Fairy's reflection

[Juliette]

Well, asta e noul meu fic, pe care l-am inceput de weekend-ul asta sa-l scriu :D asa ca-i "proaspat", cum se spune. Il mai am postat pe celalalt forum, chiar am primit o parere nu tocmai placuta cum ca actualul fic nu arata deloc din stilul meu cu care s-au obisnuit ceilalti, dar mi-am propus sa pun aici doua ficuri: cel nou, pe care-l voi pune chiar astazi (sper ca nu am incalcat vreo regula, am verificat fiecare sectiune-n mare si la FanFiction nu am vazut un nr. minim de posturi ca sa pot posta un fic) si unul din cele vechi, trebuie sa ma decid mai intai pe care sa pun, ca sa faceti si voi diferenta, adica sa vedeti si sa-mi spuneti. Vreau sa ma conving :D
Dupa cum am mai spus si la topicul cu oneshot-uri: nu sunt perfecta si nici nu ma consider; normal sa am greseli, dar cu timpul ma indrept! Astept critici, nu ma supar, dar va rog sa nu fie doar de dragul de a fi postate, in sensul ca astept critici serioase si care sa ma ajute.
Voi pune cate-un fragment in fiecare weekend, pentru ca atunci am timp sa scriu. Sper ca este ok asa si ca nu va deranjeaza
Nu stiu cat de fascinanta o sa vi se para povestea asta, dar sper ca macar la doi,trei sa va placa. Nu am pretentia sa cititi multi (cui ii face placere, e invitatul meu!), dar am rugamintea sa comentati fara sa va certati si fara spam, va rog! Mi-a luat vreo saptamana sa ma decid asupra plotului, pentru ca initial voiam sa-l pun la Romantic, dar pentru ca se bazeaza mai mult pe aventura, a ramas aici. Oricum, si alte genuri sunt predominante in acest fic.
Voi scrie cu:
- "list" pentru fragment, "centru" pentru titluri/capitole sau citate (luate de pe net, evident)
- "bold" pentru titlu, "italics" pentru anumite replici (o sa va dati seama, pe parcurs).
Sper sa va placa. Astept pareri. Si da, am emotii, dar nu la fel ca la inceput.

Prolog

„ Nu-ţi fie frică să faci un pas mare.
Nu poţi trece o prăpastie din două sărituri mici.
(David Lloyd George) ”

• Era seară, sfârÅŸit de toamnă. Temperatura era mult mai scăzută aproape de pădure decât în oraÅŸ, unde era puÅ£in ridicată. ÃŽn curând, gerul avea să-ÅŸi spună cuvântul, iar fulgii mari de zăpadă să se împrăştie peste tot, acoperind pământul rece cu o pătură albă ÅŸi strălucitoare. ÃŽn momentul de faţă, ceaÅ£a era prezentă atât în orăşelul cu peste 280.000 de locuitori, cât ÅŸi în apropierea sa. Nu puteai să vezi de la distanţă pădurea, pentru că ceaÅ£a reducea vizibilitatea. Copacii erau uscaÅ£i ÅŸi lipsiÅ£i de frunzele care-i încărcau, dându-le o adevărată culoare. Erau toÅ£i pregătiÅ£i să primească fulgii mult iubiÅ£i ai iernii.
  Pădurea. Pentru un străin era ceva nou, dar pentru un cetăţean al oraşului din apropiere era ceva obişnuit. Ziua, puteai să te plimbi, deşi nu mulţi se aventurau pe acolo. Primarul pregătise special o zonă pentru grătare sau picnicuri. În schimb, noaptea era cel mai nebunesc lucru şi mai periculoasă decizie să te aventurezi în apropierea pădurii sau chiar în interiorul ei. Existau zvonuri de care se temeau, dar nu toţi credeau.
  Mergea. Poteca pe care se afla era plină de noroi, dar acoperită pe deasupra de frunzele multicolore. Un curcubeu in miniatura şi pe care puteai să păşeşti fără să-ţi fie teamă că o să dispară. Urmele care rămâneau în urmă erau un „ indiciu ”, de fapt. Încă nu realiza acest lucru, pentru că ştia că trebuia să meargă. Deodată, se auzi o voce caldă, dar în acelaşi timp un ton ameninţător..
  - D-şoară Denvers.
  Mai multe voci răsună în mintea ei, amestecându-se cu cea de mai devreme. Se sperie, din instinct corpul tresărindu-i uşor.
  Căzu în gol, trezindu-se la scurt timp trântită la podea. Rănită, neputând să se mişte. Nu-şi simţea aproape deloc corpul, părându-i-se mai greu ca niciodată. Încercă să-şi revină în fire. Se uită în jur preţ de câteva secunde: o sală mai mare decât un palat, încăpătoare şi fără pereţi sau cel puţin asta putea să observe.
  - Ajută-mă..
  O fetiţă de 5,6 ani cu două perechi de aripi multicolore şi slab strălucitoare părea să se ţină cu putere de pământul de la marginea lacului. Era rănită grav, putându-i-se vedea rănile adânci şi corpul plin de zgârieturi şi sânge. Trei făpturi feminine priveau de aproape. Erau îmbrăcate în veşminte transparente, din mătase, cu clopoţei la picioare şi părul lung despletit. Râdeau. Cea care o trăgea pe micuţa fetiţă ieşi la suprafaţă doar puţin. O fecioară frumoasă şi îmbrăcată toată în alb, dar cu veşmintele-i lipite de corp din cauza apei, se amuza şi continua să o tragă la fund.
  Lacrimile începură să-i curgă pe obraji. Nu se putea mişca. Nu ştia ce să facă, dar avea un impuls să o ajute, deşi nu o ştia. Atinse cu vârful degetelor spatele, atât cât putu, ca să vadă ce o împiedică să se mişte: săgeţi lungi şi groase, înfipte în corpul ei.
  Confuză, de la distanţă vede o silueta care o strigă. Din nou, o voce. Apoi, mai multe.
  - Aileen Denvers! ţipă profesoara de franceză, trezindu-o.

