21-12-2008, 11:59 PM
Konnichiwa ! Pai..asta e primul fic pe care il scriu..Este un clasic sasuXsaku . Sper sa va placa ^^ !
1.Amintiri
Este dimineata . Pe strazile pustii ale orasului Tokyo , goneste nebuna o masina scumpa care perturba linistea profunda . Abia acum populatia urbana se trezeste la viata . Automobilul negru continua sa circule cu viteza pe o strada larga . La un moment dat , soferul franeaza brusc , fiind pe cale sa loveasca o tanara pe trecerea de pietoni , langa Facultatea de Design Vestimentar . Capul ii cade pe volan , insa si-l ridica in clipa in care fata nervoasa incepe sa tipe la el :
- Ai grija pe unde mergi , maniacule !
Soferul isi ridica privirea si observa in fata lui o tipa de vreo 23 de ani , cu picioarele lungi , acoperite de o fusta mini mov , care i se mula perfect pe posterior si de niste cizme negre din piele cu talpa inalta . Parul ei rozaliu ii incadrau perfect fata ovala , iar niste suvite rebele cadeau peste ochii sai verzi si salbatici . El se uita cu atentie la ea , incercand sa isi dea seama de unde o cunoaste . Tanara se opreste si ea din mers , privindu-l cu nedumerire pe sofer . Deodata , privirea-i ramane atintita asupra lui . Barbatul parcheaza automobilul pe trotuar . Din masina luxoasa iese un tip bine-facut , inalt de 1 m 80 , cu parul brunet si ochi strapungatori . Era imbracat in negru , purtand o camasa scoasa din pantaloni . Statea cu mainile in buzunar , avand o privire intepatoare si dominatoare si incerca sa o intimideze pe tanara rozalie .
-Maniac , ai ?
Fata se inrosise toata , insa incercase sa para dura . Isi ridicase capul , refuzand sa il priveasca in ochi pe tip .
-Poate ar trebui sa te uiti pe unde mergi !
- Imi cer scuze . Se pare ca nu te-ai schimbat deloc !
- Despre ce vorbesti ?
Tanarul se apropie de ea . Privirea tipei ii intalnise ochii hipnotici si arzatori ai sai . In acel moment , o multime de amintiri se derulasera in fata sa , fiind cuprinsa de o senzatie nebuna , stranie , dar in acelasi timp placuta . Vazand ca ea tace , Sasuke continua dialogul :
- A trecut mult timp nu-i asa ?
- Ai dreptate...8 ani...Vad ca nici tu nu esti foarte schimbat.Esti la fel de arogant si superficial cum erai in trecut .
-Sper ca acum nu o sa imi tii discurs despre felul cum sunt si cum eram . Acesta sunt eu . Daca nu iti convine , putem sa incheiem discutia imediat .
- N..Nu ..Nu vreau asta...Oricum...Nu mai conteaza . Deci...ce mai faci ? Cum a fost viata ta ?
-De cand iti pasa ?
-Sasuke , termina . Stii foarte bine ca imi pasa . Nu mai incerca sa ma intimidezi , pentru ca nu va tine . Si nu mai face pe arogantul .
-Bine , bine , nu trebuie sa te enervezi .
-Of..nu conteaza . Trebuie sa plec . Cursurile mele incep in 15 min . Ne mai vedem .
-Mda..Pai..papa .
Sakura plecase spre intrarea facultatii , fara sa se mai intoarca spre el . Intre timp privirea brunetului o urmarise pana cand intrase in cladire , fara ca ea sa stie si isi spusese in gand : "Oau , frate..cat de mult s-a schimbat . Inainte..eram doar copii . Pe atunci nici nu eram atras de fete . Intr-un timp credeam ca sunt gay . Dar...vazand-o acum...imi dau seama ceea ce simt..Cred ca...e chiar draguta. " Sasuke plecase si el , cu gandul la cele intamplate .
Este ora 17.00 . Pe holurile facultatii , Sakura paseste cu pasi domoli , dar este intrerupta de catre un barbat . Imediat dupa ce se intorsese , ea scoase un strigat de bucurie :
-Profesore Koto ! Ce bine imi pare sa va vad !
