FOTM - Ianuarie - Lucrarile

[Unia]

FOTM Ianuraie - Voatrea lucrărilor participante

Perioada de votare: De astăzi, 22 ianuarie, până duminică, 30 ianuarie. Rezultatele vor fi postate pe 31.

Cum votez?
Votarea se face obligatoriu prin poll şi opţional printr-un comentariu în acest topic. Votul prin poll valorează 1 punct, iar votul prin comentariu, 3 puncte. Prin votul prin comentariu nu se înţelege ceva de genul "Votez pentru lucrarea X, mi-a plăcut aşa de mult OMG!!!!! Eşti atât de bun *100 de emoticoane*". Aceste comentarii nu vor valora decât un punct. Cine vrea să comenteze, este rugat să critice şi să atingă măcar câteva aspecte legate de lucrarea în sine.

Lucrările vor fi postate anonime, în ordinea în care le-am primit.

Lucrările:


Lucrarea 1

Prieten sau dusman?

De multe ori vreau sa ma intorc in trecut. Poate pentru ca vreau sa schimb unele lucruri, poate petru ca vreau sa imi amintesc momentele pline de extaz, traite departe de lumea exterioara. Si totusi, daca m-as intoarce in timp, as vrea sa schimb unele lucrurui sau poate as vrea sa simt iar cum tot ce am mai de pret e pierdut prin valurile de tristete. Sunt clipe in care sper ca limbile ceasului meu de pe noptiera sa se opreasca si apoi sa se invarta in sens invers.
Oare eu nu am puterea sa o fac? Oare eu nu am puterea sa imi fac un nou prieten de care sa ma folosesc de cate ori am nevoie? As vrea sa ma pot folosi de el de fiecare data cand simt ca ceva trebuie schimbat. Nu cred ca am dreptul dar poate cineva face o exceptie. Poate un mare vrajitor va dori sa ma ajute. El isi va invarti bagheta magica si intr-o secunda as pasi pe un alt taram, unul alb-negru, invechit si patat de reprosuri. As putea sa schimb tot ce nu imi e pe plac acum.

Ah! Dar nu exista o asemenea persoana! Nu gasesc un Harry Potter al zilelor noastre care sa ma ajute, oriunde si oricat l-as cauta. Poate ca asa trebuie, poate ca imi e scris sa platesc pentru pacatele facute de mine si de stramosii mei pe care nu am avut niciodata onoarea sau oroarea sa ii cunosc. Cred ca din vina lor sunt pedepsita atat de aspru.

Dar ce vorbesc? De ce ma plang? Eu sunt cea care trebuie sa ramana blocata in prezent, fara sanse de scapare. Eu sunt cea care trebuie sa traiasca o iubire dusa in trecutul imposibil. E destinul meu. Si acest prezent e transformat intr-o clipa in ceva pierdut, in ceva ce nu voi mai avea niciodata. Amintirile imi apar secunda dupa secunda si imi acopera mintea cu un val gri, refuzand sa ma lase in pace. Totul e atat de crud, vreau sa pot apasa un buton magic si vreau sa dispar. Sa ma trezesc undeva, intr-un loc indepartat, la ani lumina distanta de realitate.



Lucrarea 2

Careless Whisper

Aş vrea să plâng, dar lacrimile mi-au secat de mult. Aş vrea să te strâng, dar tu nu mai eşti acolo de mult. Aş vrea să mai dansăm, însă nu pe acea melodie din nou şi din nou. Ai spus că vom avea timp să le facem pe toate. Ai minţit şi m-ai rănit.

I feel so unsure, as I take your hand and lead you to the dance floor.

Ai auzit melodia începând să cânte în boxe şi zâmbind ai întins mâna să mă inviţi la dans. Tu erai sigur, eu eram cea care se temea. Ceva îmi spunea să nu o fac, să nu îţi accept invitaţia, dar am ignorat sentimentul şi am făcut-o. I-am luat mâna şi am zburat amândoi pe ringul de dans.

As the music dies, something in your eyes calls to mind the silver screen and all its sad good-byes.

Şi inimă mi-a îngheţat auzind versurile. Şi sentimentul s-a accentuat ţipându-mi în cap să plec şi să te iau cu mine, dar l-am ignorat şi am continuat să mă învârt ţinută în braţele tale puternice care promiteau eternitatea. Însă acum îmi dau seama că au minţit. Cum ai putut să mă minţi?

I`m never gonna dance again, guilty feet have got no rhythm. Though it`s easy to pretend I know you`re not a fool. Should`ve known better than to cheat a friend and waste the chance that I`ve been given so I`m never gonna dance again, the way I`ve danced with you.

Şi refrenul avea un avertisment mut ascuns printre rânduri, dar nu l-am ascultat preferând să văd timpul nostru în acesta, nu ultimatumul pe care soarta ni-l oferea.
Tu zâmbeai sfidând-o şi o făceai cu bună credinţă, invitând-o parcă să încerce să ne despartă. Nu ştiam asta în acea clipă, crezând că o naivă că zâmbetul tău îmi este destinat mie. Cât de mult m-am înşelat...

Time can never mend the careless whispers of a good friend. To the heart and mind, ignorance is kind, there`s no comfort in the truth. Pain is all you`ll find.

Şi parcă soarta îmi şoptea să las momentul să treacă, să nu caut adevărul pentru că mă va durea şi am ascultat ca o fată bună ce eram şi în loc să îi pun capăt am continuat să dansez visând la o eternitate alături de tine.

Never without your love...

Da, niciodată nu voi renunţa la dragostea ta.

Tonight the music seems so loud. I wish that we can lose this crowd. Maybe it`d better this way. We`d hurt each other with the things we`d want to say.

Nu simţeam, nici unul dintre noi, durerea celui care cânta melodia. Nu m-am gândit nici o clipă la sensul ascuns al versurilor pentru că eram în al nouălea cer şi nu vedeam altceva decât chipul persoanei iubite. Şi nu am trăit clipă, am uitat.

We coould have been so good together. We could have lived this dance forever. But no one`s gonna dance with me. Please stay.

Nu mai conta ce încercau îngeri să îmi spună. La sfârşit am căzut în aceeaşi capcană ca şi tine şi am uitat de noi... am uitat de mine crezând în: „fericiţi până la adânci bătrâneţi”.

Now, that you`ve gone, what I did so wrong? That you had to leave me alone.

Pe aceste ultime versuri ne-am oprit. S-a terminat dansul nostru şi ai plecat promiţându-mi că ne vom vedea mâine, dar undeva în inima mea ştiam. Ştiam că acela a fost ultimul nostru dans.
Numai că de abia a doua zi mi-am dat seama de sensul ascuns al versurilor, de durerea cântăreţului şi alături de durerea lui am adăugat-o pe a mea. Şi tot ce auzeam era acea melodie şi tot ce vedeam era dansul nostru. Ultimul dans.

Mă trezesc din melancolia ce pusese din nou stăpânire pe mine. Simt nevoia să te întreb ceva doar pentru a distruge liniştea din încăpere.
- „Careless Whisper”, îţi aminteşti de această melodie, dragoste? Este singurul lucru ce îmi trece prin minte să întreb.
Nici un răspuns, dar de altfel nici nu mă aştept să îmi răspundă. Cum ar putea când este în comă de trei luni? Îmi simt inima micşorându-se de câte ori mă gândesc la ultima noastră noapte împreună. Cine ştia ce avea să se întâmple la numai câteva ore de când ne-am despărţit? Cine avea să ştie că acea melodie va fi ultima noastră melodie pe care vom dansa?
Nu pot să nu mă întreb care dintre noi doi este cel mai blestemat. Eu care nu pot să trec peste şi să uit acea noapte nenorocita sau tu care eşti inconştient, neştiind de nimic din ceea ce se întâmplă în jurul tău.
Stând aici, pe acest scaun lângă patul tău de spital aud versurile acelea afurisite şi retrăiesc pentru a nu ştiu câta oară ultimul nostru dans.

We could have been so good together. We could have lived this dance forever. Now that you`re gone, what I did so wrong, that you had to leave me alone?

Aceste versuri îmi răsună în cap aducându-mi aminte de cât de crudă este soarta, de cât de puţin înseamnă o clipă, un moment de iubire, o falsă eternitate în faţa adevăratului timp.

Lucrarea 3

Timpul nu sterge durerea

Timpul.Timpul ca o clepsidra imensa,o clepsidra in care nisipul nu conteneste sa se scurga,bob cu bob,fir cu fir, cu miscari demne de admiratia unui artist.Timpul care nu sta in loc, nu se deruleaza inapoi,nici inainte,asa cum nu ramane intiparit in mintea tuturor decat cand ai vrea sa ai puterea sa il poti opri.Timpul,ca o mare nemarginita,in toate culorile, unde toata lumea dar nimeni nu poate ajunge, cu valuri mari care te readuc la mal,care te trezesc din visarea profunda ce pune stapanire pe sufletul tau si nu te mai lasa sa gandesti logic si sa vezi timpul asa cum e el,neschimbat.Timpul abisal si fara de sfarsit care va exista mereu,chiar daca momentele din vieti neimportante vor sa il opreasca din nestiinta lor. Timpul, o putere mareata care te face sa crezi ca poate nu esti facut sa il judeci.Timpul, care aduce bune si rele cand credem ca nici o frantura de speranta nu se poate arata printre norii grei care ne umbresc sufletul.Pentru ca timpul nu poate sterge durerea,dar poate face ca intamplarile sa ramana simple amintiri.Timpul, va fi mereu o cenusa care nu se risipeste.Niciodata.Si, nu in ultimul rand,timpul nu iarta,timpul doar trece peste greseli si nu mai revine peste ele.
-Yuna!Trezeste-te!E 7 dimineata!
-Da,imediat mama.
Un zambet imoral imi apare pe fata.Pentru ca timpul m-a facut sa uit de tine.



