FA & FF Valentines Special

[Mitchy]

Nu e neaparat manga...nici nu a mers vorba de manga...pursisimplu am spus sa fie prezentat evenimentul de oferire...astfel faceti orice in legatura cu tema!
____________________________________

[Daria v2]

Iubirile mele, suntem deja in data de 1 Martie. Data de trimitere a desenelor era de 28 Februarie. Cred ca s- au trimis desenele, adica sper ca s- au trimis toate o.o. Se poate deschide topicu` cu votarea ? Va rog dulce ca o savarina !

[Ana]

nuu nu inca.

Mai am putin la desen. am uiotat complet de el si promit ca in seara asta il trimit.
lasati va rog topicul poate pana maine

[Mitchy]

A venit momentul sa inceapa votarea. Putine abateri de la termen.Cei ce au transmis mai tirziu lucrarea vor fi depunctati in conformitate cu termenul nerespectat.
Regulamentul il gasiti:Aici
Tema FanFic: Declaratie de dragoste
(pentru cei ce detesta sarbatoarea, pot face o declaratie stil yaoi sau yuri..etc, dupa preferinte);
Volumul: 1F/A4;(60rinduri);
Durata: 14.02.11>>>19.02.11(intirzierea cu o zi este permisa);
Tema Fan Art: Realizati evenimentul de oferire a declaratiei de dragoste a eroinei/eroului din fic.(prin atmosfera, posibil prezenta unor cuvinte, fraze, actiuni etc.);
Materiale: aici sunteti liberi de a folosi si digital si traditional si hand-made;
Perioada:19.02.2011-28.02.2011(posibila intirzierea cu o zi);

Echipa Nr*1:
FF:

Prea iubita mea Aisa,

Îți scriu cu drag și cu speranța că vei citi aceste rânduri în care mi-am așternut propriile-mi sentimente pentru tine.
Când tu ai apărut în viață mea totul s-a schimbat. Până atunci nu știam ce înseamnă cu adevărat cuvântul ''te iubesc''. Dar tu ai avut grijă să-mi arăți, m-ai învățat să iubesc, mi-ai arătat ce înseamnă iubirea și mi-ai încălzit sufletul cu iubirea ta. Iubirea noastră era atât de pătimașă. Ne mistuia cu pasiunea și dorurile ei. A apărut atunci când ne așteptam mai puțin, a apărut inocentă, la ușile inimiilor noastre, a intrat fără să bată și s-a cuibărit adânc. Ne-a alintat sufletul, l-a făcut să vibreze.

Îmi aduc bine aminte și acum întâlnirea cu tine. Magie, doar atât pot spune. Mi-ai atins sufletul, reușind să treci de toate plasele lui. Tu, un înger rătăcit printre nori, m-ai ales pe mine, neștiind că te invocasem cu dulci incantații. M-ai ales, ca să îmi dăruiești fericire, să nu mai trăiesc incompletă, decimată. Ai fost singurul meu gând, singura senzație, singurul suflu ce mă mai anima. Eram ca un munte una pentru cealaltă. Ne plimbam amândouă pe malul oceanului iubirii, alergam desculțe ca doi copii prin ploaia fericirii. M-ai iubit cum n-ar face nimeni altcineva, m-ai ridicat când am căzut, ai fost îngerul meu, nu mi-ai lăsat vreodată ochii fără culoare, mi-ai schimbat lacrimile în zâmbet, mi-ai închis ochii și m-ai făcut să visez cât mai profund, ai pictat cu mine amintiri pe o stea, nu ai lăsat ploaia să cadă peste zâmbetul meu, mi-ai încălzit sufletul, mi-ai fost mereu alături, nu m-ai rănit, mi-ai demonstrat totul printr-un simplu gest, ai zâmbit doar pentru mine, într-un cuvânt m-ai făcut cu adevărat fericită.

Am rătăcit de atâtea ori pe drumuri pustii, au rătăcit și sentimentele mele prin trecut, prin singurul trecut din viața mea. Plec capul și iubesc, iubesc cu patimă, cu durere, cu nebunie, cu ură, dar iubesc curat. Nu sunt bună de nimic, dar sunt în stare de orice pentru tine. Am întâlnit singura iubire pe care o întâlnești în viață, singura adiere de iubire, care m-a prins cu porțile inimii deschise. Lângă tine am descoperit comori ascunse ale lumii în care trăim, lângă tine am aflat cât de minunată este luna, cât de plăcut e să o privești cu persoana iubită lângă tine.

Azi, vreau să îți mulțumesc! Să îți mulțumesc că exiști în viața mea. Ai apărut când credeam că totul e pierdut pentru mine, mi-ai zâmbit odată și mi-ai luminat sufletul, inima mea a început să bată pentru tine și o va face mult timp de acum înainte. Îți mulțumesc pentru că ai avut încredere în mine, că m-ai ridicat atunci când am căzut, că m-ai iubit și că nu ai ascultat lucrurile rele pe care le spunea lumea despre relația noastră, doar că era mai diferită ca a celorlalți. Îți mulțumesc că ești atât de iubitoare și specială, că ai reușit să mă faci să zâmbesc. Te-am privit în ochi și am înțeles că tu, tu ești dragostea pe care am căutat-o mereu, dragostea pe care am visat mereu să o am și pe care tu mi-ai dăruit-o fără ezitare.

Chiar dacă sufletul mi-ar fi sfâșiat, mereu voi găsi puterea să te iubesc pe tine, mereu voi putea să-ți dăruiesc iubire. Te voi păstra în inimă și în sufletul meu, pentru că te iubesc cum n-am mai iubit pe nimeni, iar povestea noastră de iubire, mereu va avea un loc aparte în inima mea. Mereu o voi păstra ca pe o comoară de neprețuit pentru că tu ești comoara sufletului meu. Fără tine viață mea e goală, inima mea doar pe tine te vrea. Pentru tine aș atinge stelele de pe cer, aș despica pământul, aș desface marea, aș face în așa fel încât soarele să nu mai apună niciodată, doar pentru tine aș fi în stare de toate acestea pentru că te iubesc enorm.

