Drugged With Desires l: Hidden Feelings

[Miky sweetie :3]

Hellowww :D Am trecut si eu pe aici cu un nou fic :) So... O mica explicatie in ceea ce priveste totilul: Acel I vine de la sezonul I. Ma gandesc sa fac si sezonul II, dar acum depinde.

Disclaimer: Nu detin niciun personaj din animeul/mangaul NARUTO si nu profit de pe urma acestora. Toate drepturile rezervate MASASHI KISHIMOTO inafara de intamplarile si personajele create de mine.

A: Sti ca tin mult la tine. Sti ca voi fi mereu alaturi de tine. Sti ca nu-ti voi inchide niciodata gura. Shhh, suna cineva!

DWD - Chapter 1: Telefonul

Sakura:

Sa fi Sakura Haruno nu e deloc usor. Si nici nu va fi vreodata. Am avut si eu o mama, la fel ca cei care ma privesc. Am avut si eu un tata, la fel ca cei care ma privesc. Am avut si eu un tata, la fel ca cei care imi vorbesc. Am avut si eu o viata, la fel ca cei care ma sprijina. Am avut si eu greselile mele, la fel ca cei care imi gresesc. Am fost si eu iertata, la fel ca cei care ma iarta. Dar nimic nu e vesnic. Mama mea, Diane Haruno, a fost omorata de sefii unui clan de mafioti, pe care tatal meu nu a reusit sa-i prinda niciodata. Si ca tot vorbim de tata, unde era el acum? Era "la munca". Tatal meu era seful grupului de mafioti Yakuza. Mama a fost singura persoana din viata tatei pe care el a iubit-o cu adevarat, pe care el a iubit-o enorm. De altfel, eu eram singurul copil de care a acceptat sa aibe grija, din toti cei 15 frati ai mei, vitregi, toti facuti cu mame diferite si cu acelasi tata. Toti facuti cu femei frumoase, dar niciuna pe care tata sa o fi iubit cu adevarat. Tatal meu, Laya Haruno, imi daruise tot puful din lume in care ma puteam scufunda. Bijuterii - pe care nu le-am purtat niciodata ; Genti de firma pe care nu am pus mana niciodata ; Cele mai noi modele de masini pe care nu le-am condus niciodata ; Cele mai frumoase blanuri ale celor mai cautati designeri de care nu m-am atins in toata viata mea. Eu nu imi doream toate astea, Eu nu imi doream bogatie, eu nu imi doream masini scumpe, eu nu imi doream lucruri ca sa fac in ciuda altora. Eu o vroiam pe mama inapoi. Eu il vroiam pe tata, sa-si petreaca mai mult timp cu mine, si nu doar sa ma scoata seara la un restaurant si apoi sa uite sa mai stea cu mine. Eu imi doream pe cineva langa mine, pe cineva care sa ma iubeasca, pe cineva care sa-mi ofere toata afectiunea pe care n-am avut-o de la parintii mei.

I-am spus tatei despre asta, dar mereu o punea pe servitoare sa stea si sa-mi vorbeasca, sa-si petreaca timpul cu mine. Si nu aveam nimic in potriva. Miranda era o persoana minunata, o fosta iubita de-a tatalui meu, cu care s-a inteles perfect. Si la fel de frumos s-au despartit, de comun acord, insa ea provenea dintr-o familie saraca, iar dupa moartea parintilor ei, nici casa nu mai avea. Si de aceea, datorita acestei intelegeri profunde dintre tatal meu si ea, a angajat-o aici, ca un fel de femeie de serviciu, daca puteam sa spun asa. Cea mai mare parte din timpul ei si-o petrecea cu mine, iar treburile prin casa le faceam impreuna, distrandu-ne de minune. Miranda a fost singura din viata tatei care m-a privit ca pe propria fiica, fara sa stearga amintirea mamei mele, pentru ca stia cum este sa te simti tradat, oarecum, de familia ta. M-a invatat inca de mica sa ma rog la Cel de sus pentru mama mea, m-a invatat sa gatesc, sa spal, sa calc, sa-mi aleg tinutele in functie de evenimente, si tot ea m-a ajutat cand aveam probleme in relatiile mele cu baietii. Miranda era tanara, avea 37 de ani, desi arata de 20. Avea parul lung, blond, iar pe frunte avea bretonul, dat intr-o parte, ca sa-si descopere albastrul mirific al ochilor ei rari.

In timp ce eu priveam ganditoare pe geam, telefonul meu a inceput sa sune cu una dintre melodiile alese de tata pentru a ma anunta in momentul in care ma suna el. Mi-am luat telefonul Samsung s5230 si am raspuns.
-Tati? S-a intamplat ceva?
-Tu esti pustoaica lui Haruno, asa-i? Imi raspunse la telefon o voce de barbat.

Am inghitit in sec, in timp ce in minte enumeram tot felul de colegi de-ai tatei care puteau suna. Si am ajuns la concluzia ca niciunul dintre ei nu avea motive.

-Cine esti? Am intrebat, sperand ca vocea mea sa sune dur, sigura pe sine. Si unde e tatal meu?
-Asculta-ma. Numele meu este Kakashi Hatake, imi raspunse el, in timp ce eu cautam in fisierele mele mintale numele de "Hatake". Housen e acasa?
-Housen? Miranda? Am facut o pauza lunga, dupa care am adaugat: Ce te intereseaza?
-Am primit ordine clare de la seful meu sa ma intalnesc cu Miranda Housen si cu fiica lui Laya Haruno maine, la prima ora. Am primit acordul sefului Yakuzei, Laya, pentru a folosi acest telefon. Maine, la prima ora, domnisoara Sakura Haruno si domnisoara Miranda Housen au datoria de a se intalni cu noi in spatele cofetariei Millan Rouge.

Am deschis gura sa spun ceva, dar mi-am inghitit toate covintele cand am auzit tonul de apel, semn ca tipul imi inchisese. Mi-am aruncat telefonul pe pat si mi-am aruncat ochii spre ceas. 20:30, iar tata nu era acasa. Dar la ce ma gandeam eu? Cand a venit tata acasa la ore fixe? M-am ridicat alarmata de telefonul primit, de pe pat, si am fugit, practic, pe scarile vilei. Ajunsa la parter, m-am dus fix spre Miranda, care tocmai isi luase pe ea o camasa scurta, alba si foarte sexy, pe care si-o punea mereu in locul pijamalei. Cu ochii ei intredeschisi si somnorosi ma privi, oarecum buimaca, apoi isi freca ochii si ma privi normal.

-Sakura? S-a intamplat ce...
-Mira, nu sti cumva din intamplare un Kakashi Hatake?
-Hatake? Miranda a facut ochii mari, apoi m-a pus sa-i arat apelul primit.