Lucrarea 4

Nouă sute nouăzeci şi nouă de secunde


A căzut un strop de ploaie...şi apoi încă unul, şi încă unul până când cerul s-a prăbuşit pe Pământ, sfărâmând totul şi am rămas singur cu timpul.
Pe fundal se aude „tic-tac-ul” unui ceas. Stropi de lumină cad izbindu-se de palmele mele zgâriate, de ochii mei orbi, de buzele mele mute, de trupul meu sângerând şi de sufletul meu osândit existenţei. A mai trecut o secundă...mai sunt nouă sute nouăzeci şi nouă până când ceasul va înceta să bată...Atât de mult!
Văd un drum neclar ce duce înainte. Aş vrea să păşesc şi să ies din vid, dar nu pot, nu mă pot depărta de ticăitul funestului ceas.Ceva mă face să întorc privirea şi văd conturându-se un alt drum, către înapoi...Nu vreau să văd, dar sunt împins de o forţă superioară şi merg, merg pe picioarele mele de cadavru viu, ţinându-mi ochii pe pietrele pe care calc.
„Cerşetor!”
„Pleacă!”
„Nu mai aveţi nimic!”
„Domnule, cafea sau ceai?”
„Aţi moştenit toată averea!”
„Mama! Pot să mă joc cu Danny?”
Deschid ochii şi îngenunchez sub corvoada atâtor amintiri. Le las să mă cuprindă. Nu ştiu de ce, dar simt nevoia să-mi revăd viaţa înainte să o părăsesc. Mama mea şi perioada copilăriei, fursecurile cu ciocolată, casa imensă în care locuiam, apoi, eu adolescent fugind din ea spre nicăieri şi întorcându-mă la tata descumpănit. Incendiul şi moartea părinţilor mei, averea pe care am moştenit-o, chipul avocatului negru ce-şi purta mândru servieta franţuzească, acelaşi chip, mai târziu, când m-a anunţat că eram ruinat şi, rânjind, m-a evacuat şi, în cele din urmă, privirea dispreţuitoare a omului din dimineaţa asta care îmi aruncase un „Cerşetor!” dezgustat în obraz.
Nici nu mi-am dat seama când am început să plâng. Ştiu că, dintr-odată mă vedeam pe mine în oglinda ploii: în genunchi în faţa sorţii, şovăitor, amorţit în timp, chinuit de propriile gânduri.
Nu ştiu când sau cum, dar lacrimile au încetat să mai curgă şi m-am ridicat, mergând dezechilibrat pe drumul ce înainta.
Pas cu pas descopeream o nouă piesă a acestui puzzle uriaş, prea mare pentru o minte aşa fragilă. Vedeam totul roşu, însângerat, în flăcări. Sfârşitul lumii? Nu ştiu...poate. Printre rafalele fierbinţi, mergând indiferent, privind în gol ca o marionetă controlată prin sfori eram eu...
Am fugit înapoi, părăsind drumul, spre ceas, spre vid. Care geniu cinic mi-a zugrăvit astfel viitorul? Poate e acelaşi care mi-a dat trecutul şi prezentul. Niciodată nu am fost regele pe tabla de şah, mereu am fost nebunul.
E mai bine aici, unde nu există rege sau pioni, numai eu... Simt un fel de împlinire, de linişte din care voi mai gusta exact nouă sute nouăzeci şi nouă de secunde...



Lucrarea 5

In final, timpul…

Si a iubit-o. Doamne, cat a iubit-o!

Deschide ochii, deranjat de zgomotele motocicletelor de pe alee. Cat ii poate uri pe ticalosii aia… De fapt, ii uraste pe toti. De cateva zile zace ca un muribund, dar nu se simte in stare sa faca mai mult. Aude telefonul si injura printre dinti.
-Da?
-Uite, eu.. ..
Nu o lasa sa termine, inchide si sare din pat, ca si cum si-ar fi adus aminte ceva important. Isi vede chipul intr-un ciob de oglinda si ramane uimit. Avea parul prea lung si prea murdar, cearcanele ii faceau ochii rosii sa para malefici iar zgarietura de pe gat se infectase.
-Perfect! marai, atingandu-si rana.
Se apropie de oglinda si da cu mana peste ea, incercand sa stearga propria imagine.
-Esti un cretin, idiotule! Striga omului ce-l privea cu ura. Il enerveaza, asa ca il loveste. Pumnul trece prin ciob facandu-l bucatele, se taie si il doare, dar nu-i pasa. Oricum va pune capat chinului asta. Nu are de gand sa mai suporte asa ceva.
Nu, n-o va face, e prea las. Bineinteles ca ii e teama, are atatea planuri! Vrea o casa la poalele unui munte, un caine urias care sa le tina companie in drumetii, un dormitor mare cu draperii rosii, sa-i trezeasca razele filtrate prin rosu, o slujba care sa-i ofere mult timp liber sa poata ramane impreuna suficient timp, vacante in tinuri straine, sa guste amandoi aventura… Loveste in zid cu toata puterea ce-i ramasese. Nu mai exista „ei”, era doar el acum. Probabil nu existase niciodata, „ei” era doar un vis frumos, o iluzie.
Se lipeste de perete si se lasa sa alunece pe podea. Casa era un real dezastru. Dormitorul era incarcat cu fum de tigara, amestecat cu aromele bauturilor varsate asta-noapte, jucariile zaceau aruncate peste tot rupte si dezmembrate, hainele aruncate pe jos acopereau podeaua iar pe lenjeria patului putea vedea o urma neagra, arsura,probabil. Oricum nu-i pasa.
Avea sa se intoarca in timp de cate ori vedea ceva ce-i amintea de ea?… Probabil ca da. Era constient ca trecerea orelor nu-l deranja, atat doar ca el nu mai respecta continuumul spatiu-timp. Ramanea incremenit undeva intr-o licarire din trecut, sau prezent… si-ar vrea s-o transforme si-n viitor.
Timp, daca ar mai fi avut putin...timp, daca ar mai fi sarutat-o o clipa...totul tine de timp, de viata, de soarta....de om...
Telefonul il trezeste din amorteala. Se ridica si raspunde.
-E vina mea! Se aude un strigat de la capatul celalalt.
Nu inchide si acum. Vocea ei il mangaie si il raneste in acelasi timp. Ar fi vrut s-o atinga o secunda, un minut,un ceas... o viata. Dar ce era o viata pentru dragostea lui?
-Stiu ca eu am vrut asta... dar te iubesc! Vocea-i era sfarsita. Se putea distinge efortul facut pentru a o spune.
“Si eu te iubesc, s-o luam de la capat!”... Nu, n-ar putea s-o spuna. Masculul din el nu-i dadea voie.N-ar recunoaste niciodata ca a plans zile intregi, n-ar recunoaste ca doarme alaturi de parfumul ei, ca intinde mana in intuneric in speranta c-o va atinge.
Aude pescarusii prin telefon.
-Sa nu ma uiti... ii sopti.
Ridica brusc privirea.I se poate citi groaza intiparita pe chip.
-NU!Nuuuu.. vocea i se pierdu. Aude un “te iubesc” prelung... apoi nimic. Apelul se intrerupe.
Ramane intepenit, cu mintea inghetata. Nu,n-a facut-o. Doar a ramas fara semnal. E o farsa, asa ceva nu se intampla.Incearca sa sune, dar aude doar robotul. O facuse, exact asa cum ii spusese. “Daca dragostea noastra se va stinge, am sa ma arunc in valuri.” Radea atunci, i se parea imposibil ca ea sa renunte la lumea pe care-o pretuia atat. Se simte gol pe dinauntru, ca si cum s-ar fi transformat intr-un abis.
Lacrimile ii curg involuntar pe obraji, intreaga fiinta ii este secatuita de vointa, de viata... viata sa murise.
-Prostuto... sopti,lasandu-se sa cada pe podea. Te iubesc.
O cutie de pastile ii “zambea” de langa pat. Intinde mana si o ia. Pilulele zornaie in interior. “Somnifere” isi spune.”Oricum nu mai am nimic de pierdut”
Le rastoarna pe podea si ia cate una, sperand sa auda telefonul, sa fie ea, sa il opreasca. Dar linistea se prelungeste, cu fiecare pastila. In final, totul tine de timp. In ultima perioada le simtise pe toate… ura, dragoste, pasiune, tristete, fericire… timpul lor se terminase.

Si adoarme....

Lucrarea 6

Singuratate

Visez la lucruri deosebite si speciale, doresc sa stiu totul, vreau perfectiune; totusi, perfectiunea nu exista, dar cu toate astea, continuu sa cred. Din aceasta cauza, ma ascund intr-un apus sters si sper la un nou rasarit, un rasarit in care sa infrunt monotonia profunda, pare o lume a timpului etern. Nu demult, m-am incatusat cu iluzii intr-o clepsidra, cursul si-l urmeaza neincetat precum triluri neobosite, din nou reflectez asupra clipelor scrise pe o bucata de hartie ce odata era goala.
Imi arunc ochii indurerati prin sticla aburita de vechi amintiri si ma simt prizoniera unui eu ireal, imposibil. Liniste... Intunericul tace descumpanit, ma aproba si nu ma poate contrazice - sunt doar un suflet ratacit in privirea sa abisala. Cu toate acestea, ma simt singura si pustie, imi este dor de acea dorinta uitata, da, o ultima dorinta... sa pot fi libera incat sa ma pierd in creatii, sa simt adierea vantului in bataia florilor de busuioc.
De ce-as mai avea nevoie de ceva? Ma am pe mine si-mi este greu sa cred, totusi... Am rimele vietii si pastrez in adanc versuri pline de sens, praful ce-mi devine aura, indemnandu-ma la noi pasi, insa refuz, este prea tarziu sa mai sper, s-a scurs ultima picatura din nori, iar acum sunt goi, la fel ca si viata mea de-abia inceputa.
Am avut tot ce mi-am dorit pana acum si totusi, nu am avut nimic, doar singuratatea-mi este unica. ''Oare asta este pribegia?''
Inca mai caut... Caut un suflet pereche, doar al meu. Sa sufar eu, dar si el totodata. Poate ca sunt egoista, dar prin clipele pierdute vreau sa am ceva al meu.
Mi-as dori sa simt sinceritate din parte cuiva, putina afectiune... Ma intreb cum este...Sunt pierduta intr-atatea cuvinte si sentimente, nu mai stiu ce sa cred, sunt confuza...
Nu am nimic, sunt ca o carte patata de trecerea timpului si tot ce-am asternut pana acum, se regaseste doar in mine insami.
Nu voi marturisi adevaruri, doar minciuni false, la fel ca mine...