Îți mulțumesc iubirea mea, pentru că ai fost în tot acest timp lângă mine, că mi-ai oferit dragostea ta, cel mai de preț lucru pe care îl am, lucru pe care nu îl voi pierde niciodată. Eu te iubesc, ești soarele din viața mea, ești lumina ochilor mei, ești motivul pentru care eu mă trezesc, zâmbesc, trăiesc, iubesc. Pe tine, iubire, nu am să te las nicicând, am să te fac mai fericită ca niciodată și nimeni în lumea asta rea nu ne va putea despărții vreodată. Am să-ți ofer dragostea mea nemărginită și necondiționată, dragoste pe care o poți avea doar aici. Nu te-aș înlocui cu nimeni, pentru că tu ești unică şi specială și dacă ar fi ceva la care ar trebui să renunț, aș renunța la mine, pentru tine.

Cu multă iubire, a ta pentru totdeauna, Aiko.

FA:http://img199.imageshack.us/img199/2231/...ie0497.jpg
_____________________________________________________
Echipa Nr*2:
FF:

Ironia războiului

Privea plicul de pe masă, cu chipul şi spusele lui în minte.
“Vreau să o deschizi doar atunci când nu o voi mai fi. “
Şi acestea au fost ultimele cuvinte înainte de a-l vedea ieşind pe uşa din metal. Se întreba dacă era o dovadă evidentă a morţii sau doar un moment de neîncredere. A râs cu amar în sinea lui. Lumea războiului nu era doar o ideologie a viaţii şi morţii, trebuia să stai cu arma în mână, să aştepţi ascuns după casele arse ale jdanilor şi să omori tot ce îţi iese în cale. Un singur moment de ezitare sau milă te poate conduce la soarta macabră de a cădea sub focurile de armă ale ruşilor.
Ar fi vrut să se ridice, însă uşa de metal se lovi de perete. Zgomotul l-a făcut să tresară. I se înmuiaseră picioarele văzând uniforma militară a soldaţilor ruşi. Unul dintre ei rostise ceva în limba lui, însă neamţul nu a putut înţelege decât acel ton autoritar şi plin de sine. Ar fi vrut să fugă, însă a fost lovit în stomac cu ţeava armei inamicului. A căzut la pământ. Nu putea simţi decât limba dezgustătoare cum ieşea pe gurile spurcate ale ruşilor şi loviturile pe care le primea. Şi-a închis ochii. Nu voia sa-şi vadă moartea cu ochii. Moartea... o filozofie încâlcită. Nu-i era frică. Ceva olog ca şi moartea nu o să-l înspăimânte. A leşinat, gându-l zburându-i la plicul de pe măsuţa din lemn.

Simţea durerea cum i se revărsă în tot corpul precum un influx. Durere- dovada că era viu. Viaţa nu iartă slăbiciunea. Să fi făcut ruşii o greşeală? Şi-a deschis ochii din curiozitate.
-Leon!
A strigat bărbatul cu suferinţă, părere de rău şi fericire în voce. Cel strigat şi-a ridicat cu greu privirea. Era bătut, faţa îi era plină de sânge, nasul spart şi ochii umflaţi. Viaţa i se scurgea de pretutindeni odată cu lichidul roşiatec.
-Lu...ca...
Numele i-a străfulgerat mintea ca o săgeată de foc ce făcu combustie în mintea şi sufletul lui. Înainte de a se putea bucura a fost lovit de soldaţii ruşi. Au început să vorbească. Luca nu recunoscuse decât denumirea de “neamţ împuţit”. Unul dintre ei dădu ordinul. Rusul solicitat se apropie de Leon. Îl împuşcă.
-Nicht!!
Şi-a întors privirea către rus, privindu-l cu o ură ce ar fi putut ucide un batalion întreg. Îl ura. Dinţii i se încleştaseră, lacrimile i se scurgeau pe obraji odată cu sângele. S-a ridicat brusc, cu o putere venită de nicăieri, apucând arma aruncată în colţul camerei. Nu îi păsa dacă era împuşcat, dacă şi-ar fi irosit toată viaţa doar pentru acest unic moment. În luptă nu se ţine cont de nimic întrucât lupta prin natura ei este ceea ce contează.
Luca apăsă trăgaciul fără teamă sau retragere. Trei ruşi căzură. Soldatul roşu rămas îl urmărea cu frică pe Luca. Privirea era a unui nebun înecat în lacrimile unei tristeţi ce depăşea capacitatea de înţelegere a omului. Doar un alt nebun l-ar fi înţeles, unul ca Leon.
L-a împuşcat si pe cel rămas. Arma i-a alunecat, izbindu-se de ciment. S-a apropiat de trupul inert.
-Leon...
Sângele i s-a prelins pe faţă, a alunecat pe obraji. Picătura stăcojie a atins faţa bărbatului:
-Leoooon!
Lacrimile curgeau şiroaie, răsuflarea îi era tăiată, respira precum un peşte eşuat pe uscat, gata să se sufoce. Se înecase în propria amărăciune. Îşi duse capul la pieptul lui Leon. Strigătele se risipeau în cameră lăsând în urmă doar un ecou al morţii.
-De ce? Spune-mi... de ce?
Nu s-a auzit însă nimic. Era mort. Luca a stat acolo minute, ore, zile, ani, decenii – nu, nu, nu. Luca plecase la câteva momente, croindu-şi calea printre cadavre, în schimb, sufletul i-a ramas acolo, între peretii cimentaţi alături de trupul dragului de Leon.
Luca dispăruse din acel loc, lăsând în urmă totul lui. Se întoarse în această bizară clădire, numită acasă. A alergat către măsuţa de lemn din cameră, lăsând în urma lui dâre de sânge. Plicul. Mintea lui era străbătută doar de imaginea acelui plic. Aştepta finalul fericit din filmele bune, în care ar fi descoperit o scrisoare de dragoste adresată lui, ce i-ar fi alinat durerea. Voia să citească acele cuvinte, voia să fie alinat, voia să simtă că nu şi-a irosit acel unic moment. A luat în mână plicul, rupând una dintre margini. A scos foaia dinăuntru care lua un pigment roşiatic la contactul cu degetele lui Luca.
Citi.
Foaia îi alunecase din mână.Şi-a acoperit faţa cu palmele, mascându-şi lacrimile. Era o invitaţie la nunta lui Leon, din octombrie, cu o anume Anne Mörike.
FA:http://i597.photobucket.com/albums/tt59/...faanrt.png
_______________________________________________
Echipa Nr*3:
FF:

