07-02-2010, 12:23 AM
Hi guys!:)........eu sunt tot PinkApocalypse....am avut ceva probleme cu nik-urile, dar am reusit intr-un final sa ma loghez pe unul:).....pai sper sa va placa ficul....so enjoy!:)
Disclaimer: Nu detin nici un personaj(inafara de cele create de mine) ce apartin lui Hironobu Sakaguchi din anime-ul/manga-ul Final Fantasy si nu fac profit de pe urma acestor personaje/intamplari.
[Final Fantasy]Totul se rezuma la iubire
Capitolul 1: plecarea
Priveam partitura in zadar. Nu puteam sa fac in asa fel incat sa-mi iasa. Clapele albe cu dungi negre si subtiri, aveau deja urmele degetelor mele. Gandurile mele erau foarte incurcate, trecand in momentul de fata printr-o depresie. Am renuntat, incercand sa uit de tot acest stres. Dar de ce eram stresata? Ei bine, raspunsul era simplu. Trebuia sa ma mut in Tokio, pentru ca mama, regina muzicii pop, cum o numea cam toata lumea, avea foarte multe turnee acolo, iar tata, cel mai renumit medic legist al Marii Britanii, a gasit un serviciu mai bun in Tokio. Si eu cantam, dar numai datorita mamei. Niciodata nu am vrut sa cant, chiar daca aveam o voce extraordinara. Cum norocul nu era de partea mea, prietenul cel mai bun al tatalui meu, se afla tot in Tokio. Dar exista si un mare secret al familiei. Parintii mei impreuna cu mine si cu sora mea mai mica, Yuffe, faceam parte din FBI, fiind de cele mai multe ori spioni secreti. Imi placea asta, si pot spune ca eram multumita ca puteam face asta si in Tokio. Nu vroiam sa ma mut din Marea Britanie, imi era foarte bine aici. Mai ales ca aici aveam o multime de prieteni, iar daca ma mutam la alta scoala, totul se rupea. La scoala din Marea Britanie, impreuna cu mai patru fete, faceam o echipa de breakdance. Prima data a fost doar o idee stupida de-a mea, dar cu timpul am inceput sa aparem si la televizor, pe foarte multe canale. Am participat la o gramada de concursuri, si am castigat multe premii.
Ridic incet privirea catre camera in care ma aflam. Peretele era de o culoare care in totdeauna ma linistea, galben. Deasupra patului se afla trei tablouri mici una sub alta, aratand diferite picturi cu fluturi. Tin minte ca le-am primit cadou de la bunica mea, care murise acum doi ani. Dumnezeu s-o ierte.
In stanga mea se afla dulapul mare din lemn, in care aveam o garderoba imensa de haine, dar tot imi mai trebuiau. Pe podea se afla un covor de marime medie, rotund si pufos, de culoare gri. Patul se afla tot in stanga mea. Era tot din lemn, deloc inalt, asa cum imi placea. Cuvertura era de culoarea cafelei cu foarte mult lapte, avand deasupra doua perne mari de aceeasi culoare si material, alte doua perne mai mici de culoare mov, si alte doua de culoare verde. Spre partea terminala a patului se afla o ,, dunga lata†cum imi placea mie sa ii spun de culoare galbena.
Uram foarte mult idea cu mutatul, dar ii multumeam lui Dumnezeu ca Zack, fratiorul meu de sange, venea si el. Zack era un baiat cu care puteai vorbi direct si sincer, asta mi-a placut mult la el. Avea tot timpul o frizura rebela, care ii dadea un aer de ,,baiat rauâ€. De asemenea, si el era in FBI, asa ca intre noi a fost tot timpul o legatura extreme de stransa.
- Tifa, mi-ai vazut cartea despre tehnicile alea de lupta?
- Nu, Yuffe, scuze.
Sora mea era imposibila. Tot timpul isi pierdea cate ceva, iar apoi dadea vina pe mine. De aceea, nu exista intre noi o legatura, surori nici pe departe, daca nu ne cunosteai, puteai usor sa spui ca suntem doua straine. Nici nu am vrut sa ma gandesc unde era cartea, era un moment greu pentru mine. Stiind ca nici nu m-am gandit la prostia aia de carte, a venit in camera mea.
- Hei, esti ok?
- Pe naiba Yuffe, cum dracu sa fiu?! Sti cat de mult ma afecteaza mutarea asta nenorocita.
Parul ei negru era tuns bob, si chiar ii statea foarte bine. Purta niste blugi de un albastru inchis, si o bluza roz bombon. Ochii ei verzi si mari ma priveau, incercand sa gaseasca un raspuns care sa ma linisteasca.
- Stiu asta, dar hei, priveste partea buna, poate vei intalni pe cineva dragut pe acolo…
- La un iubit nu m-as gandi niciodata, in nici un caz nu acum.