Ochii ei trecunoscusera imediat numele. Facu ochii mari cat cepele, si-si puse mana la gura. Ma puse sa-i spun tot ce mi-a zis tipul, si sa nu uit niciun detaliu. Am inceput sa palavragesc despre tot ceea ce imi spusese acest Kakashi, iar ea asculta fiecare cuvant care imi iesea din gura. Cand am inceput sa-i spun de intalnirea de la Millan Rouge, a dat din cap aprobator, schitand un oarecare gest de indoiala.
-Cine e Hatake asta? am intrebat, intr-un final.

Miranda se aseza pe pat, in genunchi, in fata mea, apoi incepuse sa-mi spuna:

-Esti destul de mare sa intelegi toate astea, Sakura. Yakuza nu este singurul clan de mafioti. Si cu siguranta, nu cel mai puternic. Sunt clanuri peste clanuri care mai de care, unele conduse de clanurile adevarate, altele individuale si puternice. Clanul Hatake este un clan mic, condus de clanul Sabaku. Presupun ca ai auzit pe la stiri despre acest grup, asa-i?

Am dat din cap aprobator, inghitind in sec. Ori tata are un mod de a se alia cu clanul asta, Sabaku, pentru ca Yakuza sa creasca in grad, ori... imi era si frica sa ma gandesc la alta varianta. Asa ca am incetat sa ma mai gandesc si am ascultat-o pe Mira continuand:

-Clanul Sabaku este condus de Gaara Sabaku. De asemenea, exista clanul Uchiha, condus de Sasuke Uchiha. Sabaku si Uchiha sunt clanurile gemene, cele mai puternice clanuri care fac legea aici, si in orice tara sau oras din lume. Concurenta la sange, ce pot sa zic? Mi-a zambit, luandu-mi mana intr-ale ei. Maine vom merge la Millan Rouge impreuna cu tatal tau. Nu vreau sa patesti ceva in cazul in care rivalii tatalui tau vor sa ne atace, continua ea, trecandu-si mana prin parul meu.

I-am zambit. Miranda stia intr-adevar cum sa aibe grija de mine, cum sa ma faca sa zambesc. Mi-am pus mana pe umarul ei, atingandu-i parul. I-am dezvelit umarul acoperit de pletele ei, observand in parul sau cateva suvite roz de par, pe interior, pe care nu le-am mai vazut.

-Te-ai vopsit? Am intrebat-o, simtindu-i suvitele peste degetele mele.
-Nu, Sakura, sunt semne din nastere. Oamenii care se nasc asa se numesc oameni insemnati, si sunt foarte rari cei de genul asta. Dar nimeni nu se compara cu parul tau roz, natural...
-Si nimeni nu se compara cu cat de speciala esti tu pentru mine, spun, imbratisand-ostrans, pana am simtit ca genele mi se impreuneaza, si cum Mos Ene ma conduce intr-un somn adanc fara de vise.

Sasuke:
Era 7 dimineata iar fetele lui Laya intarziau sa apara. Asteptam in spatele frumos decoratei cofetarii Millan Rouge, atat de maiestoasa si de mirifica, desi nu trecea nimeni pe aici. O veche cofetarie abandonata, inca de acum cateva minute, cand oamenii mei i-au ras de pe fata pamantului pe proprietari. Nu mai era niciun centru comercial prin apropiere, iar din cate stiu eu Berlinul nu este orasul in care toata lumea se trezeste la 7 dimineata.

Mi-am aprins o tigara si m-am rezemat de zid, in asteptarea celor doua pustoaice, desi nu cred ca un barbat de 24 de ani, asa ca mine, ar putea s-o faca pustoaica pe o femeie de 30 si ceva de ani. Dar pentru o viitoare prostituata, tot o pustoaica ramane. Laya Haruno, seful Yakuzei, un grup micut de mafioti pe langa clanul meu, a cerut o alianta. O subordonare a clanului sau numeros mie, impotriva clanului Sabaku. Trebuia sa recunosc insa ca insusirea Yakuzei ca fiind a mea nu era chiar de colea. Dar Sasuke pe care il stiu eu se lasa greu mereu. Aveam nevoie de o femeie frumoasa, dar intr-atat de prostuta incat sa creada orice, pentru a o trimite lui Gaara, in schimbul unor luptatori de elita.Iar, ca o garantie, mi l-a trimis pe idiotul asta de Hatake. Fraier. Gaara era un usuratic, un nimic, care s-ar fi vandut si pe sine pentru femeile frumoase. Dar chiar asta facea. In momentul in care o sa-l las fara toti luptatorii de elita, si o sa-l curat de toti bodyguarzi, n-o sa mai existe niciun Gaara Sabaku pe fata pamantului. Din intelegerea mea cu Laya, am stabilit ca doua fete sa-mi fie trimise. Laya a acceptat targul, cu mici remuscari, esi imi spusese la inceput ca in echipa Yakuza nu se face trafic de prostituate, ci doar droguri si arme, iar fetele sunt pastrate pentru membrii. Asa ca a acceptat ca fiica si servitoarea lui sa devina viitoarele si fericitele "managere" pentru ai satisface roscatului poftele de Manage a trois. Putin imi pasa pe cine trimite, daca eu imi primeam luptatorii. Am scos tigara din gura, am aruncat-o pe jos, si am calcat-o in picioare.

Stiam totul despre ele. Stiam cum le cheama, cati ani au... Totul de la A la Z, de la Abilitate pana la Zodie, cum ar zice unii. Un singur lucru nu stiam: cum arata. Laya mi-a aratat o poza a Mirandei Housen, dar am privit-o in graba. In schimb, abea asteptam sa o intalnesc pe Sakura Haruno, pustoaica tipului. De cat timp o vanam... De cat timp o pandeam pe la toate co;turile... Cred ca stiam mai multe si decat tatal ei la ora actuala. Cu toata paza lui, cu toti bodyguarzii lui, am reusit sa o spionez. Era ca un fel de relaxare pentru mine. Si nu aveam de gand sa-i las pe altii sa o supravegheze. Urmaream de mult timp intentiile Yakuzei, dar de fiecare data, sfarseam prin a o privi pe frumoasa fiica a lui Laya. Rasul ei... Zambetul ei... Frumusetea ei... Felul ei de a dormi, atat de dulce si inocent... Ceva din toate astea trezea in mine un sentment oarecum placut. Si tare mult mi-as fi dorit-o numai pentru mine. Dar aceste mici visulete pe care le dezvoltasem undeva s-au spulberat odata cu intelegerea mea cu Laya si cu Gaara. Timp de atatia ani, timp in care am vegheat-o atent pe pustoaica lui Haruno, incepusem sa dezvolt o pasiune pentru fata asta, incepusem sa ma intreb acum ar fi sa fie doar o noapte cu mine... o singura noapte... Puteam sa i-o cer pe fata doar pentru mine. Dar Yakuza nu mai are alte fete. Si-a sacrificat viata fostei sotii si fiicei numai pentru a nu-si razvrati subordonatii impotriva lui in momentul in care le fura sotiile sau iubitele pe la spate.