Triunful iubirii in sceneta mortii

Printre luminile-n repaos, ziua moarta s-a pierdut, lasand tacerea noptii sa se astearna peste universul sugrumat, stergand orice iluzie a primaverii, care pare ca se indeparteaza pe zi ce trece. Mirosul florilor de gheata ti se intipareste usor in sufletul pustiit de iubire. Intr-un colt intunecat un baiat cu parul de culoarea cerului mohorat de iarna, cu o privire agera, asemanatoare cu cea a unui lup batran, se simte fustrat de ironia destinului. Din nefericire viata se joaca cu ei si visele lor. Ratiunea sa este bolnava de leucemie... Se urca in masina de un rosu aprins si porneste in nestiut.
Dupa cateva minute de ezitare, paseste cu pasi marunti pe treptele spitalului, indreptandu-se catre camera cu numarul patru sute doi. Ii zareste parul de un blond inchis, precum spicele graului, iar din ochi i se scurge o lacrima imbibata in dulcele mister al neputintei si al durerii. Doarmea, dar auzind usa, tresare din patul imbracat cu asternuturi albe. Pe langa faptul ca este grav bolnava, s-a nascut oarba. Baiatul se apropie de ea, punandu-i la gura o batista, care ii provoaca micutei fapturi somn. O ia in brate si alearga cu ea spre iesirea din spital, nimeni si nimic nu il poate opri. O aseaza pe bancheta din spate si pleaca in viteza. Curand copila se trezeste iar frica o incolaceste. Un amalgam de sentimente se aseaza peste ea. Se teme, dar totodata se simte in siguranta. Nu stie incontr-o se indreapta, dar parfumul individului de la volan i se pare atat de cunoscut. Are amnezie si nu stie cine este ea, cine este el, deci nu prea ii pasa de situatie. Deodata masina se opreste. Din nou aceea liniste de mormant se lasa peste ei.

Yume Incearca sa deschida usa, reuseste si incepe sa fuge, pasind pe nisipul caldut. Yuri o ajunge din urma, o ia de mana si ii saruta fruntea, apoi o strange puternic in brate, soptindu-i ca o iubeste. Se zbate in bratele acestuia, dar din greseala ii da cu capul in gura, facandu-l sa cada. Se apropie tematoare de trupul care parea fara viata. Se intreba daca l-a ucis, pana cand din nou isi simte corpul lipit de cel al baiatului. Ii placea sa stea deasupra lui, sa ii simte parfumul si caldura corpului. O secunda si din nou buzele lor se unesc intr-un sarut pasional.
- Cine esti, ce se intampla cu mine, cine sunt?
- Scumpo, te rog iarta-ma, am fost un las, dar inca nu ma pot obisnui cu ideea ca nu stii cine sunt, ca te pot pierde in orice moment, fara ca tu sa iti amintesti clipele petrecute impreuna ...in care ne-am sarutat...
De pe chipurile serafice ale celor doi se scurg sclipiri inecate in abisul amintirilor. Yume se simte confuza, intr-un fel a fost rapita, nu stie daca sa aibe sau nu incredere in el. Dar totusi este ciudat, atunci cand a sarutat-o, sentimentul a fost reciproc.

Chiar daca nu isi aduce aminte, stie ca simte ceva puternic pentru Yuri. Isi aseaza capul pe nisip ascultand cantecul linistitor al valurilor si vocea baiatului care ii povesteste viata ei. Un haus pune stapanire pe mintea sa, reamintindu-si incetul cu incetul faramaturi din trecutul sau. Este ca un suflet ratacit in lumea asta infricosatoare. Doar iubirea o poate salva din culmile abisului. Simte durerea inevitabila, refugiindu-se in bratele iubitului sau. Stie doar ca il iubeste, ca sunt impreuna de patru ani si ca el i-a fost mereu alaturi. Il atinge usor dandu-i de inteles ca vrea sa o imbratiseze . Nu se intampla insa asa, se ridica amandoi, mergand spre imensa intindere de apa. L-a contactul pielii fine a fetei cu apa rece, incepe a tremura. In jurul corpului sau simtea acum doua brate puternice. Se lasa purtata de saruturile incitante, usor usor raspunde cu un geamat de placere. In ciuda faptului ca stia ca ar putea fi ultima data cand priveste aceasta lume, nu ii pasa. Avea de gand sa isi declare iubirea jumatatii sale, daruindu-se. Nu vroia sa moara pura si inocenta, ci scaldata in amalgamul iubirii. Are nouasprezece ani, inca nu vrea sa paseasca in taramul mortii, dar soarta este impotriva ei. Iubeste, desii nu vede decat cu ochii mintii...

