12-04-2010, 09:04 PM
cap 10...ji va rog lasati ji voi comm...pls:)
Cap. X Noua echipa
Am trecut peste multe obstacole in viata,am descoperit fericirea,dar aceasta a pierit,ca un nor pufos si incantator,dar insa,trecator...Uneori greutatile vietii pe care o duc zi de zi ma doboara,si simt cum puterile imi seaca si nu mai pot continua.Dar ma ridic la loc ,iar apoi din nou cad si nu inteleg de ce tot incerc.Viata are urcusuri si coborasuri,uneori prea multe greutati,insa niciodata nu reusesc sa duc ceva la capat.Blestemata putere nebuna cu care am fost nascuta m-am facut sa pierd tot ce era mai frumos si bun in viata...iubirea adevarata.Am incercat din rasputeri sa uit tot,dar stiu ca niciodata nu se va intampla asta.Lumea mea este cu susul in jos si aproape incep sa ma consider o nebuna.Egoul meu cu care am fost inzestrata ma ajuta sa supravietuiesc.Ma simt ca o "ganganie" afurisita care trebuie strivita,insa este foarte veninoasa,iar oamenii se tem sa nu moara din cauza ei.Cam asta sunt eu in putine cuvinte.Firicelul fericirii se strecurase usor in mintea mea bolnava,insa veninul a distus-o si ma facut sa pierd totul.
De la un timp nu mai mananc,dorm sau cel putin sa ies in aer liber,caci lumea mea se invarte in jurul dragului meu prieten,Naruto.Am inceput sa-l veghez langa mormant;ba chiar vorbesc cu el...asa ca am ajung sa fiu catalogata drept o nebuna.Stiu,stiu...sunt nebuna.Suferinta cu care traiesc a inceput sa-mi devore suflet pierdut.Simt cum un val puternic imi inunda inima singuratica si dornica de fericire si de multe ori simt ca treiesc Iadul pe Pamant.Mereu ma simt pierduta in propria casa,iar de o saptamana nu am mai fost pe la Naruto.M-am inchis si mai mult in mine,uit lucruri importante,ma cert singura,plang si nimeni nu este langa mine sa ma consoleze.Am mare nevoie de cineva.
De curand am aflat ceva tragic.Atunci,la acea veste am intrat in criza si am inceput sa am probleme cu inima.Am stat in spital trei zile.Vestea care mi-am provocat asta este fatul ca,cu toate ca nu era de ajuns,mi-am pierdut sensei-ul.De teama nu am fost la inmormantarea sa.De la inmormanatarea colegilor mei am facut o fobie.
De curand am fost informata ca echipa mea va fi restituita.Ce prostie!Cum cred ei ca pot accepta pe altcineva in locul vechii mele echipe.Nu pot!
Ma ridic din sezutul caldut si ma indrept cu miscari greoaie spre dulapul din lemn de trandafir,si in ciuda materialului foarte scump,tin sa spun ca dulapul asta este ca o ruina.Usile scartie stasnic iar una dintre ele s-a rupt numai decat.Podeaua prafuita si scartaitul patrunzator provocat de lemnele vechi,suieratul rasunator al vantului de toamna,linistea mormantala si ceasul ticaind ma faceau sa o iau razna.Era straniu.Dupa ce ma linistesc imi iau kimonou-ul ninja obisnuit,imi trec mana usor prin parul rozaliu ca si cum l-as pieptana,dupa care ies din casa.
Nu mai iesisem de ceva vreme din casa,iar cu aceasta ocazie am zis "De ce nu?"...
Merg plictisita pe strazile prafuite ala Konohai,privesc derutata in jur in speranta ca o sa vad ceva interesant,dar...nimic.Aceiasi oameni rai,distanti,care ma priveau cu "aceiasi ochi" ca si cum as fi demonul in persoana.Privesc cerul,vazduhul nemarginit,albastrul ce imi lumineaza ziua;vad mici pete albe,ca un fel de norisori pufosi,ma priveau bucurosi si imi vegheau drumul singuratic...hmf,astea imi aduc aminte de Naruto.Imi aduc aminte cand l-am cunoscut pe Naruto,era o zi la fel ca aceasta.Razele jucause ale marii mingi de aur a galaxiei aterizau usor pe chipul meu blajin;se intreceau in culori,care mai de care mai frumoase,facandu-ma sa gandesc limpede.Norii pufosi inca imi vegheau calea si parca ma invitau sa zbor cu ei.Adierea vantului,putin calduta,se juca cu suvitele mele putin ondulate de o nuanta stersa,parca redandu-i culoarea de alta data.Apoi ochii mei cu tente verzi fu atintiti catre cantatul voios al unei pasari frumos colorate.Era atat de fascinant.