-Si mie , perla mea rozalie !
Seguchi Koto era profesorul care a indrumat-o pe Sakura cat timp a stat in Anglia . Era un barbat pe la vreo 30 de ani , chiar daca arata ca si cand ar fi fost la o varsta mai frageda . Purta o camasa alba , iar parul sau castaniu cu suvite razlete il facea sa para un tip rebel . Cei doi se imbratisara ca intre amici , aratandu-si afectiunea unul fata de celalalt .
-Mi-a fost dor de tine , Sakura !
-Si mie de dumneavoastra , profesore . Eram chiar pe cale sa va sun si sa va intreb cand va intoarceti ..dar..acum ca sunteti aici..
-Hmm..pai..da..Oh..apropo..Azi dimineata te-am vazut vorbind cu un tanar . Nu cumva era faimosul Sasuke Uchiha , fostul tau coleg de echipa ?
-Ba da . Dar de ce intrebati ?
-Fara motiv !
Desi parea o persoana inocenta si blanda , in spatele mintii lui Koto se ascundeau ganduri rele . Dorinta sa arzatoare era sa il distruga pe Sasuke . Toate intamplarile din trecut l-au determinat sa gandeasca in acest fel . Dar fusese trezit din reverie in momentul in care telefonul Sakurei incepuse sa sune .
-Alo ? Buna , mama . Plec imediat de la facultate .
-Te rog , grabeste-te ! Nu ma simt foarte bine .
-Bine . Vin acasa .
Sakura parea putin speriata dupa convorbirea cu mama sa .
-Imi pare rau , profesore Koto , dar trebuie sa plec .
-S-a intamplat ceva ?
-Imi pare rau , dar nu am timp sa explic acum . O sa iti povestesc eu maine . La revedere !
-La revedere , Sakura !
Tanara plecase grabita spre statia de metrou . Ajunsese acasa peste o ora .
-Mama ?! S-a intamplat ceva ?
O gasise pe mama sa intinsa in pat . Fata sa palida ii starnise Sakurei un sentiment de panica . Inima ei incepuse sa bata cu putere . Un fior rece ii accentuase sentimentul de teama . Insa gandurile sale fusesera intrerupte de vorbele mamei sale .
-Am nevoie de un pahar cu apa . Imi poti aduce unul ?
-Sigur !
In dimineata urmatoare , Sakura s-a trezit suparata si ingandurata . Aproape nici nu dorea sa mearga la facultate , insa nu avea alta alternativa . Trebuia cumva sa scape de acea stare posomorata . Dupa un dus fierbinte , rozalia s-a imbracat cu ce i-a picat in mana si a plecat . Nu a dat importanta hainelor pe care le-a luat deoarece starea de sanatate a mamei ei o ingrijora mult .
Peste o ora , cand a ajuns in fata facultatii , se intalnise cu profesorul Koto , care o intrebase ce s-a intamplat cu o zi in urma . Tanara i-a povestit tot , dupa care au hotarat sa se indrepte spre intrare . Chiar in momentul in care au vrut sa plece , o voce barbateasca , patrunzatoare se auzise . Era Sasuke :
-Hey , Sakura ! Oh...Buna ziua !
-Buna ziua , tinere . Eu sunt profesorul Sakurei , Seguchi Koto . Tu trebuie sa fii Sasuke Uchiha , cantaretul pop . Nu ?
La auzul spuselor profesorului , Sakura a tresarit nedumerita :
-Cum i-ati spus ? "Cantaret pop" ?
-A..nu cred ca am avut ocazia sa iti spun..din moment ce nu mi-ai dat acordat sansa sa iti povestesc , ii vorbise Sasuke cu raceala .
-Mda..Cred ca ai dreptate .
Cei doi fusesera intrerupti de glasul profesorului :
-Eu o sa va las acum sa vorbiti . Vorbim mai tarziu , petala mea roz de trandafir , ii spusese Koto Sakurei , dupa care o imbratisase cu caldura .
Desi Sakura nu banuia nimic , profesorul chiar avea sentimente pentru studenta sa . In timp ce acesta pleca , Sasuke era dominat de un sentiment de gelozie . Stia ca era ceva ciudat in legatura cu acel om , mai ales ca il mai vazuse si inainte .
