cred ca imi lipsea o portie de dezamagire,de aia sunt aici.Ajunge cu palavrageala,asa zic si eu.Greseli?Tre' sa fie.Actiune grabita?Normal.Titlul?Doamne,daca e ceva ce urasc mai mult decat chestiile astea sunt chestiile astea la care nu le gasesc titlu.Deci...



Cutitul



-Voi fi mereu aici,cu tine,imi soptesti cuprinzandu-ma in brate.Rasuflarea ta imi incalzeste spatele,e atat de bine!
Tanjesc dupa aceste cuvinte care imi redau speranta unui nou inceput de cand te-am cunoscut! Noi doi-aceeasi minte,aceleasi visuri si aspiratii-jumatatile unui tot ideal.Sunt recunoscatoare ca te-am gasit.Multumita,inchid ochii.Gheata,armura sufletului meu,s-a subtiat intr-atat incat a devenit o pojghita pe cale sa se sparga,datorita tie.Frumos si,totodata,nelinistitor sentiment!
Dar ce-i asta?Ceva ca o flacara solida imi sfasie partea stanga a trupului,doare ingrozitor!Unde esti tu sa ma alini?Nu te mai simt.Privesc pierduta la lama argintie,acum impestritata de sangele rubiniu ce-mi tasneste din piept inainte de a intelege.
Ma intorc spre tine cu chipul impietrit,masca suferintei.Asa deci,m-ai injunghiat!Chiar ma intrebam de ce dureaza atat de mult.Speram sa fie altfel macar cu tine,doream sa fie…Pacat.
Zambetul meu te descumpaneste,nu-i asa?De ce nu crap odata?!Neintelegand comportamentul meu bizar,tremuri,valuri de adrenalina te animeaza,le vad.Vad prin oameni,asa cum am facut-o mereu.Stiam de la inceput ce lichea esti,insa farama de bunatate gasita intr-un cotlon m-a facut sa ma apropii.Ar fi trbuit sa ma invat minte de-a lungul milenarei mele existente ca voi ramane singura,teorie ce se confirma mereu si mereu.
Cu mana ferma imi scot pumnalul din inima.Sunt in regula.O-ho,nici nu ghicesti cati altii inaintea ta au incercat sa ma doboare…!Totusi,in ciuda eforturilor lor,iata-ma:capul mi-e ridicat sfidator,tinuta e dreapta si nu renunt.
Pasesc pe langa tine tacuta,deja apartii trecutului.Niciun sunet nu se aude de pe buzele tale palide,desi vrei sa-ti strigi frica ce te-a cuprins.Daca te-as atinge,sigur ti-ai pierde mintile.Ce firava esti,micuta fiinta trecatoare,pe cand eu,vesnica hoinara,voi trai pentru totdeauna!
Trecatorii discuta,plimbandu-se pe lungul trotuar in centrul caruia am ajuns.Cerul instelat troneaza lumea,constelatiile salutandu-ma ca pe o veche amica.Inspir adanc.Ranjetul de obicei nelipsit imi reapare pe chip.Vreau sa ma amuz putin.
E dimineata.Te ridici de pe canapeaua pe care te-ai prabusit azi-noapte dupa ce ai ajuns speriat acasa.Cercetezi inprejurimile de parca te astepti sa sar din dulap pentru a te sugruma.Ce prostie!Iti dai si tu seama,nu?Te freci indelung la ochi inainte de a parasi incaperea luminoasa.Asteptand sa se termine de facut cafeaua,te uiti fara tinta prin bucatarie.Rafturile ticiste cu vesela,peretii ce ar trebui varuiti,podeaua nu prea curata,masa cu…Ritmul cardiac iti sare peste suta.Innebunit,scancesti,apoi cazi,picioarele inmuindu-ti-se.Acolo,pe masa,cu sangele meu inchegat pe el,se afla cutitul pe care l-ai folosit.
De unde stiu?Desi nu mai esti in stare sa vezi,stau pe pervazul geamului,razand copios de spectacolul groazei ce mi-l oferi.