Lucrarea 7

Clepsidră, tu, trădătoareo

Un grăunte mic şi galben sclipi în întunecimea camerei, orbindu-mă cu lumina lui. Fâşâitul care veni din alunecarea lui spre fundul de sticlă al coliviei transparente în care se afla mă făcu să îmi ascund capul între perne. Era atât de gălăgios încât timpanele mele protestară la bubuitul ritmic pe care îl făcu până se opri din a cădea de pe movila colorată, reprezentată de fraţii şi surorile lui.

Nu era cu nimic mai diferit de cele câteva miliarde de fârmituri de lumină şi întuneric, de răceală şi căldură de dinaintea lui, şi totuşi, acest micuţ lucruşor colorat în auriu marca o altă zi. O altă zi pe care o petrecusem urmărind cum se strecoară printre porţile înguste ale clepsidrei. O altă zi nenorocită care se terminase şi mă aducea mai aproape de moarte.

Timpule! Timpule de ce m-ai sechestrat aici, atât de departe de lumea exterioară ca să urmăresc cum îmi expiră viaţa? De ce nu m-ai lăsat, aşa răzvrătită împotriva ta cum eram, într-o lume de eretici? De ce a trebuit să mă iei de lângă ai mei şi m-ai pus în faţa acestui lucru imens? De ce trebuie să conştientizez că nu mai am nici un fel de libertate pe pământ şi că toate depind de numărul de licurici pe care îi bagi în fiecare clepsidră, individualizat la fiecare om în parte?

Degeaba te întreb, iar durerea e prea mare ca eu să mă mai gândesc la asta.

Îmi aşez capul înapoi pe perna moale din puful alb al lebedelor care zboară fără nici un impediment pe cerul vieţii. Aş vrea să evadez, dar picioarele mele cară anii care i-am petrecut până acum, şi mi-ar fi imposibil să mai plutesc spre pământ.

Un alt grăunte, răşiatic precum florile de cireş, îmi zâmbi din vârful clepsidrei, gângurind promisiuni deşarte, căci ştie că el e ultimul care va pica peste movila consistentă de dedesubt. Mi-e frică de viitor, dar, aflându-mă aici, îmi dau seama cât de efemer e totul, cât de repede trec toate şi că doar timpul va continua să curgă.

Când am ajuns prima dată în această împărăţie, îmi amintesc şi acum, am fost curioasă şi exaltată. Totul era nou, şi, spre deosebire de ceilalţi muritori, eu puteam să tot întorc timpul, deşi, după cum am realizat aproape imediat, granulele nu se mai mişcau, strălucind a moarte şi deşertăciune de după sticla lor murdară. Ba am încercat să le şi şterg, să le redau strălucirea adevărată, dar s-au zgâit la mine, iar clepsidra nu s-a curăţat.

Acum ştiu: totul aici are un singur sens, deşi el continuă să navigheze când înainte când înapoi. El e Timpul, un soi de Cronos al mitologiei greceşti, numai că existenţa lui e extrapolată la toate galaxiile şi toate planetele. Mi-a arătat atât de multe lucruri încât aş putea să îi întrec pe toţi învăţaţii lumii mele, dar nu am cum să folosesc nimic din ce ştiu. Sunt abandonată printre năluci şi umbre, printre stihii de vreme uitate. Toate sunt însă strânse aici de către Timp, alături de gândurile oamenilor ce se adună în nişte cutii gigantice, iar apoi încep să se deterioreze, fiind trecute la alte categorii.

Fâş! Fâş! Fâş! Poc!

Un alt grăunte cade, implacabil, în mormanul de dedesubt. Am enunţat demult să îi mai număr, ochii mei obosiţi, înroşiţi de plâns şi disperare fiind aţintiţi asupra acelei ultime petale care îmi marchează sfârşitul. Şi un sfârşit în compania Timpului sună atât de rău încât fiori reci îmi zguduie trupul.

Îmbătrânesc, dar granulele continuă să cadă. Şi ce dans frumos au, acolo, în burta bestiei care îmi marchează viaţa. Mă înfurii, poate pentru a mia oară, numai că acum totul trebuie să înceteze. Nebunia mă încercuieşte cu mantia ei ciudată şi îmi şopteşte lucruri imposibile în ureche. Trebuie să scăp de chinul acesta!

Cum de nu pot să fiu şi eu ca eroii din basme, perfectă, gata să înfrunt orice? Cum de las soarta, care e dictată de acest personaj nemuritor, să îmi spună ce să fac? Nu-mi aparţin eu oare?

Mă ridic, tremurând din toate mădularele, simţind cum mi se încreţeşte pielea de spaimă şi aşteptare încordată ca ceva să mă oprească. Cum nimic nu o face, îmi iau avânt şi mă arunc în clepsidra mea.

Simt sticla cedând. Surprinzător de uşor, chiar! În secunda următoare înot printre spiriduşii aceia lucitori, paznicii mei, şi mă simt, în sfârşit, liberă.

În timp ce ei evadează, îmi dau seama că totuşi, mai e cineva lângă mine. Chiar înainte ca totul să dispară, iar corpul meu să se transforme în cenuşa ce mai apoi va alcătui un nou spiriduş pentru clepsidrele diavoleşti ale Timpului, îmi întorc capul şi văd petala aceea roză. O zână micuţă care clatină din cap.

Îmi atinge fruntea înfierbântată, iar luminile dispar. Timpul probabil că nu îmi va simţi lipsa, dar eu sper să o facă. Sper să simtă şi el disperarea mea, să simtă că... să simtă că nu mai are timp.



Lucrarea 8

Vreau să pot opri timpul măcar pentru o secundă


Vreau să opresc timpul . De ce ? Pentru că aşa mi - aş putea repara greşelile . O secundă , atât vreau , dar aceasta nu poate să îmi repare toate porcăriile pe care le - am făcut .O secundă , o oră , o săptămână. Mult ? Nu şi pentru mine . Mi se pare prea puţin , mult prea puţin.

Mă gândesc la timp . La timpul pierdut . La acea vreme când credeam că am toate minutele din lume la dispoziţie . Acum stau şi mă plâng pentru că mi - am ratat viaţa .

Stau ghemuită pe un covor cu franjuri în faţa unui ceas . Îl privesc şi ce văd ? Nu văd nimic dar în schimb aud : Tic - Tac ! Tic - Tac !

M - am săturat . De un an numai asta aud . M - am plictisit dar totuşi îmi zic :

- Vreau să pot opri timpul măcar pentru o secundă !

Şi aşa nu am reyolvat nimic . Timpul trece şi eu voi pieri în faţa acestui ceas verde şi rotund . Uneori parcă îmi zice :

- Timpul nu se va opri pentru nimeni si nimic în lume şi tu nu eşti excepţie .

Şi aşa se termină ? Nu ştiu . Din nou m - am trezit la realitate şi am dat totul uitării .

Timpul .

Lucrarea 9

Respirația timpului


Luna. O periodă scurtă, si totuși cât o eternitate pentru mine. Dar mai importante au fost aceste noua luni, durerea si totuși bucuria din suflet pe care le-am trăit. Să simți cum in tine se găsește un rod al iubirii pure și puternice. Că toată suferința trupească o să aibă un sens, că răsplata acestei torturi să vină.
Timpul parcă nu se mișca

Săptămâna. Atât de aproape, si totuși atât de departe. Să numeri zilele din acele luni si să vezi că mai te ține departe decat o săptămână. Atât de puțin pare dar cu fiecare clipă pare o veșnicie. Si când te uiți cu disperare la ceas si realizezi că a trecut doar câteva secunde.
Pasii lenti ai timpului se auzeau in spatiu si timp

Ziua. Iti crește inima in piept de atâta bucurie, cele douazeci si patru de ore care o să treacă ca prin zbor. Dar astea sunt doar vorbe, adevărul este altul: timpul trece greu.
Soare răsare si ziua apare

Ora. Adrenalina momentului care o să apară, să ști că mai sunt câteva ore sau poate mai putin până la momentul decisiv. Inima plină de dragoste cum se zbate in corpul tau si nu isi găsește locul, aceste lucruri pe care le simți dar nu le poti descrie. Nici cuvintele sau literele nu pot sa ţină in ele toată puterea emoţilor.
Vine cu grabă pe cal momentul bine așteptat

Minutul. Acum chiar că nu mai poti rezista in propriul corp, pe lângă enormele furnicături ale emoției se mai găsesc si durerile suportate din cauza lui. Dar chiar si așa nu pot sa ocolesc enormele gânduri de iubire care umblă stinghere prin mintea mea fară o hartă.
Doar un pic si viscolul timpului se va opri

Secunda. Este ca un vânt care bate cu putere un singur fir de timp, si doar de el se tine această așteptare. Aşi vrea să iau la bataie acest timp care stă pe loc, să-i dau una ca să se miște mai repede, nu mai rezist acestei tensiuni ridicate.
Ceasul ticăie si momentul apare

Durerile devin din ce in ce mai mari, iar respirația mea poartă in ea toată această perioadă in care am fost însărcinata. Chinul sfâșietor imi străpunge cu putere corpul, si urletele mele care rasună in incăpere ca un ecou conturează greutățile pe care le duc.
Timpul s-a scurs iar rodul iubirii s-a născut

Un țipăt delicat si blând se aude in incăpere ca un miracol dumnezeiesc, zâmbetul de copil aduce lumină in camera de spital. Fericirea din sufletul meu creşte, si fară să vreau iese din ochii mei o lacrimă fierbinte plină de dragoste pentru noua fiintă care a apărut pe lume. Oboseala ma cuprinde si cad ușor in somn visând la momentul când voi tine in braţe copilul meu.
Zâmbetul de copil o lacrimă de fericire produce

_____________
Mult succes participanţilor şi spor la votat!

[Bitter Death.]