-Ci..Cine era tipul ala si de ce parea asa interesat de tine ? Si..si..ce e cu toate alintarile astea..adica.."petala mea roz de trandafir" ? Pfoa..Te rog...este patetic..Te rog stai departe de el . Nu am un presentiment bun in legatura cu el .
-Sasuke..ce s-a intamplat ? Esti invidios ? Maretul Sasuke Uchiha incearca sa mi se impotriveasca ? Termina cu atitudinea asta de copil si spune mai repede despre ce vrei sa discutam in acest moment .
-Asculta-ma !
-Asculta tu ! Nu imi mai spune ce sa fac si ..si..si nu imi mai iesi in cale . Se pare ca nu pot purta un dialog normal cu tine in aceste conditii , ii spuse pe un ton dur tanara rozalie .
-Bine..poate ai dreptate acum..Dar acel tip ..Sunt sigur ca e ceva in neregula cu el !
Sakura il privea nepasatoare ca si cand nici nu ar fi interesat-o ceea ce bolborosea acolo .
-Acum ai terminat ?
- Se pare ca nu te pot convinge . Mda..pai..am venit sa te vad si sa te intreb daca esti libera mai tarziu .
-De ce esti interesat de programul meu ?
-Vrei sa ..luam pranzul impreuna ? Si in felul acesta putem depana amintiri..si..sa ne povestim unul altuia diverse lucruri.
Sakura fusese patrunsa de un sentiment ciudat . Baiatul pe care il placuse atata timp o invita acum sa ia pranzul...Inainte s-ar fi bucurat..dar acum..era cu totul altceva ! Se simtea dezorientata . Inca il mai placea , dar vazand comportamentul sau stupid , incepuse sa isi schimbe parerea despre el . Dar in ciuda acestui lucru , se simtea atrasa de aspectul lui . Se schimbase . Ochii sai negri si adanci o faceau sa tremure de fiecare data cand il privea . Vocea lui ii gadila auzul , facand-o sa tresara . Era un sentiment placut , dar ciudat . Dar deodata , simturile sale fusesera zdruncinate de atingerea lui Sasuke . Acesta o luase de talie , mana sa catifelata starnind o senzatie extraordinara fetei .
-Deci , ce spui de propunerea mea ?
Sakura abia acum se trezise din visare :
-Oh...Scuza-ma...pai..nu stiu ce sa zic..Suna ca si cand ar fi o intalnire ..
-Eh...hai ca nu e chiar o intalnire...Doar luam pranzul..Suntem..hm..amici...fosti coechipieri . Eh..hai ca nu te mananc..Si..in orice caz..ai mai iesit cu alti baieti pana acum , sunt sigur de asta .
Sakura se simtea jenata . Ea nu avusese nicio relatie de lunga durata pana la acea varsta . Niciun baiat nu ii fusese pe plac . Nu mai avusese nicio experienta sexuala pana atunci . Inima incepuse sa ii bata cu putere , aproape sa ii iasa din piept .
-Mda...Pai...Bine..o sa iau cu tine pranzul , dar nu e o intalnire .
-Stai linistita . Hm..este totul ok ?
Sasuke observase chipul Sakurei , care exprima neincredere si fermitate .
-DA..dar...nu crezi ca grabesti putin lucrurile ?
-Despre ce vorbesti ?
-Vorbesc despre faptul ca abia ne-am revazut ..si..au trecut multi ani ...Adica..nu iti sta in fire sa faci asemenea lucruri .
-Sakura..fii serioasa...m-am schimbat ! Vechiul Sasuke s-a dus !
-O sa incerc sa ma obisnuiesc cu asta , rase Sakura . Oh..scuza-ma ...trebuie sa plec !
-Bine . Te astept la pranz ! Pa pa !
Mda...Sper ca nu e prea lung capitolul...Si luati-ma si pe mine usor ca e primul meu fic ;;) sa imi spuneti daca am pus prea mult dialog..hmm...ce sa fac..nu am alta alternativa..a..si sper sa nu am prea multe greseli de ortografie sau de punctuatie . Astept sa imi spuneti parerile voastre :D Ja Ne !