Si cat timp eu visam cu ochii deschisi,observ cu putina durere ca am ajuns la locul propus de noul sensei si trebuie sa-mi iau adio de la lucrurile uimitoare care ma inconjoara.Acolo mai erau doi tipi,noi colegi cred,cam ciudati zic eu.Unul dintre ei avea parul de culoare maronie si ochii mari si ciudati cu o tenta de mov.Ochii aceia...clanul Hyuuga.Iar celalalt parea mai plictisit decat cel mai plictisita fiinta din univers,iar deinteresul pentru tot de care da dovada ma enerva la maxim.Avea o frizura ciudata de culoarea abisului si ochii la fel.Ma apropii incet de ei fara sa-i salut.Inca ii priveam cu interes.
-Ce te holbezi,ciudato!Dispari!
Imi zise cel cu frizura ciudata dupa care imi da o palma buna peste obraz,inrosindu-se.Imi ating usor obrazul dupa care il privest uimita pe tip.
-Termina,Uchiha!Poate incepe sa planga!
Spuse si celalalt care aproape nu se mai putea abtine de ras.Pff...minunati colegi..ce noroc pe capul meu.
Astia doi nu ma cunosc.Care naiba e problema lor?!Enervata la culme de faptul ca am ajuns sa fiu batjocorita si de niste necunoscuti,imi concentrez chakra in mana si lovesc cu putere un copac din apropiere,distrungandu-l complet.
-Prostilor!Habar nu aveti cu cine vorbit!
Spun eu incercand sa par mai dura decat par.Apoi ma asez pe iarba putin umeda si privesc cerul plin de amintiri.Imi indrept apoi privirea vicleana catre cei doi.Privirele lor se schimbasera,devinra mai serioase si mai pline de ura.Ne priveam cu dispret ca si cum nu am fi colegi,eram dusmani.Si tocmai cand spiritel se incinsesera si aproape se isca o lupta copioasa,apare noul sensei si strica totul.Era un tip inalt,bine facut,cu un par auriu si lunng si tepos,iar pe deasupra avea o moaca de pervers.De ce eu?
-Buna,copii!Eu sunt Jiraya,noul vostru sensei.
Toti il priveam cu ura,cel putin la asta eram de acord.Dupa ce termina se spus asta ne invita la un Rammen,prin care credea el,ne va face sa ne cunoastem mai bine.Am ajuns si la locul acela,Ichiraku Rammen,locul preferat al lui Naruto.Am intrat inauntru si am comandat fiecare cate o portie de Rammen.
-Deci,cum v-am spus eu sunt Jiraya.Dar cred ca stiati deja asta,ca doar sunt unul dintre Sannini.
"Cine naiba mai e si asta?"
-Imi plac femeile cu forme apetisante si...
Nu doar ca are moaca de pervers,ci si este unul.A mai trancanit despre el si aventurile sale cam o oara,duap care,spre fericirea noastra,s-a orpit.
-Acum voi.spuse el.
Mai repeta inca odata propozitia,dar nimeni nu scotea vre un cuvant.Isi dadu seama imediat ca nu suntem copii normali care dansam toata ziua si nu stiu ce e aceea suferinta.Scoase un mic scancet din dinti,dupa care isi puse mana in cap si incepu sa-si masez podoaba capilara.Ce tip ciudat.Se uita apoi urat la noi dupa care ne impartasii parerea sa despre noi."Ma enervati!"-cam asta eram.La auzul acestor cuvinte,am inceput sa ne privim intre noi cu ura si dispret total.Nu puteam forma o echipa cu astia trei.Adica sa fiu sincera,am cea mai prosta echipa posibila.Un idiot cu figuri,un tampit cu aere,o ciudata plangacioasa si un pervers in toata regula alcatuia noua mea echipa.Ce noroc pe capul meu!Duap ce am scos un mic zambet sters,incep sa-mi vizitez gandurile pustii,care-mi zburau catre noii colegi.