Sunt destul de multe lucrari, dar e bine ca ai lasat spatiu intre ele fiindca asa pot fi citite mai bine.

Lucrarea 1- Prieten sau dusman?

Titlu: Se potriveste cat de cat cu continutul lucrarii in sine, dar mi se pare atat de sec, nu imi inspira nimic, nu ma atrage sa citesc continutul. Este atat de folosit incat din start nu prea atrage cititorul.

Asezare: In comparatie cu unele lucrari, e bine structurat, dar nu indeajuns de bine. Imi place ca ai lasat spatii intre paragrafe, deoarece asta face totul sa fie mai lin de parcurs, mai usor de citit, dar la al doilea paragraf ai uitat sa lasi spatiu, ori poate din neatentie, ori din altceva.

Ortografie: Pot spune ca am observat doua- trei greseli de tastare, dar nu grave, doar vreo una- doua litere lipsa. Ceea ce nu-mi place este ca in unele locuri ai pus virgula, iar in alte locuri ai uitat complet de ea. Consider ca ai fi putut adauga diacritice, avand in vedere faptul ca lucrarea nu este prea lunga, ai fi putut folosii si diacritice, deoarece o lucrare cu diacritice este mult mai usor de parcurs, decat una fara.

Originalitate: Ideea nu este foarte originala, pot spune chiar ca este una destul de cliseica. Am intalnit in multe texte pe care le-am citit aceasta idee, cand omul vrea sa intoarca timpul pentru a remedia eventualele greseli din trecut, dar nu mai poate sa faca absolut nimic si vazand ca e cu neputinta sa mai schimbe ceva isi doreste sa nu mai existe. Sincer, m-am cam plictisit de asemenea idei, m-as fi bucurat daca as fi intalnit ceva mai original.

Descriere: Ai incercat sa descrii cat de cat sentimentele, dar sincer mie nu prea mi s-a parut cine stie ce. Adica, a existat descriere, dar nu indeajuns de mult incat sa-mi transmita mie ceva aparte. Nu ma impresionat in deajuns de mult.

Parerea mea: Pai, ceea ce pot spune despre aceasta lucrare este faptul ca a avut cat de cat descriere, dar nu m-au impresionat atat de mult acele sentimente descrise. Cum am mai mentionat nu mi-a placut faptul ca ideea este destul de des intalnita. Am observat ca ai potential, dar nu stii cum sa ti-l dezvolti. Iti sugerez ca pe viitor sa incerci sa fii din ce in ce mai original/a si sa inveti sa descrii mai bine sentimentele, astfel incat sa transmiti ceva aparte cititorului.


Lucrarea 2- Careless Whisper

Titlul: Cand l-am citit mi-a aparut un zambet pe fata, mi-am adus aminte cu drag de aceasta melodie. Se potriveste foarte bine cu lucrarea si continutul in sine. Daca ar fi fost tradus in romana probabil nu ar mai fi avut acelasi impact asupra mea.

Asezare: Este foarte buna. Imi place faptul ca ai lasat spatiu intre paragrafe pentru ca asta face totul sa fie mult mai usor de citit, de inteles. Chiar daca textul a fost lung pot spune ca nu a durat foarte mult sa-l citesc fiindca au fost alineate si spatiu intre paragrafe. L-ai delimitat foarte bine, astfel incat chiar daca este lung sa poate fi citit usor si inteles.

Ortografie: Nu am observat greseli gramaticale sau de tastare. Imi place mult faptul ca ai folosit diacritice, se intelege mult mai usor ceea ce vrei sa transmiti. Dar totusi am ceva sa-ti reprosez, daca se poate numi asa. Am vazut ca versurile melodiei le-ai pus in limba engleza, da inteleg ca nu ar mai fi avut acelasi farmec daca erau traduse in limba romana, dar totusi poate sunt unii care nu stiu atat de bine limba engleza si poate le va fi greu sa inteleaga semnificatia versurilor. Poate ar fi fost bine daca te rezumai doar la a scrie in limba romana. Nu e nimic gresit ca ai scris versurile in engleza, nu o lua ca pe ceva personal.

Originalitate: Imi place ideea, pot spune ca nu am mai intalnit-o pana acum. Mi-a placut cum ai intrebuintat ideea si ai creat ceva aparte. Felicitari. Ai un mare potential si sunt sigura ca pe viitor te vei descurca tot la fel de bine.

Descrierea: Mi-a placut mult cum te-ai folosit de figurile de stil si ai descris atat de bine sentimentele personajului, incat parca ar fi fost ale mele, asa de bine ai reusit sa impresionezi prin sentimetele descrise.

Parerea mea: Pot spune cu desavarsire ca pana acum daca ar fi sa votez cu o lucrare, aceasta ar fi cea pe care as alege-o. (dar sa vedem in continuare). Imi place mult felul tau de a scrie, este destul de original si vad ca stii sa te folosesti de figurile de stil pentru a descrie ceva aparte. Imi place de asemenea faptul ca lucrarea este foarte buna, din punct de vedere estetic si nu exista greseli de tastare.

Lucrarea 3- Timpul nu sterge durerea

Titlul: Este sec, nu imi inspira nimic, pot spune ca este plictisitor si nu atrage in nici un fel cititorul.

Asezare: Este deplorabila, nu imi place absolut deloc. Intre unele semne de punctuatie ai lasat spatiu, dar intre altele nu. Nu ai delimitat paragrafele ceea ce face totul foarte greu de parcurs, uneori ma si pierdeam printre fraze si trebuia sa o iau de la capat. Nici alineate nu ai folosit la linia de dialog. Ce sa mai intreg textul este foarte inestetic.

Ortografie: Din fericire nu au existat greseli nici gramaticale, nici de tastare. Consider ca, avand in vedere faptul ca lucrarea este foarte scurta ai fi putut intrebuinta diacriticele. Ceea ce nu imi place este faptul ca cifra''sapte'' ai scris-o in cifre nu in litere cum ar fi fost normal.

Originalitate: Asa cum am mentionat si la prima lucrare, ideea nu este originala ci mai degraba este una cliseica. Nu vad nimic original la aceasta lucrare. La un moment dat devine chiar plictisitor sa intalnesti aceeasi idee folosita la infinit si daca textul este si lung unii chiar se lasa de citit. Pe viitor incearca sa fi mai original/a si sa iti formezi propriul stil.

Descriere: Ai incercat sa folosesti pe acolo niste figuri de stil, dar nu prea ai reusit sa conturezi sentimentele. Cel putin mie nu prea mi-au transmis cine stie ce, au fost doar niste figuri de stil puse pe acolo. Nu asa se procedeaza cand descrii sentimentele, trebuie sa te infiltrezi in pielea acelui personaj, sa descrii ca si cum ai simtii chiar tu acele sentimente, sa incerci sa descrii din perspectiva ta. (e doar un sfat, daca vrei sa-l urmezi bine, eu vreau doar sa te ajut.)

Parerea mea: Ceea ce vreau sa spun in principal este ca textul este foarte scurt si de asemenea foarte inestetic. Nu stii sa il asezi corect in pagina, fiindca nu lasi spatiu dupa semnele de punctuatie face cititorul sa se incurce in fraze. De asemenea descrierea cam lasa de dorit, sunt doar niste figuri de stil insirate pe acolo care nu prea transmit mare lucru cititorului. Pe viitor incearca sa inveti sa descrii mai bine sentimentele unui personaj si sa si transmiti ceva in acelasi timp.

Lucrarea 4- Nouă sute nouăzeci şi nouă de secunde

Titlul: Este interesant recunosc, inca din titlu m-a facut sa ma gandesc la timp si la faptul ca te-ai incadrat in tema. Este bun zic, adica atrage cititorul sa citeasca continutul lucrarii in sine.

Asezare: Cam lasa de dorit. Ceea ce imi place este faptul ca ai lasat spatiu intre semnele de punctuatie, dar in rest paragrafele nu sunt delimitate, nu ai lasat spatiu intre ele, ceea ce mi-a cam ingreunat cititul. Pe viitor incearca sa lasi spatiu si intre paragrafe, nu doar intre semnele de punctuatie pentru ca asa face lucrarea sa fie mai lin de parcurs.

Ortografie: Nu am observat greseli de nici un fel, nici gramaticale nici de tastare. Ceea ce ma deranjeaza este faptul ca ai cam abuzat de punctele de suspensie. Nu ar fi trebuit folosite asa de multe fiindca inteleg cand vrei sa schimbi tonalitatea. Este bine ca ai folosit diacritice, arata mai estetic asa.

Originalitate: Ceea ce pot spune este faptul ca are ceva originalitate in ea, adica nu este asa de mult utilizata aceasta idee, dar totusi am mai intalnit-o de cateva ori. Acei copii bogati care au totul, dar inconstienti fiind in a intrebuinta banii se trezesc peste ani de zile cand mamica si taticul au murit ca nu mai au bani, nu mai are cine sa ii ajute si si-ar dori sa schimbe totul sa nu mai faca aceleasi greseli dar nimic nu mai poate fi schimbat. Patetic... Oricum, cum am mai spus ideea nu este asa de des intrebuintata, dar asta nu inseamna ca nu este deloc folosita. As fi preferat sa o dezvolti altfel si cu siguranta ar fi iesit ceva mult mai original.