1.Amintiri
Este dimineata . Pe strazile pustii ale orasului Tokyo , goneste nebuna o masina scumpa care perturba linistea profunda . Abia acum populatia urbana se trezeste la viata . Automobilul negru continua sa circule cu viteza pe o strada larga . La un moment dat , soferul franeaza brusc , fiind pe cale sa loveasca o tanara pe trecerea de pietoni , langa Facultatea de Design Vestimentar . Capul ii cade pe volan , insa si-l ridica in clipa in care fata nervoasa incepe sa tipe la el :
- Ai grija pe unde mergi , maniacule !
Soferul isi ridica privirea si observa in fata lui o tipa de vreo 23 de ani , cu picioarele lungi , acoperite de o fusta mini mov , care i se mula perfect pe posterior si de niste cizme negre din piele cu talpa inalta . Parul ei rozaliu ii incadrau perfect fata ovala , iar niste suvite rebele cadeau peste ochii sai verzi si salbatici . El se uita cu atentie la ea , incercand sa isi dea seama de unde o cunoaste . Tanara se opreste si ea din mers , privindu-l cu nedumerire pe sofer . Deodata , privirea-i ramane atintita asupra lui . Barbatul parcheaza automobilul pe trotuar . Din masina luxoasa iese un tip bine-facut , inalt de 1 m 80 , cu parul brunet si ochi strapungatori . Era imbracat in negru , purtand o camasa scoasa din pantaloni . Statea cu mainile in buzunar , avand o privire intepatoare si dominatoare si incerca sa o intimideze pe tanara rozalie .
-Maniac , ai ?
Fata se inrosise toata , insa incercase sa para dura . Isi ridicase capul , refuzand sa il priveasca in ochi pe tip .
-Poate ar trebui sa te uiti pe unde mergi !
- Imi cer scuze . Se pare ca nu te-ai schimbat deloc !
- Despre ce vorbesti ?
Tanarul se apropie de ea . Privirea tipei ii intalnise ochii hipnotici si arzatori ai sai . In acel moment , o multime de amintiri se derulasera in fata sa , fiind cuprinsa de o senzatie nebuna , stranie , dar in acelasi timp placuta . Vazand ca ea tace , Sasuke continua dialogul :
- A trecut mult timp nu-i asa ?
- Ai dreptate...8 ani...Vad ca nici tu nu esti foarte schimbat.Esti la fel de arogant si superficial cum erai in trecut .
-Sper ca acum nu o sa imi tii discurs despre felul cum sunt si cum eram . Acesta sunt eu . Daca nu iti convine , putem sa incheiem discutia imediat .
- N..Nu ..Nu vreau asta...Oricum...Nu mai conteaza . Deci...ce mai faci ? Cum a fost viata ta ?
-De cand iti pasa ?
-Sasuke , termina . Stii foarte bine ca imi pasa . Nu mai incerca sa ma intimidezi , pentru ca nu va tine . Si nu mai face pe arogantul .
-Bine , bine , nu trebuie sa te enervezi .
-Of..nu conteaza . Trebuie sa plec . Cursurile mele incep in 15 min . Ne mai vedem .
-Mda..Pai..papa .
Sakura plecase spre intrarea facultatii , fara sa se mai intoarca spre el . Intre timp privirea brunetului o urmarise pana cand intrase in cladire , fara ca ea sa stie si isi spusese in gand : "Oau , frate..cat de mult s-a schimbat . Inainte..eram doar copii . Pe atunci nici nu eram atras de fete . Intr-un timp credeam ca sunt gay . Dar...vazand-o acum...imi dau seama ceea ce simt..Cred ca...e chiar draguta. " Sasuke plecase si el , cu gandul la cele intamplate .
Este ora 17.00 . Pe holurile facultatii , Sakura paseste cu pasi domoli , dar este intrerupta de catre un barbat . Imediat dupa ce se intorsese , ea scoase un strigat de bucurie :
-Profesore Koto ! Ce bine imi pare sa va vad !
-Si mie , perla mea rozalie !