[hiimera]

Waa deci sa stii ca imi place foarte mult cum ai inceput totul.
Interesanta poveste, chiar daca nu e toata si e doar un mic fragment, vreu sa-ti spun ca e foarte frumoasa :3.
Imi place cum descri, asa simplu si placut eu cel putin inteleg, o mica problema sa nu mai scrii asa : 280.000 ci scrie doua mii opt sute... etc deci sa scri in litere nu in cifre mai ales cand vrei sa sepcifici orele, datile, sau chiar un anumit numar :]. Saraca copila chiar imi pare rau, asta inseamna ca ea doar visa ? Dar poate o fi real cine stie ?
Oricum astept cu nerabdare urmatorul fragment, caci imi place foarte mult si ma ti in suspans >u<.
Succes la scris ! =^^=

[Juliette]

Credeam ca nu o sa citeasca nimeni :">
Multumesc mult pentru comentariu. Urmatorul fragment il voi posta sambata seara, cred. Poate si vineri, dar nu garantez. Am mult de invatat pentru facultate si mai am si de alergat saptamana asta, pentru diverse probleme.
Cat despre nr. am inteles. Scriu asa din obisnuinta :">
O sa tin minte. Mersi mult.

[BloodyInnocence]

hm....este prea scurt sa imi pot forma o parere clara asupra povesti dar din ceea ce ai scris tu aici cred, de fapt, sunt convinsa ca pot sa ma "leg" de cate ceva.
in primul rand ai multe propoziti scurte care nu au nici un sens asa lasate singura insa capata sens daca le asociezi cu ceea ce este in fata sau dupa ele. ai propozitii care nu au nici un Dumnezeu, ai taiat fraza doar ca sa fie mai scurta pentru nu stiu ce motiv. Apoi numerele le scrii cu ajutorul cuvintelor nu a cifrelor si nu pui prescurtari gen: pt in loc de pentru sau D-soara in loc de Domnisoara.
c-am atat, sper ca nu te-am deranjat. nu stiu ce fel de critica doresti;) dar sper ca te-am ajutat.
este interesanta povestea...momentan sa vedem cum evoluezi.

[IceCat]

Nya! Si eu si ei...

Deci titlul m-a atras, caracterul fantasy[am si eu o poveste postat aici dar e mai SF] mi-a placut, inceputul e destul de interesant si in capul meu sau nascut destule intrebari. Sper sa faci o poveste desteapta.

Scuze...greseala mea...se pare ca regula de 40 de randuri nu se mai aplica la sectiunea original

Nu prea am observat greseli de tastare cea ce e foarte bine.