Descriere: Nu prea am ce comenta aici, mi-a placut. Mi-a placut mult cum te-ai intrebuintat de figurile de stil, cum ai conturat sentimentele personajului, le-am simtit asa de bine incat ar fi fost ale mele. Imi place ca te-ai infiltrat in pielea personajului si ca ai descris totul din perspectiva ta.

Parerea mea: E buna lucrarea, dar nu prea ma atrage prea mult. Adica are descriere si tot ce ii mai trebuie, dar nu prea este genul meu. Nu prea pot vota cu ea, chiar daca e buna, dar este destul de inestetica si nu prea este genul meu.

Lucrarea 5- In final, timpul...

Titlul: Este sec, banal, nu atrage cititorul deloc. Nu am inteles ce ai vrea sa exprimi prin el, poate doar ca ai adaugat cuvantul ''timp'' pentru a se vedea ca ai respectat tema, in rest alta semnificatie nu cred ca are.

Asezare: Mi se pare ca este destul de inesetica. Ceea ce m-a enervat a fost ca intre unele semne de punctuatie lasai spatiu, iar intre altele nu. Chestia aceasta este chiar enervanta, sa stii. Nu ai lasat spatii intre paragrafe si nu ai folosit alineate ceea ce mi-a facut totul sa fie greu de parcurs , ci nu usor de citit asa cum ar fi trebuit sa fie.

Ortografie: Am vazut mici greseli de tastare si am observat faptul ca mai uiti sa pui virgula, ceea ce este destul de grav. Ceea ce nu mi-a mai placut a fost faptul ca nu ai folosit diacritice, ar fi fost mai usor de citit, avand in vedere faptul ca nu ai lasat spatiu intre paragrafe.

Originalitate: La originalitate esti zero. Spun asta fiindca ideea este foarte, dar foarte cliseica. Am intalnit de zeci de mi de ori faptul ca uni se despart, si dupa ce sufera se decid sa se sinucida amandoi. M-am saturat pana peste cap de asemenea idei, as mai vrea sa citesc si ceva mai original. Din cauza acestei idei, la un moment dat ma cam plictisisem sa citesc lucrarea.

Descrierea: Este cat de cat prezenta, dar ar fi fost mai bine daca scriai la persoana I, ci nu a-III-a cum ai facut tu, daca scriai la persoana I, ai fi putut descrie mult mai usor sentimentele din propriul tau punct de vedere. Au existat figuri de stil frumoase pe acolo, dar de asemenea au existat si unele care nu m-au impresionat ci mai mult m-au plictisit.

Parerea mea: In primul rand nu mi-a placut deloc ideea folosita, a fost extrem de plictisitor sa intalnesc aceeasi idee folosita la infinit. In al doilea rand nu imi place faptul ca lucarea este destul de inestetica. Ceea ce mi-a placut au fost unele figuri de stil, care au fost chiar frumoase, cum ar fi mai ales ultima parte, dar in rest nu prea mi-a placut in cine stie ce mod deosebit.

Lucrarea 6- Singuratate

Titlul: Este banal si foarte sec. Nu imi transmite nimic deosebit, nimic care sa ma captiveze si sa ma faca sa doresc sa citesc si continutul lucrarii.

Asezare: Este bine ca ai lasat spatiu intre semnele de punctuatie, nu m-am pierdut in fraze la fel cum s-a intamplat la o lucrare de mai sus. Ceea ce nu-mi place insa este faptul ca nu ai lasat spatiu intre paragrafe, iar din aceasta cauza textul nu poate fi parcurs cursiv, ci destul de greu si acest lucru mai face sa arate si textul inestetic.

Ortografie: Am observat ceva greseli, dar nu sunt de ortografie, ci de tastare. Am observat ca ai pus foarte bine virgula, ceea ce e foarte bine, fiindca nu multi se descurca sa puna virgula mereu unde trebuie si sa nu uite vreo una. Ceea ce m-a cam deranjat a fost faptul ca ai abuzat de punctele de suspensie, nu trebuia sa folosesti asa de multe fiindca intelegeam cand voiai sa schimbi tonalitatea. Ai fi putut folosi diacritice era mai bine, consider.

Descrierea: Este buna, dar nu suficient de buna, cel putin nu pentru mine. Adica ai avut figuri de stil frumoase, ai descris sentimentele, dar nu cred ca in deajuns de bine, incat sa transmita ceva aparte, sa impresioneze profund, sa ajunga pana la inima cititorului. Unele figuri de stil mi s-au parut cam des intrebuintate, adica le-ai repetat pe unele de mai multe ori si asta nu da bine.

Originalitate: Aici nu prea ma pot lega de originalitate, dar in schimb ma voi lega de tema. Nu prea ai respectat tema, adica tu te-ai axat mai mult pe sentimentul de singuratate, ceea ce mie nu prea imi inspira ceva legat de timp.

Parerea mea: A fost o lucrare bunicica, pot spune. Adica a avut descriere, dar a fost destul de inestetica , ceea ce nu prea mi-a placut. Nu mi-a mai placut faptul ca nu ai respectat tema si ca nu ai folosit diacritice, care consider ca fac totul mai usor de citit. In afara de aceste lucruri nu am ce sa mai reprosez.

Lucrarea 7- Clepsidră, tu, trădătoareo

Titlu: Este foarte interesant, ma duce cu gandul la un mister pe care trebuie sa il descifrez si asta imi trezeste o dorinta aprinsa de a citi intreaga lucrare. Inca din titlu nu pot sa nu observ ca ai folosit cuvantul ''clepsidra'' care ma duce cu gandul la timp, ceea ce demonstreaza faptul ca te-ai incadrat in tema. Titlul este inspirat, se potriveste cu continutul lucrarii in sine si cel mai important atrage cititorul si il face curios de un mister care este prezent inca din titlu prin cuvantul ''tradatoareo''.

Asezare: Nu are ce sa nu imi placa. Este foarte buna, foarte estetica. Este bine ca ai lasat spatiu intre paragrafe si intre semnele de punctuatie, face totul sa fie mai usor de citit, iar intr-o lucrare consider ca totul trebuie sa fie delimitat corect, pentru a se putea citii mult mai usor. Imi place mult faptul ca lucrarea este lunga si ca ai folosit diacritice, pe care nu le-ai ratat deloc sa le pui. Este foarte bine acest lucru, deoarece la lucrarile lungi se mai intampla uneori ca cel ce utilizeaza diacriticele sa mai uite sa le puna, ori din neatentie, ori din graba, dar la tine nu este cazul, te descurci perfect la acest capitol si asta e foarte bine.

Ortografie: Nu am putut sa nu observ doua greseli de tastare: ''rasiatic'' si ''enunt''. Cred ca ai vrut sa tastezi ''rosiatic'' si ''renunt''. Oricum, nu sunt intentionate, ci din neatentie presupun. Am observat si cateva virgule lipsa, pe viitor incearca sa fi din ce in ce mai atent/a. In rest nu am mai observat greseli de nici un fel, nici de tastare ,nici gramaticale.

Originalitate: Pot spune cu desavarsire ca este cea mai originala idee pe care am intalnit-o pana acum. Imi place mult cum te-ai folosit de faptul ca timpul trece si impreuna cu ideile tale ai creat ceva unic, deosebit, misterios si care atrage cititorii. Se vede ca ai multa imaginatie si stii cum sa te folosesti de ea si stii sa-ti exploatezi talentul la maxim dand ce ai mai bun din tine si asta e foarte bine.

Descriere: Imi place mult cum te ''joci'' cu cuvintele si creezi fel si fel de figuri de stil, care de care ma deosebite. Imi place mult felul tau de a scrie, se vede ca ti-ai exteriorizat sentimenele in aceasta lucrare si ai pus mult suflet. Unii cand scriu o lucrare nu prea pun suflet si nu-si prezinta asa de profund propriile sentimente ,cum ai facut tu. Meriti toate felicitarile pentru faptul ca ai devenit una cu propriul personaj si ai descris din propria ta perspectiva.

Parerea mea: Este o lucrare foarte buna, are tot ce ii trebuie, este foarte estetica, mai are cateva greseli de tastare dar nu este ceva grav, si cel mai mult mi-a placut felul tau de a prezenta sentimentele, le-am simtit atat de bine incat le-as fi trait chiar eu si cel mai important a reusit sa ma impresioneze, ceea ce putine lucrari au facut-o.

Lucrarea 8- Vreau să pot opri timpul măcar pentru o secundă

Titlu: Este prea lung, sec, banal si neinspirat. Ma face sa ma gandesc la ceva comun, banal, foarte neatragator. Titlul tau nu atrage cititorii, ci pot spune chiar ca ii plictiseste.

Asezare: Macar aici este bine. Adica ai delimitat destul de corect paragrafele, ai lasat spatiu intre semnele de punctuatie si ai folosit alineate. Dar totusi lucrarea este mica ca intindere si fiindca ai lasat spatiu intre paragrafe face lucrarea sa para si mai mica. Imi place ca ai folosit diacritice.

Ortografie: Ceea ce m-a zgariat pe creier a fost cuvantul '' reyolvat''. Pentru numele domnului, se scrie ''rezolvat'' nu cu y. In afara de aceasta greseala nu am mai observat altele nici de tastare, nici de ortografie.

Originalitate: La fel ca la multe lucrari si tu esti praf la originalitate. Nu vad nici un strop de originalitate. Aceeasi idee cliseica, expirata si folosita de mi de ori. Ar fi trebuit sa incerci sa-ti creezi propria idee, sau daca tineai neaparat sa folosesti aceasta idee ai fi putut sa o combini cu alte idei ale tale si sunt sigura ca ar fi iesit ceva cat de cat original, nu foarte, dar era imposibil sa nu fie macar putina originalitate. Dar macar e bine ca ai respectat tema.