Seguchi Koto era profesorul care a indrumat-o pe Sakura cat timp a stat in Anglia . Era un barbat pe la vreo 30 de ani , chiar daca arata ca si cand ar fi fost la o varsta mai frageda . Purta o camasa alba , iar parul sau castaniu cu suvite razlete il facea sa para un tip rebel . Cei doi se imbratisara ca intre amici , aratandu-si afectiunea unul fata de celalalt .
-Mi-a fost dor de tine , Sakura !
-Si mie de dumneavoastra , profesore . Eram chiar pe cale sa va sun si sa va intreb cand va intoarceti ..dar..acum ca sunteti aici..
-Hmm..pai..da..Oh..apropo..Azi dimineata te-am vazut vorbind cu un tanar . Nu cumva era faimosul Sasuke Uchiha , fostul tau coleg de echipa ?
-Ba da . Dar de ce intrebati ?
-Fara motiv !
Desi parea o persoana inocenta si blanda , in spatele mintii lui Koto se ascundeau ganduri rele . Dorinta sa arzatoare era sa il distruga pe Sasuke . Toate intamplarile din trecut l-au determinat sa gandeasca in acest fel . Dar fusese trezit din reverie in momentul in care telefonul Sakurei incepuse sa sune .
-Alo ? Buna , mama . Plec imediat de la facultate .
-Te rog , grabeste-te ! Nu ma simt foarte bine .
-Bine . Vin acasa .
Sakura parea putin speriata dupa convorbirea cu mama sa .
-Imi pare rau , profesore Koto , dar trebuie sa plec .
-S-a intamplat ceva ?
-Imi pare rau , dar nu am timp sa explic acum . O sa iti povestesc eu maine . La revedere !
-La revedere , Sakura !
Tanara plecase grabita spre statia de metrou . Ajunsese acasa peste o ora .
-Mama ?! S-a intamplat ceva ?
O gasise pe mama sa intinsa in pat . Fata sa palida ii starnise Sakurei un sentiment de panica . Inima ei incepuse sa bata cu putere . Un fior rece ii accentuase sentimentul de teama . Insa gandurile sale fusesera intrerupte de vorbele mamei sale .
-Am nevoie de un pahar cu apa . Imi poti aduce unul ?
-Sigur !
In dimineata urmatoare , Sakura s-a trezit suparata si ingandurata . Aproape nici nu dorea sa mearga la facultate , insa nu avea alta alternativa . Trebuia cumva sa scape de acea stare posomorata . Dupa un dus fierbinte , rozalia s-a imbracat cu ce i-a picat in mana si a plecat . Nu a dat importanta hainelor pe care le-a luat deoarece starea de sanatate a mamei ei o ingrijora mult .
Peste o ora , cand a ajuns in fata facultatii , se intalnise cu profesorul Koto , care o intrebase ce s-a intamplat cu o zi in urma . Tanara i-a povestit tot , dupa care au hotarat sa se indrepte spre intrare . Chiar in momentul in care au vrut sa plece , o voce barbateasca , patrunzatoare se auzise . Era Sasuke :
-Hey , Sakura ! Oh...Buna ziua !
-Buna ziua , tinere . Eu sunt profesorul Sakurei , Seguchi Koto . Tu trebuie sa fii Sasuke Uchiha , cantaretul pop . Nu ?
La auzul spuselor profesorului , Sakura a tresarit nedumerita :
-Cum i-ati spus ? "Cantaret pop" ?
-A..nu cred ca am avut ocazia sa iti spun..din moment ce nu mi-ai dat acordat sansa sa iti povestesc , ii vorbise Sasuke cu raceala .
-Mda..Cred ca ai dreptate .
Cei doi fusesera intrerupti de glasul profesorului :
-Eu o sa va las acum sa vorbiti . Vorbim mai tarziu , petala mea roz de trandafir , ii spusese Koto Sakurei , dupa care o imbratisase cu caldura .
Desi Sakura nu banuia nimic , profesorul chiar avea sentimente pentru studenta sa . In timp ce acesta pleca , Sasuke era dominat de un sentiment de gelozie . Stia ca era ceva ciudat in legatura cu acel om , mai ales ca il mai vazuse si inainte .