Atingerile baiatului sunt din ce in ce mai provocatoare, facand-o sa simta fiecare freamat, fiecare sunet a respiratiei ce ii bate gatul. In final cedeaza, muscandu-l si ea de buza ce ii strabate gura. Yuri se uita atent in ochii ei, uimit. Stia ca daca s-ar darui unul celuilalt le-ar fi fatal. El nu ar putea trai fara iubirea ei... Ii vede ochii scanteind de placerea provocata de el. Ies din apa, apoi baiatul o intinde usor pe mal. O saruta apasat pe buzele moi, apoi ii deschide cu delicatete nasturii de la bluza de pijama. Yume se rusineaza, isi duce mainile in dreptul sanilor pentru a-i acoperii. Curand amandoi raman in costumul croit de viata. Transeaza usor cu limba niste linii invizibile, dar care ii creaza fetei placere. La randul sau, aceasta se joaca cu buzele pe pieptul puternic, incercand sa ii spuna " fi bland" . Ii mangaie gingasul si fragilul trup, apoi incepe sa il sarute de la gat in jos, facand-o sa simta mirajul creat de ei. Revine la forma initiala, uitandu-se din nou in ochii ei care sopteau ca este pregatita. La unirea trupurilor intr-unul singur fata incepe sa planga. Erau infometati de satisfactia realizata. Nu doare atat de tare, dar sentimentul puternic in constrast cu frica fac o pereche inconfundabila. Urmeaza cateva gemete pline de viata si deodata... Yume se ineaca cu sangele sau. Ultimele clipe de viata, ultima soapta de amor
- Te iubesc Yuri, imi pare atat de rau ca te parasesc...
- Nu iubito, te rog iarta-ma, e numai vina mea!
- Nu, nu este adevarat! Spune aceasta cu lacrimi in ochi, prin tine, am simtit iubirea, prin tine iubesc, nu am vrut sa te parasesc, fara ati lasa nici o urma. M-ai facut femeie! Am fost a ta, iar asta ma face cea mai fericita, voi fi mereu Yume a ta. Vreau sa stii ca daca as avea ocazia sa o iau de la capat, as prefera sa mor iar si iar in bratele tale! Nu vreau sa mai plangi, imi ajunge, zambeste, Yume te iubeste! Cu fiecare cuvant soptit, viata i se scurgea printre degete.

- Te-am mintit..sufar de acelasi veac ca al tau! De aceea cand am aflat ca ea, a pus ghiarele pe tine, m-am ascuns, nu puteam accepta, am fost un prost. Nu mai am mult de trait, dar nu imi pasa, vreau sa zorii zilei sa ne gaseasca impratisati si sa ne poarte spre o alta lume. Cei doi Si-au gasit sfarsitul pe malul marii imbratisati, in zorii diminetii ducandu-i in taramul de dincolo de nori...

FA:http://i1233.photobucket.com/albums/ff38...1_2114.jpg
_______________________________________________
Echipa Nr*4:
FF:

Adio si te iubesc!

Ah... O lacrima imi scapa din coltul ochiului si un suspin rasare din adancul pieptului. Tu nu mai esti aici si eu sunt cu totul goala pe interior. Sunt rupta in doua: o parte - inima si sufletul - e la tine si o parte - trupul si durerea - au ramas la mine.

Imi strang umerii cu bratele ca sa ma tin intreaga, sa nu pierd vreo parte a corpului pe drum. Si simt cum cu fiecare clipa, ma simt apasata de o greutate invizibila tot mai mare si simt ca nu-i mai pot face fata mult timp.

Dar atunci, tu, apari ca din senin si imi ridici acea greutate. Oricat de imposibil mi s-ar parea, tu mort si ingropat fiind, este atat de real. Tu - o figura translucida, fara greutate, fara soliditate, apari si-mi spui ca totul este si va fi mereu bine.

Acum insa, a trecut ceva vreme de cand nu m-am mai gandit la tine si parca m-am simtit mai bine insa data m-a prins cu garda jos si iata-ma acum in fata florariei, cu lacrimi in ochi, servindu-ma cu flori - irisi, mai exact - pe care le-am platit rapid.

Am inceput sa merg inspre un loc cunoscut, pe un drum cunoscut, cu lacrimile binecunoscute tradandu-mi adanca suferinta.

Am ajuns repede si am zambind - ceva ce arata mai mult a scimonosire decat zambet - cand am vazut ca piatra de mormant era tot acolo, tot cu numele tau gravat pe ea, tot cu placa de beton turnata peste pamant si tot pustiu. Incercam sa mi te amintesc asa cum te vazusem ultima oara in viata: cu zambetul cald pe buze, cu ochii plini de licariri de speranta, cu fata ta creola, dar singurele imagini care-mi veneau in minte erau fata palida si ochii mari, bulbucati, privind in gol fara pic de viata.

Dar apoi, ca si cum ai fi vrut sa-mi curmi orice chin de a mi te aminti asa, ai aparut acolo, in fata mea, pe placa de beton. Erai exact asa cum voiam eu sa te vad: un zambet dulce, o privire calda si o voce melodioasa.

-Te iubesc... am soptit tremurat stiind ca m-ar fi auzit si inteles oricum.

Zambi si mai frumos - genul de zambet care ar taia respiratia daca n-ai fi pregatit sa-l vezi - si imi spuse la randul lui:

-Si eu te iubesc! De asta sunt aici: La multi ani, iubita mea!

Nu stiu cand am incetat sa mai plang dar stiu ca acum zambeam si ca fata imi era uscata, chit ca ochii imi erau mai mult ca sigur rosii.

-Te iubesc si de asta voi face ceea ce voi face. Sper ca ma vei putea ierta vreodata daca iti vei aminti. Adio si te iubesc!