- Nu?! Pentru Dumnezeu, ai 16 ani si nu ai avut nici un iubit pana acum, nici macar nu ai sarutat vreodata ce naiba?!
Inrautatise lucrurile. Tot timpul se gandea la baieti, de aceea avuse destul de multe relatii pana acum, dar nici una nu a fost finalizata cu success. Yuffe plecase din camera nervoasa, neputand sa ma linisteasca. Si eu eram nervoasa…nu m-am gandit niciodata ca voi ajunge aici. Mi-am aruncat ochii aiurea catre rama foto digitala. Arata de cateva ore poze cu mine, iar mai jos, ora. Era ora 20:00. Se pare ca a sosit timpul sa plecam.
- Tifa! Haide! Trebuie sa plecam la aeroport!
Dintr-o data, telefonul meu a scos un sunet foarte cunoscut. Desi nu puteam sa spun ca nu imi placea, mi se parea ca e sonorul prea tare. Trecuse un an si jumatate de cand am acest telefon, si inca nu gasisem tonurile. Cei drept, nici nu prea m-am obosit sa le caut. Se pare ca primisem un mesaj. Ca sa vezi, de la Zack. Apas incet pe ecran, iar mesajul se deschide. ,,Sa ai grija de tine, ne intalnim in Tokioâ€
Ei bine, eu nu prea aveam problema cu drumul. Cam de fiecare data dormeam, mai ales in avion. De cum intram, imi luam pijamalele si ma puneam pe scaun acoperita de o plapuna, si somn. Multa lume ma intrebat ,,dar de ce nu te uiti pe geam? Trebuie sa fie o priveliste minunata†Priveliste minunata pe naiba. Sa vezi ce priveliste atunci cand dai numa de nori sau numa de apa, si ai si ore bune de stat pe scaun. Oricum, nu imi placea sa ma uit pe geam, ma plictisea acest lucru.
Nu trebuia sa mai zabovesc, nu mai era timp dar…imi era foarte greu sa plec din camera aceea. Ma indrept catre usa, si ma intorc incet cu fata la camera. O privesc pentru ultima data, apoi incep sa ma indrept sa scari. Acestea erau de culoare neagra, destul de inalte dupa parerea mea. Privesc incet holul si..nimic. Nimeni nu mai era acolo. Probabil ca toti erau in masina si ma asteptau. Nu ma grabeam, parca incercam sa mai incetinesc timpul. Din pacate, toate drumurile au o destinatie anume, asa ca am ajuns intr-un final la masina.
Disclaimer: Nu detin nici un personaj(inafara de cele create de mine) ce apartin lui Hironobu Sakaguchi din anime-ul/manga-ul Final Fantasy si nu fac profit de pe urma acestor personaje/intamplari.
[Final Fantasy]Totul se rezuma la iubire
Capitolul 1: plecarea
Priveam partitura in zadar. Nu puteam sa fac in asa fel incat sa-mi iasa. Clapele albe cu dungi negre si subtiri, aveau deja urmele degetelor mele. Gandurile mele erau foarte incurcate, trecand in momentul de fata printr-o depresie. Am renuntat, incercand sa uit de tot acest stres. Dar de ce eram stresata? Ei bine, raspunsul era simplu. Trebuia sa ma mut in Tokio, pentru ca mama, regina muzicii pop, cum o numea cam toata lumea, avea foarte multe turnee acolo, iar tata, cel mai renumit medic legist al Marii Britanii, a gasit un serviciu mai bun in Tokio. Si eu cantam, dar numai datorita mamei. Niciodata nu am vrut sa cant, chiar daca aveam o voce extraordinara. Cum norocul nu era de partea mea, prietenul cel mai bun al tatalui meu, se afla tot in Tokio. Dar exista si un mare secret al familiei. Parintii mei impreuna cu mine si cu sora mea mai mica, Yuffe, faceam parte din FBI, fiind de cele mai multe ori spioni secreti. Imi placea asta, si pot spune ca eram multumita ca puteam face asta si in Tokio. Nu vroiam sa ma mut din Marea Britanie, imi era foarte bine aici. Mai ales ca aici aveam o multime de prieteni, iar daca ma mutam la alta scoala, totul se rupea. La scoala din Marea Britanie, impreuna cu mai patru fete, faceam o echipa de breakdance. Prima data a fost doar o idee stupida de-a mea, dar cu timpul am inceput sa aparem si la televizor, pe foarte multe canale. Am participat la o gramada de concursuri, si am castigat multe premii.
Ridic incet privirea catre camera in care ma aflam. Peretele era de o culoare care in totdeauna ma linistea, galben. Deasupra patului se afla trei tablouri mici una sub alta, aratand diferite picturi cu fluturi. Tin minte ca le-am primit cadou de la bunica mea, care murise acum doi ani. Dumnezeu s-o ierte.