-Kakashi, il intrerup eu pe subordonatul meu din fumat. Nu ti se pare ca Laya intarzie cam mult?
-Din cate am inteles eu, masina cu care va veni aici are numar de Bulgaria. A facut o pauza lunga, in care a privit in laturi. Si iata-i ca vin, a continuat.

Mi-am aruncat privirea mai atent, vazand cum o masina sport straina, neagra, cu geamuri fumurii, opreste fix langadecapotabila mea de un rosu aprins. Mi-a intors colturile gurii intr-un zambet rautacios, iar cand Laya a iesit din masina, m-am indepartat de zidul rece. Am dat mana cu Haruno apoi l-am intrebat de fete. In secunda urmatoare, din masina iesi o blondina cu ochii albastrii, imbracata intr-o rochie sexy, mova, legata sub sani si sub fundul ei usor ridicat cu doua benzi arginti. Ma privi de la distanta, in timp ce eu o examinam din cap pana in picioare. I-am facut cu ochiul tinerei, lasand-o muta. Asta era Miranda Housen. O stiam din poza. Dar Sakura? L-am privit intrebator pe Laya, iar acesta, dandu-si seama la ce ma gandesc, mi-a spus, mai in soapta:

-Este fata mea, este sufletelul meu, este singurul lucru care ma mai face sa am mila. Nu mi-l lua.
-Fata este cu tine? Il intreb nervos.

Acesta ofta, si-mi spuse ca ea este in masina. Am zambit.
-Copila poate fi feriga slaba a unui sef de mafie ca tine, Laya. De aceea este mereu preferabil sa scapi de feriga slaba.
-Te ro...
-Sa presupunem, il intrerup eu, ca nu o vreau pe pustoaica ta. Dar ti-am cerut doua fete. Una intra sigur pe mana lui Sabaku, dar asta ar insemna sa primesc doar jumatate din luptatorii promisi. Iar mie nu im place sa fac lucrurile pe jumatate, Haruno. Si cu atat mai mult cand meritul meu este tot pe jumatate.

L-am impins pe Laya la o parte din calea mea, iar acesta se supuse gestului meu. Am apucat-o brutal de mana pe Miranda tragand-o spre mine, in ciuda tuturor respingerlor sale. Am inceput sa o trag mai tare, tot mai tare, facand-o sa vina dupa mine. Cand am ajuns sa o chinuiesc mai mult, o tanara iesi ca un fulger din masina. Avea parul lung, si roz, rar intalnit, lasat liber. Purta pe ea o rochie alcatuita din paiete, cu decolteul pana mai jos de buric. Sanii ii erau acoperiti, lanand la vedere doar o parte din ei care sa te duca deja cu gandul la fantezii erotice. In golul de sub sani avea legata o ata care sa-i tina bine stranse cele doua parti in care era impartita rochia. Oh My God. Papusica asta cu ochii verzi, de un luciu irezistibil, cu buzele mari, ce pareau delicioase la prima vedere, imi furase din prima privirea. S-a repezit la mine, impingandu-ma de langa Miranda Housen, iar cu prilejul asta, am mai aruncat o scurta privire la bustul ei mediu, numai bun pentru o aventura de o noapte fantastica. Era bestiala. Si dupa felul in care arata, imi era si frica sa imi imaginez ca este virgijna. Pentru ca, sincer sa fiu, nu stiu cine ii putea rezista unei asemenea bombe dulci. Si cu toate astea, credeam cu tarie ca tanara era virgina, asa cum imi marturisise si tatal ei, noaptea trecuta, cand l-am intrebat. Una este. Cealalta nu. Am oftat oarecum satisfacut de fiinta minunata ce imi era infatisata in fata ochilor. Dupa ce mi-am satisfacut bine privirile, i-am pus pe oamenii mei care stateau langa mine sa le ia de mana pe cele doua si sa o bage pe Miranda in duba neagra a baietilor. Rozalia va merge cu mine. Tipii au bagat-o cu brutalitate in decapotabila mea, iar ca sa nu risc in vreun fel sau altul sa o pierd de aici, am tras capota si am incuiat usile, in timp ce ea tipa disperata dupa blondina...

POZE:
Sakura: http://i853.photobucket.com/albums/ab95/...1305403877
Sasuke: http://i853.photobucket.com/albums/ab95/...1305403877
Miranda: http://www.glitter-graphics.com/graphics/1429157
Telefonul Sakurei: http://avazz.ro/images/telefoane/samsung-s5230-pink.jpg
Masina cu care a venit Sakura: http://www.autoghid.ro/UserFiles/Image/A...8/leg1.jpg
Rochia Mirandei: http://images5.yandy.com/Products/Bubble...s-4092.jpg
Rochia Sakurei: http://www.yandy.com/Sequin-Halter-Mini-Dress.php
Masina lui Sasuke: http://masini.acasa.ro/uploads/masini_im...spider.jpg

[hiimera]

Hey !
Se pare ca nu ma pot deslipi de la monitor.. :)) e bine ca vad un fic nou, cat ma bucur sa intalnesc autori noi cu ficuri si idei noi. :>
Pai hai sa incep sa-ti spun cate ceva legat de tot ce ai scris pana acum. >:)

1` Sincer, titlul a dost cel care ma atras, din toate punctele de vedere... chiar daca este lung, pare interesant si sunt sigura ca idea este buna.

2` La capitolul descriere si actiune, stai asa si asa.
Trebuia sa te axezi extrem de mult pe sentimentele celor doua personaje principale, adica: Sakura si Sasuke.
In toate ipostazele in care i-ai pus sa fiu sincera nimic nu ma cuprins, nici macar putina curiozitate.. --\"
Pentru ca ai pus prea putina descriere, trebuia sa o faci mai voluminoasa, mai plina cu material.
Mai ales ca ai prezentat niste scene oribile din viata rozaliei. E, deci acolo chiar trebuia sa amplifici cu substanta descrierea, din toate punctele de vedere.
La Sasuke tot la fel, defapt parca totul a fost putin sec la el, trebuia sa incerci sa descrii mai multe.
Actiunea, nu a fost grabita, nu foarte mult, dar sa ai grije, pentru ca mi se pare mie s-au intamplarile sunt prea putine, daca treaba sta asa atunci trebuia sa bagi mai mult suspans, mai multa adrenalina, mai ales la final cand ai povestit din perspectiva lui Sasuke.