"Un curcubeu in miniatura şi pe care puteai să păşeşti fără să-ţi fie teamă că o să dispară."- propozitia asta pare neterminata "un curcubeu în miniatura, pe care puteai sa pășești fără sa iți fie teama ca o sa dispara, ... [asa si cu curcubeul ce era... adica subiectul "curcubeul" nu are predicat, sper ca ai inteles]

Okay si mai am o nelamurire... Deci tipa asta mergea prin padure pe o poteca... apoi zici la un moment dat ca "Se uită în jur preţ de câteva secunde: o sală mai mare decât un palat, încăpătoare şi fără pereţi sau cel puţin asta putea să observe." deci cum o ajuns acolo, am citit cu atentie si nu vad nimic, poate is chioara... apoi zici "O fetiţă de 5,6 ani cu două perechi de aripi multicolore şi slab strălucitoare părea să se ţină cu putere de pământul de la marginea lacului." adica cum putea sa vada lacul, n-ai zis nimic de nici un lac...am inteles ca "incaperea" nu avea pereti ok[desi termenul de "incapere" defineste din start un spatiu inchis,(DEX) A fi cuprins într-un spațiu, Spațiu în interiorul unei clădiri.] dar totusi.

Ai vorbit în incipit despre un peisaj, un loc, unde folosesti un limbaj clar, simplu si in acelasi timp cu multe detalii, apoi imediat in al treilea paragraf iti introduci personajul putin cam in plop si nu specifici decat ca mergea pe o poteca, dar presupunem ca e in padure desi putea foarte bine sa fie intr-un parc. Aici folosesti un limbaj oarecum vag si incomplet. Chestia e ca inceputul pe care il ai nu se potriveste, dupa parerea mea, cu restul actiunii mai ales prin faptul ca fata se pare ca visa. Ma rog, adica cine se gandeste cand viseaza ce crede lumea despre padure din apropierea orasului sau cati locuitori sunt acolo. Parerea mea e ca primele doua alineate mergeau foarte bine ca inceput la primul capitol, ca o prezentare a locului, apoi puteai continua cu prezentarea personajul, actiunii sau mai stiu eu ce. Daca totusi vrei sa pastrezi inceputul trebuie sa il faci in aceeasi tonalitate cu restul postului. Sa il faci putin mai vag si euforic, sa para mai mult a vis, ceva de genu' "Aerul era rece si parea ca avea sa ninga. Copacii erau desfrunziti, iar noaptea era aproape. Padurea din apropierea orasului, presarata cu atetea povesti, capata o nota infricosatoare noaptea." Deobicei evit sa dau exemple ca sa nu te influentez[si [e deasupra e facut pe loc si nu e deosebit] sper doar ca ai prins ideea.

Scuze ca am facut un post asa de lung, dar ti-am urmat sfatul ca sa fac o critica serioasa. Sper ca nu am spus nimic care sa te jicneasca. Am fost si eu la inceput si inca mai am de invatat, deci nu ar fi intentia mea sa te fac sa te simti prost. Ti-am semnalat lucrurile care mi s-au parut in neregula.

Succes la scris, nya.

[Juliette]

FallenAngel, multumesc mult pentru comentariu. La prescurtarea aia "pt" am scris fara sa-mi dau seama. Cand tastez, scriu foarte repede si la cea cu "d-soara" ai dreptate. Nu m-a deranjat comentariul tau, pentru ca am mai zis: am si eu greseli. Multumesc mult!
IceCat si eu iti multumesc pentru comentariu! Si eu sper sa-mi iasa ceva ca-lumea. De obicei, imi pregatesc din timp capitolele, dar acum totul va fi scris in ziua cand trebuie sa pun continuarea. Despre nr de randuri: pe forumul unde sunt eu activa, se cer minim 20 de randuri. Aici nu am gasit niciun regulament la FanFiction. Nu am stiut! Data viitoare o sa scriu mai mult. Da, stiu, am tendinta sa scriu propozitii lungi sau fara predicat, dar asta pentru ca am mai intalnit T.T oricum o sa ma corectez. Una din povestioarele mele,care-i un slice of life ca gen, o sa ajunga in mainile profesoarei mele de limba romana de la facultate si o sa ma ajute si dansa! Cat despre "incapere", voiam sa zic mai mult pestera, dar suna cam aiurea si pe moment nu mi-a venit cuvantul in minte. Si ce s-a intamplat in "vis" (pentru ca nu a fost tocmai un vis), ea de fapt, a trecut dintr-un peisaj intr-altul ca sa zic. Totul s-a intamplat repede. Asta am vrut sa scot in evidenta :">
Nu ma supar! Multumesc mult pentru critica :x la toti care au comentat le multumesc din suflet :x