-Ci..Cine era tipul ala si de ce parea asa interesat de tine ? Si..si..ce e cu toate alintarile astea..adica.."petala mea roz de trandafir" ? Pfoa..Te rog...este patetic..Te rog stai departe de el . Nu am un presentiment bun in legatura cu el .
-Sasuke..ce s-a intamplat ? Esti invidios ? Maretul Sasuke Uchiha incearca sa mi se impotriveasca ? Termina cu atitudinea asta de copil si spune mai repede despre ce vrei sa discutam in acest moment .
-Asculta-ma !
-Asculta tu ! Nu imi mai spune ce sa fac si ..si..si nu imi mai iesi in cale . Se pare ca nu pot purta un dialog normal cu tine in aceste conditii , ii spuse pe un ton dur tanara rozalie .
-Bine..poate ai dreptate acum..Dar acel tip ..Sunt sigur ca e ceva in neregula cu el !
Sakura il privea nepasatoare ca si cand nici nu ar fi interesat-o ceea ce bolborosea acolo .
-Acum ai terminat ?
- Se pare ca nu te pot convinge . Mda..pai..am venit sa te vad si sa te intreb daca esti libera mai tarziu .
-De ce esti interesat de programul meu ?
-Vrei sa ..luam pranzul impreuna ? Si in felul acesta putem depana amintiri..si..sa ne povestim unul altuia diverse lucruri.
Sakura fusese patrunsa de un sentiment ciudat . Baiatul pe care il placuse atata timp o invita acum sa ia pranzul...Inainte s-ar fi bucurat..dar acum..era cu totul altceva ! Se simtea dezorientata . Inca il mai placea , dar vazand comportamentul sau stupid , incepuse sa isi schimbe parerea despre el . Dar in ciuda acestui lucru , se simtea atrasa de aspectul lui . Se schimbase . Ochii sai negri si adanci o faceau sa tremure de fiecare data cand il privea . Vocea lui ii gadila auzul , facand-o sa tresara . Era un sentiment placut , dar ciudat . Dar deodata , simturile sale fusesera zdruncinate de atingerea lui Sasuke . Acesta o luase de talie , mana sa catifelata starnind o senzatie extraordinara fetei .
-Deci , ce spui de propunerea mea ?
Sakura abia acum se trezise din visare :
-Oh...Scuza-ma...pai..nu stiu ce sa zic..Suna ca si cand ar fi o intalnire ..
-Eh...hai ca nu e chiar o intalnire...Doar luam pranzul..Suntem..hm..amici...fosti coechipieri . Eh..hai ca nu te mananc..Si..in orice caz..ai mai iesit cu alti baieti pana acum , sunt sigur de asta .
Sakura se simtea jenata . Ea nu avusese nicio relatie de lunga durata pana la acea varsta . Niciun baiat nu ii fusese pe plac . Nu mai avusese nicio experienta sexuala pana atunci . Inima incepuse sa ii bata cu putere , aproape sa ii iasa din piept .
-Mda...Pai...Bine..o sa iau cu tine pranzul , dar nu e o intalnire .
-Stai linistita . Hm..este totul ok ?
Sasuke observase chipul Sakurei , care exprima neincredere si fermitate .
-DA..dar...nu crezi ca grabesti putin lucrurile ?
-Despre ce vorbesti ?
-Vorbesc despre faptul ca abia ne-am revazut ..si..au trecut multi ani ...Adica..nu iti sta in fire sa faci asemenea lucruri .
-Sakura..fii serioasa...m-am schimbat ! Vechiul Sasuke s-a dus !
-O sa incerc sa ma obisnuiesc cu asta , rase Sakura . Oh..scuza-ma ...trebuie sa plec !
-Bine . Te astept la pranz ! Pa pa !
Mda...Sper ca nu e prea lung capitolul...Si luati-ma si pe mine usor ca e primul meu fic ;;) sa imi spuneti daca am pus prea mult dialog..hmm...ce sa fac..nu am alta alternativa..a..si sper sa nu am prea multe greseli de ortografie sau de punctuatie . Astept sa imi spuneti parerile voastre :D Ja Ne !