In stanga mea se afla dulapul mare din lemn, in care aveam o garderoba imensa de haine, dar tot imi mai trebuiau. Pe podea se afla un covor de marime medie, rotund si pufos, de culoare gri. Patul se afla tot in stanga mea. Era tot din lemn, deloc inalt, asa cum imi placea. Cuvertura era de culoarea cafelei cu foarte mult lapte, avand deasupra doua perne mari de aceeasi culoare si material, alte doua perne mai mici de culoare mov, si alte doua de culoare verde. Spre partea terminala a patului se afla o ,, dunga lata†cum imi placea mie sa ii spun de culoare galbena.
Uram foarte mult idea cu mutatul, dar ii multumeam lui Dumnezeu ca Zack, fratiorul meu de sange, venea si el. Zack era un baiat cu care puteai vorbi direct si sincer, asta mi-a placut mult la el. Avea tot timpul o frizura rebela, care ii dadea un aer de ,,baiat rauâ€. De asemenea, si el era in FBI, asa ca intre noi a fost tot timpul o legatura extreme de stransa.
- Tifa, mi-ai vazut cartea despre tehnicile alea de lupta?
- Nu, Yuffe, scuze.
Sora mea era imposibila. Tot timpul isi pierdea cate ceva, iar apoi dadea vina pe mine. De aceea, nu exista intre noi o legatura, surori nici pe departe, daca nu ne cunosteai, puteai usor sa spui ca suntem doua straine. Nici nu am vrut sa ma gandesc unde era cartea, era un moment greu pentru mine. Stiind ca nici nu m-am gandit la prostia aia de carte, a venit in camera mea.
- Hei, esti ok?
- Pe naiba Yuffe, cum dracu sa fiu?! Sti cat de mult ma afecteaza mutarea asta nenorocita.
Parul ei negru era tuns bob, si chiar ii statea foarte bine. Purta niste blugi de un albastru inchis, si o bluza roz bombon. Ochii ei verzi si mari ma priveau, incercand sa gaseasca un raspuns care sa ma linisteasca.
- Stiu asta, dar hei, priveste partea buna, poate vei intalni pe cineva dragut pe acolo…
- La un iubit nu m-as gandi niciodata, in nici un caz nu acum.
- Nu?! Pentru Dumnezeu, ai 16 ani si nu ai avut nici un iubit pana acum, nici macar nu ai sarutat vreodata ce naiba?!
Inrautatise lucrurile. Tot timpul se gandea la baieti, de aceea avuse destul de multe relatii pana acum, dar nici una nu a fost finalizata cu success. Yuffe plecase din camera nervoasa, neputand sa ma linisteasca. Si eu eram nervoasa…nu m-am gandit niciodata ca voi ajunge aici. Mi-am aruncat ochii aiurea catre rama foto digitala. Arata de cateva ore poze cu mine, iar mai jos, ora. Era ora 20:00. Se pare ca a sosit timpul sa plecam.
- Tifa! Haide! Trebuie sa plecam la aeroport!
Dintr-o data, telefonul meu a scos un sunet foarte cunoscut. Desi nu puteam sa spun ca nu imi placea, mi se parea ca e sonorul prea tare. Trecuse un an si jumatate de cand am acest telefon, si inca nu gasisem tonurile. Cei drept, nici nu prea m-am obosit sa le caut. Se pare ca primisem un mesaj. Ca sa vezi, de la Zack. Apas incet pe ecran, iar mesajul se deschide. ,,Sa ai grija de tine, ne intalnim in Tokioâ€
Ei bine, eu nu prea aveam problema cu drumul. Cam de fiecare data dormeam, mai ales in avion. De cum intram, imi luam pijamalele si ma puneam pe scaun acoperita de o plapuna, si somn. Multa lume ma intrebat ,,dar de ce nu te uiti pe geam? Trebuie sa fie o priveliste minunata†Priveliste minunata pe naiba. Sa vezi ce priveliste atunci cand dai numa de nori sau numa de apa, si ai si ore bune de stat pe scaun. Oricum, nu imi placea sa ma uit pe geam, ma plictisea acest lucru.
Nu trebuia sa mai zabovesc, nu mai era timp dar…imi era foarte greu sa plec din camera aceea. Ma indrept catre usa, si ma intorc incet cu fata la camera. O privesc pentru ultima data, apoi incep sa ma indrept sa scari. Acestea erau de culoare neagra, destul de inalte dupa parerea mea. Privesc incet holul si..nimic. Nimeni nu mai era acolo. Probabil ca toti erau in masina si ma asteptau. Nu ma grabeam, parca incercam sa mai incetinesc timpul. Din pacate, toate drumurile au o destinatie anume, asa ca am ajuns intr-un final la masina.