[Juliette]

Well, sper ca nu e o problema daca folosesc culoare :-s tot n-am primit link-ul cu regulile la sectiunea proza, sper sa primesc.
Am reusit sa scriu fragment, e proaspat scris :)) cum ar veni. Nu e cine stie ce, dar a trebuit sa inventez ceva pe loc. Sper sa va placa si o sa incerc sa nu mai fie stilul asa de pueril cum a fost prologul, adica sa revin la stilul meu. Bine, aici nu aveti cum sa vedeti diferenta, dar.. ma rog. Astept pareri. Sper sa va placa ^.^

Capitolul I: Mulţumesc.

• Pentru orice exista un început. Pentru oricine exista o ÅŸansă, dar unele persoane chiar nu ÅŸtiau cum să profite de acea ÅŸansă sau acel început. ViaÅ£a era plină de astfel de capcane ÅŸi dacă nu ÅŸtiai cum să le eviÅ£i sau cum să suporÅ£i mai puÅ£in durerea, era ca ÅŸi cum te lăsai pe mâna Zeului MorÅ£ii. Asta dacă exista. ViaÅ£a nu era doar dulce ca mierea. Mai exista ÅŸi-un al doilea sortiment, pe care nu toÅ£i îl acceptau. Unii ÅŸtiau cum să profite, dar alÅ£ii erau, pur ÅŸi simplu, prea slabi ca să facă acelaÅŸi lucru ca restul lumii. Practic, viaÅ£a era un deal pe care trebuia să urci, dar apăreau ÅŸi zone când erai doborât ÅŸi o luai la vale. Abia apoi puteai să urci, din nou. Åži totuÅŸi, nimic nu se putea compara cu durerea..
  Plângea, dar nu-şi dădea seamă că doar rău îşi făcea. Lacrimile izbucniseră, pur şi simplu, deodată. Avea, însă, un motiv. Mereu exista un motiv pentru orice, oricine. O durea capul, dar în momentul ăsta nu-i mai păsa de nimic şi de nimeni. Stătea pe patul dublu din dormitorul ei, cu capul băgat în perna ei preferată şi plângea asemenea unui copil mic. De ce? Era mult prea simplu, dar pentru ea durea al naibii de tare.
  - De ce? şopti, neputând să-şi stăpânească lacrimile.
  O durere insuportabilă îi atinse şi inima care, teoretic, era făcută bucăţi. Deja-şi imagina propria inimă în sute de bucăţi împrăştiate peste tot, dar numai întreagă nu era. N-avea cum din moment ce şi-o imagina bucăţi. Şi totul numai din cauza lui! Dacă ar fi avut curajul să-i spună în faţă ce gândea în momentul de faţă. Dacă i-ar fi dat un pumn s-ar fi simţit aşa bine. Dacă ar fi avut curaj ar fi făcut mai multe, dar atunci, în acel moment din trecut, curajul nu era, nu exista. Imaginile îi reveneau fără nicio jenă. De parcă putea să controleze. De parcă putea să uite. Era imposibil! O aşa amintire dureroasă va avea pentru tot restul vieţii loc în mintea ei. Era terminată, şi fizic şi psihic.
  - Îl urăsc!!! ţipă, aruncându-şi perna-n peretele opus patului.
  Nici nu putea să mai gândească logic. Mintea-i era invadată de amintirile din acel moment care făcea acum parte din trecut, trecutul ei, din nefericire. Caleb, fratele ei, intră pentru a treia oară în dormitor, de data aceasta cu doua cutii de Coca Cola. Trânti uşa, îi aruncă o cutie surorii lui şi se aşeză comod pe biroul de lângă patul fetei.
  - Ce faci?
  - Ce ţi se pare că fac? Plâng.
  - Păi, de ce plângi?
  - Nu fă mişto de mine, Caleb! zise aceasta, începând să plângă mai rău.
  - Of, bine, spuse tânarul cu părul negru, ducându-se la şifonierul ei şi căutând ceva de îmbrăcat. Ieşim în club. În seara asta.
  - În seara asta? Ai înnebunit?
  - Nu, din câte ştiu eu, spuse din nou, aruncându-i o pereche de blugi albaştrii şi-un maieuţ cu puţin decolteu. Te aştept jos. Aranjează-ţi şi părul ăla. Parcă ai fi băgat degetele-n priză.
  Şi ieşi, fără ca măcar să-i mai dea o explicaţie. Nu avea niciun chef să iasă, dar ştia că dacă o să-l facă să piardă timpul, nu era bine pentru ea şi nu în sensul rău. Îi făcea exact ce nu-i plăcea: o gâdila. Doar pentru că era mai mare decât ea cu trei ani, nu însemna că trebuia să facă pe şeful. Zâmbi, lacrimile oprindu-i-se. Tatăl ei s-a recăsătorit şi actuala nevastă, care era o femeie de treabă şi cu care se înţelegea bine, avea deja un fiu din căsătoria anterioară, evident. Caleb nu făcu diferenţa, considerându-o pe Aileen sora lui de sânge. Protector cu ea încă de când părinţii lor s-au recăsătorit. Îi auzi vocea, speriindu-se. Ţipa de jos, din hol, la ea, să se grăbească. Fără să mai piardă timpul, începu să se schimbe, aruncându-şi hainele de casă pe unde nimerea. Trebuia să se grăbească. Mergea la club, cu fratele ei. Presimţea ceva, dar nu mai conta. Zâmbi, din nou, rostind doar un scurt cuvânt: mulţumesc.