cam atat...scz ca nu este atat de bun dar este datorita lipsei de inspiratiei...ast comm:*
Ja ne`:*
Cap. X Noua echipa
Am trecut peste multe obstacole in viata,am descoperit fericirea,dar aceasta a pierit,ca un nor pufos si incantator,dar insa,trecator...Uneori greutatile vietii pe care o duc zi de zi ma doboara,si simt cum puterile imi seaca si nu mai pot continua.Dar ma ridic la loc ,iar apoi din nou cad si nu inteleg de ce tot incerc.Viata are urcusuri si coborasuri,uneori prea multe greutati,insa niciodata nu reusesc sa duc ceva la capat.Blestemata putere nebuna cu care am fost nascuta m-am facut sa pierd tot ce era mai frumos si bun in viata...iubirea adevarata.Am incercat din rasputeri sa uit tot,dar stiu ca niciodata nu se va intampla asta.Lumea mea este cu susul in jos si aproape incep sa ma consider o nebuna.Egoul meu cu care am fost inzestrata ma ajuta sa supravietuiesc.Ma simt ca o "ganganie" afurisita care trebuie strivita,insa este foarte veninoasa,iar oamenii se tem sa nu moara din cauza ei.Cam asta sunt eu in putine cuvinte.Firicelul fericirii se strecurase usor in mintea mea bolnava,insa veninul a distus-o si ma facut sa pierd totul.
De la un timp nu mai mananc,dorm sau cel putin sa ies in aer liber,caci lumea mea se invarte in jurul dragului meu prieten,Naruto.Am inceput sa-l veghez langa mormant;ba chiar vorbesc cu el...asa ca am ajung sa fiu catalogata drept o nebuna.Stiu,stiu...sunt nebuna.Suferinta cu care traiesc a inceput sa-mi devore suflet pierdut.Simt cum un val puternic imi inunda inima singuratica si dornica de fericire si de multe ori simt ca treiesc Iadul pe Pamant.Mereu ma simt pierduta in propria casa,iar de o saptamana nu am mai fost pe la Naruto.M-am inchis si mai mult in mine,uit lucruri importante,ma cert singura,plang si nimeni nu este langa mine sa ma consoleze.Am mare nevoie de cineva.
De curand am aflat ceva tragic.Atunci,la acea veste am intrat in criza si am inceput sa am probleme cu inima.Am stat in spital trei zile.Vestea care mi-am provocat asta este fatul ca,cu toate ca nu era de ajuns,mi-am pierdut sensei-ul.De teama nu am fost la inmormantarea sa.De la inmormanatarea colegilor mei am facut o fobie.
De curand am fost informata ca echipa mea va fi restituita.Ce prostie!Cum cred ei ca pot accepta pe altcineva in locul vechii mele echipe.Nu pot!
Ma ridic din sezutul caldut si ma indrept cu miscari greoaie spre dulapul din lemn de trandafir,si in ciuda materialului foarte scump,tin sa spun ca dulapul asta este ca o ruina.Usile scartie stasnic iar una dintre ele s-a rupt numai decat.Podeaua prafuita si scartaitul patrunzator provocat de lemnele vechi,suieratul rasunator al vantului de toamna,linistea mormantala si ceasul ticaind ma faceau sa o iau razna.Era straniu.Dupa ce ma linistesc imi iau kimonou-ul ninja obisnuit,imi trec mana usor prin parul rozaliu ca si cum l-as pieptana,dupa care ies din casa.
Nu mai iesisem de ceva vreme din casa,iar cu aceasta ocazie am zis "De ce nu?"...
Merg plictisita pe strazile prafuite ala Konohai,privesc derutata in jur in speranta ca o sa vad ceva interesant,dar...nimic.Aceiasi oameni rai,distanti,care ma priveau cu "aceiasi ochi" ca si cum as fi demonul in persoana.Privesc cerul,vazduhul nemarginit,albastrul ce imi lumineaza ziua;vad mici pete albe,ca un fel de norisori pufosi,ma priveau bucurosi si imi vegheau drumul singuratic...hmf,astea imi aduc aminte de Naruto.Imi aduc aminte cand l-am cunoscut pe Naruto,era o zi la fel ca aceasta.Razele jucause ale marii mingi de aur a galaxiei aterizau usor pe chipul meu blajin;se intreceau in culori,care mai de care mai frumoase,facandu-ma sa gandesc limpede.Norii pufosi inca imi vegheau calea si parca ma invitau sa zbor cu ei.Adierea vantului,putin calduta,se juca cu suvitele mele putin ondulate de o nuanta stersa,parca redandu-i culoarea de alta data.Apoi ochii mei cu tente verzi fu atintiti catre cantatul voios al unei pasari frumos colorate.Era atat de fascinant.