Descriere: Este inexistenta. Am observat ca ai un mod infantil de a exprima sentimentele. Intreaga lucrare m-a lasat de-a dreptul rece. Daca la alte lucrari a existat cat de cat descriere, la tine a fost egala cu zero. Spun asta fiindca vocabularul tau, sau cel putin cuvintele pe care le-ai folosit ma duc cu gandul la faptul ca acest text a fost realizat de un copil de clasa a -II-a. Nu spun a- III-a sau a-IV-a, fiindca si atunci aveam un limbaj mai dezvoltat decat al tau.

Parerea mea: Asa cum am spus lucrarea ta ma duce cu gandul la lucrarea unui copil de clasa a-II-a. Eu iti recomand din suflet sa te apuci sa citesti multe carti fiindca asta te va ajuta mult. Te inteleg daca ai sub unsprezece ani, dar daca ai mai mult ar trebui sa te apuci serios de citit.

Lucrarea 9- Respirația timpului

Titlul: Nu este cine stie ce, dar nu este nici banal cum se intampla sa fie titlurile altor lucrari. Nu ma atrage foarte mult, dar nu pot spune ca este comun, prea folosit, eu consider ca este ceva intre. Poate data viitoare incerci ceva mai mult original.

Asezare: Este destul de buna, nu prea am ce comenta pe aici ca nu mi-a placut. Ai lasat spatiu intre semnele de punctuatie si ai delimitat corect paragrafele, ceea ce e bine pentru ca arata mai estetic asa si face totul sa fie mai usor de citit. E lunga ca intindere dar nu destul de lunga, oricum nu am ce comenta la cat de lunga este.

Ortografie: Am observat greseli de tastare, si am vazut ca nu pui diacriticele acolo unde trebuie le mai ratezi nu prea e bine, ori scri cu diacritice si le pui unde trebuie ori nu mai scri deloc. Ai si cateva probleme cu virgula, ceea ce nu prea e normal, dar sa trecem peste. In afara de greseli de tastare, cele cu diacriticele si cu virgula, nu am mai observat alte nereguli la acest capitol.

Originalitate: Este buna ideea, recunosc, nu este asa de des intalnita, dar nu este foarte originala. E bine ca nu este asa de cliseica, ma cam saturasem sa citesc aceleasi clisee. Poate alta data vei incerca sa fi din ce in ce mai original/a. Macar e bine ca ai fost cat de cat in tema.

Descriere: Este cat de cat prezenta, dar nu prea imi transmite multe sentimente, adica nu ai exteriorizat asa de bine sentimentele, nu prea m-a impresionat. Unele figuri de stil nici nu prea le-am inteles m-au lasat complet in ceata. Este cat de cat bine pentru inceput, dar ar fi trebuit mai mult descriere.

Parerea mea: Este o lucrare bunicica, nici formidabila, dar nici prea groaznica. Este destul de estetica, doar ca mai ai greseli de tastare, uiti diacriticele si mai ai mici probleme cu virgula. Oricum, ceea ce vreau sa-ti spun e sa ai grija pe viitor cu diacriticele si sa adaugi mai multa descriere, pentru ca va fi mult mai bine, iti garantez.

In final, dupa multa gandire, mi-a fost destul de greu sa aleg intre doua lucrari care m-au impresionat cel mai mult din toate lucrarile si acele doua lucrari sunt Careless Whisper si Clepsidră, tu, trădătoareo, dar am ales sa votez cu Clepsidră, tu, trădătoareo fiindca are tot ce ii trebuie unei lucrari si cel mai important impresioneaza cititorul. Stiu ca asa e cel mai bine. Sper sa castige cel mai bun si care a depus cel mai mult efort.
Succes in continuare tuturor.

[AlerimxD]

All right. Comentez şi eu. Spun de la început că voi scrie tot ce îmi trece prin minte. Dacă vreţi să îmi spuneţi orice, trimiteţi-mi un PM. Părerea mea este subiectivă sau obiectivă, dacă vă simţiţi ofensaţi îmi pare rău, dar fiecare are nevoie de critică şi de sfaturi pentru a evolua. V-aţi înscris în acest concurs pentru a câştiga, trebuie să acceptaţi sfaturile şi critica.
Voi încerca să spun direct ceea ce vreau să spun, aşa că voi avea comentarii scurte şi la obiect.

Lucrarea 1 - Prieten sau duÅŸman.

Titlu: Nu m-a atras deloc. Este atât de comun, simplu şi nu-mi transmite mai nimic. Nu cred că este potrivit. Am citit lucrarea ta de mai multe ori şi nu mă atrage titlul, nu înţeleg legătura dintre el şi ce ai scris tu.
Aspectul textului: Lucrarea ta este făcută din 4 fraze. Este aerisită şi se poate citit foarte uşor, dar din păcate nu are diacritice şi asta nu-mi place. Pare ceva mediocru. Sunt cam 20 de rânduri, puteai scrie mai mult.
Ortografie: Am găsit doar 2 greşeli când am scanat acum textul : "petru" şi "lucrurui". Data viitoare încearcă să citeşti de mai multe ori, nu este deloc plăcut să citeşti o lucrare care are greşeli de exprimare sau de ortografie.
Originalitate: Nu prea este. Adică, nu văd care este legătura cu tema. Care este ideea cu timpul ? Că a trecut şi ea sau el a rămas fără prieteni ? Nu este original. În fine, nimic nu este original, dar puteai să abordezi totul din alt punct de vedere, mai amplu, mai profund şi ar fi ieşit mai bine.
Descriere: Nu am văzut figuri de stil. Încearcă să foloseşti mai multe epitete, metafore, comparaţii şi toate celelalte. Din nou, nimic nu mă atrage... Este o lucrare mediocră, cum am mai spus. Este sună mai bine decât e.
Părerea mea: Mi se pare prea banal, comun şi... folosit. Sunt sigură că ai fi putut avea o idee mai complexă şi ai fi putut să o dezvolţi mai mult dacă te-ai fi străduit. Cred că nu ţi-a luat prea mult timp. Data viitoare scrie mai mult, simte mai mult. Trebuie să simţi ceea ce scrii, să te identifici cu personajul tău, să gândeşti ca el ca să iasă ceva frumos. În acest moment nu m-ai convins să-ţi dau votul meu, dar pe viitor ai şanse dacă vei exersa mai mult.


Lucrarea 2 - Careless Whisper

Titlu: Observ chiar înainte de a citi lucrarea că are unele pasaje în engleză. Nu mă deranjeză, dar sună mult mai bine în română. Şoapte fără grijă, sau oricum ai fi vrut să o numeşti, ar fi fost mult mai bine în română. Cel puţin asta cred eu!
Aspectul textului: Frazele mi se pare că sunt cam prea scurte. Spui puţine lucruri şi dai multe versuri din acea melodie. Nici nu ştiam că este o melodie până pe la sfârşit. Acum o ascult... Şi mi se pare că jumătate din lucrarea ta nu este chiar a ta. Nu arată bine, ori scrii numai în română şi traduci ce vrei din engleză, ori nu.
Ortografie: Ei bine, nu am văzut greşeli. Se vede că ţi-ai citit lucrarea de mai multe ori. Apreciez asta.
Originalitate: Văd că nu este chiar aşa de original. Ai mai şi pus versuri din melodie. Nu îmi dau seama dacă asta este un lucru bun sau rău... Original sigur nu este acum, dar am impresia că ar fi fost pe departe mai bine să iei doar ideea melodiei, nu şi versurile. Mi-a plăcut că ai adăugat ceva, coma băiatului. Dar ar fi fost mai bine să-ţi faci propriile versuri, propria melodie. Ştii, nu trebuia neaparat să existe în realitate, ai fi putut să o creezi tu.
Descriere: Îmi place descrierea, dar o tot întrerupi punând versuri în engleză. Se vede că ai un vocabular elevat, că ştii să faci o figură de stil şi le aşezi unde trebuie, dar mai bine făceai singură tot. Ţi-ar fi venit o idee bună oricum, nu trebuia să te inspiri de undeva.
Părerea mea: Este... ok. Nu destul de bun ca să-ţi dau votul meu. Dar cu cât vei scrie mai mult vei fi mai bun sau bună. Pune suflet ca şi acum şi aşteaptă să-ţi vină inspiraţia. Scrie singură, nu căuta surse de inspiraţie. Te descurci foarte bine, doar continuă să scrii şi vei vedea cu ochii tăi că îţi va face mai multă plăcere pe zi ce trece.


Lucrarea 3 - Timpul nu ÅŸterge durerea.

Titlu: Simt deja o legătură cu tema pe care am ales-o chiar eu, dar îmi pare mai mult un titlu pentru un articol din ziar decât pentru o lucrare pe care o trimiţi unui concurs.
Aspectul textului: Este scurt, prea scurt. Cât timp ţi-a luat să o scrii ? 10 minute ? Ca să câştigi ai nevoie de mai mult timp petrecut în faţa paginii de Word.
Ortografie: Ei bine, în afară de faptul că nu pui spaţii între semnul exclamării şi următorul cuvânt, nu scrii cu diacritice şi ai câteva virgule puse aiurea sau lipsă, n-am ce comenta.
Originalitate: Nu îmi pot da seama dacă este original sau nu, este mult prea scurt. Ideea este că tu ai încercat să spui ceva general despre timp, dar apoi la sfârşit ai stricat totul cu acel dialog atât de sec şi cu ultima propoziţie. Ar fi trebuit să scrii mai mult, să-mi demontrezi că timpul nu şterge durerea, să îmi dai un fapt concret în faţă ca să te cred, să înţeleg ce-ai vrut să-mi spui vag.
Descriere: Este destul de bună la început, dar nu am înţeleg deloc utima propoziţie. Ţin minte că acum ceva timp o profesoară mi-a spus să nu fac referire la cineva într-o poveste dacă nu am de gând să spun multe detalii despre acea persoană. Nu are sens să pui pe cineva fără să spui ce rol are în caracterul personajului tău, cine este acel misterios personaj.
Îmi place că la început ai folosit figuri de stil destul de reuşite spun eu.
Părerea mea: Ar fi trebuit să continui, să o faci mai lungă. Lucrarea este total neterminată, eu văd ce ai scris tu doar ca o introducere, cuprinsul şi încheierea se pare că nu le găsesc. Şi e păcat, pentru că mi-ar fi plăcut să dezvolţi ideea. Este bună, dar nu te opri când totul începe să devină interesant. Nu îţi voi da votul meu, dar data viitoare pune mai mult suflet şi scrie cât mai mult, tot ce îţi vine în minte pe moment. Apoi reciteşte iar şi iar pentru a înlătura greşelile de ortografie.