3` Greseli ai avut, nu foarte multe. Asa lucrezi impecabil, doar ca mai ai si cateva de exprimare si multe repetiti, mai ales la inceput...si ca tot vorbim de inceput mi s-a parut cam ciudat, nu prea ai reusit sa ma lamuresti fiindca te-ai exprimat cam ciudat..
Se remediaza in timp. : )

Asta e toata critica, scuze ca nu am putut sa amplific ce am spus, sper sa te fi lamurit cu ceva, totusi. Si sper ca nu am fost prea dura, dar doar laude nu prea cred ca ajuta. ;)
Ceau ! Astept nextul. :3

[Rose ^^]

Hey..un nou fic..:> asa..ce ma atras a fost titlu.mai ales acel +18 :)) bine ales..vad ca promiti si sez 2..super
descrierea: stiu ca puteai si mai bine..mai ales sa descrii acel sentiment al pierderii unei mame, adica a suferit si alea alea.. ai avut, ma astept ca pe viitor sa fie mai multa. Ceea ce ma bucur e faptul ca nu ai inceput ceva de genu: am x ani, paru asa si nuj ce..frumos..ai reusit sa ne captezi
dialogul e ok..actiunea ok...imi plac personajele..mai ales ca si Sakura acu face parte din Yakuza..adica ai alt inceput si chiar original
Sunt foarte curioasa cum vor merge lucrurile..sasuke deja o spiona pe rozalie o.o si ce rochi.. mai ales a Sakurei:)) logic ca ala sa isi imagineze lucruri perverse:)))
astept next si sper sa-mi spui :o3

Bye >:D< y besos:*

[Sho-Yo]

Buna...
Se pare ca nu ti'am dat comm si desi am citit fic'ul. Scuze, credeam ca ti'am dat dar acum asta fac;)
Deci geniala idee, cu descrierea te descurci, actiunea lenta, nu grabita dupa umila mea parere, dialogul sec nu este. Sakura mi plashe, Miranda si ea mi plashe, defapt toti mi plac, mai putin tatal Sakurei care pentru putere la fiica sa si la Miranda, fosta iubita. Sasuke daca nu o pastreaza pentru sine pe Sakura ar sa faca cuostiina cu mine si nu va mai trai placerile pamantesti caci va fi mort.
Continuarea repede as vrea sa vie caci eu una nu mai pot astepta.
Spor la scris si muuulta inspiratiee!

[Miky sweetie :3]

Sorry :P Ideile iau cv mai mult timp sa se asterne in word :P So, nextul :*

A: Nu stiu daca stii, dar Haruno nu a vrut sa ti-o dea tie. Nu stiu daca stii, dar ea este totusi fiica sefului Yakuza. Nu stiu daca stii, dar ea e o parte a prezentului din trecutul tau

DWD - Chapter 2: Don't Love Me I

Sasuke:

M-am grabit sa ajung acasa cu decapotabila mea. Tot drumul, rozalia s-a strans in brate cu propriile palme si a plans. Nu a spus nimic, nu m-a intrebat nimic, nu am intrebat-o nimic. Nu ne-am raspuns. Si, de fiecare data cand ma uitam in oglinda retrovizoare, vedeam un inger de fata care plangea, si tot plangea, fara sa mai vrea sa se opreasca. Refuzam sa-i spun ceva, de frica sa n-o ranesc si mai tare decat era deja. Si ajunsesem sa nu ma mai inteleg nici pe mine. Rapisem atatea fete, rapisem atatea suflete de care imi batusem joc, rapisem atatia oameni care plangeau, care ma implorau sa-i duc inapoi. Iar eu i-am privit nepasator pe toti. Dar nu si pe ea. O priveam cum plange, si-mi aminteam cat de rau m-am simtit cand am fost rapit de langa familia mea de catre seful clanului Yrusaki, iar drept razbunare, dupa moartea lui, clanul mi-a preluat numele si am inceput sa fac rau neconditionat, totul ca sa simt cum ma razbun pe cel care imi luase mama si tatal de langa mine. Simteam cum un ghem mi se strange in stomac si cum aproape mai aveam aer, incercand sa ma gandesc la trecutul meu. In minte imi revenea acelasi scenariu lipsit de viata. Totul alb-negru, un spatiu fara de culoare, unde singurul care prindea ceva nuante lucitoare eram eu. Priveam fara sa pot face ceva scena in care seful Yrusaki ajunsese sa nu mai poata face copii din cauza varstei. Iar mama mea fusese una dintre dragostea vietii lui, cum s-ar zice, femeia pe care nu a putut-o uita niciodata. Tatal meu vitreg nu stia nimic. Nici eu. Abea mai apoi aflasem ca tatal meu adevarat fusese bestia aia. Ma luase si ma obligase sa conduc clanul. Tot vedeam baietelul acela de vreo zece ani, tras cu brutalitate de oamenii brutei aleia. Dar m-am razbunat pentru asta. Cu varf si indesat. Si inca o mai fac.

Cand am coborat din masina, i-am deschis usa Sakurei si m-am lasat pe vine, privind-o cum lacrima si cum imi amintea de trecutul meu. I-am pus mana pe unul din obraji, simtindu-i parul mole si catifelat gadilandu-mi degetele. Cand ma uitam la ea, la felul in care isi deschide incet si speriat ochii, am simtit un nod in stomac. Am simtit cum vina ca am luat-o de la familia ei ma copleseste pana in strafundurile inimii. Ma simteam dator sa spun ceva, dar atunci cand cuvintele sunt mute, iar gesturile vorbesc pentru tine, nu ai cum sa te opresti pe sine. M-am ridicat, sarutandu-i una dintre lacrimile care curgea pe obrazul tinerei, zdrobind-o de peretele finut al obrazului ei. M-am indepartat usor, uitandu-ma cum ma priveste uimita, dupa care isi lasa privirea in pamant. Incetase sa planga, iar asta era bine. Trecutul meu se oprise undeva intr-un colt ascuns al mintii mele, din care nu speram sa-l mai scot vreodata. Acum eram din nou eu, Sasuke pe care il stie toata Yakuza, tot clanul Sabaku si de asemenea, toata Uchiha. I-am intins mana fetei, zambindu-i. Aceasta a apucat-o cu mici ezitari, dar pana la urma a acceptat-o. S-a ridicat in picioare, cercetandu-mi atent fata, incercand sa ma priveasca pe cat posibil de mult in ochi.

-Ce ai de gand sa faci cu mine? spunse, cu vocea tremuranda.
-Hai sa nu raspundem intrebari de genul asta unui sef de clan de mafioti, am raspuns eu, zambindu-i rautacios. Sasuke Uchiha. Ma bucur sa te cunosc.
-Te rog, te implor... Nu vreau sa devin o curva, nu vreau sa fiu scoasa la produs. Isi trase rapid mana din mana mea, izbugnind din nou in plans, doar ca eu trebuia sa-mi mentin autoritatea daca vroiam u tarie sa mai fiu sef al clanului Uchiha.

Am tras-o spre mine si i-am spus cu brutalitate ca nu ma intereseaza ce crede si ce vrea ea, asa ca daca se mai smiorcaie atat, o s-o dau intr-adevar la produs. Am tras-o dupa mine in vila cu etaj in ciuda faptului ca incepuse sa ma doara sufletul enorm pentru copila asta. Ajunsesem sa ma intreb cum poate o fata de 21 de ani sa imi scoata din minte partea aceea intunecata in care am fost luat cu forta din bratele mamei mele? Cum putea sa-mi reinvie ura aceea pentru tatal meu, cel care ma vanduse pe mine si pe mama? Mi-am strans ochii tare, slabind stransoarea in care cu care o tineam pe tanara de mana. Abea asteptam sa scap de asta! Desi nu stiu daca mai puteam astepta dimineata urmatoare pentru asta, abea asteptam sa-mi las in urma tot trecutul, sa uit ca am intalnit-o vreodata pe fata aia. Sa uit ca a existat cineva care a reusit sa-mi reinvie trecutul, care a reusit sa-mi intre in cele mai adanci ganduri doar prin cateva lacrimi. Si mai rau: Daca ar afla sefii celorlalte clanuri ca seful unuia dintre clanurile gemene a fost oarecum sensibilizat de un plans de catelusa, ca sa zic asa?