A venit la mine si m-a luat in brate dar cand am vrut sa ma intind sa-i ating buzele cu ale mele, mirajul a disparut luand si fericirea mea odata cu el. Pentru cele cateva clipe impreuna, m-am simtit intreaga, fericita, am simtit ca inima mea e la locul ei si toate amintirile mele cu el mi-au trecut ca un film prin fata ochilor. Dar cand a disparut, a luat cu el tot: fericire, inima, sentimente, amintiri... Si m-am trezit nestiind ce caut aici sau ce fac, cu greutatea aceea imposibila apasandu-mi umerii si stiind ca la un moment dat ii voi ceda puterea.

Mi-am dat seama ca tineam in mana nise irisi si am vazut ca stateam in fata unui mormant. Nu-mi pot aminti de ce am venit aici dar stiind ca inainte sa-mi pierd toate amintirile, am venit aici cunoscand locul si motivul pentru care o fac.

Am lasat frumosii irisi pe placa de beton si am parasit cimitirul nestiind unde ma indrept sau ce voi face de-acum inainte. Simteam o usoara lipsa a unei parti din mine dar nu era suficient incat sa ma ingrijorez. Am ignorat lipsa pur si simplu si am plecat mai departe pe caile vietii.

FA:http://i128.photobucket.com/albums/p168/...a/FAFF.jpg
__________________________________________________
Echipa Nr*5:
FF:

Lumina din adâncuri.

Declarații de iubire.

Cu roz, albastru, roșu, plus multe alte culori să scriu pe o foaie mică dragostea ce ți-o port în suflet aş vrea. "Te iubesc" e atât de simplu, și poate crezi că este ușor de spus, dar în realitate acest cuvânt poartă o magie atât de puternică încât nici însuși Dumnezeu nu poate s-o învingă. Fluturi pictaţi precum cerul la apusul soarelui, pe aceștia îi am în stomac când tu te uiți la mine cu ochii tăi blânzi și plini de căldură, lumini ale vieţii aprinzându-mă şi pe mine. Țin la tine cum nu țin nici la propria viață, tu ai devenit nucleul existenţei mele, și sper că tu mă iubești la fel de mult cum te iubesc eu.

Clișee vechi.

Pe foaia albă se găsesc scrise semne citețe pline de sens, unul mai dulce și mai fermecător ca altul. Limbajul de duh pe care îl folosesc cu atâta ardoare, speranța că le voi împărtăși iubirea se poate simți prin cuvintele folosite. Sclipirea din ochi când observi câte persoane dețin sentimente arzătoare către persoana ta. Dar astea s-au dus, acum declarațiile frumoase și pline de iubire au devenit un clișeu vechi și uzat. Nimic nu mai are farmec, iar cuvintele mele şi a celorlalţi sunt doar nişte simboluri vechi, fără nici un sens.

O altă foaie.

"Iubirea mea pentru tine este atât de mare încât pot face umbră piramidelor. Vocea ta, când îmi vorbești, rămâne ca un ecou pătrunzător în inima mea, dar nu o las să plece, vreau să aud sunetul vocii tale mereu și oriunde. Să mă bucur de prezența ta minunată, privirea, mișcările, râsul, toate îmi aduc o veselie enormă. Doar tu mă faci fericit pe deplin." Un început care îți lasă un gust putin amărui, dar apoi vorbe ușoare și plăcute, parcă nu tot el ar fi scris şi restul.

Încă una la colecție.

"Muză a frumuseții de pe acest tărâm, eu îmi voi îneca orgoliul și-ți voi scrie așa cum pot, niște rânduri care au în ele toate sentimentele mele. Când o sa vină furtuna și tu o să pierzi scrisoarea să te gândești la mine și vântul o sa ți-o aducă înapoi. Nu o să scriu cuvinte pline de sfat ci pur și simplu dorința ca eu să devin prințul din visele tale, cavalerul pe cal alb ce te salvează. Și la sfârșit ca sa fiu mai original îți zic a mea muză că te aștept la balcon ca sa-ți cânt o melodie." Un gust dulce și poetic m-a fermecat, dar tot un clieşeu pueril e.
Clișeu dulce, clișeu amar,
Tot clișeu rămâne pâna în uitare,
Ca o scrisoare plină de iubire,
Clișeu vechi rămâne pentru mine.

Vorbe răsuflate

.

O lacrimă cristalină coboară ușor pe obrajul meu lăsând în urma ei o dâră fierbinte și plină de tristețe. În inima mea se găsește un vârtej rece și puternic care îmi răpune toate sentimentele de fericire , însă cruţându-le pe cele triste. Încerc să mă simt bine și împlinită, dar acest lucru parcă nu are șanse de izbândă. Sunt pierdută într-un univers în care clișeul este la ordinea zilei, iar existența noastră mohorâtă este împinsă cu rapiditate într-o lume a dragostei neîmpărtășite.
Deșert lucid.

Mă simt pustie precum deșertul cu nisipul lui galben care este bătut de razele soarelui ,dar măcar acolo în acea zonă, se găsesc halucinaţii și iluziile, dar eu nu am decât scrisorile care îmi inspiră numai amărăciune, iar iluzia nu este nimic altceva decât o dorință absolută de-a cunoaște ceva inedit. Mintea mea mică înghițită de cuvinte sfinte, duh al iubirii, acum parcă se pierde, rămânând în urmă o expresie stereotipică. Și acum îmi pierd și ultimul fir lucid din mintea mea, singurul lucru care mă mai deosebește de nebuni. Pic în golul deşertului lucid, fără o scară care să mă ridice.
Sunete inexistente.