Lucrarea 4 - Nouă sute nouăzeci şi nouă de secunde

Titlu: Sună bine. Are legătură cu tema într-un mod indirect şi surprinzător, mă captivează şi mă face să vreau să citesc. Sper să nu mă dezamăgeşti.
Aspectul textului: Arată destul de bine, nu este nici scurt, nici lung. Nu ai dialog, dar ai acele cuvinte între ghilimele care nu prea îşi au rostul în poveste.
Ortografie: Pui prea multe puncte de suspensie. Nu e nevoie de ele, din tonul pe care îl foloseşti îmi dau seama când faci o pauză, când povesteşti grav sau tot ce îţi pofteşte ţie inima, îmi dau seama. Ador faptul că ai folosit diacritice, arată superb aşa.
Originalitate: E cea mai originală lucrare de până acum, dar nu te umfla în pene. Îmi plac ideile pe care le-ai folosit şi anumite pasaje, titlul cât şi faptul că ai respectat tema.
Descriere: Îmi place. Nu prea mă impresionează anumite cuvinte, descrii destul de... ciudat, aş putea spune. Nu mă atrag cuvinte ca sânge, soartă şi a evacua. Mi se pare cam prea mult să foloseşti următoarele verbe : a zgâria, a izbi, a bate, a împinge, a îngenunchea. Mi se pare că vrei să descrii ceva mult prea urât, te gândeşti la lucruri neplăcute. Ai încercat vreodată să scrii despre fericire ?
Părerea mea: Ei bine, începutul nu m-a impresionat prea tare, dar la sfârşit m-ai cucerit. Niciodată nu am fost regele pe tabla de şah, mereu am fost nebunul. Ador toată asta. Ideea, tonul, totul. Este bine, se vede că scrii de mult timp şi că te-ai străduit la această lucrare, ai citit-o de mai multe ori şi apreciez asta. Este chiar bine, dar... este ceva care mă face să nu votez cu ea, deşi e bună. Nu ştiu cum să explic, mi se pare că foloseşti prea multe verbe neplăcute.


Lucrarea 5 - ÃŽn final, timpul...

Titlu: Nu înţeleg deloc ce vrei să-mi transmiţi prin el, este vag şi simplu şi nu prea are semnificaţie. Ce ai vrut defapt să spui cu timpul ? În final sunt nişte cuvinte nepotrivite pentru un titlu, iar punctele de suspensie la fel - părerea mea.
Aspectul textului: Nu arată estetic deloc. Ai folosit de mult prea multe ori punctele de suspensie. În unele locuri nu îşi au rostul, am spus şi mai sus, nu e nevoie să le pui foarte des, se înţelege din tonul pe care îl foloseşti că vrei să faci o mică pauză. Nu ai diacritice, iar după anumite virgule şi puncte nu ai pus spaţiu.
Ortografie: NU sunt chiar probleme de ortografie, dar nu-mi place sum sună : "o slujba care sa-i ofere mult timp liber sa poata ramane impreuna suficient timp", "Esti un cretin, idiotule". Şi la un moment dat ai folosit în aceeaşi frază uriaş şi mare sau spaţios. Încearcă să foloseşti alte cuvinte mai plăcute.
Originalitate: Hm, cuplul care se desparte şi amândoi suferă, dar el este prea egoist să recunoască ? Şi în final amândoi se sinucid ? Folosit, mult prea folosit. Într-o altă abordare ar fi fost destul de ok, dar nu mă atrage într-un mod deosebit acum. Ai făcut câteva referiri la timp şi cred că vroiai să uneşti într-un mod ciudat tema cu o idee pe care o aveai în cap de mai mult timp, dar n-a ieşit aşa bine.
Descriere: Este puţină, mult prea puţină pentru a mă captiva pe mine. Este bine, mă rog, dar nu se ridică la înălţimea aşteptărilor mele. Încearcă să foloseşti epitete, personificări, comparaţii, metafore mai ales şi să faci dialogul mai captivant. Mi se pare că ar fi fost mai potrivit să faci povestea asta la persoana I, te-ai fi identificat mai bine cu personajul şi ai fi reuşit să-i descrii mai bine sentimentele alea de regret şi tristeţe şi egoismul.
Părerea mea: Este bine, dar nu suficient de bine pentru votul meu. Titlul nu este potrivit, diacritice nu ai, descrierea e puţină, ideea este bună, dar nu ai abordat-o aşa cum mi-ar fi plăcut mie. Iar personajul tău, băiatul, nu-mi place absolut deloc. Ori este prost, ori idiot. Sau amândouă. Este imposibil (sau mi se pare mie) să plângi după o fată sau după un băiat mult timp şi să nu-i spui că-ţi pare rău, aşa cum a făcut el. Apoi şi-a dat seama, dar cât de puţin să fi gândit pe moment ? Bine, ar fi fost ok dacă dădeai mai multe detalii, aş fi aceeptat asta.
Ideea sinuciderii amândurora nu mi-a plăcut. Este trist, ai fi putut totuşi să dai mai multe detalii despre cum au fost ei împreună, să-mi pui în faţă un moment în care erau îndrăgostiţi şi credeau că va dura pentru totdeauna.


Lucrarea 6 – Singurătate

Titlu: Simplu, comun, neatractiv. Aş fi putut să spun în mai multe cuvinte asta, dar cele 3 sunt esenţa. Nu mă atrage, este atât de... normal! Ce-i drept se potriveşte cu lucrarea ta, dar nu atage. Data viitoare încearcă să petreci mai mult timp gândindu-te la un titlu potrivit, este foarte important, să ştii.
Aspectul textului: În afară de faptul că este foarte scurt, nu are diacritice şi ai cam abuzat de punctele de suspensie, este în regulă. Nu mi se pare obositor, dar nici atractiv.
Ortografie: Da, am văzut că ai foarte puţine greşeli, aproape deloc defapt şi nu de ortografie, ci din neatenţie. Frazele tale sunt lungi, apreciez asta, dar în unele locuri ar fi fost mai bine dacă ai fi pus punct şi ai fi început altă propoziţie.
Originalitate: Hm... având în vedere că doar ai descriere şi nu mi-ai pus în faţă niciun fapt concret, ceva care să mă lase să spun dacă este original sau nu, va trebui să mă leg de ideea pe care te-ai bazat tu. Singurătatea. Cred că îţi dai singură sau singur seama cât de normal este acest sentiment, toţi ne simţim singuri şi neajutoraţi, trişti sau descurajaţi cel puţin odată pe lună sau chiar mai des. Acest sentiment nu mă face să mă gândesc la timp.
Descriere: Este prezentă, este bună, dar nu destul de bună. Se vede că ai început în forţă, probabil ai vrut să scrii mai mult, dar pe parcurs ţi-ai pierdut ideile şi ai terminat aşa. Ai folosit câteva epitete captivante şi observ că ai un limbaj plăcut, dar ar fi fost mult mai bine (cred că spun asta a treia oară cel puţin, citeşte mai sus) să pui în povestea ta şi un fapt concret, o întâmplare care să mă facă să-mi dau seama de ce personajul tău se simte singur.
Părerea mea: Este o lucrare bună, dar din păcate nu îţi voi da votul meu. Este scurtă. Se vede că ai pus suflet în ea, dar prea puţin şi nu ţi-ai petrecut destul timp în faţa paginii de Word. Încearcă să simţi mai mult şi să scrii la fel de mult, nu mereu, ci doar când ai o chemare interioară. Şi aştepată inspiraţia, nu o căuta peste tot, pentru că va veni la tine dacă stai cuminte şi citeşti în timp ce o faci.
Idei bune sunt peste tot, vei vedea. Şi sunt sigură că te vei descurca să le dezvolţi, dar trebuie să exarsezi mult!



Lucrarea 7 – Clepsidră, tu, trădătoareo

Titlu: Frumos, foarte frumos. Mă atrage, este superb şi inspirat pe lângă celelalte. Şi eu ador cuvântul clepsidră şi îmi place că l-ai folosit în titlu, dar mai ales în lucrarea ta. Însă nu prea îmi place că ai numit-o trădătoare. În fine, este foarte bine şi aşa.
Aspectul textului: Este cea mai lungă lucrare, ai pus diacritice şi este aerisit. Estetic.
Ortografie: Am văzut două greşeli, dar nu le caut acum, pentru că îmi dau seama că ai citit de mai multe ori lucrarea şi pur şi simplu ţi-au scăpat. Se întâmplă tuturor. Şi vreo două virgule lipsă sau în plus, dar nici nu mai contează!
Originalitate: Hm, chiar nu am ce comenta aici. Ce-i drept, nimic nu este original, totul a mai fost folosit de un alt scriitor într-o altă parte a lumii, dar modul în care ai abordat povestea, cuvintele pe care le-ai folosit, cum ai aşezat totul, toate astea îl fac cât se poate de original.
Descriere: Este foarte plăcută, n-am ce spune. Nu mă lungesc, îţi spun direct că mă atrage felul în care scrii.
Părerea mea: Este lucrarea cu care voi vota pentru că este mult superioară celorlalte. Ai atins o coardă sensibilă cu limbajul tău elevat şi cu stilul ăla, iar diacriticile mă îndulcesc şi mai mult.
Scrii de mult timp şi am impresia că eşti băiat (^^'). În fine, pui suflet în ceea ce scrii, nu renunţa, se vede că ai talent!