Am deschis usa unei camere oarecare, fara sa ma uit a cui este, daca am mai intrat in ea vreodata sau chestii dintr-astea inutile.Am impins-o inauntru, apoi am intrat si eu, inchizand usa in urma mea.

-Hai sa stabilim niste reguli, am spus eu, in timp ce ma rezemam de perete. Am pretentii sa fii o fetita cuminte cat timp o sa stai aici. M-am aplecat, apucand-o de una din falci si tragand-o la fel ca o matusica nebuna dupa copii de sapte ani. Doar esti fetita celui mai cel dintre Yakuza. Gandeste-te la mine ca la Mos Craciun. Ai facut ceva rau anii acestia, sau inca esti fetita de treaba?

Spre surprinderea mea, fata incetase din plans, ba mai rau, imi daduse peste mana in care ii tineam falca.

-Unde ti-e barba?! Si unde ti-e mustata?! Eu nu cred in Mosi Craciuni falsi.

Am inceput sa rad zgomotos, facand-o sa tresara la primul sunet. Insa, in timpul asta, simteam cum corpul ei se mai linisti, mai relaxat, si cum tensiunea fata de mine i se domoli.

-Pana si Mos Craciuniii falsi au voie sa impuna reguli in propria lor casa, nu crezi? Sa o lamurim. De scapat, n-o sa scapi nici daca vrei. Securitatea pe care am pus-o la dispozitie nu-ti permite. Asa ca nu imi pasa pe unde te duci, din moment ce n-ai cum sa scapi. Pentru orice problema, vii la mine. Ma cauti, ca sigur o sa ma gasesti aici. In cazul in care voi pleca, te anunt. Iar daca ai nevoie de ceva iar eu nu sunt, o sa-ti las acasa un telefon de pe care ma poti suna doar pe mine. Asta, desi nu cred ca voi fi plecat astazi. Maine de dimineata o sa ai la dispozitie o duba neagra care sa te conduca la viitorul clan unde va trebui sa-ti petreci vremea cu un...
-Cum?! Tresare ea, umezindu-si ochii.

Ahh, nu din nou! Cum face asta? Cum ma poate inmuia atat de usor? Trebui sa zic ceva, dar sufletul nu ma lasa sa o las de izbeliste, asa, pur si simplu... Simteam cum ghemul din stomac se strange mai tare si mai tare, pana cand mai avea un pic si plesnea in mine. Gandeste Sasuke, haide, repede! Si mi-am zis asta in gand, pana cand beculuetul galben s-a aprins.

-Esti virgina. Mi-a spus-o tatal tau. Ramane doar sa mi-o confirmi tu.
Fata se uita nervoasa si incruntata la mine, ca si cum cine stie ce i-as fi zis.
-Eu nu sunt o curva, chiar daca pentru cei ca tine nu sunt mai mult de cat o tarfa ordinara care nu stie meseria destul de bine! Eu nu ma daruiesc primului betivan de pe strada!

Am zambit, cu gandul la ultima fata pe care o dezvirginasem, acum mult, foarte mult timp. Dar gandul acesta disparuse imediat. Trebuia sa i-o transfer lui Gaara teafara si neatinsa, ca sa-i las fraierului sa se bucure de una din placerile de a dezvirgina o fata, poate chiar ultima fata a vietii sale. Am zis poate. Dar oare la ce ma gandeam? Fie ca vreau, fie ca nu, este totusi fata care a reusit sa ma patrunda bine in ganduri, si poate si un pic in inima. Avea dreptate Laya cand spunea ca este tot ce-l mai sensibilizeaza. Iar acum o simt si eu pe pielea mea. Cum puteai rezista unei asemenea frumuseti angelice? Cum puteai sa-i rezisti in momentul in care ochii aceia de un verde crud varsau lacrimi?...

-Ok, am inteles. Ei bine, daca iti doresti atat de mult, n-o sa fii chiar o prostituata, am spus. Dar eu vreau tot ceea ce mi s-a promis pe doua fete. Te voi da lui Gaara Sabaku, insa stai linistita. Am sa fac in fiecare zi cate o vizita si am sa cer sa te vad. O sa ma asigur ca tot ce a fost intre tine si el a fost doar o intalnire romantica, sau mai stiu eu ce, orice inafara de un contact sexual. Ce spui, vrei?
-Vreau acasa, mormai ea, cu privirea in jos. Acasa, cu Miranda si cu tatal meu, continua rozalia.

Sakura:

Incepusem sa vars lacrimi pe cearsaful alb, in timp ce ma asteptam ca tipul sa ma ia in brate, sa ma faca intr-un fel sau altul sa ma simt protejata. Speram in sperantele oarbe, fara nicio sansa de indeplinire. Pentru ca el era seful Uchiha. Intr-adevar, unul dragut, la prima vedere, dar totusi, un sef dur, care stia ce sa impuna. Il durea fix in cot de mine, sau de starea mea. Pe el, in ansamblu, il interesa ca "papusica" ce urma sa fie trimisa altora sa nu fie stresata, ci relaxata. Un mod perfect de a tine in frau bietele fete. Dar sunt absolut sigura ca nu ar fi impins lucrurile pana la o imbratisare sau un sarut pentru relaxarea unei fete. Deloc.

Am simtit cum se apropie de mine, tot mai mult, si am inceput sa transpir gandindu-ma la ceva frumos. Avea de gand sa ma sarute?! Mi-am ridicat usor capul, ca sa-i pot vedea pupilele negricioase. I-am vazut palma indreptandu-se incetisor spre obrazul meu, si am scos un zambet micut, pe sub mustati. Simteam cum inima imi pulsa sange in corp neconditionat si cum obrajii imi fierbeau la foc mic. Am simtit, brusc, cum obrazul drept imi lua foc, cum incepuse sa-mi amorteasca, si cum corpul meu se prabusise fara vlaga peste perna de pe pat. Mi-am dus mana la obrazul lovit, scancind un pic, apoi am simtit cum brunetul mi cuprinde cu o mana pe amandoi.

-Asculta aici, pustoaico. Sunt altii mai puternici decat tati. Sunt altii care au mai multi bani decat tati. Iar acei oameni pot face ce vor cu viata ta, pot face ce vor din tine. Sansa pe care ti-am oferit-o eu acum e pur si simplu una de aur!