Chiar prin oglinda vieții mele pot să realizez cu atâta ușurință că năpasta pricinuită de candidații la inima mea îmi trezesc un calvar colosal, iar iluzia lor de-a cucerii inima mea mă împinge în colțurile întunecate ale minții mele. "Clișee" se aude ușor în camera mea , mă uit speriată în jur dar nu zăresc pe nimeni, mintea mea intră într-o ceață din care nu poate ieși, iar săraca mea inimă bate atât de tare încât am senzația că sunt în interiorul unui ceas. Sunetul parcă vine din toate părțile, nu pot să spun din ce direcție se aude nici dacă aș vrea; spaima mi-a cuprins corpul, imobilizându-mă, oprindu-mă din a face vreo mişcare care m-ar putea salva din calvarul acesta. Sunetele devin din ce în ce mai numeroase și mai intense, făcându-mi urechile să ţiuie, iar acum încep și eu sa urlu împotriva lor; viața mea este atât de comună încât pot să spun ce se va întâmpla mâine cu mine, dar eu continui să sper că ceva va veni şi mă va salva din lumea aceasta întunecată. Ultimul fir al lucidității mele se rupe ușor, ușor, dar eu totuşi cred că dincolo de această lume mai există una care îmi va arată că totuşi nu trăiec degeaba. Dragostea tot va apărea la orizont, ştiu asta chiar şi prin pătura aceasta densă şi sufocantă ca cererilor făcute cu jumătate de gură. Ştiu!

Dragostea adevărată! Ea este îngropată adânc de viata! Lumina iubirii este prezentă, așteaptă și va veni la tine ca să-ți arate minunățiile dragostei.
FA:http://i181.photobucket.com/albums/x287/...39r9cy.jpg

Echipa Nr*6
FF:

Pictez pe o foaie creponată

Mă plimb cu paşi mărunţi pe lângă şevaletul din mijlocul atelierului meu. Mă uit nedumerită prin toată camera şi îmi dau seama că mă simt singură. Acea singurătate apăsătoare ce te frustra. Cănd îmi aduc aminte de toate tuburile de vopsea risipite pe podea, de pensulele rupte ascunse prin spatele canapelei şi la creioanele mele colorate tocite ce acum se aflau şi ele ascunse prin toate colţurile camerei, toate momentele de fericire din trecut îmi reapar în faţa ochilor, ca un film ce rula în fiecare minut al vieţii mele.

Mă aşez pe podeaua umedă şi rece şi mă aplec către creionul meu prăpădit de vreme. Încep să scriu pe duşumea ce îmi trecea prin cap. Scriu numai prostii, dar sunt ale mele şi pentru mine sunt gânduri profunde, ce nu le voi uita nicioadată. Încep să recitesc ceea ce am scris, şi încă au acelaşi efect ca acum câţiva ani. Aceste rânduri, aceste fraze ample şi plictisitoare sunt speciale, dar banale în acelaşi timp. Este aceaşi declaraţie de dragoste pe care o primisem pe terasa din Montmartre. Este o amintire plăcută de care îmi amintesc cu regret de fiecare dată când văd micuţul plic desfăcut pe fotoliul din piele zgâriat şi prăfuit.

Mă ridic de pe suprafaţa netedă şi mă îndrept spre locul unde se află scrisoarea. O iau în mână şi scot foaia uşor mototolită. Încep să citesc:

" Souvenez-vous de notre premier baiser et le premier que vous aimez? Ce lieu magique statue de Rodin, où nous avons rencontré. Je voulais vous rappeler que vous aime toujours, mais. . . "

Dar în continuare numai era scris nimic, mica foicică era ruptă şi şifonată. Mereu am vrut să ştiu continuarea dar nu am putut afla. Uneori mă găndesc oare de ce ne- am despărţit. Poate diferenţa de vârstă era de vină sau fiindcă eu am crezut că nu sunt destul de bună pentru el? Dar acum stau şi înghit în sec ştiind că doar această declaraţie de dragoste mi- a rămas, una plăcută şi frumoasă.

Iau din nou foaia cu cele câteva rânduri, iau o pensulă şi un tub de roşu- carmin şi îmi zic:

- Pictez pe o foaie creponată ...
FA:
http://i1180.photobucket.com/albums/x403/eu23/aa.jpg
_____________________________________Start Voting!!!_________________________________
Votarea va avea loc dupa urmatoarele criterii:
Note de la 1-10, fara zecimi, sutimi, s.a!
*Calitatea Art-ului - o nota;
*Fic/Art ( asemanari intre tematica Fic-ului si reprezentarea in Art) - o nota;
*Tema respectata - o nota;
* In mare - o nota.
*Aduceti argumente la notele propuse.
Termen: 03.03.2011-13.03.2011...
-in dependenta numarului de voturi termenul se va schimba...
___________________________________
Mari scuze pentru scorpiuta si Music XD..coechipierele voastre nu au mai transmis desene nici pina in ziua de azi!
Succese tuturor.

[Ana]

draga, mitch, poti adauga te rog si desenul meu si opera lui sorpiuta?
Am avut probleme scolare si nu am reusit. Si intr-un fel, concuraul este in timp scolar si ar trebui sa dai si putina ingaduiala cu "scolarii"

deci?

[Me�al.]

Acesta este, aş zice eu, cel mai încurcat concurs, dar să trec la comentat.

Lucrarea 1 .


Calitatea Art-ului : Sincer să fiu, mie nu-mi place deloc desenul. Corpul este mult prea drept de sub sâni şi nici un corp omenesc nu este aşa de drept. De asemenea, faţa este prea rotundă, poate chiar umflată, iar ochii nu exprimă bucuria de a-i scrie unei persoane iubite, ci exprimă tristeţe, de parcă ar mai avea puţin şi ar plânge. De asemenea, mâinile par prea mari în proporţie cu restul. Nota : 6
Fic/Art ( asemănări intre tematica Fic-ului şi reprezentarea în Art) - Măi. O legătură exactă, nu se prea află între cele două. În poveste se vorbeşte despre o tipă ce-i scrie altei tipe că o iubeşte ( ori am înţeles eu asta ) , iar în desen este desenată o fată ce scrie, sau a scris, o scrisoare. După mine, ca să fie o legătură sigură între cele două, aş fi scris mic, pe una dintre foile de pe masă, Dragă Aisa, sau cum vrei tu, dar să se înţeleagă că-i o scrisoare către personajul din text. Nota : 9
Tema respectată - Valentine's Day simbolizează dragostea şi, din câte am citit, ficul este chiar bun şi tema a fost respectată. Nota : 10.
Media - După ce am făcut media, nota 8.