Lucrarea 8 – Vreau să pot opri timpul măcar pentru o secundă

Titlu: Este lung şi ar fi fost mai bine prima propoziţie dintr-o lucrare, nici pe departe titlul. N-am văzut nicio carte cu un titlu aşa lung.
Aspectul textului: Este foarte scurt şi faptul că l-ai aliniat pe centru face asta şi mai vizibil. Cât de bună poate fi lucrarea, se vede că nu te-ai străduit prea mult timp să o scrii şi din cauza asta nu mă atrage. Şi se pune spaţiu doar după virgulă şi punct, nu şi înainte. Iar înainte şi după cratimă nu se pune spaţiu.
Ortografie: Well, poate că ai scris tu cu diacritice, dar este evident că nu eşti obişnuită cu ele. Ai scris rezolvat cu y în loc de z. În fine, de câte ori ţi-ai citit propria lucrare ?
Originalitate: Cu toţii ne dorim să oprim timpul. Simplu, comun, trist. Şi nu putem. Nu e original. Dacă l-ar fi oprit, dacă ai fi dat mult mau multe detalii despre motivul concret, real pentru care vrea să-şi repare greşelile, despre greşeli sau orice altceva ar fi fost mult mai bine. Este prea simplu.
Descriere: Nu prea este. Cel puţin eu nu pot numi descriere câteva rânduri care pot fi scrise de oricine. Sentimente nu prea îmi trezeşte, este scurt şi sens nu găsesc. Încearcă să foloseşti mai multe figuri de stil, comparaţii, epitete, metafore, orice, dar să nu fie aşa de simplu.
Părerea mea: Trebuie să scrii mai mult. Lucrarea ta nu mă atrage cu nimic, nu-mi transmite prea multe sentimente, este scurtă, ideea este mult prea comună şi simplă. Dezvoltă mai mult şi aştepată să-ţi vină idei importante pe care să le pui pe hârtie sau pune idei normale, simple, dar abordează-le într-un mod inedit. Pune suflet!


Lucrarea 9 – Respirația timpului

Titlu: Sună bine, dar tema se numeşte Timp, deci poarte ai fi putut să-ţi alegi alte cuvinte. Ai folosit diacritice în toată lucrarea, apeciez asta. După ce am citit lucrarea mi-am dat seamă că este, într-adevăr, un titlu potrivit.
Aspectul textului: Aerisit, curat, însă ceea ce nu-mi place sunt acele propoziţii scrise cu italic. Ar fi arătat mult mai bine cu punct după ele.
Ortografie: Da, am văzut câteva greşeli minore, n-ai pus diacritice în vreo două locuri şi punct după proprziţiile cu italic, dat atât am de spus la ortografie. Îmi dau seama că ai citit de mai multe ori lucrarea chiar dacă ţi-au scăpat câteva greşeli.
Originalitate: E bine, destul de original. Ce-i drept nu mă aşteptam să nască, nu mi-am dat seama când ai spus 9 luni. Chiar eram aşa o.O, gândindu-mă de ce 9 şi nu 12, adică un an! E o idee foarte bună şi abordată frumos.
Descriere: Îmi place, chiar dacă nu înţelegeam ideea faptului că ai început fiecare paragraf cu luni, săptămâni, zile, ore, minute şi secunde. Într-un mod ciudat aveam impresia că lucrarea ta n-are nicio legătură concretă cu timpul până la sfârşit, când mi-am dat seama că nu este chiar aşa.
Părerea mea: Eset frumos, ai un limbaj plăcut şi elevat, desigur. dar din păcate nu voi vota cu lucrarea ta. Să ştii că erai foarte aproape, dar data viitoare încearcă să scrii mai mult şi poate vei fi mai norocoasă. Este bine, dar poţi mai mult. Exersează cât mai mult.



Votul meu se duce către Lucrarea 7 - Clepsidră, tu, trădătoareo. Felicitări, oricine ai fi. Eşti bun.
Succes tuturor participanţilor şi sper să câştige cel care şi-a petrecut cel mai mult timp în Word şi a pus suflet.
Xoxo, AlerimxD!

[Miranda.]

Din păcate am apărut aici ca sa critic si eu niște lucrări.

Prieten sau dusman?

Titlul: Mi se pare foarte simplu și plictisitor. Daca ai vrut sa faci titlul o întrebare măcar puteai sa alegi una cu suspans, sa atragă cititorul, dar tu l-ai îndepărtat. Potrivirea cu lucrarea este foarte departe, nici nu se potrivește cu ce ai scris tu.

Data viitoare când alegi un titlu ar trebui sa te gândești la el mai mult de doua minute, sa vezi dacă atrage și este potrivit. Graba cam strica treaba.

Aspectul în pagina: Se pare ca la al doilea paragraf ai uitat sa dai enter, dacă nu ar fi fost paragraful mai scurt nu s-ar fi văzut atât de clar, dar asa pica la ochii. Si dacă tot suntem la paragrafe o sa spun ca sunt destul de bine structurate. Singurul lucru care mi-ar fi plăcut cu adevărat ar fi fost diacriticele, acestea dau un plus la alegerea câștigătorului.

Aspectul este chiar frumos și lasă un aer ordonat și îngrijit.

Originalitate: Cred ca aceasta este ideea are a picat în mintea tuturor, și un copil de doi ani ar fi ales aceasta tema. Oprirea timpului, asta doream și eu când eram în clasele primare. Iubire? Ai făcut acolo un circ de toată frumusețea. Sentimente răscolite și învârtite în toate directile posibile, spuneai ceva și te duceai la altceva.

O idee frumoasa transforma o lectura ciudata într-una minunata.

Descriere: Ai încercat tu ceva dar nu ți-a reușit de nici un chip. Daca vrei sa faci ceva frumos pune suflet, acolo nu s-au simțit decât niște cuvinte care nu au rost. Când citești ceva trebuie sa simți, dar la tine nu s-a găsit decât o plictiseala continua. Fara alte cuvinte nu mi-a plăcut descrierea.

Inima trebuie sa simtă același lucra ca și personajul ca tu sa poți descrie cum trebuie sentimentele.

Ortografie: Au fost câteva greșeli de tastatura dar nu le mai scriu. Ai mâncat niște litere. Ti-a fost foame când ai scris? La acest capitol te-ai descurcat destul de bine, doar ca ai dat-o în bara la acele cuvinte.

La acest capitol te rog sa verifici de doua ori, chiar dacă au fost doar doua greșeli.

Deosebire: Aici vreau sa spun ca lectura aceasta nu are nimic deosebit in ea, nici nu atrage, nici nimic. Este o idee obijnuita care este atat de des intalnita incat te plictisesti de ea.

Cauta sa realizezi ceva mai nou, daca continui asa nu o sa ajungi foarte sus.

Opinia mea: Nu atrage de loc, iar acest sentiment este ținut în lanț de la titlu pana la descriere. Așezarea în pagina și ortografia au fost singurele lucruri de care nu ma plâng atât de mult. In rest lectura mi-a dat un sentiment trecător și bun de ignorat.

Încearcă sa citești mai mult, asta o sa te ajute.


Careless Whisper

Titlul: Nu mi se pare foarte interesant, chiar și tradus nu îmi inspira o senzație trista, pur și simplu vreau sa știu despre ce este vorba, m-a captat. Ar fi fost mult mai bine dacă l-ai fi tradus, prindea mai bine.

Tradus suna bine, dar tot nu ma atrage cu adevarat.

Aspectul in pagina: Nu imi place. Pare dezordonat si urat. Nu pica deloc frumos la ochi, lasa un gust amar in urma.

Este chiar urata asezarea.

Originalitatea: Sa spunem ca nu este chiar de aruncat aceasta idee. Legatura cu cantecul a facut-o sa fie mai deosebita, dar tot aceasi structura are ideea. Dar prin modificare pot sa spun ca este originala.

Bravo. Dar totusi radacina ideei este seaca.

Descriere: Prin cuvinte s-au putut simti niste cuvinte. Dar din cauza cantecului nu au aparut foarte multe, nu ai stai mai mult timp in durere, ai trecut mai departe. Trebuia sa ramai cu descrierea la un sentiment, mai mult timp, nu sa treci atat de repede, nu s-a simtit atat de bine sentimentele din aceasta cauza.

Nu trece atat de repede peste sentimente.

Ortografie: Nu am observat deloc. Sper ca nu gresesc. Am citit dar nu am observat nicio greșeala.

Sper ca am dreptate.

Deosebire: Catecul a focut aceasta lectura sa fie mai deosebita, sa aiba ceva in plus fata de celelalte. Desi ideea nu este chiar atat de originala, descrierea nu foarte buna, si tot asa mai departe. Acest lucru deosebit cred ca o sa fie copiat, cine vede aia face, toata lumea incearca lucruri noi, chiar daca nu este realizat de el. Iti spun asta ca sa te astepti.

Este chiar deosebita lectura.

Opinia mea: Titlul nu este chiar atat de bine realizat, tradus ar fi fost ceva mai bine. Descrierea sa sti ca trebuia sa fie pe loc, treceai din sentimente atat de repede incat nu-l lasai pe cititor sa savureze tot. Prima oara cand am vazut m-am speriat, o asezare devordonata si imprastiata, si tot asa mi se pare. Cantecul este singurul lucru care a ridicat lectura ta.

Este frumoasa lectura, dar tot mai ai de lucru la ea.

[Unia]

Perioada de votare s-a incheiat. O sa postez in urmatoarea jumatate de ora rezultatele.