Am facut ochii mari, privindu-l cum se enerva pe mine. Acum cateva minute, imi sarutase obrazul si ma mangaia ca sa ma linistesc. Acum ? Acum ma privea cu ura in ochii mei verzuli, jucausi odata.

-Ia-Iarta...

Dar nu am apucat sa termin tot cuvantul, ca am simtit cum sunt luata pe sus de maini si trantita de ceva puternic. Am scos un tipat scurt, apoi am privit unde ma aflam. Peretele crem al camerei imi racea total spatele, in timp ce eu priveam totul din oglinda cea mare din spatele brunetului. Ma tinea strans pusa la perete, cu o mana in parul meu, tinandu-ma strans de acesta, si cu cealalata, strangandu-ma de una din fese. Am gemut scurt, iar in minte imi apareau tot felul de imagini nebunesti, ce rulau fara oprire, cu segvente ale unui viol perfect. Am inceput sa ma zbat, sa tip, dar nu am apucat prea mult, ca brunetul mi-a amutit buzele cu puterea buzelor lui. Le-a presat cat a putut de tare, pana cand mana pe care mi-o tinea acum in par facuse contact cu peretele. I-am simtit buzele lingandu-mi buzele, obligandu-ma sa le deschid. Am inceput sa-l lovesc cu mainile si picioarele, pe cat de mult am putut, insa totul era in zadar. Pe chip au inceput sa curga lacrimi, lacrimi minuscule, dar care imi umezeau fata din ce in ce mai tare. Cate cuvinte imi venea sa-i dezvalui printre buzele cuprinse in mana buzelor sale angelice. Cati de "te urasc" ar fi incaput in urechile lui, cati de "Lasa-ma in pace!" ar fi scos sarpele veninos al vorbelor mele... Dar ma simteam murdara, jegoasa... Pur si simplu. Se atingea de mine in ultimul hal, ma atingea unde avea el chef, si simteam ca ultima picatura de speranta ca cineva sa ne intrerupa se revarsa intr-un rau plin de sperante pustii. Cat il costa o lacrima de-a mea? Nimic. Dar un moment de fericire? Un moment in care sa ma lase libera, sa merg acasa, cu Miranda si cu tata, cat l-ar fi costat? Un premiu material pentru un transfer de carne vie. Mi-am introdus mana in parul sau, incercand sa-l intep cu unghiile mele taiate, iar, nereusind, am vrut sa-l trag de par. Dare fuse prea tarziu. Sasuke ma prinse bine de par, si ma trase de acesta atat de tare, incat am cazut in genunchi in fata lui.

-Haruno mi te-a dat mie. Daca vreau, pot sa te nenorocesc pe viata si sa te fac a mea, si sa ma doara fix in paispe' ca marele Gaara nu mi-a trimis jumatate din micuta lui banda de luptatori profesionisti. Nu te-a dat pe mana lui Sabaku. M-a tras, intr-atat de tare, incat am ajuns in pat, neconditionat, si fara voia mea. Lacrimile au izbugnit in ochii mei, curgand, si tot curgand, pe obrazul meu fin. Am inchis ochii, incetand sa-l privesc, strangandu-mi la piept picioarele, sperand sa nu mai dea in mine. Nici nu indrazneam sa mai spun ceva, pana cand a continuat, oarecum mai calm ca inainte: Maine, Sabaku e asteapta. Ti-am promis ca o sa te vizitez si o sa ma asigur ca esti bine. Dar, spuse el, ridicand degetul si tonul spre mine. Daca ma mai enervezi chiar si o singura data in halul asta pana la sfarsitul zilei, si o sa te rad de pe fata Terrei. Inteles?!

Mi-am strans genunchii mai tare la piept, refuzand sa spun ceva. Imi era frica sa spun ceva. Simteam cum un val rece ma cuprinde, si cum pielea, tremuranda, mi se face de gaina. Brunetul repeta ultimul cuvant, plin de nervi, iar atunci am dat speriata aprobator din cap. In mintea mea era bezna totala, iar lumina de la capatul tunelului parca era trasa de mustati sa nu apara. Nu puteam sa pricep... Adica acum jumatate de ora a... si acum a... pentru ca nu a... si a... A... Nici nu imi puteam explica totul. Cuvintele se invarteau in capul meu, fara sa prina vreun sens, iar gesturile brunetului se derulau in bara mea vizual-mentala, in timp ce ochii mei se arcuiau, privindu-l pe brunet cum iese pe usa, enervat, transpirat, fara sa ma priveasca. Dar ce-am facut?...

Vila lui Sasuke: http://light.sunphoto.ro/photos/normal/3...WCPBMA.jpg
Camera lui Sasuke: http://www.insula-thassos.ro/turism-grec...resize.jpg

[Rose ^^]

Nepotico esti o scumpa. Mi-a placut foarte mult acest capitol, descrierea chiar mai surprins intr-un mod placut, nu ti-a scapat nimic si ai incercat sa accentuezi tot..bravo. Dialogul imi place si actiunea e linistita, la greseli sunt minore. Scumpa cand trebuie pusa cratima pui cratima nu mai scrii ca in engleza.. "le'a=le-a" si ai grija cu repetitiile.
Nenorocitu de Sasuke, acu 2 minute totul e ok si dupa mai era oleaca si o omoara :grr: sper ca acea promisiune sa nu fie facuta in vant.. sigur ne vei surprinde.
Spor la scris.

[Sho-Yo]

Merci ca m'ai anuntat.
Deci mi plashe copitolul si sper sa nu i'o mai dea pe SAkura lu Gaara... Si eu care deabia asteptam sa treaca la pasul urmator, dar nu a trecut. Doamne, ce i'as fi facut...Stiu ca's perversa.
Descrierea te impaci bine, actiunea poposeste pe meleagurile tale, dialogul nu e sec, si mi plashe ca Sasuke nu e prea dragut cu Sakura dar vreau sa o pastreze pentru sine si sa nu i'o dea deloc lu Gaara.
Te :* si sa ma anunti de continuarea:-h

[Miranda.]

Imi este atat de rusine de mine, am citit ficul acum doua zile din cate mi se pare, dar cred ca mi-a fost prea somn ca sa las un comentar, iar acum am crezut ca-m lasat, ce uituca sunt. NU o sa se mai repete.
Cat despre capitole imi plac, dar nu cred ca vor aparea atat de repede, deoarece ai deja trei ficuri si nu poti sa le pui la toate foarte repede. Dar cand o sa vina o sa-l astept cu inima la gura. Dar sa ne intoarcem la fic, imi place foarte mult ideea. Insa, parca si celalalt fic se invarte in acaesat idee, nu este exact la fel, dar tot acelasi punct de inceput. Cred ca ti-a venit in minte alta continuare si te-ai gandit sa incepi altul. Aici Sakura trebuie vanduta, nu sa ramana cu Sasuke, dar parca si acolo era la fel. Nici nu mai stiu, dar parca asa era. Sa cpntinui ficul, deoarece este super.