Ironia războiului

Calitatea Art-ului - Ce aş putea să comentez la un astfel de desen ? Este pur şi simplu genial şi apreciez mult faptul că este şi colorat fiindcă ştiu că mulţi oameni nu au răbdare să facă asta. De asmenea, este desenat foarte frumos, umbrele fiind puse în locurile potrivite, iar personajele chiar par reale. Nota : 10.
Fic/Art ( asemanări între tematica Fic-ului şi reprezentarea în Art) - Asemănarea este chiar mare, în desen fiind surprinse câteva dintre fazele din text. Nota : 10.
Tema respectată - La poveste tema nu mi s-a părut respectată cu adevărat. Mai mult ai vorbit despre războaiele dintre ruşi şi germani, despre ură şi despre cât de trist a fost tipul ăla când a murit Leon. Mă rog, nu mi s-a părut că tema a fost respectată cu adevărat. Nota : 8.
Media - Nota: 9.

Triumful iubirii în sceneta morţii.

Calitatea Art-ului - Sincer, nu-mi place deloc. Nu este frumos desenul şi pare făcut la repezeală, în maxim zece minute. Degetele sunt desenate destul de urât, iar desenul nu pare deloc real. De asemenea, culorile alese nu-mi plac. Chiar dacă m-ai crede dur, nota mea este : 4.
Fic/Art ( asemanări între tematica Fic-ului şi reprezentarea în Art) - Cine ştie ce asemănare nu este, dar nu pot spune că nu există deloc. Nota : 8.
Tema respectată - Tema, în fic, a fost respectată, nici un comentariu. Deşi, aş fi apreciat dacă ai fi scris cu diacritice şi au fost cam multe greşeli de tastare. Nota : 9
Media - Nota : 7.

Adio ÅŸi te iubesc

Calitatea Art-ului : Mie mi-au plăcut toate aspectele acestui desen. Se vede că cel care l-a creat se pricepe foarte bine. De asmenea, mi-a plăcut că desenul este o ilustrare a poveştii. Nota 10.
Fic/Art ( asemănări ) : Chiar se aseamănă foarte mult, desenul povestind ce se întâmplă în poveste. Nota 10.
Tema respectată : Chiar a fost respectată, atât în poveste cât şi în desen. 10.
Media : 10.

Lucrarea 5.

Calitatea Artului : Pe mine m-a înfricoşat femeia aceea. Nu este deloc o figură " plăcută " ca să zic aşa. Pe mulţi poate chiar i-ar înfiora. E şi.. dezordonată, aş putea spune. De asemenea, sânii sunt prea mari şi corpul este prea mic. Femeia arată destul de înfricoşător. Nota 6.
Fic/Art ( asemănări ) : Le leagă ceva şi poate că acel lucru este că pe desen sunt scrise nişte lucruri care se găsesc în text. Oricum, nota 9.
Tema respectată : Nu atât de mult precum mi-aş fi dorit sau imaginat. Este.. oarecum respectată. Nota : 8.
Media : 8.

Lucrarea 6.

Calitatea Artului : Foarte frumos desenat, aş putea spune. Îmi place că l-ai şi "colorat" , ca să zic aşa. Oricum, foarte frumos. Nota : 10.
Fic/Art ( asemănări ) : Nu au cine ştie ce legătură. Singura pe care o văd este că tipa din desen strânge o hârtie în mână. Este singura asemănare pe care am găsit-o. Nota : 9.
Tema respectată : Da, a fost. Nu am ce comenta. Nota : 10.
Media : 10.

ÃŽntr-un final, am terminat.
________________________

O să dau edit mai târziu cu restul lucrărilor pentru că momentan am treabă.

[Jigoku]

Echipa Nr 1
Calitatea Art-ului – nu mi se pare prea dragut, sunt multe greseli. La forma fetei [ sau asezarea ochi+nas+gura?!] Apoi perspectiva acelor scrisori, a plicului si chiar a mainilor e gresita. Par vazute de deasupra, nu din fata. 6
Fic/Art – Nu prea vad legatura, poate doar ofera o perspectiva asupra contextului declaratiei, anume intr-o scrisoare, dar atat. Prea ambiguu. 7
Tema respectata – Ficul a respectat tema, insa artul lasa de dorit. 7
In mare – per total, 7


Echipa Nr 2
Calitatea art-ului – E editat? Sau scannerul a facut ravagii? Meh, trecand peste asta, perspectiva e un pic ciudata, dar din punct de vedere compozitional imi place. 8
Fic/Art – Da, se leaga, corespund. Desi in mintea mea imaginile reprezentative ar fi altele, e bine. 9
Tema respectata – nu prea arata a declaratie pentru mine, dar e o interpretare destul de originala 7
In mare – 8


Echipa Nr 3
Calitatea artului – ok, asta e abstract. Sunt curioasa cum e facut, sincer. Sunt ceva greseli, de la anatomie pana la colorat, compozitie, and stuff. De exemplu, ar trebui sa se vada parte din fetele lor, desi sunt facute din profil. Mana tipului arata a malformatie grava. 5
Fic/Art- Meh, avand in vedere ficul, sa zicem ca in mare se leaga. 7
Tema respectata - Ati fost destul de aproape de tema, in principiu. 9
In mare – 7
Extra- TriuNful iubirii? Really? Like… REALLY?! Haus? -.- C’mon, recititi-va ficurile si corectati chestiile de gen.