[hiimera]

Ce tare, mi-a placut capitolul asta, dar ma intreb oare de ce plangea ? Ma ti in suspans cu asta, imi place totul mai ales descrierea sentimentelor ei si imi place si numele lui frateso :X:X.
Iar legat de culoare nu stiu daca poti folosi sau daca nu poti folosi, de ex mie cand am lasat comm mi-a spus cineva ca numai moderatorii pot scrie cu culori, asa ca mi-am inegrit iara scrisul.
Oricum nu stiu daca atunci cand postezi capitole poti sa pui culoare, o sa trec pe la regulament si o sa ma uit si iti zic daca e. >:D<
Dar daca trec alti si iti lasa comm si il citesac si pe al meu, pot chiar ei sa-ti spuna.
Oricum eu ma uit sa vad si te anunt. :* :D

[Juliette]

Esti foarte draguta. Multumesc ca ai verificat si m-ai anuntat. Eu m-am uitat la regulamentul general si nu am vazut (poate sunt chioara) T.T de aia am rugat frumos pe oricine poate sa imi dea un link sa vad si eu regulile de la FanFiction in caz de da pe aici si citeste ficul. Multumesc mult! Am editat posturile si am sa le las asa. Faza e ca pe celalalt forum sunt obisnuita sa pun cu o culoare si acolo avem voie cu orice in afara de rosu, care-i pentru Staff, evident :D si mnoh, dar am editat. Inca o data, multumesc!
Cat despre capitol, credeam ca si asta o sa fie la fel de copilaros ca primul (asa am primit un comment pe celalalt forum, ca nu e deloc stilul meu :-< ), dar ma bucur ca ti-a placut. Si mie-mi place numele de Caleb :x cat despre motivul pentru care plange, o sa-l aflati in nextul urmator.
Multumesc pentru comentariu!

[matzaplouata]

ambele capitole sunt frumoase si ideile (Caci nu pot lega un capitol de altul) par bune.
cum am spus, nu vad absolut nici o legatura intre primul si al doilea capitol.
descrierea in primul capitol a fost cam fugitiva si de asemenea, mi-ar fi placut sa stiu mai multe despre fetita cu aripi si cele trei femei/fete. actiunea mi s-a parut tare grabita.
nu ti-am citit one-shoturile, deci nu-ti cunosc stilul.
al doilea capitol- as fi vrut si mai multa descriere (scuze dar ma obsedeaza).
actiunea n-a mai fost asa de grabit de data asta

astept imbunatatiri si daca te-a deranjat cu ceva critica mea, da-mi un pm si se rezolva
ja ne!;):-h