Succes la scris!!!!!!!!!!! :x
:x:x

[Miky sweetie :3]

A: O promisiune e o promisiune. Iar atunci cand nu poti promite ceva cuiva, inseamna ca nu te poti tine de cuvant. Dar in momentul in care poti sa spui "Iti promit", sigur te ti de cuvant. Am dreptate?

DWD - Chapter 3: Don't Love Me II

Sasuke:

Si acum imi dadeam seama pe cine indragisem eu, oarecum, atata timp. Pe o scrofita care nu stie sa aprecieze ceea ce i se da. O curva. Una mare. Doamne, in momente ca astea, imi venea sa o strang de gat pana cand i-ar fi sarit amigdalele fara operatie. Stateam sub dusul cu apa calda, ce-mi linistea intreg corpul, incalzindu-l, dar nervii inca functionau bine. Nu mi-as fi putut imagina ca ea m-ar fi enervat vreodata la culme. Daca vroiam, puteam s-o arunc in pat, si s-o fac a mea, si sa fiu dur, foarte dur, fara sa-mi pese ca era cine stie ce virginitate. Trebuia sa accepte saruturile mele! Trebuia sa accepte miscarile mele indecente si sa le reproduca pe trupul meu inapoi, pentru un comportament sexual cat se poate de bun! Exact ca o adevarata prostituata! Si, poate ca daca ar fi incercat sa faca asa, m-as fi oprit, i-as fi zambit, si m-as fi comportat cu ea ca un adevarat baiat de treaba. Dar nu. In loc de asta, a fost nevoie sa incerce sa ma traga de par. Dar i-am aratat eu cine e seful. I-am aratat eu cine stie sa traga mai tare de par. Si totusi, simteam ca nu e destul. Maine, aveam sa-mi iau revansa pentru tot si sa ma simt implinit. Chiar daca vizitele mele la clanul Sabaku li se vor parea extraordinar de suspecte, sufletul inca nu ma lasa sa o las de tot, nu ma lasa sa o las de tot singura, intr--o lume atat de periculoasa a mafiei. Imaginea ei impuscata, plina de sange, cu un praf verzuliu iesindu-i din nas, mirosind a marijoana, si un teanc de bani in mana plina de siroaie de sange m-a facut sa ma cutremur de-a binelea. Mi-am deschis ochii mari , trezindu-ma la realitate. Nu! Nu puteam sa o las pe fata asta sa ajunga in halul acela! Poate ca era o scarba, din primele certuri, dar cu siguranta nu merita asta. Pentru ca eu ajunsesem asa. Pentru ca ajunsesem in starea aceea, intr-un schimb de focuri de la Lyon, cand tatal meu adevarat m-a pus sa fur din seiful unui mare sef de contrabanda de droguri, periculoase si usoare, in timp ce tata se lupta cu mafiotul. Si am fost impusct, incercand sa fur si o mica pungulita de marijoana, sa-l fac pe nenorocitul acela de sef al Yrusaki fericit. Si am sfarsit pe masa de operatii, aproape mort. Pentru ca tatalui meu real nu i-a pasat de mine. Ma lasase acolo. Si nici macar unul din subordonatii lui nu ma luase sa ma duca la spital. Ci unul din subordonatii clanului advers. Nici macar cineva din cei de partea mea! Nici macar cineva care sa fie cu mine in toate astea! Seful clanului advers intentiona sa ma adopte si sa ma invete tehnicile unei lupte mafiote pe un teren sigur, unde nu puteam pati nimic daca mi se intampla ceva. Dar fusesem rapit, din nou, si obligat sa ma supuz mafiotilor Yrusaki. Si nu vroiam ca asta sa i se intample si rozaliei. Nu aveam de gand sa accept asta! Nu aveam de gand sa o las, asa, de izbeliste! Pentru ca stiam ce inseamna sa fi in pielea ei... In pielea unui om care, pe viitor, risca sa fie aproape mort, sau chiar mort, daca cineva nu-ti scotea drogul de pe gat.

Am oprit apa, si am inlaturat din minte orice gand mi-ar fi reamintit de trecutul meu si de ea. Eram constient ca ceea ce facusem era exact ca ceea ce facuse tatal meu acum cativa ani in urma, dar asta este viata unui Uchiha. Sa traiesti razbunandu-te pe cineva mort, si sa triesti in trecut pentru fiecare fapta. Asta inseamna cu adevarat sa fi cap de mafie in Uchiha. Sa ucizi ca o bestie si sa ai o inima de copil rapit. Dar nu mai conta asta acum. Am luat un prosop, m-am uscat, apoi l-am strans in jurul taliei. Am mai luat un prosop alb, cu care mi-am sters obrajii uzi, si l-am aruncat in cosul cu rufe murdare. Mi-am scuturat parul, apoi m-am privit in oglinda. De la un dus ca asta, mi se incinse creierul. Am oftat prelung, gandindu-ma intens la ceea ce i-am facut rozaliei astazi. Era seara, era ora 8 P.M., iar gandurile ma pasteau. Oare gresisem? Gresisem ca o luasem atat de rapid? Gresisem ca o pedepsisem atat de dur? Gresisem ca o luasem de langa familia ei? Aceste intrebari ma misunau continu, in timp ce eu habar n-am la ce sa ma gandesc mai intai. Ceea ce as fi facut in mod sigur ar fi fost vizitele promise. Pentru ca am promis. Pentru ca nu vreau sa pateasca ceea ce mi-am imaginat ca va pati. Pentru ca nu vreau sa o pierd. Pentru ca tin, oarecum, la ea... Intr-adevar, in tot acest timp, dezvoltasem o oarecare pasiune pentru ea, pentru lucrul acela care ma facea sa ma simt bine atunci cand o priveam cu atata drag. Am zambit, apoi mi-am dechis ochii. Am renuntat la prosopul din jurul taliei si mi-am luat pe mine un halat. Am parasit baia, mergand cu pasi lini spre camera mea, incercand sa-mi amintesc in ce camera o lasasem pe Sakura.

Am intrat intr-o camera cu peretii crem. In perete erau zidite doua felinare modelate, ce scoteau mici raze de lumina modelate, Un mic dulapir era pus in spatele camerei, langa o veioza, iar pe jos era gresia rece, un covoras adus de la un bun prieten din Marea Britanie, o oglinda, o canapea si un... pat. Un pat pe care sedea rozalia, intr-un halat de baie asemanator cu al meu, singura diferenta fiind culoarea. Am zambit, din nou, privind-o cum doarme linistita. I-am observat perlele lichide ce se uscasera pe obrajii ei, in toata puterea plansului. M-am asezat in spatele ei, dandu-mi o mana de dupa pantecul fetei.Am invelit-o, pe ea si pe mine, cu mana libera. I-am privit chipul timp de cateva secunde, apoi am vazut cum ochii ei se deschid instantaneu. Am ranjit, in momentul in care si-a indreptat privirea speriata spre mine. Am tras-o de una din maini cu fata spre mine si am sarutat-o scurt, avand grija sa nu o sperii prea tare. I-am cuprins talia cu mainile mele, iar ea si- asezat mainile si capul pe pieptul meu, intr-o imbratisare perfecta. Pentru un moment, am crezut ca este oarecum fericita, ca a adormit. Insa, cand i-am vazut din nou chipul, mi-am dat seama ca nu era asa. Pentru ca plangea. Plangea, iar lacrimile ei picurau in tacere in fata mea de frica. Plangea in linistea ei, ca eu sa nu o pot simti si sa ma pot enerva pe ea.