Echipa Nr 4
Art – desenul insusi spune o poveste, iar asta imi place. Din punctul meu de vedere, e cel mai bun desen de pana acum. Are cateva greseli dpdv anatomic, dar sunt micute. 10
Fic/Art – Se leaga, se completeaza chiar. Chiar ati lucrat in echipa. 10
Tema respectata – da, tema a fost respectata. 10
In mare – 10
Extra- imi place si ficul foarte mult :] congrats.

Echipa Nr 5
Art – o groaza de greseli dpdv tehnic, dar apreciez ca e colorat. Still, e destul de haotic si plicurile alea de jos arata al naibii de ciudat. 7
Art/Fic - Meh, hai sa zic ca merge, le leaga ideea de haos, sau organizarea haotica, luati-o cum vreti. 7
Tema - Da, respecta tema, in mare. 9
In mare – 8


Echipa Nr 6
Art- si asta-mi place, desi pare a avea o problema cu forma capului. Pix si creion din cate vad. Frumos. 10.
Fic/Art – Nu e chiar imaginea reprezentativa pentru ficul asta, dar exprima cumva ideea lui. In esenta imi place ca se leaga. 9
Tema – 10 si atat :]
In mare – 10

[KarinaD]

Prima lucrare.

*Calitatea Art-ului - Cum au mai spus şi cei de mai sus, mai ai mult de lucrat. Faţa e prea mare şi prea ``întinsă,, ca să spun aşa, în comparaţie cu gâtul. Nu ştiu, parcă te`ai axat pre mult pe fată, iar scrisorile.. hm. Nota 7

*Fic/Art ( asemanari intre tematica Fic-ului si reprezentarea in Art) - Nu prea se leagă. În Fic îşi descrie iubirea faţă de o anumită prietenă, iar în art nu arată cine ştie ce iubire. Nota 7

*Tema respectata - Cum am mai spus, desenul nu`mi inspiră iubire. Nota 8

* In mare - În mare, nota ar fi un 8 dacă nu mă înşel.

Ironia razboiului

*Calitatea Art-ului - Ai desenat foarte bine. Alceva nu mai am ce comenta, dacă ar fi, ar fi doar cuvinte de laudă. Nota 9.

*Fic/Art ( asemanari intre tematica Fic-ului si reprezentarea in Art) - Este asemănare intre Fic şi Art. Una chiar bună. Ai desenat acolo etapele cele mai ... esenţiale din Fic. Nota 10

*Tema respectata - Iubirea nu a existat. Dragostea nu prea e împărtăşită şi nici nu cred că există. Nota 8

* In mare - Nota 9


Triumful iubirii in sceneta mortii

*Calitatea Art-ului - Un desen de clasele 3-4 ? Nu e reuşit desenul. Ăia doi nu au ochi, nas, mai nimic -.-". Sunt de acord cu Jigoku. Mâna aia nu e făcută deloc bine. Un deget mai mare, unul mai mic. Ce m`aş râde dacă aş vedea aşa ceva şi în viaţa reală T_T Nota 5

*Fic/Art ( asemanari intre tematica Fic-ului si reprezentarea in Art) - Nu prea există. Nota 7

*Tema respectata - A fost, a fost. Cum să nu fie ? -.- Nota 8

* In mare - Un 7 sau 8

Adio ÅŸi te iubesc!

*Calitatea Art-ului - Îmi plac genurile astea de desene, în stil manga or smth. Îmi place mai totul la desenul ăsta. Nota 10

*Fic/Art ( asemanari intre tematica Fic-ului si reprezentarea in Art) - Este evident că se leagă ^^. Nota 10.

*Tema respectata - Da, a fost. Nota 10.

* In mare - Nota 10

Lumina din adâncuri.

*Calitatea Art-ului - E drăguţă ideea, dar ai greşeli. Acum, toate cele pe care le`am observat eu sunt scrise de către Metal şi Jigoku. Adică, sânii sunt prea mari, iar scrisorile nu sunt desenate bine. Nota 8.
*Fic/Art ( asemanari intre tematica Fic-ului si reprezentarea in Art) - Se leagă, oarecum. Nota 8
*Tem a respectata- Este, este ^^. Nota 9
* In mare - Nota 8-9.

Lucrarea 6

*Calitatea Art-ului - E foarte bine desenat desenul, dar la păr m`am cam încurcat. Partea din dreapta a părului nu mi se pare bună -.-". Nota 9.

*Fic/Art ( asemanari intre tematica Fic-ului si reprezentarea in Art) - Este o oarecare asemănare, dar ... Nota 9

*Tema respectata - Respectă ^^ Nota 10

* In mare - Nota 10
___________________________________

[Mitchy]

End Voting!!!

Astfel rezultatele:

Echipa numarul 1: 90 puncte;
Echipa numarul 2: 105 puncte;
Echipa numarul 3: 78 puncte;
Echipa numarul 4: 120 puncte;
Echipa numarul 5: 95 punte;
Echipa numarul 6: 116 punte.

In prevalatie cu patru punte echipa CISTIGATOARE ce au luat puntajul maxim sunt:

*Voi vorbi cu Flaw sa va fie inminata medalia. Bravo voua, bravo si la restul participantilor, daca doriti va deschid si identitatea voastra daca e cazul, sunteti liberi sa postati fic-urile la tread-ul vostru de fanfiction.:bye:

[raluca-z]

multumim tuturor celor care ne-au votat!
E a doua oara cand ilustrey ceva scris de altcineva, se pare ca a mers, desi trebuie sa recunosc ca nu citesc prea mult fanfiction si inainte de aceasta colaborare nu citisem nimic din ceea ce a scris partenera mea de echipa. I guess we were both lucky ca ne-am potrivit