Si cat timp eu visam cu ochii deschisi,observ cu putina durere ca am ajuns la locul propus de noul sensei si trebuie sa-mi iau adio de la lucrurile uimitoare care ma inconjoara.Acolo mai erau doi tipi,noi colegi cred,cam ciudati zic eu.Unul dintre ei avea parul de culoare maronie si ochii mari si ciudati cu o tenta de mov.Ochii aceia...clanul Hyuuga.Iar celalalt parea mai plictisit decat cel mai plictisita fiinta din univers,iar deinteresul pentru tot de care da dovada ma enerva la maxim.Avea o frizura ciudata de culoarea abisului si ochii la fel.Ma apropii incet de ei fara sa-i salut.Inca ii priveam cu interes.
-Ce te holbezi,ciudato!Dispari!
Imi zise cel cu frizura ciudata dupa care imi da o palma buna peste obraz,inrosindu-se.Imi ating usor obrazul dupa care il privest uimita pe tip.
-Termina,Uchiha!Poate incepe sa planga!
Spuse si celalalt care aproape nu se mai putea abtine de ras.Pff...minunati colegi..ce noroc pe capul meu.
Astia doi nu ma cunosc.Care naiba e problema lor?!Enervata la culme de faptul ca am ajuns sa fiu batjocorita si de niste necunoscuti,imi concentrez chakra in mana si lovesc cu putere un copac din apropiere,distrungandu-l complet.
-Prostilor!Habar nu aveti cu cine vorbit!
Spun eu incercand sa par mai dura decat par.Apoi ma asez pe iarba putin umeda si privesc cerul plin de amintiri.Imi indrept apoi privirea vicleana catre cei doi.Privirele lor se schimbasera,devinra mai serioase si mai pline de ura.Ne priveam cu dispret ca si cum nu am fi colegi,eram dusmani.Si tocmai cand spiritel se incinsesera si aproape se isca o lupta copioasa,apare noul sensei si strica totul.Era un tip inalt,bine facut,cu un par auriu si lunng si tepos,iar pe deasupra avea o moaca de pervers.De ce eu?
-Buna,copii!Eu sunt Jiraya,noul vostru sensei.
Toti il priveam cu ura,cel putin la asta eram de acord.Dupa ce termina se spus asta ne invita la un Rammen,prin care credea el,ne va face sa ne cunoastem mai bine.Am ajuns si la locul acela,Ichiraku Rammen,locul preferat al lui Naruto.Am intrat inauntru si am comandat fiecare cate o portie de Rammen.
-Deci,cum v-am spus eu sunt Jiraya.Dar cred ca stiati deja asta,ca doar sunt unul dintre Sannini.
"Cine naiba mai e si asta?"
-Imi plac femeile cu forme apetisante si...
Nu doar ca are moaca de pervers,ci si este unul.A mai trancanit despre el si aventurile sale cam o oara,duap care,spre fericirea noastra,s-a orpit.
-Acum voi.spuse el.
Mai repeta inca odata propozitia,dar nimeni nu scotea vre un cuvant.Isi dadu seama imediat ca nu suntem copii normali care dansam toata ziua si nu stiu ce e aceea suferinta.Scoase un mic scancet din dinti,dupa care isi puse mana in cap si incepu sa-si masez podoaba capilara.Ce tip ciudat.Se uita apoi urat la noi dupa care ne impartasii parerea sa despre noi."Ma enervati!"-cam asta eram.La auzul acestor cuvinte,am inceput sa ne privim intre noi cu ura si dispret total.Nu puteam forma o echipa cu astia trei.Adica sa fiu sincera,am cea mai prosta echipa posibila.Un idiot cu figuri,un tampit cu aere,o ciudata plangacioasa si un pervers in toata regula alcatuia noua mea echipa.Ce noroc pe capul meu!Duap ce am scos un mic zambet sters,incep sa-mi vizitez gandurile pustii,care-mi zburau catre noii colegi.
cam atat...scz ca nu este atat de bun dar este datorita lipsei de inspiratiei...ast comm:*
Ja ne`:*