-Hei, am soptit. Nu mai plange. Inca nu ti-am facut nimic, si nu prea am de gand. Asa ca n-ai niciun motiv.
-Vreau acasa, Sasuke, spune ea cu voce tare, tremuranda, strangandu-ma tare in brate. Vreau s-o vad pe Miranda, vreau sa-l intreb pe tata de ce m-a vandut, vreau sa ii imbratisez, sa simt ca sunt langa mine.

Mi-am pus mana pe obrazul sau, ca sa-i dau la o parte cateva firede par, dar s-a incordat toata, tinandu-si o mana pe obraz.

-Nu ma lovi, continua ea, izbucnind in plans.

Ma uitam la ea, cum plange, cat de speriata e. Chiar atat de rau paream a fi cu fetele? Ce e drept, asta e viata unui Uchiha. Asta e razbunarea unui Uchiha. Si oricat de mult ma doare in momentele in care o plesnesc, cand o fac sa verse lacrimi si sa sufere enorm, nu pot sa ma inmoi in fata uneia ca ea. Pur s simplu. Nu ma simt de o putere bine pusa sus in interiorul meu incat sa o protejez asa cum ar trebui sa fie protejata. Pentru ca ea era prada intr-un joc de-a soarecele si pisica. Si nu puteam sa o las sa-mi scape printre degete. Oricat de tare as fi fost atasat de frumusetea asta de fata. Mi-am introdus degetele in parul sau, vrand sa o strang tare de tot, cat sa o fac sa inteleaga ca nu o sa inmoi asa de usor la rugamintile unei mironosite. Desi eu deja ma inmuiasem. Dar, cand am aruncat o privire mai atenta la faptura din fata mea, am realizat ca ochii ei erau inchisi lejer, lacrimile incetasera sa mai curga, si erau acum in procesul de uscare. M-am uitat atent la mana sa care imi atingea pieptul picurat cu stropii lacrimilor sale. Inca o tinea strans, foarte strans, desi ea adormise, intr-un timp atat de scurt. Mi-am scos cu grija mana din parul ei si mi-am asternut-o pe obrazul fetei. I-am simtit fiecare fibra fina a fetei ei angelice, in timp ce ochii mei o priveau intens, protector, ca si cum cineva ar fi putut sa ne atace intr-un moment ca asta, la o ora atat de tarzie.

Trebuie sa recunosc insa ca m-am speriat al dracului de tare cand cealalta mana e ei cu care se ferise si care acum era pe gatul meu, s-a asternut peste a mea, obrazul ei fiind acum acaparat de doua palme una peste alta. Ei bine, la cat de repede "adormise" pustoaica n-am ce spune. Trebuia sa se trezeasca aproximativ la fel de repede. Am tresarit usor, dar m-am potolit imediat. Palma cu care imi strangea cu putere camasa mi-a eliberat-o pana la urma, si si-a mutat-o pe obrazul meu.

-Imi promiti ca n-o sa ma dai lui Sabaku? A intrebat, cu vocea ragusita.

Si, desi avea ochii inchisi, parca am simtit cum ochii ei erau linistiti, cum ei nu se schimbasera deloc. Iar asta imi dadea o oarecare energie... negativa. Mi-am strans pleoapele, gandindu-ma precis la ce aveam sa-i spun. Cum puteam fii atat de usor readus in acea casa gri, in acel trecut dureros, in acea parte a vietii mele pe care nu mi-o doream? M-am intors cu spatele la rozalie, refuzand-o total. Mi-am deschis ochii, privind in gol, ganditor, in timp ce buzele mi s-au arcuit pe un cuvant care l-am regretat:

-Nu.

Pentru o secunda, inima mi s-a oprit, iar respriratia mi s-a taiat.. Simteam ca ceva din mine... Un seniment de nostalgie, de rana adanca ma cuprindea. Uneori ma gandesc ca trebuia sa i-o las lui Laya. Este o pustoaica prea buna. Ti se unge pe suflet, si nu vrea nimic in schimb, decat sa-i indeplinesti simpla dorinta de a-i oferi atentie. De a o lasa impreuna cu familia ei, atata cat cata a mai ramas. Pentru ca ei ii ofera ei cel mai bun sentiment de iubire pe care il puteai avea vreodata. Am simtit cum, brusc, ceva puternic s-a asezat pe spaele meu. Am aruncat o privire pese umar, si am vazut cum Sakura isi asezase capul si palma pe spatele meu, si zambea. Pentru un moment, colturile gurii mi s-au rotunjit si mie, dar apoi am vazut-o. Am vazut acea lacrima scurgandu-se de sub ploapa Sakurei. Iar zambetul meu s-a zdrobit de gramul acela din mine care simtea ca nu mai rezista fara sa o ia in brate si sa o linisteasca.

-Staim ca asta vei spune. mi-a spus asta, cu o voce tremuranda, apoi a continuat cu una soptita: Multumesc.

Am ramas total socat, fara cuvinte, fara sa stiu ce sa zic. Am trantit capul pe perna, privind inca mirat peretele din fata mea, fara sa-mi dau seama ce a vrut sa spuna cu asta. Asta ma lasase tatal fara cuvinte. Eram obosit, intr-atat de obosit, incat eram gata-gata sa cred ca ceea ce spusese fusese doar in imaginatia mea, in gandurile mele. Dar apoi, am simtit cum vocea mea interioara striga din toate fortele ca ceea ce am auzit a fost REAL si nu doar o simpla festa o imaginatiei mele. Mi-am inchis ochii, in incercarea disperata de a adormi, pana cand, intr-un sfarsit, aceasta a reusit.

Imi cer scuze, dar nextul asta nu are si partea Sakurei pentru ca vreau sa las ceva suspans :D

Camera lui Sasuke: http://www.insula-thassos.ro/turism-grec...resize.jpg

[Sho-Yo]

Buna,
Se pare ca's prima si iar nu m'ai anunat x(
Oricum,dragut capitol si nupot sa cred ca Sasuke e asa de moale...Deci eu daca l'as avea in fata l'as bate pana nu ar mai fi asa dragut cu ea, sau cat se poate de dragut. Descrierea este prezenta in acest film captivant, actiunea nu fuge de caini, dialogul nu e sec si nici foarte miniatural. Greseli de tastatura/exprimare sunt dar foarte putine, insignifiante. Deci fara alte cuvinte plictisitoare sa ma anunti de continuare.